Nu ma intreba de unde vin

Cand am ajuns pe lume ,

Dinspre tatal.....
Era tarziu
Si mi-era foame...

Mancai ceva si obosita adormii,

Iar mama sfanta ostenita in preaplin
De durerosul drum al facerii pedeapsa
Tot mai avea puterea si rabdarea ,
Sa imi vegheze somnul ca sa fie lin.

Ma doare , Bunule , ma doare

Atata bunatate catre mine ,
Iar eu? Ma-ndoi de-atata intristare ,
Cu ce-am raspuns din veacuri catre Tine.

La Nastere m-ai binecuvantat,

C-un corp intreg la inventar ,
Un cuget si un suflet si parinti,
O tara ca un rai si un Cuvant de dar.

Ma doare Bunule, ma doare

Ca mintea mea la vremea tineretii
Pacatuia –ncercand a ta rabdare
Si risipind nevolnic timpul vietii.

Desi ,in grija-ti mare de Parinte

Mi-ai dat si-un ingeras sa ma pazeasca
L-am necajit si pe el cat cuprinde
Nesocotind rabdarea-i ingereasca.

Cu mintea tineretii mult gresit-am,

Si ale lumii patimi ma orbeau
Credeam ca tot ce zboara se mananca
Si ca parintii nu stiu ce vorbeau....

Intepenita in pacatele trufiei

Si ale neascultarii de parinti
Ma ingrozesc de mintea-mi cea beteaga
Iar ei ce rabdatori au fost, ce sfinti!

Venit-a viata si imi puse plugu-n spate

Si-mi mesteca si timpul din-nainte,
Sudoarea fruntii incepu sa-mi curga
In framantarea painii celei sfinte.

Si-o framantai pana l’a vremii veste

Ca macinatul morii-i pe sfarsite
Si ca strajerii se-ncovoaie ca-n poveste
Si privitorii-nchid lumina la ferestre
Si-i gata cantul pasarilor obosite.

Si unul cate unul imi plecara sfintii....

Iar lacrimile imi spalara fata
Si se uneau cu apa din sudoarea fruntii
Nici n-aveam vreme sa-inteleg ce-i viata.

Acum am inteles , la vreme de apus de soare

Si lectiile vietii mi le arhivez cu grija
Fara reluari pe viata viitoare ,
Cand Universu-mi va striga din nou: Talita Kumi!

Lumina ta ma poarta pretutindeni,

Acum nu mai am patimi ci doar datorii,
Vad voia Ta in tot ce ma-nconjoara,
Si lucrul tau in pacea inimii.

Acum in lume eu te vad pe Tine,

Cum tot ii pasuiesti de rele pe-ai mei frati
Care nu cern din rele pe-al tau Bine
Si sufletul si-l vand pentru incertul Maine.

Ma doare , Bunule , ma doare

Atata bunatate catre fii tai ,
Iar ei? Vand darurile tale pe arginti
Si calca in picioare orisice porunca,
Imbraca pacea-n haine de razboaie
Si fara jena se proclama sfinti.

Ma doare , Bunule , ma doare

Cand stiu ca esti parinte pentru toti la fel
Cand frate isi omoara pe-al sau frate
Mintind ca-l lui e toata mostenirea
Si ca i-ai dat doar lui, toata iubirea .

Mai am putin si catre Tine vin,

In bratele-ti divine sa ma cuibaresc,
Mai am o ruga , doar daca se poate ,
Sa-ti vad dreptatea cum o-arunci pe lume
Si nu mai sunt razboaie , ci doar pace
Si Fii tai pun slava pe-al tau Nume
Iar pacatosii ,cu adevarat se pocaiesc.
Bucuresti,19.10.2023, Badea Virginia Floricica