I.L.

Caragiale
Ion Luca Caragiale (n. 1/13 februarie 1852[6] Haimanale, județul Prahova, Ț ara Românească , astă zi I. L.
Caragiale, județul Dâmbovița, România – 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a fost
un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român.
George Că linescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români.[7] A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.
S-a nă scut la 1 februarie 1852,[6] în satul Haimanale[8] (care astă zi îi poartă numele), fiind primul nă scut al
lui Luca Ștefan Caragiale și al Ecaterinei Chiriac Karaboas. Conform unor surse, familia sa ar fi fost de
origine aromână .[9] Tată l să u, Luca (1812 - 1870), și frații acestuia, Costache și Iorgu, s-au nă scut
la Constantinopol, fiind fiii lui Ștefan, un bucă tar angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Vodă
Caragea în suita sa.
Atras de teatru, Luca s-a că să torit în 1839 cu actrița și cântă reața Caloropoulos, de care s-a despă rțit,
fă ră a divorța vreodată , întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului
grec Luca Chiriac Karaboas.
Primele studii le-a fă cut în 1859 și 1860 cu pă rintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești,
iar până în 1864 a urmat clasele primare II-V, la Ș coala Domnească din Ploiești, unde l-a avut învă ță tor
pe Bazil Dră goșescu.[necesită citare] Până în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfinții Petru și Pavel” din
Ploiești, iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceală la București. Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfinții
Petru și Pavel” din Ploiești, pe care l-a numit, în Grand Hôtel „Victoria Română ”, orașul să u natal.
Singurul institutor de care autorul Momentelor și-a adus aminte cu recunoștință a fost ardeleanul Bazil
Dră goșescu, acela care în schița memorialistică După 50 de ani l-a primit în clasă pe voievodul Unirii.
De la debutul să u în dramaturgie (1879) și până în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși
în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însă și a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor
concentrate ale adversarilor ei. Mai multe dintre adversită țile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost
cauzate și de calitatea sa de junimist și de redactor la ziarul conservator și junimist, Timpul (1878 - 1881).

Opera literară
Volume
 „Schițe (Traduceri și originale)”, 1897
 „Momente”, 1901
 „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note”, 1907
 „Novele, povestiri”, 1908
 „Teatru. Opere complecte”, 1908
 „Momente, schițe, amintiri”, 1908
 „Schițe noue”, 1910