1.

Pronumele
a. personal (isi schimba forma in functie de numar si persoana): eu, tine, lor
b. personal de politete: dumneavoastra, dumitale, dumneaei
c. reflexiv (identic cu subiectul): sie, siesi, sine, isi, se
d. de intarire: insumi, insiva, insusi
e. interogativ: cine, ce, care, cate?
poate fi: - subiect: Cine vine?
- nume predicativ: El cine e?
- atribut: Al cui amic e Dan?
- complement direct: Pe cine respecti?
- complement prepozitionl: La ce te gandesti?
f. posesiv: al meu, ai nostri, ale voastre
g. relativ: care, cine, ce, cat; cel ce, celor care
poate fi: - subiect: Cine vine, se va distra.
- atribut: Fata, a carei sora canta la pian, e colega mea.
- complement direct: Pe cine astepti, nu va veni.
- complement indirect: Cui nu-i convine, sa plece.
h. demonstrativ – de apropiere: asta, acestia
- de departare: aia, acela
- de identitate: aceeasi, aceiasi
- de diferentiere: celalalt, celelalte
i. nehotarat: una/alta, fiecare, oricare, cineva, ceva, careva, atatea, vreunul, tot, mult,
putin etc.
j. negativ: nimeni, nimic, niciunul
poate fi: - subiect: Nu a venit nimeni.
- atribut: Ideea niciuneia nu a fost grozava.
- complement indirect: Nimanui nu ii place canicula.
- complement direct: N-am vazut nimic.
- complement circumstantial de loc: Cartea nu era la niciunul.
!!!!!!!! Cand se acorda in gen si numar cu un substantiv pe care il insotesc, pronumele
devin adjective pronominale!