1

PREFAȚĂ

Capacitatea ființei umane de a înțelege

un fapt a suferit atatea transormări, a fost
atat de deformată, încât a reușit să devină
ceva ce nu este și ceea ce nu va fi niciodată.
Chiar dacă înțelegerea poate fi considerată
esențială, aceasta nu este de fapt atât de
considerabilă, precum pare. Chiar dacă omul
a considerat intotdeauna ca aflarea unor
raspunsuri sigure il vor ajuta pe parcursul
intregii sale scurte vieti, fara o astfel de
actiune, imaginatia ar fi pentru prima data
 2

descoperita cu adevarat, iar posesorul

acesteia ar reusi sa traiasca viata fara ca
limitele intelegerii sa il ingusteze, creand
totodata un drum aboslut. Omul a cautat
intotdeauna sa defineasca, sa gaseasca un
aspect cunoscut de care sa se foloseasca
pentru a percepe necunoscutul intrucat i-a
fost atat de frica sa isi admita propria
imaginatie. Asadar, acesta a hotarat sa uite
complet de existenta unui teritoriu nou,
nemaiintalnit, dar mai ales inexplicabil, care
l-ar face sa stearga macar pentru un scurt
moment cunoscutul, totul pentru a scapa in
totalitate de inutila imaginatie. Mintea sa
refuza sa vada o perspectiva neprecisa, care
sa nu ii ofere nici macar o explicatie, un
simplu indiciu, asa ca o ascunde in cele mai
indepartate locuri in care nu va mai putea
 3

ajunge niciodata, in cele mai adanci ganduri.

Insa conceptul intelegerii nu poate fi abordat
fara notiunea perspectivei, ce prezinta
omului o situatie curenta, dar in special
aparenta, iar la randul sau, perspectiva nu
poate fi abordata fara un obiect care face
posibila realitatea, care da culoare unor
forme, ochiul.
Motivul ochiului a cuprins de-a lungul
timpului atat de multe interpretari, dar in
acelasi timp atat de putine. Deși a putut fi
doar o alta parte a fiintei umane, a putut fi și
singurul care vede si identifica inevitabil
lumina, singurul care are acces atat la lumea
exterioara, dar si la cea interioara. Desi poate
semnifica inexplicabilul viitor, poate fi si o
simbolistica a inteligibilului trecut. Asadar,
singura care face ca intelegerea sa se
 4

transforme radical, sa ia un cu totul alt

aspect este doar perspectiva si totodata,
ochiul. Modificarea unui singur aspect poate
reusi sa transformae intreaga viziune, intrega
conceptie si astfel, omul reuseste sa isi
schimbe propriul mod de a trai intr-o
societate atat de imprevizibila.
Din cauza faptului ca omul nu a putut
niciodata sa isi perceapa propriile valori atat
etice, cat si fizice, acesta nu a putut realiza
ce il defineste ca o fiinta umana, ce il face cu
adevarat sa fie ceea ce este. Insa chiar daca
ar fi capabil sa gaseasca macar o singura
explicatie pentru sinele sau, nu ar reusi sa
se inteleaga in totalitate. Perspectiva sa nu
este destul de buna pentru a o face. Nu va fi
niciodata. Mintea sa este focusata intru-totul
pe exterior. Pe exteriorul aspectului, dar si
 5

cel al sufletului. Omul nu coboara, nu este

lasat sa coboare in adancuri pentru ca astfel
ar putea fi scunfundat intr-un loc gresit si
nu in cel ales de la inceput. Omul nu isi
simte realul interior, care ar fi pentru prima
data folosit, nu stie ce reprezinta imagiantia
pentru ca nu seste constient ca o are. Decide
sa accepte sa traisca intr-o lume
preconceputa, in care totul sa para atat de
perfect, atat de artificial. Insa nu este. Nu a
fost nici macar o data. Pentru ca daca ar fi
fost atat de inamaginabila, nu ar fi fost el cel
care o poseda, cel care are ocazia sa o
experimenteze primul. Doar ca fiinta umana
nu poate intelege inca acest fapt. Locul de
unde priveste ii ofera o priveliste mult prea
buna, prea lipsita de imperfectiuni pentru a
admite. Asa ca reuseste inca o data sa se
 6

increada intr-o falsa aparenta, uitand

complet de perspectiva vazuta de sus.

Imaginea aparentă nu este si nu va

fi niciodata una reala, nu se va putea
adapta la clarul adevar, care, la randul
sau, nu va fi nicicand perfect. Realitatea
este doar o alta viziune, o alta scena, un
alt cadru reflectat, o alta transparenta
infatisare ce ajuta fiinta umana sa para
ca apartine unui singur loc. Desi ochiul
nu poate cuprinde mai mult de iluzoria
„realitate”, acesta isi poate imagina,
pentru ca este trasatura sa definitotie,
este ceea ce il face unic, diferit fata de
 7

toate celelalte. Asadar, ochiul poate reda

orice vrea, doar el este cel care decide
cum va fi privita lumea exterioara de catre
individ, cel care hotaraste cum va arata
calatoria. Folosindu-si abilitatea de a
reproduce orice detaliu primit de
imagintie, poate deveni stăpânul
posesorului, îl poate manipula și chiar și
distruge într-un final. Toate acestea sunt
posibile dacă ființa umană nu mai
reușește să își activeze partea imaginativa,
daca incepe sa traiasca fara niciun fel de
principiu care sa il faca sa realizeze
adevarul, sa realizeze ca mecanismul nu
este calea pe care ar trebui sa o urmeze.
 8

Cu toate ca omul nu va reusi sa

vada, nici macar sa isi imagineze
adevarata realitate, acesta nu trebuie sa
accepte sa fie transformat intr-o simpla
sticla atat de transparenta, care sa nu
aiba o proprie opinie, un glas pierdut in
linistea apasatoare. Fiinta umana trebuie
sa perceapa faptul ca abilitatea sa de
acomodare este pe atat de folositore, pe
atat de periculoasa pentru propria
origine, cat si pentru propriul sine. Nu
trebuie sa ramana un inocent, insa nici
sa ia sub stapanirea sa orice poate vedea
sau imagina doar datorita naturii sale,
care i-a fost incorporata inevitabil, fara ca
el sa faca nimic pentru a o obtine.
9
 10

CAP 1- JOCUL

Închide ochii pentru o singură

secundă. Simte acea secundă ca un întreg
minut, poate o oră. Ș terge orice gând care îți
distrage mintea. Analizează momentul pe
care se presupune că îl trăiești și ce se află
dincolo de acesta. O continuă grabă. O
simplă, disperată căutare a unui scop care
nici nu mai contează în final. Un întreg
 11

descompus în prea multe bucăți. Un exterior

dus departe de interior pentru că a rămas
fără niciun fel de conexiune. O imagine de
ansamblu care pare monocromă. Poate chiar
este. Însă ce se află în interior, înauntrul
momentului? O curgere continuă a ideilor
sau o focusare a prezentului? O suferință al
carei sfarsit este prea departe sau o cale de
remedierea acesteia? Numai tu poți știi
pentru că tu ești cel care decide. Doar in
mâinile tale se află viitorul, doar tu și mintea
ta îl puteți controla. Tu ești cel care alege
cartea din întregul pachet. Poate că acum vei
extrage una mai buna, iar data viitoare una
care nu te va mai ajuta atât de mult. Poate
că nu vei mai avea niciodată cărți pierzatoare
pentru că ghinionul tau va fi de mult timp
plecat. Poate că, pentru tine, acea dată
 12

viitoare nu va mai exista,așa că această îți va

fi ultima șansă. Așa că, incepe sa alegi o
carte.

Odată ce ai trecut de acest pas, frica de

a extrage o carte ce nu ți se putea aduce
castigul incepe sa se diminueze întrucât
alegerea a fost deja făcută. A rămas în trecut
și nu te vei putea întoarce niciodată la ea. Îți
vei putea aminti, dar nu vei extrage niciodată
alta deoarece momentul a trecut ca oricare
altul. Se află în spate acum, iar tu nu vei
reuși niciodată să îl mai readuci in fata.
Aceea a fost singura ta șansă. Dar până la
urmă, oricât de pierzatoare ti s-ar parea
cartea, nu ai avea niciun motiv să îți dorești
să o schimbi. Ea este în mâinile tale, in acest
 13

moment, pentru că a așteptat întreaga sa

viața că tu să o alegi, pentru că a știut din
totdeauna că tu vei fi posesorul ei. Așadar, de
ce ai incerca încă o dată? Doar pentru că tu,
jucătorul, speri că următoarea carte sa fie
mai buna? In niciun caz nu ar fi. Extragerea
a avut propriul sau rol, pe catre desi nu il
poti percepe acum, mai tarziu il vei intelege
si iti vei multumi. Prima este unica ta carte
deoarece acestea sunt regulile jocului,
deoarece așa au fost scrise.
Însă jocul abia a inceput. De acum, tu
ești cel care decide în totalitate cursul
jocului. Îl poți oricând face mai bun, dar poți
pierde Intr o secundă tot ce ai câștigat. Poți
renunța și atunci jocul nici măcar nu ar mai
exista pentru tine. Uită-te bine la ce ai
 14

extras. Nu incerca să clasifici cartea, să îți

dai seama daca este una norocoasa sau
ghinionistă, uită-te la valoarea sa adevărată
și incercă să îi vezi acea parte din ea pe care
ceilalți nu o vad, nu o pot vedea; să joci un
joc cât mai bun, nu neapărat câștigator.
Deoarece cartea ta nu este făcută pentru
câștig, este facută pentru a realiza dacă tu
poți profita de ea indiferent de valoarea sa.
Însă cu siguranță, înăuntrul tău vei găsi
mereu acea voce care va spera până la sfârșit
că vei câștiga, chiar daca extragerea ta a nu a
fost una atât de bună. Ș i dacă aceasta
speranța nu ar mai exista? Dacă am extrage
cartea, am privi-o și oricât de mare ar fi, am
ști că nu avem nici măcar o șansă de câștig?
Atunci orice dezamăgire ar fi absentă, orice
așteptare pe care o aveam pană în acel
 15

moment ar fi ștearsă complet. Daca mintea

ar fi permanent într o stare de negativism și
nu ar fi capabilă sa simtă acele mici șanse de
câștig, suferință trăirii s-ar diminua, iar omul
ar fi poate mai aproape de o așa zisa
"fericire".

Așadar, încă îți dorești atât de tare un

câstig care ar părea atât de important pe
moment, iar apoi s-ar transforma într-o alta
amintire de care toți ceilalți jucători vor fi
uitat odată cu sfârșirea jocului? Chiar crezi
că ai nevoie de un titlu pentru a ți ști
adevarata valoare? Cu siguranță nu ai avea
nevoie de acel câștig daca tu vei fi permanent
conștient de capacitatea ta, iar ea, la rândul
său, va rămâne întotdeauna aceeași. Încă ai
 16

impresia că acel câștig te va salva de toată

suferinta pe care ai trăit o până acum și îți va
permite să o iei de la început? Bineînteles că
asta s ar întâmplă în acel moment, însă
odată scurs, vei realiza că totul a fost de
prisos, că în tot acest timp te ai focusat pe ce
s-ar fi putut întâmpla la sfârșit și nu ai dat
deloc importanță jocului in sine. Deci tot
ceea ce ai reușit să trăiești a fost o secundă
de euforie in locul a unei stări continue de
mulțumire interioara. Pentru că asta îți
aduce castigul, o alta pierdere. Pentru că
asta a fost ceea ce ai ales. Poate că data
viitoare va fi altfel.
17
 18

CAP 2-FĂRĂ PETALE

O frica permanentă stă ascunsă în

interior. O frică de necunoscut, de orice
noutate care ar putea apărea. O frică
nerăbdătoare care nu lasă viața să se
desfășoare la capacitatea sa maximă. Iar din
cauza sa, a acestei dăunătoare frici, am
refuzat până acum atât de multe. Poate că
totul s-a întâmplat cu un motiv, însă motivul
nu a făcut ca frica să dispară, a făcut-o să se
extindă și să pătrundă mai adânc.
 19

Noul nu înseamna nici mai bun, nici

mai rău, însă nici la fel. Noul este doar
diferit, este doar necunoscut, dar pentru a
ajunge la acesta trebuie înfruntată frica.
Daca vei reuși să ai parte de acel nou, îi vei
realiza valoarea, vei observa dacă a fost
meritat tot efortul sau nu, dacă te vei mai
întoarce la el sau vei readopta vechiul stil.
Însă daca frica va câștiga și nu vei avea parte
de noutate, vei pierde tot pentru că nu vei ști
niciodată adevarul. Dat fiind ezitării, vei fi
tentat să gândeșsti că nu are rost să încerci
deoarece va fi cu siguranță mai rău, dar în
realitate, nu ai de unde să știi. Pentru ca nu
este în niciun fel; este doar nou.
Imaginează-ti o floare cu atât de multe
petale, încât oricât ai încerca, nu ai reuși să
le numeri. Pretinde că acea floare este viața
 20

ta. Petalele reprezintă fiecare moment și

circumstanță pe care le-ai trăit până acum.
De fiecare dată când frica de necunoscut
apare, iar acea posibila situație nu reușește
să existe, o petală cade. Așadar, din
nenumăratele petale pe care e aveai la
început, câte ți-au mai rămas? Cu siguranță
un număr enumerabil și nu o infinitate.

Deși viața îti oferă o multitudine de

ocazii, variante și oportunități, tu decizi să
vezi doar câteva, cele pe care care crezi că le-
ai mai experimentat deja, cele pe care crezi
că le cunoști, astfel încât să poți sta departe
de necunoscut, să poți sta departe de ceea ce
consideri tu ca fiind un pericol.
 21

Si totuși, ce se întâmplă cu celelalte

petale, cele care încă se alfă pe floare, cele
care încă pot exista? Vor mai rezista mult
timp sau se pregătesc și ele să cadă? Odata
ce începem să refuzăm necunoscutul din ce
în ce mai mult, această respingere ne va fi
mai ușoară și mai accesibilă, ne vom
acomoda cu ea într-un timp scurt și astfel
vom deveni tot mai nemulțumiți și de
cunoscut, care, la rândul său va cuprinde o
altă formă, devnind o noutate, renunțând
într-un final și la acesta. Așadar, ce ne
rămâne? Tulpina florii, care a susținut în
acest timp atât de multe petale? Dacă până
în final, vom reuși să respingem și această
tulpină care a fost din totdeauna acolo
deoarece nu va mai fi destul de cunoscută
pentru noi? Atunci vom rămâne doar cu
 22

pământul, care nu va accepta atât de ușor să

fie respins. Pământul va vedea întotdeauna
imaginea completă și va încerca să o
îndrepte, să o facă din ce în ce mai corectă
deoarece el a fost cel care a susținut atât
petalele căzute, cât și tulpina, însă nu se va
lăsa refuzat deoarece va ști că el nu va mai
avea niciun fel de susținere.
 23

CAP 3- ACELEȘ I
CAMERE

Caută înăuntrul tău

o lumină care să te
 24

aducă în sfârșit la suprafață. Chiar dacă

aceasta nu există, încercă să o găsești, prefă-
te că ar fi acolo. Uită de trecut și de viitor
pentru că acum e prezentul și pentru că
oricum cele doua timpuri sunt identice, nu
vei găsi nimic special acolo. Nimic nu se
schimbă, nici măcar prezentul. Totul va
rămâne la fel până la un presupus sfârșit,
care va încheia această suferință.

Pretinde că te afli într-o cameră goală și

albă, fără alte distrageri. Analizeaz-o. Poți să
observi altceva în afară de tine? Poți să îți dai
seama care este partea de sus a camerei sau
poate partea de jos? Poți să fii sigur că încă
esti acolo? Acum intră într-o altă cameră,
care este de această data plină de olinzi.
 25

Care este singurul lucru pe care îl poți

vedea? Încă o dată, persoana ta. Așadar,
există vreo diferență între cele două camere?
La prima vedere, ar fi evident că da, însă
dacă ne-am uita mai aproape, răspunsul
nostru nu ar mai fi același. Incearcă să îți
imaginezi că cele două camere sunt acum
una singură. Crezi că acum s-a schimbat
ceva? Cu siguranță nu.
Deși apaența poate părea atât de
diferită, camerele au rămas aceleași pentru
că tu ai rămas același ca la început. Oglinzile
se alfă în aceeași poziție, iar albul primei
camere este la fel de intens. Dar acestea sunt
doar alte simboluri, alte moduri de a uita
esențialul. Tu reprezinți natura care ți-a fost
aleasă de mult timp, de aceea nu o mai poți
 26

schimba acum, este prea târziu. Tu din

trecut esti același tu din prezent și vei
rămâne același tu în viitor. Nimic important
nu se va schimba. Ș i deși unele aspecte ale
personalității tale au fost modificate și
descoperite, nu înseamnă că te-ai
transformat într-o altă persoană deoarece
acestea au fost dintotdeauna în tine, doar că
nu le-ai analizat destul de bine. Erai atât de
acaparat de trecut și viitor, încât ai reușit
încâ o dată să uiți de prezentul care contează
cel mai mult.

Suntem atât de dependenți de aspectul

exterior, incât nu realizăm că acest fapt ne
poate degrada dezvoltarea interiorului. Din
acest motiv continuăm să credem că cele
 27

două camere nu au nimic în comun și nu

vom avea niciodată sau că timpul chiar ne
poate aduce o schimbare. Pentru că uităm de
interiorul nostru, de propriul nostru sine. Ș i
dacă exterorul nu ar exista? Atunci totul ar fi
altfel sau am găsi o altă distragere care să ne
facă să uităm de acel sine închis?
28