DREPTURI SI OBLIGATII

1. să legitimeze și să stabilească identitatea persoanelor, în condițiile prezentei legi;

2. să conducă persoane la sediul poliției, ca măsură administrativă, în condițiile prezentei

legi;

3. să invite la sediul poliției persoanele a căror prezență este necesară pentru îndeplinirea
atribuțiilor poliției, prin aducerea la cunoștință, în scris, a scopului și motivului invitației;

4. să pună în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare și pe cele de

executare a pedepselor, în condițiile prevăzute de lege;

5. să efectueze controlul corporal al persoanei legitimate și, după caz, al bagajelor sau
vehiculului utilizat de aceasta, în condițiile prezentei legi;

6. să interzică, temporar, accesul sau prezența oricărei persoane în perimetrul locului

săvârșirii unor infracțiuni sau contravenții, dacă prin aceasta ar fi afectată desfășurarea
normală a activității organelor abilitate, legată de probarea faptelor;

7. să avertizeze persoanele, prin orice mijloace de comunicare, să înceteze acțiunile ilegale;

(1) Polițistul este îndreptățit să legitimeze și să stabilească identitatea persoanei

numai în situația în care:

a) aceasta încalcă dispozițiile legale ori există motive verosimile pentru a bănui că
pregătește sau a comis o faptă ilegală;

b) există motive verosimile pentru a bănui că aceasta a fost prezentă la locul săvârșirii unei
fapte ilegale ori are cunoștință despre faptă, autor sau despre bunurile având legătură cu
fapta;

c) aceasta solicită sprijinul sau intervenția organelor de poliție ori când din cauza vârstei,
stării de sănătate, dizabilității, consumului de alcool sau altor substanțe psihoactive ori a
altor asemenea circumstanțe necesită sprijinul organelor abilitate;

d) descrierea acesteia corespunde unei persoane căutate potrivit legii, deține asupra sa
bunuri sau se deplasează cu un vehicul, ambarcațiune ori aeronavă care corespunde
descrierii unor bunuri sau mijloace de transport căutate potrivit legii;

e) aceasta desfășoară o activitate supusă, potrivit legii, unor autorizări, avize sau
înregistrări ori este implicată într-o procedură legală în fața unei autorități sau instituții
publice;

f) aceasta încearcă să pătrundă sau se află într-un spațiu în care accesul este controlat;

g) cu ocazia unor controale sau razii, efectuate în condițiile art. 31 alin. (1) lit. g);

h) există obligația legală de a se stabili identitatea acesteia.

(1) Polițistul este îndreptățit să utilizeze cătușe sau alte mijloace de imobilizare în
scopul împiedicării sau neutralizării acțiunilor violente ale oricărei persoane.

(2) În scopul prevenirii autovătămării persoanei ori apariției unei stări de pericol
la adresa vieții, sănătății sau integrității corporale a polițistului sau a altei
persoane, polițistul este îndreptățit să utilizeze mijloacele prevăzute la alin. (1),
dacă:

a) persoana condusă la sediul poliției este cunoscută cu un comportament violent la adresa

sa, a persoanelor sau a bunurilor;

b) persoana condusă la sediul poliției a comis sau este suspectă de săvârșirea unei
infracțiuni cu violență ori a unor acte de terorism;

c) persoana a evadat din starea legală de reținere sau deținere ori s-a sustras de la
executarea unei măsuri preventive sau a unei pedepse privative de libertate;

d) dotările mijlocului de transport utilizat sau itinerarul de deplasare nu permit adoptarea

altor măsuri care să prevină săvârșirea unor acțiuni violente sau fuga;

e) persoana face obiectul unei măsuri privative de libertate dispuse în vederea înlăturării
unei stări de pericol pentru ordinea publica.

(2) Polițistul este îndreptățit să pătrundă, în orice mod, într-o locuință sau într-un
spațiu delimitat ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică, fără
consimțământul acesteia sau al reprezentatului legal, pentru:

a) a salva viața sau integritatea corporală a unei persoane, dacă există indicii că în acel
spațiu este o persoană aflată în pericol;

b) a preveni răspândirea unei epidemii, dacă există indicii că în acel spațiu este o persoană
decedată;

c) a prinde autorul unei infracțiuni flagrante, comisă prin folosirea unei arme ori substanțe
explozive, narcotice sau paralizante, prin violență, ori de către o persoană mascată,
deghizată sau travestită, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu;

d) a prinde autorul unor acte de terorism, dacă există indicii că acesta se află în acel spațiu.

(1) Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de
regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca
instituție specializată a statului.

(1) Polițiștii se încadrează în doua categorii, definite în raport cu nivelul studiilor necesare,
după cum urmează:

a) categoria A - Corpul ofițerilor de poliție - cuprinde ofițeri de poliție cu studii superioare;

b) categoria B - Corpul agenților de poliție - cuprinde agenți de poliție cu studii liceale sau
postliceale cu diploma.
(2) Categoriile de polițiști se împart pe corpuri și grade profesionale, după cum
urmează:I. Corpul ofițerilor de poliție:

a) chestor general de poliție;

b) chestor-șef de poliție;

c) chestor principal de poliție;

d) chestor de poliție;

e) comisar-șef de poliție;

f) comisar de poliție;

g) subcomisar de poliție;

h) inspector principal de poliție;

i) inspector de poliție;

j) subinspector de poliție

II. Corpul agenților de poliție:

a) agent-șef principal de poliție;

b) agent-șef de poliție;

c) agent-șef adjunct de poliție;

d) agent principal de poliție;

e) agent de poliție.(3) Gradele profesionale de chestor, comisar-șef și comisar pot fi

obținute numai de către ofițeri cu studii superioare de lungă durata, absolvite cu diploma de
licența sau echivalenta.

Polițistului care intră în corpul ofițerilor de poliție în condițiile art. 9 alin. (2) și
absolventului cu diplomă de licență al unui program de studii organizat la forma de
învățământ cu frecvență redusă în cadrul Academiei de Poliție «Alexandru Ioan
Cuza» a Ministerului Afacerilor Interne i se acordă gradul profesional în funcție de
vechimea în structurile Ministerului Afacerilor Interne, astfel:

a) sub 5 ani - subinspector de poliție;

b) între 5 și 10 ani - inspector de poliție;

c) peste 10 ani - inspector principal de poliție.

(1) Postul de conducere vacant se ocupă prin:

a) concurs sau examen, după caz;

b) mutare, la cerere sau în interesul serviciului, când funcția este prevăzută cu coeficient
egal sau inferior celui anterior deținut;

(1) Polițistul are dreptul la:

a) salariu lunar, potrivit legii

b) ajutoare și alte drepturi bănești, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege;

c) uniforma, echipament specific, alocații pentru hrana, asistență medicală și psihologică,

proteze, precum și medicamente gratuite, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

d) locuința de intervenție, de serviciu, socială sau de protocol, după caz, în condițiile legii;

e) concedii de odihna, concedii de studii și învoiri plătite, concediu fără plată, în condițiile
stabilite prin hotărâre a Guvernului;

f) concedii medicale pentru: caz de boala, prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea și întărirea

sănătății, accidente produse în timpul și din cauza serviciului; concedii de maternitate,
pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 3 ani, îngrijirea copilului până la
împlinirea vârstei de 2 ani, precum și în alte situații, în condițiile stabilite prin lege;

g) bilete de odihna, tratament și recuperare, în condițiile stabilite prin hotărâre a

Guvernului;

h) pensii, în condițiile stabilite prin lege;

i) indemnizații de instalare, de mutare, de delegare sau de detașare, precum și decontarea

cheltuielilor de cazare, în condițiile stabilite prin lege;

j) decontarea cheltuielilor de transport în cazul deplasării în interesul serviciului, mutării în

alte localități și o data pe an pentru efectuarea concediului de odihna, precum și în alte
situații, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului

k) încadrarea activității în condiții deosebite, speciale sau alte condiții de muncă, potrivit
legii;

l) portul permanent al armamentului din dotare sau achiziționat personal, în condițiile legii;

m) asigurarea despăgubirilor de viață, sănătate și bunuri, în condițiile stabilite prin hotărâre

a Guvernului

n) tratament medical în străinătate pentru afecțiuni contractate în timpul exercitării

profesiei, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului;

o) decontarea cheltuielilor de asistență juridică ocazionate de procedurile judiciare, penale

și/sau civile, inițiate împotriva sa, pentru fapte săvârșite în exercitarea atribuțiilor de
serviciu, precum și în situația în care este victimă a unor fapte de ultraj, în condițiile
stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne;

(1) Infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă
persoanei care a săvârşit-o.

Art. 16. -
(1) Fapta constituie infracţiune numai dacă a fost săvârşită cu forma de vinovăţie cerută de legea penală.
(2) Vinovăţie există când fapta este comisă cu intenţie, din culpă sau cu intenţie depăşită.
(3) Fapta este săvârşită cu intenţie când făptuitorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui.
(1) Constituie probă orice element de fapt care serveşte la constatarea existenţei sau inexistenţei unei
infracţiuni, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilor necesare pentru justa
soluţionare a cauzei şi care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal.
(2) Proba se obţine în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) declaraţiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declaraţiile persoanei vătămate;
c) declaraţiile părţii civile sau ale părţii responsabile civilmente;
d) declaraţiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare.
(2) Sancțiunile contravenționale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravențională;
c) prestarea unei activități în folosul comunității.
(3) Sancțiunile contravenționale complementare sunt:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare
a unei activități;
c) închiderea unității;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activității agentului economic;
f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț
exterior, temporar sau definitiv;
g) desființarea lucrărilor și aducerea terenului în starea inițială.
(1) Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului
asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a
respecta dispozițiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și
sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Repartizarea petițiilor în funcție de obiect

(1) Petiția se repartizează, în funcție de obiectul acesteia,

compartimentului/compartimentelor de specialitate, potrivit competențelor stabilite prin
actele normative care le reglementează activitatea și celor stabilite prin art. 13-16.

(2) Repartizarea petițiilor se face cu respectarea următoarelor reguli:

a) petițiile referitoare la activitatea profesională sau conduita persoanelor care ocupă funcții
de conducere în MAI, din competența de numire a prim-ministrului, se prezintă ministrului
afacerilor interne, pentru a dispune, prin rezoluție scrisă, asupra soluționării;

b) petițiile referitoare la activitatea profesională sau conduita conducătorilor instituțiilor

MAI, la nivel de inspector general/similar, alții decât cei prevăzuți la lit. a), și a
conducătorilor unităților aparatului central se prezintă persoanelor din conducerea MAI,
conform competențelor de coordonare a activității, pentru a dispune, prin rezoluție scrisă,
asupra soluționării;

c) petițiile referitoare la activitatea profesională sau conduita conducătorilor instituțiilor MAI,

alții decât cei prevăzuți la lit. b), se prezintă șefilor nemijlociți ai acestora, pentru a dispune,
prin rezoluție scrisă, asupra soluționării;

d) petițiile referitoare la activitatea profesională sau conduita unei persoane încadrate în

MAI nu pot fi repartizate spre soluționare respectivei persoane sau unui subordonat al
acesteia.

Redactarea răspunsului către petent

(1) Răspunsul către petent se redactează în limba română, motivat, cu respectarea

normelor privind prelucrarea datelor cu caracter personal și a celor privind protecția
informațiilor clasificate.

(2) În răspuns se indică obligatoriu numărul și data înregistrării petiției în registrul de

evidență a petițiilor constituit potrivit art. 37, precum și temeiul legal al soluției adoptate.
Numele, prenumele și funcția deținută ale semnatarilor răspunsului se trec în clar.

(3) În caz de conexare, în răspuns sunt indicate toate petițiile la care acesta face referire.

(4) De regulă, răspunsul se redactează în două exemplare. Pentru solicitările primite prin
poșta electronică, la care răspunsul se expediază în aceeași manieră, se pot stabili
modalități adecvate de întocmire a răspunsului într-un singur exemplar.
(5) În situația în care petentul comunică în scris, fără echivoc, după înregistrarea unei
petiții, că nu mai dorește răspuns ori că petiția nu îi aparține, nu se mai redactează un
răspuns către petent.

(6) În situația în care la nivelul structurii MAI se primește o petiție redactată într-o altă
limbă decât limba română și nu există posibilitatea înțelegerii conținutului acesteia,
compartimentul pentru relații cu publicul transmite petentului un răspuns în limba română
prin care îl informează asupra necesității formulării petiției în limba română

Termenul pentru expedierea răspunsului

(1) Răspunsul către petent se expediază în termen de cel mult 30 de zile sau, dacă a fost
prelungit potrivit legii, de cel mult 45 de zile de la data înregistrării petiției în registrul de
evidență a petițiilor. În caz de conexare, termenul curge de la data înregistrării primei
petiții.

(2) Prelungirea termenului de transmitere a răspunsului cu cel mult 15 zile se aprobă în

baza unui referat motivat întocmit de compartimentul de specialitate. Notificarea petentului,
prevăzută la art. 9 din Ordonanța Guvernului, se transmite compartimentului pentru relații
cu publicul înăuntrul termenului de 30 de zile.

(3) Răspunsul către petent se transmite compartimentului pentru relații cu publicul cu cel
puțin două zile lucrătoare înainte de împlinirea termenului de răspuns prevăzut la alin. (1).

Documente utilizate

(1) În activitățile de soluționare a petițiilor, primire în audiență și consiliere a cetățenilor se utilizează

formulare, registre și alte documente, ale căror modele sunt prezentate după cum urmează:

a) formular pentru depunerea unei petiții on-line - anexa nr. 1;

b) model „Registru de evidență a petițiilor“ - anexa nr. 2;

c) model „Referat de clasare“ - anexa nr. 3;

d) model „Registru de evidență a persoanelor primite în audiență“ - anexa nr. 4;

e) formular pentru solicitarea primirii în audiență - anexa nr. 5;

f) model „Registru de evidență a persoanelor consiliate“ - anexa nr. 6;

g) model „Plan de verificare“ -anexa nr. 7.

Art. 14 - Şeful poliţiei comunale/postului de poliţie comunal, pe lângă atribuţiile specifice ajutorului
şefului de post va desfăşura şi următoarele activităţi:

a) întocmeşte nota de sarcini lunară privind activităţile desfăşurate la nivelul structurii;

b) organizează activitatea poliţiştilor din subordine, inclusiv activitatea de patrulare şi dispune măsuri
pentru creşterea eficienţei acestora;
c) în funcţie de evoluţia situaţiei operative din zona de competenţă propune şefului secţiei de poliţie
rurală organizarea de acţiuni punctuale în locurile, mediile şi zonele de interes operativ;

d) sprijină şi îndrumă munca informativă, conform reglementărilor în vigoare;

e) implementează programele de prevenire a criminalităţii în zona de competenţă;

f) evaluează activitatea desfăşurată de poliţiştii din subordine pentru prevenirea şi combaterea actului
infracţional şi contravenţional;

g) asigură cooperarea cu celelalte structuri operative ale poliţiei;

h) avizează planurile de pază ale obiectivelor din zona de responsabilitate, cu excepţia celor avizate de
serviciul de ordine publică;

i) asigură comunicarea evenimentelor şi situaţiilor de interes operativ, produse pe raza de competenţă,

poliţiei municipale/orăşeneşti căreia se subordonează;

j) îndeplineşte activitatea de secretariat, respectând prevederile legale în domeniul păstrării şi

manipulării documentelor clasificate.

4. La nivelul poliţiei comunale/postul de poliţie comunal:

a) registre intrare-ieşire corespondenţă ordinară şi clasificată;

b) registrul pentru evidenţa dosarelor penale;

c) registrul evidenţă contravenţii;

d) registrul de audienţe;

e) registrul de petiţii;

f) registre privind munca informativă, conform reglementărilor în vigoare;

g) registrul pentru evidenţierea dovezilor şi autorizaţiilor de reparaţii auto;

h) registrul de evidenţă a cetăţenilor incorporabili şi rezerviştilor;

i) registrul persoanelor conduse la sediu;

j) registrul pentru evidenţa evenimentelor rutiere soldate numai cu pagube materiale;

k) mapa cu planificarea activităţilor lunare şi evaluarea acestora

document clasificat - orice suport material care conține informații clasificate, în

original sau copie, precum:
a) hârtie - documente olografe, dactilografiate sau tipărite, schite, hărți, planșe, fotografii,
desene, indigo, listing;

b) benzi magnetice, casete audio-video, microfilme;

c) medii de stocare a sistemelor informatice - dischete, compact-discuri, hard-discuri,

memorii PROM și EPROM, riboane;

d) dispozitive de procesare portabile - agende electronice, laptop-uri - la care hard-discul

este folosit pentru stocarea informațiilor

(1) Potrivit legii, informațiile sunt clasificate secrete de stat sau secrete de serviciu, în
raport de importanța pe care o au pentru securitatea națională și de consecințele ce s-ar
produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării lor neautorizate.

(2) Informațiile secrete de stat sunt informațiile a căror divulgare poate prejudicia
siguranța națională și apărarea țării și care, în funcție de importanța valorilor protejate, se
includ în urmatoarele niveluri de secretizare prevăzute de lege:

a) strict secret de importanță deosebită;

b) strict secret;

c) secret.

(2) Termenele de clasificare a informațiilor secrete de stat, pe niveluri de secretizare,

cu excepția cazului când acestea necesită o protecție mai îndelungată, sunt de până la:

– 100 de ani pentru informațiile clasificate strict secret de importanță deosebită;

– 50 de ani pentru informațiile clasificate strict secret;

– 30 de ani pentru informațiile clasificate secret.

Informațiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la

solicitarea motivată a emitentului.

(1) Informațiile se declasifică dacă:

a) termenul de clasificare a expirat;

b) dezvaluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării,

ordinea publică, ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare;

c) a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege.

Măsurile de protecție a informațiilor clasificate vor fi stabilite în raport cu:

a) clasele și nivelurile de secretizare a informațiilor;

b) volumul și suportul informațiilor;

c) calitatea, funcția și numărul persoanelor care au sau pot avea acces la informații, potrivit
certificatului de securitate și autorizației de acces și cu respectarea principiului necesității de
a cunoaște;

d) amenințările, riscurile și vulnerabilitatile ce pot avea consecințe asupra informațiilor

clasificate.

La redactarea documentelor ce conțin informații clasificate se vor respecta

următoarele reguli:

a) menționarea, în antet, a unității emitente, a numărului și datei înregistrării, a clasei sau

nivelului de secretizare, a numărului de exemplare și, după caz, a destinatarului;

b) numerele de înregistrare se înscriu pe toate exemplarele documentului și pe anexele

acestora, fiind precedate de un zero (0) pentru documentele secrete, de două zerouri (00)
pentru cele strict secrete, de trei zerouri (000) pentru cele strict secrete de importanță
deosebită și de litera "S" pentru secrete de serviciu;

c) la sfârșitul documentului se înscriu în clar, după caz, rangul, funcția, numele și

prenumele conducătorului unității emitente, precum și ale celui care îl întocmește, urmate
de semnăturile acestora și ștampila unității;

d) înscrierea, pe fiecare pagină a documentului, a clasei sau nivelului de secretizare atribuit

acestuia;

e) pe fiecare pagină a documentelor ce conțin informații clasificate se înscriu numărul

curent al paginii, urmat de numărul total al acestora.

(1) Toate documentele, indiferent de formă, care conțin informații clasificate au înscrise,
pe fiecare pagină, nivelul de secretizare.

(2) Nivelul de secretizare se marchează prin ștampilare, dactilografiere, tipărire

sau olograf, astfel:

a) în partea dreaptă sus și jos, pe exteriorul copertelor, pe pagina cu titlul și pe prima

pagină a documentului;

b) în partea de jos și de sus, la mijlocul paginii, pe toate celelalte pagini ale documentului;

c) sub legendă, titlu sau scara de reprezentare și în exterior - pe verso - atunci când
acestea sunt pliate, pe toate schemele, diagramele, hărțile, desenele și alte asemenea
documente.

Constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit prevederilor Legii nr.

188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sau, după caz, potrivit legislației
muncii următoarele fapte:
a) nerespectarea termenelor de soluționare a petițiilor, prevăzute în prezenta ordonanță;

b) intervențiile sau stăruințele pentru rezolvarea unor petiții în afara cadrului legal;

c) primirea direct de la petiționar a unei petiții, în vederea rezolvării, fără să fie înregistrată
și fără să fie repartizată de șeful compartimentului de specialitate.

Principii generale

Principiile care guvernează conduita profesională a polițistului sunt următoarele:

a) legalitatea - în exercitarea atribuțiilor sale polițistul este obligat să respecte legea,

precum și drepturile și libertățile constituționale ale persoanelor;

b) egalitatea, imparțialitatea și nediscriminarea - în îndeplinirea atribuțiilor

profesionale polițistul aplică tratamente egale tuturor persoanelor, luând aceleași măsuri
pentru situații similare de încălcare a normelor protejate de lege, fără a fi influențat de
considerente etnice, de naționalitate, rasă, religie, opinie politică sau de orice altă opinie,
vârstă, sex, orientare sexuală, avere, origine națională, socială sau decurgând din orice altă
situație;

c) transparența - constă în deschiderea pe care polițistul trebuie să o manifeste față de

societate în limitele stabilite de reglementările polițienești;

d) capacitatea și datoria de exprimare - reprezintă posibilitatea polițistului de a analiza

situațiile profesionale pe care le întâlnește și de a-și exprima punctul de vedere, potrivit
pregătirii și experienței sale, pentru a îmbunătăți calitatea și eficacitatea serviciului
polițienesc cu privire la acestea;

e) disponibilitatea - presupune intervenția polițistului în orice situație în care ia cunoștință

despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul
constatării acesteia, capacitatea de a asculta și de a rezolva problemele celor aflați în
dificultate ori de a îndruma către alte autorități cazurile care se situează în afara
competenței ori atribuțiilor sale;

f) prioritatea interesului public - se manifestă prin aceea că pentru îndeplinirea

atribuțiilor funcționale polițistul acordă prioritate realizării serviciului în folosul comunității;

g) profesionalismul - presupune aplicarea corectă și responsabilă a cunoștințelor teoretice

și a deprinderilor practice pentru exercitarea atribuțiilor de serviciu;

h) confidențialitatea - determină obligația polițistului de a garanta securitatea datelor și

informațiilor obținute în exercitarea autorității conferite de lege;
i) respectul - se manifestă prin considerația pe care polițistul o acordă persoanelor,
colegilor, superiorilor, subordonaților, drepturilor și libertăților acestora, instituțiilor, legilor,
valorilor sociale, normelor etice și deontologice;

j) integritatea morală - presupune adoptarea unui comportament conform normelor etice

acceptate și practicate în societate;

k) independența operațională - constă în îndeplinirea atribuțiilor și misiunilor potrivit

competențelor stabilite pentru nivelul ierarhic pe care îl ocupă în cadrul poliției, fără
imixtiunea ilegală a altor polițiști, persoane sau autorități;

l) loialitatea - se exprimă prin atașamentul față de instituție și valorile promovate de

aceasta, adeziunea conștientă manifestată de către polițist, din proprie inițiativă, față de
obiectivele instituției, respectul față de ierarhia instituției, onestitate în relațiile
interpersonale, respectul față de adevăr și dreptate, conștiinciozitate în îndeplinirea
atribuțiilor, respectarea angajamentelor asumate, asigurarea confidențialității informațiilor
obținute în procesul muncii.

Sistemului de Informaţii Schengen (SIS)

În cuprinsul prezentului ordin, termenii şi expresiile folosite au următoarele semnificaţii:

a) Sistemul Informatic Naţional de Semnalări, denumit în continuare SINS - sistemul

informatic compatibil cu Sistemul de Informaţii Schengen de generaţia a doua, care conţine
semnalări de interes naţional şi semnalări de interes Schengen introduse de către
autorităţile naţionale competente;

b) Sistemul de Informaţii Schengen, denumit în continuare SIS - sistemul informatic instituit

la nivelul Uniunii Europene şi utilizat de statele membre pentru cooperarea, prin schimb de
informaţii, în vederea menţinerii ordinii publice şi securităţii naţionale pe teritoriile acestora;

c) copia naţională a SIS - copia completă sau parţială a bazei de date a SIS, accesibilă
pentru efectuarea de căutări de către autorităţile naţionale competente;

d) componenta naţională a SIS, denumită în continuare N.SIS - sistemul informatic

constituit din SINS şi copia naţională a bazei de date centrale a SIS, care permite
efectuarea de căutări de către autorităţile române;

e) semnalare - setul de date introduse în SINS referitoare la persoane sau bunuri cu privire
la care au fost dispuse unele măsuri, în condiţiile legii, în vederea realizării unui interes
public, respectării regimului liberei circulaţii a persoanelor şi bunurilor ori asigurării ordinii şi
siguranţei publice şi prevenirii unor ameninţări la adresa securităţii naţionale;

f) semnalare de interes naţional - semnalarea introdusă de o autoritate naţională

competentă în SINS;

g) semnalare de interes Schengen - semnalarea transmisă din SINS în SIS;

h) autorităţi naţionale competente - autorităţile publice române ale căror drepturi de acces
la SINS sunt stabilite potrivit art. 5 din Legea nr. 141/2010 privind înfiinţarea, organizarea
şi funcţionarea Sistemului Informatic Naţional de Semnalări şi participarea României la
Sistemul de Informaţii Schengen;

i) stat membru - stat care utilizează SIS;

j) tranzacţie - orice operaţie de introducere, modificare, ştergere sau consultare a datelor

conţinute în N.SIS;

k) date adiţionale - datele stocate în N.SIS în legătură cu semnalările din N.SIS şi care sunt
disponibile imediat după identificarea persoanelor ca urmare a căutărilor efectuate în acest
sistem;

l) informaţii suplimentare - informaţiile care nu sunt stocate în SIS, dar care sunt în legătură
cu semnalările din SIS şi care urmează să fie transmise în cadrul schimbului de informaţii
suplimentare;

m) rezultat pozitiv - rezultatul obţinut în urma efectuării unei căutări în N.SIS, concretizat în
identificarea unei persoane sau a unui bun care face obiectul unei semnalări;

n) Biroul SIRENE naţional - structura specializată din cadrul MAI care asigură realizarea
schimbului de informaţii suplimentare cu birourile SIRENE din celelalte state membre;

o) Manualul SIRENE - documentul adoptat la nivelul Uniunii Europene care cuprinde normele
pentru schimbul de informaţii suplimentare între statele membre;

p) controlul discret - obţinerea unor date şi informaţii referitoare la persoane sau bunuri cu
privire la care a fost introdusă o semnalare în acest scop în SINS ori în SIS, cu ocazia
desfăşurării de către autorităţile române a controlului la trecerea frontierei de stat sau altui
tip de control poliţienesc ori vamal, fără ca persoanele în cauză să fie informate despre
existenţa respectivei semnalări, în scopul comunicării acestora către autoritatea care a
introdus semnalarea;

q) indicator de validitate - set de informaţii ataşate unei semnalări din SIS care determină
neexecutarea acţiunilor în baza semnalării respective sau executarea unor acţiuni
alternative prevăzute de lege;

r) utilizator final - personalul autorităţilor naţionale competente din cadrul MAI autorizat
potrivit atribuţiilor de serviciu să efectueze tranzacţii cu semnalările din N.SIS.

(1) Autorităţile naţionale competente din cadrul MAI sunt:

a) Poliţia Română;

b) Poliţia de Frontieră Română;

c) Jandarmeria Română;

d) Oficiul Român pentru Imigrări, denumit în continuare ORI;

e) Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, denumită în
continuare DEPABD;

f) Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, denumită în

continuare DRPCIV;

g) Direcţia Generală de Paşapoarte, denumită în continuare DGP.

Autorităţile naţionale competente din cadrul MAI introduc în SINS următoarele

tipuri de semnalări:

a) semnalări cu privire la persoane căutate în vederea predării în baza unui mandat

european de arestare sau în vederea extrădării;

b) semnalări cu privire la persoane dispărute;

c) semnalări cu privire la persoane căutate în vederea participării la o procedură judiciară;

d) semnalări cu privire la persoane sau bunuri, în scopul efectuării de controale discrete;

e) semnalări privind bunuri căutate pentru a fi confiscate sau folosite ca probe în cursul
procedurilor penale;

f) semnalări privind străinii, în scopul refuzului intrării pe teritoriul statului român sau în
scopul executării unei măsuri prin care se interzice şederea pe teritoriul României.

(1) Pentru crearea unei semnalări se introduc în mod obligatoriu cel puţin
următoarele date:

a) numele şi prenumele, iar atunci când este cazul, numele dat la naştere şi numele
anterior, orice pseudonime (alias) ce pot fi introduse separat;

b) sexul;

c) menţiuni cu privire la decizia sau hotărârea care a stat la baza semnalării;

d) măsura de urmat.

În vederea efectuării schimbului de informaţii suplimentare, se transmit către

Biroul SIRENE naţional, printr-un formular naţional de tip M - persoane,
următoarele informaţii, dacă acestea sunt disponibile:

a) date privind dispariţia, cum ar fi locul, data şi ora dispariţiei sau circumstanţele
dispariţiei;
b) elemente privind descrierea persoanei dispărute, cum ar fi vârsta, înălţimea, culoarea
pielii, culoarea părului, culoarea ochilor, semne particulare - piercing, amputări, tatuaje sau
cicatrice, particularităţi psihologice - predispus la suicid, boli mintale sau comportament
agresiv, dacă urmează un tratament medical, hainele purtate în momentul dispariţiei,
fotografia;

c) persoane care pot însoţi persoana dispărută.

Semnalările cu privire la persoanele căutate în vederea participării la o procedură

judiciară se introduc în SINS/SIS pentru următoarele categorii de persoane:

a) martori;

b) persoane căutate pentru a fi citate în vederea prezentării în faţa autorităţilor judiciare

pentru a da declaraţii în legătură cu faptele pentru care sunt cercetate în cadrul unui proces
penal;

c) persoane cărora urmează să li se comunice o hotărâre judecătorească sau alte

documente privind activităţile din cadrul unui proces penal în care sunt cercetate;

d) persoane căutate în vederea executării unei măsuri educative care implică privarea de
libertate.

(1) Constituie contravenţie silvică fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi

sancţionată prin prezenta lege.

(2) Sancţiunile aplicabile pentru săvârşirea contravenţiilor silvice sunt:

a) sancţiunea contravenţională principală - amenda;

b) sancţiunea contravenţională complementară - reţinerea sau confiscarea bunurilor

destinate, folosite sau rezultate din săvârşirea contravenţiei silvice şi/sau retragerea
autorizaţiei/atestatului, după caz.

În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) marca - amprenta dispozitivului special de marcat imprimată în lemnul unui arbore prin
lovire în locuri stabilite prin normele tehnice şi care conţine indicativul specific al
dispozitivului special de marcat;

b) norme privind circulaţia materialelor lemnoase - normele referitoare la provenienţa,

circulaţia şi comercializarea materialelor lemnoase, la regimul spaţiilor de depozitare a
materialelor lemnoase şi al instalaţiilor de prelucrat lemn rotund prevăzute la art. 73 din
Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările şi completările ulterioare;
c) ocol silvic nominalizat - ocolul silvic care deţine suprafaţa forestieră majoritară în cadrul
unei localităţi şi care are obligaţia de a asigura, pe bază de contract, serviciile
silvice/administrarea la cererea proprietarilor din localitatea respectivă, conform arondării
teritoriale aprobate de autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură;

d) semne amenajistice - semne de delimitare în păduri, specifice amenajamentului silvic,

care cuprind: linii subparcelare, linii parcelare, limite de unitate de producţie, limite de ocol
silvic şi borne amenajistice.

(1) Au obligaţia şi dreptul să efectueze controlul, să constate contravenţiile silvice

şi să aplice sancţiunile prevăzute în prezenta lege următorii agenţi constatatori:
a) personalul silvic din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură şi al
structurilor sale teritoriale cu specific silvic, împuternicit în acest scop;
b) personalul silvic din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva şi al structurilor sale
teritoriale cu specific silvic - pentru contravenţiile silvice săvârşite în fondul forestier pe care
îl administrează/prestează servicii silvice sau pe care îl preia în vederea
administrării/asigurării serviciilor silvice, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării
normelor privind circulaţia materialelor lemnoase;
c) personalul silvic din cadrul structurilor de rang superior şi al ocoalelor silvice private -
pentru contravenţiile silvice săvârşite în fondul forestier pe care îl administrează/prestează
servicii silvice, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării normelor privind circulaţia
materialelor lemnoase;
d) ofiţerii şi agenţii de poliţie din cadrul Poliţiei Române şi Poliţiei de Frontieră Române -
pentru constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 7
alin. (1) lit. a) şi b), art. 8 alin. (1) lit. a) şi b), art. 9, 11, 12 şi 19-21;
e) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul Jandarmeriei Române - pentru constatarea contravenţiilor
şi aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 9 lit. a) şi b), art. 11 lit. a) -d), art.
12, art. 17 lit. b) şi c), art. 20 lit. d) şi art. 21 lit. a) şi b);

f) personalul silvic din cadrul structurilor de administrare a parcurilor naţionale şi a

parcurilor naturale, împuternicit în acest scop - pentru contravenţiile silvice săvârşite în
parcul pe care îl administrează, precum şi pentru exercitarea controlului aplicării normelor
privind circulaţia materialelor lemnoase;

g) ofiţerii şi subofiţerii din cadrul serviciilor profesioniste - pentru situaţii de urgenţă, pentru
constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor pentru faptele prevăzute la art. 9 lit. b),
art. 10 lit. a) şi art. 11 lit. c).

(1) Durata programului de lucru al poliţistului este, de regulă, 8 ore pe zi şi 40 de ore pe

săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta şi duminica.

(2) Acordarea zilelor de odihnă săptămânală ce se cuvin poliţistului, în zile consecutive,

poate fi amânată, în mod excepţional, numai dacă interesele serviciului o impun, cel mult de
două ori într-o lună, fără a depăşi 30 de zile de la data la care persoana a fost la program.

(3) Durata maximă legală a programului de lucru nu poate depăşi 48 de ore pe săptămână,
inclusiv orele suplimentare. Prin excepţie, durata programului de lucru poate fi prelungită
peste 48 de ore pe săptămână, cu condiţia ca media orelor de muncă, calculată pentru o
perioadă de referinţă de 3 luni calendaristice, să nu depăşească 48 de ore pe săptămână.
(1) Programul de lucru se organizează în zilele lucrătoare, în intervalul orar 08,00-16,00.

(2) În unităţile în care programul de lucru nu poate fi desfăşurat în intervalul de timp prevăzut la alin.
1, acesta este organizat, prin dispoziţia şefilor structurilor respective, cu consultarea Corpului Naţional
al Poliţiştilor şi a altor asociaţii profesionale legal constituite, precum şi a sindicatelor reprezentative,
cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare.

(3) Prin excepţie, pentru desfăşurarea unor activităţi temporare cu caracter specific, şefii de unităţi pot
organiza, fără consultarea asociaţiilor cu caracter profesional şi a organizaţiilor sindicale
reprezentative, programul de lucru în alt interval orar, cu obligaţia de a asigura timpul liber
corespunzător.

(4) Programul de lucru al compartimentelor care desfăşoară activităţi cu publicul se stabileşte de către
şeful unităţii, în raport cu amploarea activităţii, asigurându-se personalului respectarea programului de
lucru legal şi repartizarea corespunzătoare a volumului de muncă.

(1) În sensul prezentei hotărâri, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

a) actele cercetării - orice act încheiat în cadrul procedurii disciplinare;

b) persoana în drept - persoana competentă să acorde recompense, să aplice atenționări fără

parcurgerea procedurii disciplinare sau să dispună cercetarea prealabilă;

c) polițistul desemnat - polițistul care efectuează cercetarea prealabilă, potrivit art. 59 alin. (3)-(5)
din Statut;

d) polițistul asistent - polițistul care, la cererea polițistului cercetat, îl asistă în cadrul procedurii
disciplinare, în condițiile art. 58^3 alin. (4) și (5) din Statut;

e) reprezentant desemnat - persoana desemnată, la cererea polițistului cercetat, de Corpul Național al

Polițiștilor ori de organizația sindicală, să îl asiste în cadrul procedurii disciplinare

(3) În sensul alin. (1) lit. b), prin persoana competentă să dispună cercetarea prealabilă se înțelege
persoana identificată potrivit art. 59 alin. (2) din Statut, astfel:

a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat, inclusiv de împuternicire
pentru îndeplinirea atribuțiilor unei funcții de conducere;

b) șeful unității ierarhic superioare celei în care este încadrat polițistul cercetat care are competență
de gestiune a resurselor umane;

c) șeful unității la care polițistul este delegat sau detașat;

d) șeful instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul urmează cursuri sau
susține examene de carieră;

e) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare
și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii
din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii.

Acordarea recompenselor
(1) Recompensarea se realizează în scopul recunoașterii publice a meritelor polițistului care se
evidențiază în mod deosebit în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și a misiunilor, precum și pentru
motivarea personalului în vederea obținerii unor rezultate superioare în activitatea profesională.

(2) Recompensele se acordă cu obiectivitate, în mod echitabil și principial.

(3) Recompensa se aduce, de regulă, la cunoștința personalului structurii din care face parte polițistul
recompensat.

Elemente de analiză

Elementele care pot fi avute în vedere la formularea propunerilor de recompensare a polițistului, de

către șefii prevăzuți la art. 4, fără a se limita la acestea, sunt:

a) comportamentul exemplar și conduita profesională generală a polițistului;

b) rezultate deosebite în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și misiunilor;

c) faptele polițistului care au adus prestigiu instituției în societate;

d) implicarea în activități profesionale desfășurate în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și

instituțiilor statului;

e) posibilitatea ca recompensa acordată să stimuleze polițistul în obținerea unor rezultate mai bune în
activitatea sa profesională.