Prosthetic Rehabilitation of Partially Dentate or

Edentulous Patients A Systematic Review

Swedish Council on Health Technology Assessment
Prosthetic Rehabilitation of Partially Dentate or Edentulous Patients Type: Systematic Review • ISBN: 978-91-85413-40-9 •
ISSN: 1400-1403 Report no: 204 • Published: 2010 (sursa bibliografică)

Severitatea pierderii dinților poate varia, de la absența unui singur dinte până la
absența tuturor unităților odontale. Este o perioada relativ lungă de când edentația
este considerată ca o parte a procesului natural de îmbătrânire. Astăzi, doar o mică
parte a populației prezintă edentații totale dar, în continuare, absența unuia sau mai
multor dinți este destul de întalnită întâlnită. La mijlocul anilor 60, procentul
edentației totale în rândul suedezilor de peste 16 ani era de 23%. În Gothenburg,
procentajul pacienților edentați total cu vârstă peste 70 de ani a scăzut de la 56%
(1983) la 7% (2003). Cele mai comune cauze pentru pierderea dinților sunt cariile
dentare și patologia parodontală.

O igienă bucală nesatisfăcătoare a unui pacient, ne poate arată starea lui socială
și financiară. Persoanele cu edentații sau persoanele cu aparate protetice amovibile
pot avea o percepție negativă asupra lor și se simt diferit față de oamenii cu toți dinții
prezenți. Indivizii afectați cel mai des prezintă o calitate a vieții scăzute și o
funcționalitate scăzută. Pierderea dinților poate fi asemenea unei amputații, iar
spațiile rezultate în urma edentațiilor văzute ca o imperfecțiune fizică.

In ziua de astăzi există 3 metode principale pentru înlocuirea dinților pierduți:

1. Proteza amovibilă ( pe care pacientul o poate scoate și insera pe câmpul

protetic singur)
2. Proteza fixă ( ancorată pe dinții restanți)
3. Implanturi ce pot susține atât proteze fixe cât și amovibile

De asemenea sunt folosite și combinații ale acestor 3 tipuri de protezări.

Pierderea unei singure unități odontale

Absența unui dinte poate fi tratată printr-o punte agregată pe dinți stâlpi, o
punte Maryland sau printr-o coroană aplicată pe un implant anterior inserat.
Rezistența coroanelor pe implant după o dispensarizare de 5 ani este peste 90% și
riscul pierderii suportului osos (>2mm) în jurul implantului este mic.
 Punte agregată pe dinți stâlpi
Compararea metodelor de tratament,durata de viată, riscuri și efecte secundare

Pentru evaluarea efectului punților agregate pe dinți în vederea tratamentului

absenței unei singure unități odontale nu au fost identificate studii care sa conțină
aceste criterii.
Pentru evaluarea rezistenței, complicațiilor, a riscului și a efectelor secundare a
tratamentului absenței unui dinte nu au fost găsite studii.

Puntea Maryland

Compararea metodelor de tratament,durata de viață, riscuri și efecte secundare:

Pentru evaluarea efectului punților Maryland în vederea tratamentului absenței
unei singure unități odontale nu au fost identificate studii care sa conțină aceste
criterii.

Pentru evaluarea rezistenței in timp, complicațiilor, riscurilor și efectelor

secundare ale
tratamentul pierderii unui singur dinte tratat prin punte Maryland, nu au fost
identificate studii care să îndeplinească aceste criterii și să fi avut un timp de
dispensarizare de cel puțin cinci ani.

Proteză unidentară pe implant

Compararea metodelor de tratamen:

Nu au fost găsite studii care sa includă comparatii a efectelor diferitelor tipuri
de tratament (punte agregată pe dinți, punte maryland și coroana unidentară pe
implant) pentru absența unui singur dinte.

Durata de viață a reabilitării:

Există un suport științific limitat care demonstrează că rata de supraviețuire a
coroanelor unidentare susținute de implant pentru 5 ani sau mai mult este peste
90%.

Complicații, riscuri și efecte secundare

Există suport științific limitat care atesta ca trat absența unui sg dinte prin
implant, atat timp pacientul a fost dispensarizat pe o perioada de cel putin 5 ani este
de aproape 100%. riscul de a pierde din suportul osos marginal (2 mm) este mai mic
de 5%.

Pentru tratamentul pierderii unui singur dinte prin coroană unidentară pe

implant, baza științifică este insuficientă pentru a evalua rezultatele estetice sau
riscul de eșec estetic după cel puțin cinci ani de dispensarizare.

Pierderea mai multor unități odontale

Pacienții cu pierderi dentare mai extinse pot fi tratați cu punți dentare agregate
pe dinți sau pe implante. În jur de 95% din lucrările protetice susținute prin suport
implantar rezistă după 5-10 ani, dar, nu există o bază științifică care să evalueze rata
de supraviețuire a lucrărilor protetice agregate pe dinții restanți. Pacienții cu pierdere
mai extinsă a unităților dentare pot fi de asemenea tratați și cu proteze parțiale
amovibile, cu toate acestea nu se poate afirma cu certitudine cât rezistă în timp
acest tip de tratament. Deși această formă de tratament a fost utilizată pentru o
lungă perioadă de timp, există puține studii de calitate în acest sens.

Lucrări protetice susținute de dinți respectivi lucrări protetice parțial amovibile

susținute de dinți și de mucoasa orlă

Nu s-au identificat studii care să îndeplinească criteriile de includere care să

evalueze efectul lucrărilor protetice susținute de dinți sau proteze parțiale amovibile
susținute de dinți și mucoasă bucală. Nu există o bază științifică care sa evalueze
rezultatele acestor metode de tratament incluzând durata de viață a lucrărilor,
frecvența apariției complicațiilor și efectelor secundare.

Lucrări protetice susținute de dinți

Compararea metodelor de tratament și durata de viață a lucrării protetice:

Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere și care
să evalueze efectul tratamentului punți dentare susținute de dinți

Complicații, riscuri și efecte secundare:

Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere și
care să evalueze apariția complicațiilor.Anumit tipuri de complicații și efecte
secundare sunt totuși raportate în unele studii. Complicațiile sunt de obicei legate de
diferite evenimente, uneori prezentate ca număr total, uneori legate de extracția
bonturilor și uneori ca număr total de reabilitări eșuate. Nu există bază științifică care
să evalueze riscurile și efectele secundare ale metodelor de tratament.

Lucrări protetice susținute de implante

Compararea metodelor de tratament:

Nu au fost identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere, evaluarea
efectului tratamentului cu punți susținute de implanturi.

Durata de viață a reabilitării:

Pentru punțile pe implanturi, există un sprijin științific limitat care atestă că
durabilitatea lucrărilor protetice este de 95% după cinci ani și 94% după zece ani.

Complicații, riscuri și efecte secundare: Există un sprijin științific limitat pentru

punțile pe implanturi, supraviețuirea implantului este de 97% după cinci ani și 93%
după zece ani. Baza științifică este insuficientă pentru evaluarea altor complicații.

Edentația totală

Pacienții care sunt edentați sau unul dintre maxilare edentate pot fi tratați cu
proteze totale sau punți totale susținute de implante. Dispensarizare pe cinci ani
arată că lucrările protetice pe suport implantar sunt menținute în peste 90% din
cazuri. Complicațiile raportate sunt minore, cum ar fi fracturi de materiale care sunt
ușor de gestionat.

Compararea metodelor de tratament, durata de viață a reabilitării ,complicații,

riscuri și efecte secundare: Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească
criteriile de includere pentru evaluarea eficacității diferitelor metode de tratament,
durata de viață a reabilitării sau complicații, riscuri și efecte secundare în tratamentul
pacienților edentați total.

Edentația maxilară

Durata de viață a reabilitării:

Există un sprijin științific limitat pentru care atestă că supraviețuirea unei punți
susținută de implanturi este de 95% după cinci și zece ani respectiv.
Unele cercetări științifice au demonstrat ca durata de viață a unei punți de titan pe
implanturi este egală cu cea a celor din aliaje turnate din aur urmărite timp de 5 și
respectiv 10 ani.
Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere
pentru evaluarea numărului de implanturi necesare pentru rezistența
punților pe suport implantar sau pentru evaluarea diferitelor sisteme de implanuturi
și diferite elemente de retenție utilizate în acest tip de lucrări protetice.

Complicații, riscuri si efecte secundare:

Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere, care
să evalueze complicațiile, riscurile și efectele secundare asociate tratamentului prin
proteze totale susținute de mucoasa bucală și suportul osos sau proteze totale pe
implant.
Există un sprijin științific limitat care arată ca 70 din 1000 de implanturi sunt
expuse riscului de eșec după 5 și respectiv 10 ani, în rândul pacienții cu edentație
maxilară totală care au beneficiat de tratament implanto-protetic.

Există o bază științifică insuficientă pentru a evalua alte complicații, care sunt în
principal de natură tehnică și cuprind fracturi și uzura materialelor folosite.

Edentația totală mandibulară

Compararea metodelor de tratament:

Baza științifică este insuficientă pentru a arăta că o punte totală susținută de
implanturi este mai probabil să funcționeze mult mai bine decât o proteză totală
susținută de mucoasa bucală și suportul osos. Niciun studiu care să îndeplinească
criteriile de includere nu a putut fi identificat pentru comparare punților susținute de
implante și alte metode de tratament.

Durata de viață a reabilitării:

Există un sprijin științific limitat pentru a arăta că rata de supraviețuirea punților
susținute de implanturi este de 93% după cinci și respectiv opt ani.
Există un sprijin științific care atestă că durabilitatea acestor reabilitări este de
97% după 10 ani. De asemenea s-a arătat ca punțile cu schelet din titan au aceeași
rezistență cu a celor din aliaje de aur.
Nu au putut fi identificate studii care să îndeplinească criteriile de includere
pentru evaluarea numărului de implanturi necesare pentru rezistență
punților pe suport implantar sau pentru evaluarea diferitelor sisteme de implanturi și
diferite elemente de retenție utilizate în acest tip de lucrări protetice.
Complicații, riscuri și efecte secundare:
Există un sprijin științific limitat, potrivit căruia riscul de complicații este scăzut pentru
tratamentul cu punți totale pe suport implantar, după 5 respectiv 10 ani.Există riscul
ca 12 din 1000 de implanturi în acest tip de tratament să eșueze după cinci ani, iar
după 8 ani 17 implanturi din 1000. Alte complicații de natură tehnică cuprind fractura
sau uzura componentelor constitutive.
 Există un sprijin științific limitat, care arată un risc scăzut de complicații și efecte
secundare asociate cu reabilitările totale pe implant după zece ani, riscul de eșec a
unui implant este este foarte scăzut (2 din 1000). Alte complicațiile sunt în principal
de natură tehnică, cuprinzând fracturi și uzura materialului de construcție. În aceste
studii nu sunt raportate complicații legate de deteriorarea nervilor mandibulari.

Încărcarea imediată

Încărcarea imediată presupune atașarea suprastructurii dentare de implanturi în

termen de 3 săptămâni de la inserarea chirurgicală. Procedurile precedente
presupun osteointegrarea implantului, anterior încărcării. Dacă încărcarea imediată a
implantului are succes, timpul general de tratament și numărul a sesiunilor de
tratament este semnificativ redusă în comparație cu metoda tradițională.