Criticismul Junimist

Titu Maiorescu este o personalitate impunatoare a celei de a doua jumatate a

sec.XIX-lea, numele sau fiind asociat cu gruparea culturala Junimea, intemeiata la Iasi in
iarna anului 1863. De asemenea, prin calitatea de intemeietor al ,,Directiei noi’’ in literatura
romana, aspect motivat de pecetluirea valorii literare a capodoperelor marilor clasici,
Maiorescu este supranumit si creatorul acestei perioade. Magisterul se naste la 15 feb 1840 la
Craiova, incepandu-si studiile gimnaziale la Brasov si incheindu-le la Viena. In 1859 se
intoarce in tara obtinand apoi la Giessen titlul de doctor in filosofie. Pleaca la Paris primind o
bursa unde obtine si licenta in litere. In 1861 revine in tara ocupand diferite functii in
magistrature pentru ca in 1862 sa fie numit director al gimnaziului central din Iasi. In 1863
este numit decan al Facultatii de Filosofie din cadrul Univ. Al.I.Cuza din Iasi, iar apoi rector.
In aceasta perioada pune bazele societatii ,,Junimea” alaturi de P.P.Carp, Iacob Negruzzi,
Theodor Rosetti si Vasile Pogor. La inceput intalnirile se tineau saptamanal in ziua de vineri
in casa lui Maiorescu sau a lui Pogor. In 1811, Titu Maiorescu isi incepe activitatea
parlamentara ca membru al Partidului Conservator, iar in 1874 este numit ministru al
Instructiei Publice ,,Junimea”intrand intr-o noua etapa. Incepand din 1885, Maiorescu va
publica articole sic arti semnificative care vor fi integrate in volumul ,,Critice”aparut in 1892.
Intre 1892 si 1894 are loc celebra polemica dintre Maiorescu si Constantin Dobrogeanu
Gherea pe tema artei cu tedinta si a artei pentru arta, aspect care evidentiaza orientarea
dominanta a literaturii spre componenta estetica. La 18 iunie 1917 se stinge din viata fiind
inmormantat la cimitirul Bellu.
Dupa Mica Unire din 1859, se pune in discutie mosenirea lasata de generatia
pasoptiista. Inceputul este marcat de aparitia gruparii ,,Junimea”prin care Iasiul isi mentine
autoritatea culturala, diminuata usor prin mutarea capitalei la Bucuresti. Membrii acestei
grupari recunosc meritele pasoptistilor in definirea identitatii nationale, aspect evidentiat atat
prin activitatea politica, cat si prin contributia la evolutia culturii. Astfel, acesti oameni ai
inceputului de drum au pus bazele literaturii romane modern prin cultivarea romantismului
care fuzioneaza cu spiritul clasic si realist, prin stimularea aparitiei unor noi specii literare si
prin accentual pus pe necesitatea de a se inspira din realitati specific spiritului nostrum
national. Junimistii vor provoca schimbari majore in principalele directii deschise de
pasoptisti. Astfel, in domeniul limbii combat directia latinista initiate de corifeii Scolii
Ardelene, fiind adeptii modernizarii alfabetului latin si ortografiei fonetice pledand pentru
imbogatirea limbii cu neologisme doar in cazul in care sunt strict necesare. In domeniul
educatiei culturale primele forme de manifestare au fost ,,prelectiunile populare”un ciclu de
conferinte pe teme de istorie, literature, filosofie, arte, prin care auditoriul interest era
familiarizat cu principalele tendinte la nivel european.
In evolutia manifestarii societatii ,,Junimea”identificam 3 etape principale: perioada
cuprinsa intre 1863/1864-1874 este supranumita perioada ieseana, intalnirile fiind
saptamanale in casa lui Maiorescu sau a lui Pogor. Activitatile principale se manifesta prin
conferintele publice, prin aparitia la 1 martie 1867 a revistei ,,Convorbiri literare”, organul de
presa al ,,Junimii” dar si prin asigurarea unor modalitati de popularizare si raspandire a
operelor membrilor ,,Junimii”prin tipografie si folosirea unei librarii. Intre 1874-1875 ia
fiinta la Bucuresti a 2 a Junime, ale carei sedinte aveau loc la inceput in casa lui Al.
Odobescu si Maiorescu de regula vinerea sau sambata. In aceasta etapa se consolideaza
,,Directia noua”in literatura prin capodoperele marilor clasici. Dupa 1885 vorbim de a treia
etapa, miscarea rarindu-si intalnirile, iar solidaritatea grupului se diminueaza. Acest aspect
este determinat de intrarea reprezentantilor marcanti in viata politica, revista ,,Convorbiri
literare”capatand un caracter universitar.
Articolul ,,In contra directiei de astazi in cultura romana”a fost publicat in revista
,,Convorbiri literare”nr.19 din 1868. Pornind de la raspunsurile date de catre o serie de
publicatii din Transilvania referitoare la limba romana in jurnalele din Austria, Titu
Maiorescu isi exprima convingerea ca viciul radical din respectivele publicatii si, mai ales in
intreaga directie de astazi in cultura romana este neadevarul care se regaseste in toate formele
de manifestare ale spiritului public.
Fara a analiza fundamentul istoric al culturii occidentale, tinerii intorsi din apus imita
si reproduce formele culturii apusene incercand sa defineasca cee ace criticul numeste
,,directia de astazi in cultura romana”. Astfel, viciul de care este molipsit cultura romana este
lipsa continutului unor forme aduse din afara.
Din punctul de vedere al lui Maiorescu, formele civilizatiei occidentale imitate la noi
sunt ,,productiuni moarte”niste ,,pretentii fara fundament, stafii fara trup, iluzii fara adevar”.
De aceea, din punctul de vedere a lui Maiorescu ceea ce se intelege astazi prin cultura romana
nu e decat un ,,edificiu fictiv”. Din prezentarea ,,directiei de astazi”Maiorescu desprinde 2
concluzii:pe de o parte este nevoie de o actiune permanenta de descurajare a mediocritatii, pe
de alta parte se impune constientizrea faptului ca ,,forma fara font”este foarte primejdioasa.
Constatand existanta acestor ,,forme desarte”, criticul cere de fapt realizarea fondului pentru
ele. Concluzia criticului este ca ,,directia de astazi”reprezinta o ,,cultura falsa”tocmai prin
existenta unor forme imprumutate, lipsite de fondul corespunzator.
Date fiind domeniile in care s-a desfasurat activitatea membrilor societatii junimiste si
contributia lor semnificativa la dezvoltarea culturala a societatii romane la sfarsitul sec al
XIX-lea, se poate afirma ca aceasta grupare a create premisele dezvoltarii unei literature
originale si valoroase, care mentinut un contact rodnic cu literature universala a momentului.