LEGE nr.

135 din 1 iulie 2010

privind Codul de procedură penală

Articolul 61
Actele încheiate de unele organe de constatare
(1) Ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, sunt
obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate:
a) organele inspecţiilor de stat, ale altor organe de stat, precum şi ale autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru infracţiunile care
constituie încălcări ale dispoziţiilor şi obligaţiilor a căror respectare o controlează, potrivit legii;
b) organele de control şi cele de conducere ale autorităţilor administraţiei publice, ale altor
autorităţi publice, instituţii publice sau ale altor persoane juridice de drept public, pentru
infracţiunile săvârşite în legătură cu serviciul de către cei aflaţi în subordinea ori sub controlul lor;
c) organele de ordine publică şi siguranţă naţională, pentru infracţiunile constatate în timpul
exercitării atribuţiilor prevăzute de lege.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) au obligaţia să ia măsuri de conservare a locului săvârşirii
infracţiunii şi de ridicare sau conservare a mijloacelor materiale de probă. În cazul infracţiunilor
flagrante, aceleaşi organe au dreptul de a face percheziţii corporale sau ale vehiculelor, de a-l
prinde pe făptuitor şi de a-l prezenta de îndată organelor de urmărire penală.
(3) Când făptuitorul sau persoanele prezente la locul constatării au de făcut obiecţii ori precizări
sau au de dat explicaţii cu privire la cele consemnate în procesul-verbal, organul de constatare are
obligaţia de a le consemna în procesul-verbal.
(4) Actele încheiate împreună cu mijloacele materiale de probă se înaintează, de îndată, organelor
de urmărire penală.
(5) Procesul-verbal încheiat în conformitate cu prevederile alin. (1) constituie act de sesizare a
organelor de urmărire penală şi nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Secţiunea a 2-a Alte forme de percheziţie

Articolul 165
Cazurile şi condiţiile în care se efectuează percheziţia corporală
(1) Percheziţia corporală presupune examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii
bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are
asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziţiei.
(2) În cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea unei percheziţii corporale vor
fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru
aflarea adevărului în cauză, organele judiciare sau orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii
şi securităţii publice procedează la efectuarea acesteia.

Articolul 166
Efectuarea percheziţiei corporale
(1) Organul judiciar trebuie să ia măsuri ca percheziţia să fie efectuată cu respectarea demnităţii
umane.
(2) Percheziţia se efectuează de o persoană de acelaşi sex cu persoana percheziţionată.
(3) Înainte de începerea percheziţiei, persoanei percheziţionate i se solicită predarea de bunăvoie
a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate sunt predate, nu se mai efectuează percheziţia, cu
excepţia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte
sau urme.
(4) Procesul-verbal de percheziţie trebuie să cuprindă:
a) numele şi prenumele persoanei percheziţionate;
b) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a efectuat percheziţia;
c) enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziţiei;
d) locul unde este încheiat;
e) data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea
oricărei întreruperi intervenite;
f) descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii
au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi
recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit.

1
(5) Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl încheie şi de
persoana percheziţionată. Dacă persoana percheziţionată nu poate sau refuză să semneze, se face
menţiune despre aceasta, precum şi despre motivele imposibilităţii sau refuzului de a semna.
(6) O copie a procesului-verbal se lasă persoanei percheziţionate.
(7) Dispoziţiile art. 162 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 167
Percheziţia unui vehicul
(1) Percheziţia unui vehicul constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui vehicul sau a
altui mijloc de transport ori a componentelor acestora.
(2) Percheziţia unui vehicul se efectuează în condiţiile prevăzute la art. 165 alin. (2).
(3) Prevederile art. 162, 165 şi 166 se aplică în mod corespunzător.

Executarea mandatului de aducere

Articolul 266
(1) Mandatul de aducere se execută prin organele de ordine publică şi siguranţă naţională.
Persoana căreia i se încredinţează executarea mandatului transmite mandatul persoanei pentru
care acesta a fost emis şi îi solicită să o însoţească. În cazul în care persoana indicată în mandat
refuză să însoţească persoana care execută mandatul sau încearcă să fugă, aceasta va fi adusă
prin constrângere.
(2) În vederea executării mandatului emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi sau de instanţa de
judecată, organele prevăzute la alin. (1) pot pătrunde în locuinţa sau sediul oricărei persoane, în
care există indicii că se află cel căutat, în cazul în care acesta refuză să coopereze, împiedică
executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat şi proporţional cu scopul
urmărit.
(3) Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală, cel
însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta într-un proces-verbal, care se înaintează de
îndată organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată.
(4) Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în
mandat la adresa indicată, face cercetări şi, dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un
proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute. Procesul-verbal se înaintează,
de îndată, organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată.
(5) Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare
sau prin poliţia militară.
(6) Activităţile desfăşurate cu ocazia executării mandatului de aducere sunt consemnate într-un
proces-verbal, care trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;
b) locul unde este încheiat;
c) menţiuni despre activităţile desfăşurate.

Articolul 293
Constatarea infracţiunii flagrante
(1) Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire.
(2) Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat după
săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională, de persoana
vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme care justifică suspiciunea
rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins aproape de locul comiterii infracţiunii cu
arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-l presupune participant la infracţiune.
(3) În cazul infracţiunii flagrante organele de ordine publică şi siguranţă naţională întocmesc un
proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi activităţile desfăşurate, pe care îl
înaintează de îndată procurorului.
(4) Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi înscrisurile ridicate
cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia procurorului.