Portofoliu

Romana
Nume: Ionescu
Prenume: Andreea Cristina
Clasa: a VII-a B

Cuprins:

Gramatica
Pronumele
Numeralul
Adjectivul
Adverbul
Prepozitia
Conjunctia
Interjectia
Literatura
Model de argumentare
la apartenenta specie
literara nuvela
Model de caracterizare
a personajului
Descrierea subiectiva
vs. descrierea obiectiva

PRONUMELE

Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine

locul unui substantiv.
Exista doua categorii de pronume:
- cu forme personale
Personal propriu-zis;
Personal de politete;

nu devin

 Reflexiv (marca diatezei reflexive); Posesiv.

pronominale

adjective
-

-fara forme personale:

Demonstrative
Pronumele personal are forme accentuate (la
toate cazurile) si forme neaccentuate (numai la
cazurile dativ si acuzativ). La genitiv are forme numai la
persoana a III-a, iar la vocativ numai la persoana a II-a.
Cazuri si functii sintactice ale pronumelui personal:
Nominativ
-subiect: El merge la sanius.
-NP: Prietenii Mihaelei suntem noi.
Acuzativ
-CD: Pe el l-am cunoscut in tabara.
-CI: Tata o sa discute cu voi.
-atribut pronominal perpozitional: Vestile de la ei au sosit
ieri.
-NP: Darurile sunt de la ei.
-CCL: Am mers pana la ele.
-CCT: O sa plecam dupa voi.
-CCM: Ana vorbeste ca tine.
-complement de agent: Motoreta a fost cumparata de ei.
Dativ

-CI: I-am imprumutat schiurile.

-NP: Copilul este asemenea lui.
-atribut pronominal prepozitional: Un campion asemenea
tie este curajos.
-atribut pronominal in dativ (dativ posesiv): Imi placea
surasu-ti bland.
-CCM: S-a comportat asemenea lor.
Genitiv
-atribut
pronominal
neastamparat.

genitival:

Prietenul

ei

este

-atribut pronominal prepositional: Ghetusul dinaintea lor

este alunecos.
-NP: In disputa creata, Ion este impotriva lor.
-CCL: Dan merge inaintea ei.
CCT: George a sosit inaintea lor.
Vocativ
-fara f.s.: Tu, vino aici!

Cazuri si functii sintactice ale pronumelui reflexiv:

Acuzativ
-CD: S-au intalnit cu prietenii la patinoar.
Dativ

-CI: Isi spune ca o sa castige concursul.

-atribut pronominal (dativ posesiv): Si-a udat cizmele.
In componenta pronumelor posesive intra articolele
posesive (al, a, ai, ale).
Pronumele posesiv nu are forma proprie pentru
persoana a III-a (mai multi posesori, mai multe obiecte
posedate).
Forma alor apare doar in structura pronumelui
posesiv, la D-G.
Adjectivele pronominale posesive se acorda in
gen, numar si caz cu substantivele determinate (Colegii
mei sunt harnici.-adjectiv pronominal posesiv, N).
Cazuri si functii sintactice ale pronumelui posesiv:
Nominativ
-subiect: Ai sai primesc intotdeauna colindatori.
-NP: Darurile sunt ale voastre.
Acuzativ
-CD: Pe ai mei i-au invatat colinde bunicii.
-CI: Acum este mai bine sa nu te gandesti la ale tale.
-atribut pronominal prepositional: Merele de la ai tai sunt
rosii.
-NP: Cadourile sunt de la ai mei.
-CCL: Am ajuns la ai sai.
-CCT: O sa plecam dupa ai tai, nu inaintea lor.

-CCM: Am cantat mai frumos decat ai vostri.

Dativ
-CI: Le-am facut daruri alor tai.
-NP: Copilul este asemenea alor sai.
-atribut pronominal prepositional: Purtarea asemenea
alor sai este placuta.
-CCM: Cantati asemenea alor vostri.
Genitiv
-atribut pronominal genitival: O sa-i colindam pe prietenii
alor mei.
-atribut pronominal prepositional: Aleea dinaintea alor tai
este inzapezita.
-NP: Lupta aceasta este contra alor sai.
-CCL: Anca merge inaintea alor sai.
-CCT: Tica a sosit inaintea alor sai.

Pronumele demonstrativ are patru forme: de

apropiere, de departare, de identitate, de diferentiere.
Adjectivele pronominale demonstrative se
acorda in gen, numar si caz cu substantivele determinate
(Cu acel baiat a discutat mult. -adjectiv pronominal
demonstrativ, Ac.).
Cazuri si functii sintactice ale pronumelui
demonstrativ:

 Nominativ
-subiect: Acesta viseaza la patine cu rotile.
-NP: Bunicul a ramas acelasi.
Acuzativ
-CD: Pe ceilalti nu i-am vazut.
-CI: Am discutat despre aceasta.
-atr.pron.prep.: Sfaturile de la acesta sunt intelepte.
-NP: Cadourile sunt de la aceia.
-CCL: Merg la ceilalti cu uratul.
-CCT: Am plecat dupa aceia, nu inaintea lor.
-CCM: Vorbeste ca acesta.
Dativ
-CI: Le-am facut daruri acelora.
-NP: Colindul tau este asemenea acestuia.
-atr.pron.prep.: Purtarea asemenea acestuia irita.
-CCM: Canta asemenea celorlalti.
Genitiv
-atr.pron.gen.: Afirmatia acestuia este interesanta.
-atr.pron.prep.: Bradul dinaintea acestuia este inalt.
-NP: Opinia lui este contra celorlalte.
-CCL: George merge inaintea celorlalti.
-CCT: Tic a sosit inaintea acestora.

Pronumele nehotarat tine locul unui substantiv fara sa

dea vreo indicatie precisa asupra obiectului.
Forme (pronume N/Ac): simple (unul/una,
altul/alta, cutare) si compuse (vreunul/vreuna, oricine,
oricare, oricat, orice, fiecare, ceva, catva, altcineva,
altceva, altcareva, oarecare etc.).
Adjectivele pronominale nehotarate se acorda in
gen, numar si caz cu substantivele determinate (Orice
planta are nevoie de lumina.)
Nu devin adjective pronominale formele careva,
altcareva, altceva si cele formate cu pronumele cine.
Cazuri si functii sintactice ale pronumelui nehotarat:
Nominativ
-subiect: Oricine vrea sa aiba o camera frumoasa.
-NP: Studiind, Lucian a devenit altul.
Acuzativ
-CD: Ajut cu placere pe oricine.
-CI: Am vorbit cu fiecare.
-atr.pron.prep.: Sfaturile de la oricare au fost bune.
-NP: Cadoul este de la altcineva.
-CCL: Merg de la unul la altul.
-CCM: Ion se poarta ca oricare.
-complement de agent: Tema a fost scrisa de fiecare.

 Dativ
-CI: Le-am spus tuturor depre nota.
-atr.pron.prep.: Purtarea
recomandabila.

asemenea

oricui

nu

este

-NP: George este asemenea oricui.

-CCM: El munceste asemenea fiecaruia.
Genitiv
-atr.pron.gen.: Opiniile unora mi s-au parut interesante
-atr.pron.prep.: Actiunea contra altcuiva nu se justifica.
-NP: Parerile lui sunt contra altcuiva.
-CCL: Dinaintea fiecaruia se afla un covor.
-CCT: Ana a sosit inaintea tuturor.

Pronumele negativ tine locul unui substantiv intr-o

propozitie negativa.
Forme:
Simple: N/Ac: nimeni, nimic
G/D: nimanui;
Compuse: N/Ac: niciunul, niciuna, niciunii,
niciunele
G/D: niciunuia, niciuneia,
niciunora
Cuvantul nimic poate avea urmatoarele valori
morfologice: pronume negativ si substantiv. Acesta poate

intra, de asemenea,
adjectivale.

in

alcatuirea

unei

locutiuni

Cazuri si functii sintactice ale pronumelui negativ:

Nominativ
-subiect: Nimeni n-a iesit din casa.
-NP: Castigatorul nu este niciunul dintre ei.
Acuzativ
-CD: N-am cumparat nimic.
-CI: N-am vorbit cu nimeni.
-atr.pron.prep.: Scrisoarea de la niciunul n-a fost trista.
-NP: Cadoul nu este de la niciunul dintre ei.
-CCL: N-a mers la nimeni in vizita.
-complement de agent: Cartea n-a fost citita de niciunul.
Dativ
-CI: N-am spus minciuni nimanui.
Genitiv
-atr.pron.gen.: Cartea niciunuia nu s-a murdarit.

Pronumele interogativ apare in propozitii

interogative si tine locul substantivului asteptat ca
raspuns la intrebare.
Pronumele interogative sunt: care, cine, ce, cat.

Functia sintactica a pronumelui interogativ

corespunde cu cea a cuvantului asteptat ca raspuns la
intrebare.

Cazuri si functii sintactice ale pronumelui interogativ:

Nominativ
-subiect: Cine intreaba?
-NP: Cine sunteti voi?
Acuzativ
-CD: Pe cine ai observat?
-CI: Despre ce ati vorbit?
-NP: Din ce este coperta?
-CCL: La cine mergi?
-CCT: Dupa cine a sosit?
-CCM: Ca cine se poarta?
-complement de agent: De catre cine a fost scrisa?
Dativ
-CI: Cui i-ai cerut informatia?
Genitiv
-atr.pron.gen.: A cui poezie a fost publicata?

Pronumele relativ leaga propozitiile subordonate de

regentele lor. Are forme identice cu pronumele
interogativ: care, cine, ce, cat.
Pronumele relative indeplinesc functii sintactice in
propozitiile pe care le introduce.
Ceea ce este pronume relativ compus, deoarece se
comporta ca o unitate indivizibila.
Cazuri si functii sintactice ale pronumelui relativ:
Nominativ
-subiect: Elevul care este talentat a pictat un tablou.
-NP: Cine este autorul cartii, acela a venit la intalnirea cu
elevii scolii.
Acuzativ
-CD: Baiatul pe care l-am cunoscut deseneaza frumos.
-CI: Tema la care te gandesti este interesanta.
-CCL: Clasa in care invatam este luminoasa.
Dativ
-CI: Fata careia o sa ii dau florile este colega mea.
Genitiv
-atr.pron.gen.: Tabloul ale carui culori ti-au placut este
pictat de Matei.
-CCL: Satul deasupra caruia zboara avionul este locul
copilariei mele.

Pronumele de intarire se folosea in limba veche cu

rolul de a pune in evidenta persoana la care se refera. Se
foloseste in limba actuala numai cu valoare de adjectiv
pronominal de intarire; insoteste substantive sau
pronume cu scopul de a preciza persoana desemnata de
acestea.
Acord: Adjectivul pronominal de intarire se acorda in
gen, numar si caz cu substantivul sau pronumele
determinat.
Adjectivele pronominale de intarire au
intotdeauna functia sintactica de atribut adjectival.

Forme:
persoana caz

singular
masculi femini
n
n
Persoana Ninsumi
insam
I
Ac
i
D-G insumi insem
i
Persoana Ninsuti
insati
a II-a
Ac
D-G insuti
inseti
Persoana Na III-a
Ac

insusi

plural
masculi
n
insine
insine
insiva
insiva

insasi insisi

femini
n
insen
e
insen
e
insev
a
insev
a
insesi
(insel
e)

D-G insusi

insesi insisi

insesi

Numeralul

Numeralul este partea de vorbire flexibila care

exprima un numar sau ordinea obiectelor numarate.
Numeralul poate avea :
Valoare substantivala ( Trei au plecat sa-l intampine.
);
Valoare adjectivala ( Are de invatat trei lectii la
istorie. ) .
In relatia numeral substantiv exista doua situatii: de
la 1 la 19, numeralul se subordoneaza substantivului (
optsprezece oameni; sapte mere ); de la 20 inainte,
substantivul ( datorita prepozitiei care il insoteste ) se
subordoneaza numeralului ( douazeci de oameni; sapte
sute de mere ).
Numeralele colective exprima insotirea a doua
sau mai multe obiecte.
Formele numeralului colectiv sunt:

Amandoi, amandoua sau ambii, ambele;

Tustrei, tuspatru (formate cu ajutorul lui tus, care
provine de la cuvantul toti + numeralul cardinal
respectiv: trei, patru, pana la zece);

 Cate (cu valoare adverbiala) + si + numeral cardinal:

catesitrei, catesipatru (pana la zece);
Toti, toate + numeral (pentru toate numeralele): toti
trei, toate trei, toti cinci, toate cinci etc.
Numeralul colectiv poate
substantivala si valoare adjectivala.

avea

valoare

Numeralul multiplicativ arata in ce masura creste o

cantitate sau o actiune.
Acestea de formeaza astfel:
-in (im) prefix + numeralele cardinal simple (incepand
cu doi) + sufixul participiat it: indoit, intreit inzecit,
inmiit.
Numeralul multiplicativ poate avea valoare
adjectivala (castiguri inzecite), adverbiala(munceste
intreit) si substantivala( in domeniul matematicii:
indoitul numarului X este).
Numeralul distributiv exprima repartizarea si
gruparea numerica a obiectelor.
Se formeaza din adverbul cate si numeralele
cardinale: cate unul, cate doi, cate trei etc.
Numeralele fractionare exprima ideea de parte
dintr-un intreg. Acestea au valoare substantivala,
exceptie facand expresiile pe jumatate, pe din doua, care
sunt considerate locutiuni adverbiale.
Numeralul adverbial arata de cate ori se
indeplineste (se repeta) o actiune, o insusire sau o
circumstanta. Acest numeral se formeaza din prepozitia

de, numeralul cardinal si substantivul ori: o data, de doua

ori etc.
Numeralele adverbial pot avea functiile sintactice de
CCM si de atribut adverbial.
O data se scrie dezlegat cand data este substantive (
o data din calendar) sau cand are valoare de numeral
adverbial (numai o data, nu de doua ori ).

ADJECTIVUL

Adjectivul este partea de vorbire flexibila care

exprima insusirile unor fiinte, obiecte, fenomene.
Clasificare:
a.Dupa structura:
- simple: alb, negru, lenes etc.;
-compuse: galben-verzui, negru-albastrui,social-politic
etc.
b. Dupa provenienta:
-propriu-zise: rosu, mare, destept, harnic etc.
-provenite din verb la participiu (melodiile fredonate,
filmele vazute, romanele scrise, pomi inverziti ).
c. Dupa flexiune:
-variabile:-cu patru forme ( harnic, harnica, harnici,
harnice);
-cu trei forme (stralucitor, stralucitoare,
stralucitori);
-cu doua forme (mare, mari).

-invariabile: bordo,
cumsecade etc.

mov,

roz,

bej,

asemenea,

Acordul: adjectivele se acorda in gen, numar si caz

cu substantivele determinate.
Topica: adjectivul este plasat, de obicei, dupa
substantiv; cand este in fata acestuia, preia articolul
hotarat (copiii harnici harnicii copii).
Gradele de comparatie:
Povitiv: Tabloul este frumos.
Comparativ:
-de inferioritate: Tabloul acela este mai putin frumos
decat al tau.
-de egalitate: Tabloul acela este la fel de frumos ca al
tau.
-de superioritate: Tabloul acela este mai frumos decat
al tau.
Superlativ:
-relativ: -de inferioritate: Tabloul acesta este cel mai
putin frumos.
-de superioritate: Tabloul acesta este cel
mai frumos.
-absolut: -de inferioritate: Tabloul aceste este foarte
putin frumos.
-de superioritate: Tabloul acesta este
foarte frumos.
Functii sintactice: atribut adjectival, NP

La nivel stilistic, adjectivele pot fi epitete.

Adjective care nu accepta grade de comparatie:

Exprima insusiri unice: intreg, mort, complet,

terminat, principal;
Apartin limbajului stiintific: tesut muscular, domeniu
lingvistic etc.
Sunt la origine (in latina) comparative sau
superlative: anterior, exterior, posterior, superior,
inferior, maxim, minim, optim, suprem etc.
Adjectivele terminate in iu se scriu la masculin, plural
cu doi i, iar cand sunt plasate in fata substantivului, se
scriu cu trei i.
Superlativul absolut poate fi redat expresiv prin:
Adverbe precum grozav, extraordinar, formidabil
etc., legate de adjective prin prepozitia de;
Adverbele ce sau cat in propozitii exclamative;
Locutiuni adverbiale: din cale-afara de, peste masura
etc.;
Prefixe cu sens superlative: arhi-, ultra-, hiper-,
prea-, supra- etc.;
Repetarea adjectivului sau a substantivului format de
la adjectiv;
Comparatii;
Sufixul isim (rasism).
Locutiunile adjectivale sunt grupuri de cuvinte cu
sens unitar, avand valoarea unui adjectiv: de geniu, de
treaba, cu nasul pe sus etc.
Locutiunile adjectivale se analizeaza ca adjectivele
echivalente, preluand cazul substantivelor determinate.

Adjectivele si locutiunile adjectivale indeplinesc,

in propozitie, functiile sintactice de NP si de atribut
adjectival.

ADVERBUL

Adverbul este partea de vorbire neflexibila care

exprima caracteristicile unei actiuni, ale unei stari sau ale
unei insusiri ori circumstantele actiunilor si starilor.
Adjectivul si adverbul se aseamana prin faptul ca
exprima insusiri si au grade de comparatie, dar difera
prin faptul ca adjectivul exprima insusirile unui obiect, pe
cand adverbul arata insusirile unei actiuni.
Adverbul determina un verb / o locutiune verbala, un
adverb, un adjectiv, un substantiv, o interjectie.
Dupa forma adverbele se clasifica in:
Simple: aici, acolo, ieri, maine, abia etc.
Compuse:
maine-dimineata,
nicaieri,
intotdeauna, totdeauna etc.

odata,

Dupa inteles, adverbele sunt:

De loc: aproape, deasupra, aici, jos, sus, dincolo etc.
De timp: acum, maine, ieri, indata, astazi, poimaine,
aseara, odata, curand etc.
De mod: mai, mult, putin, prea, repede, bine, rau,
astfel, usor, asa, impreuna etc.
Adverbele pot proveni din alte parti de vorbire prin:
Derivare-cu sufixe: -este, -is, -as,-mente.
Compunere-prin alaturare sau prin contopire

 Schimbarea valorii gramaticale-din adjective, verbe

la
participiu,
substantive
care
denumesc
anotimpurile, partile zilei, zilele saptamanii.
Gradele de comparatie ale adverbelor se formeaza la
fel ca ale adjectivelor.
Adverbele interogative apar in propozitii interogative
si tin locul cuvantului asteptat ca raspuns. Prin
transformarea propozitiei interogative in propozitie
enuntiativa, adverbul interogativ este inlocuit de
termenul asteptat ca raspuns.
Adverbele relative sunt folosite in fraza ca elemnte
introductive ale propozitiilor subordonate. Ele au functie
sintactica in propozitia subordonata.
Adverbele nehotarate nu precizeaza imprejurarea
referitoare la timp, loc si mod: undeva, candva, cumva,
oricand, oriunde, oricum etc. Acestea se formeaza prin
adaugarea particulei va sau ori- adverbelor unde, cand,
cam, cat.
Locutiunea adverbiala este un grup de cuvinte cu
inteles unitar care se comporta, din punct de vedere
gramatical, ca un adverb.
Locutiunile adverbiale pot fi :
De loc: in fata, in spate, de jur imprejur, ici si colo
etc.
De timp: cand si cand, din vreme in vreme etc.
De mod: fara indoiala, cu siguranta, cu de-a sila etc.
Adverbele si locutiunile adverbiale pot indeplini
functia sintactica de CCL, CCM, CCT, atribut adverbial,

predicat verbal, NP. Unele adverbe, precum chiar, doar,

mai, nu, numai, macar, nu au functie sintactica.

PREPOZITIA

Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga

complementul si atributul de cuvintele determinate de
ele.
Prepozitiile sunt:
Simple: de, la, despre, in, pe, sub etc.
Compuse: de langa, despre, de pe, de la etc.
Prepozitiile impun cazul:
Acuzativ: pe, langa, din etc.
Genitiv: asupra, contra, impotriva, inapoia, inaintea,
deasupra, dedesuptul etc.
Dativ: gratie, datorita, multumita, potrivit, conform,
contrar, asemenea, aidoma.
Atunci cand precede adverbe si verbe la modul
infinitiv sau supin, prepozitia nu impune caz.
Prepozitia nu are functie sintactica si se analizeaza
impreuna cu atributele sau complementele pe care le
leaga de cuvantul determinat.
Locutiunea prepozitionala este un grup unitar de
cuvinte care are rol de prepozitie, alcatuit din una sau
doua prepozitii si o alta parte de vorbire. Aceasta poate
impune cazul:
Acuzativ: alaturi de, in afara de, impreuna cu etc.
Genitiv: in spatele, in fata, in jurul, de-a latul etc.

Locutiunea prepozitionala nu are functie sintactica si

se analizeaza impreuna cu atributele sau complementele
pe care le leaga de cuvantul determinat.

CONJUNCTIA

Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care

determina raporturi de coordonare la nivelul propozitiei si
raporturi de coordonare si subordonare, la nivelul frazei.
Asemenea prepozitiei, fiind cuvant de legatura,
conjunctia nu are functie sintactica.
Dupa forma, conjunctiile pot fi:
Simple: si, ci, caci, dar, desi, fie, daca etc.
Compuse: ca sa, cum ca, deoarece, ci si etc.
Dupa rolul lor in enunt, conjunctiile ajuta la stabilirea
raporturilor de:
Coordonare (cand leaga parti de propozitie sau
propozitii de acelasi fel): si, dar, nici, iar, insa, ci, ori,
sau, fie, deci etc.
Subordonare (cand leaga propozitiile secundare de
propozitiile regente): ca, sa, ca sa, daca, caci, desi,
deoarece, fiindca, intrucat etc,
Locutiunile conjunctionale sunt grupuri de cuvinte
cu sens unitar si cu rol de conjunctie. In componenta
conjunctiilor intra obligatoriu o conjunctie sau un alt
cuvat care poate avea rol de conjunctive (pronume sau
adverbe relative): fara sa, din cauza ca, pe masura ce,
imediat ce etc.

INTERJECTIA

Interjectia este partea de vorbire neflexibila care

exprima o stare sufleteasca sau imita sunete si zgomote
din lumea inconjuratoare. Interjectiile de folosesc in
comunicarea orala si se caracterizeaza prin intonatie
specifica, fiind insotite de o mimica adecvata. In
comunicarea scrisa, dupa interjectie se pot folosi virgule
si semnul exclamarii.
Interjectiile sunt:
Simple: o, a, ei, hm, ah etc.
Comuse: tic-tac, hei-rup etc.
Locutiuni: pacatele mele, pe naiba etc.
O categorie specifica o reprezinta interjectiile de
adresare care sunt folosite in comunicarea directa cu o
persoana (ma, fa, bre etc.) sau pentru a atrage atentia(
uite, iata, hei etc.).
Unele interjectii pot indeplini functia sintactica de
predicat verbal, nume predicativ sau complement
circumstantial de mod.

Argumentare

Nuvela

Doua loturi
de I.L. Caragiale
- Argumentare
Nuvela este o creatie epica in proza de dimensiuni
relativ reduse care implica un conflict concentrat,
actiunea desfasurandu-se pe un singur fir narativ.
Doua loturi este o nuvela intrucat are notele
definitorii ale acestei specii litarare.
In primul rand, actiunea nuvelei se desfasoara pe un
singur fir narativ in jurul gasirii biletelor de loterie
pierdute de Lefter Popescu odata ce au fost cumparate
cu bani imprumutati de la capitanul Pandele. De aici se
declanseaza si conflictul personajului principal cu toate
celelalte personaje ale nuvelei. Lefter o acuza pe sotia sa
de neglijenta, se cearta cu chivutele, agresandu-le, le
creeaza probleme prietenilor sai, isi neglijeaza serviciul
intrand in conflict cu seful sau, iar in final il acuza pe
bancher de sarlatanie.
Personajul este intr-un conflict interior permanent,
traind sentimente si stari contradictorii, penduland
permanent intre pesimism si optimism, incredere in
norocul sau si dezamagire, intre agonie si extaz. Finalul
nuvelei surprinde imaginea unui om alienat (nebun) cu
un comportament dezechilibrat si care se exprima
incoerent.
In al doilea rand, naratiunea se povesteste la
persoana a III-a de catre un narator omniscient care are
pe alocuri o implicare directa in relatia cu cititorul : Insa

oricine ma poate intreba, Daca as fi unul dintre acei

autori as incheia astfel. Atitudinea ironica la adresa
personajelor sale este justificata prin situatia tragiccomica in care este surprins personajul : Lefter cumpara
biletele cu bani imprumutati pentru a scapa de ghinion,
insa finalul ii joaca feste prin ironia sortii, intrucat ceea ce
parea un castig se dovedeste a fi un dezastru personal.
Fiind o opera epica in care accentul se pune asupra
complexitatii personajului principal, surprins intr-o anume
schimbare, pe o durata de timp mai mare decat a schitei
si intr-un spatiu mai extins, cu un puternic conflict, Doua
loturi de I.L. Caragiale se incadreaza in specia literara
nuvela.

Descrierea subiectiva
-artistica sau literara-

Prezentarea in ansamblu sau in detalui a unor

elemente, a unor obiecte, peisaje sau
persoane.
Se prezinta impresii sau pareri ale celui care
descrie, avand o nota personala, originala.
Sunt exprimate ganduri, idei, sentimente in
viziunea celui care descrie.
Sunt prezentate imagini artistice (vizuale,
auditive, olfactive, motorii) si figure de stil
(epitete, metafore, comparatii etc.).
Prezenta grupurilor nominale este specifica
descrierii (substantive insotite de adjective).
Are rolul de a emotiona cititorul, de a-i
transmite o stare afectiva.

Descrierea obiectiva
-stiintifica sau nonliteraraPrezentarea in ansamblu sau in detalui a unor
elemente, a unor obiecte, peisaje sau
persoane.
Se prezinta intr-un mod neutru caracteristici
ale unor elemente din realitate.
Nu apar mijloace de expresivitate artistica,
cuvintele avand sensul lor de baza propriu.
Prezenta grupurilor nominale este specifica
descrierii (substantive insotite de adjective).
Are rolul de a informa cititorul si de a fi cat
mai conforma cu realitatea.

CARACTERIZAREA
PERSONAJULUI

DESCRIEREA
SUBIECTIVA

DeSCRIEREA
oBIECTIVA