Capitolul II Sesizarea organelor de urmărire penală

Secţiunea 1 Reglementări generale

Articolul 288 - Modurile de sesizare
(1) Organul de urmărire penală este sesizat prin
- plângere sau denunţ,
- prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de
lege ori
- se sesizează din oficiu.
(2) Când, potrivit legii, punerea în mişcare a acţiunii penale se face NUMAI la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate, la sesizarea formulată de persoana
prevăzută de lege ori cu autorizarea organului prevăzut de lege, acţiunea
penală NU poate fi pusă în mişcare în lipsa acestora.
(3) În cazul infracţiunilor săvârşite de militari, sesizarea comandantului este
necesară numai în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute la art. 413-417 din
Codul penal.
Articolul 413 - Absența nejustificată
Absența nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care
a depășit 4 ore, dar nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata
stării de asediu sau a stării de urgență, se pedepsește cu închisoare de la
unu la 3 ani sau cu amendă.
Articolul 414 - Dezertarea
(1) Absența nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3
zile, a oricărui militar se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau
cu amendă.
(2) Dezertarea săvârșită în următoarele împrejurări:
a) de doi sau mai mulți militari împreună;
b) având asupra sa o armă militară;
c) în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului român,
se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) În timp de război sau pe un teritoriu pe care a fost proclamată starea de
asediu sau de urgență, dezertarea oricărui militar de la unitate sau serviciu
care a depășit 24 de ore se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
Articolul 415 - Încălcarea consemnului
(1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de
securitate se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Încălcarea consemnului de către santinela aflată în post la depozitele de
armament, muniții sau alte materiale explozive ori în alte posturi de un
deosebit interes militar sau de stat se pedepsește cu închisoarea de la unu la
5 ani.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite în timp de război, pe
durata stării de asediu sau a stării de urgență se pedepsesc cu închisoarea
de la 3 la 10 ani.
Articolul 416 - Părăsirea postului sau comenzii
(1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc
în care acesta trebuia să se afle se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la
un an.
(2) Părăsirea comenzii sau a serviciului de permanență de către orice
militar se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite pe durata stării de asediu s
au a stării de urgență se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani, iar
dacă au fost săvârșite în timp de război, se pedepsesc cu închisoare de la 3
la 10 ani.
Articolul 417 - Insubordonarea
(1) Refuzul de a executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență,
pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7
ani.
Articolul 289 - Plângerea
(1) Plângerea este încunoştinţarea făcută de o PF sau PJ, referitoare la o vătămare
ce i s-a cauzat prin infracţiune.
(2) Plângerea trebuie să cuprindă:
- numele, prenumele, codul numeric personal,
- calitatea şi domiciliul petiţionarului ori,
- pentru persoane juridice, denumirea, sediul, CUI, CIF, numărul de
înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul PJ şi contul
bancar,
- indicarea reprezentantului legal ori convenţional,
- descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi
- indicarea făptuitorului şi
- a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar.
Mandatul trebuie să fie special, iar
procura rămâne ataşată plângerii.
(4) Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată
sau de mandatar.
(5) Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă
este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.
(6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către
organul care o primeşte.
(7) Plângerea se poate face şi
- de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau
- de către copilul major pentru părinţi.
Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.
(8) Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face
de reprezentantul său legal.
Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere
cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă.
În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau
încuviinţează actele persoanei vătămate,
sesizarea organelor de urmărire penală se face din
oficiu.
(9) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de
judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.
(10) În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte
pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie,
şi prin aceasta se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat
membru al Uniunii Europene,
organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită
organului competent din ţara pe teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea.
Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod
corespunzător.
(11) Persoana care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română poate depune
plângerea în limba pe care o înţelege. Odată cu depunerea plângerii aceasta poate
solicita ca, atunci când este citată, să primească şi o traducere a citaţiei.
Articolul 290 - Denunţul
(1) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o PF sau PJ despre săvârşirea
unei infracţiuni.
(2) Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4)-(6) şi
(8)-(10) aplicându-se în mod corespunzător.
(2) Plângerea trebuie să cuprindă:
- numele, prenumele, codul numeric personal,
- calitatea şi domiciliul petiţionarului ori,
 - pentru persoane juridice, denumirea, sediul, CUI, CIF, numărul de
înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul PJ
şi contul bancar,
- indicarea reprezentantului legal ori convenţional,
- descrierea faptei care formează obiectul plângerii, precum şi
- indicarea făptuitorului şi
- a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.
(4) Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana
vătămată
sau de mandatar.
(5) Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai
dacă este certificată prin semnătură electronică, în conformitate cu
prevederile legale.
(6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de
către organul care o primeşte.
Articolul 291 - Sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte
persoane
(1) Orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a
administraţiei publice sau
- în cadrul altor autorităţi publice,
- instituţii publice ori
- al altor PJ de drept public, precum şi
- orice persoană cu atribuţii de control,
care, în exercitarea atribuţiilor lor,
au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni
pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din
oficiu
sunt obligate
să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi
să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte
mijloace de probă să nu dispară.
 (2) Orice persoană care
- exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care
- este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la
îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care
în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei
infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu,
este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.

Articolul 292 - Sesizarea din oficiu

Organul de urmărire penală se sesizează din oficiu dacă află că s-a săvârşit o
infracţiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 şi încheie un
proces-verbal în acest sens.
Articolul 293 - Constatarea infracţiunii flagrante
(1) Este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după
săvârşire.
(2) Este de asemenea considerată flagrantă şi infracţiunea al cărei făptuitor, imediat
după săvârşire, este urmărit de organele de ordine publică şi de siguranţă naţională,
de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public ori prezintă urme
care justifică suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârşit infracţiunea sau este surprins
aproape de locul comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte
de natură a-l presupune participant la infracţiune.
(3) În cazul infracţiunii flagrante, organele de ordine publică şi siguranţă naţională
întocmesc un proces-verbal, în care consemnează toate aspectele constatate şi
activităţile desfăşurate, pe care îl înaintează de îndată organului de urmărire penală.
(4) Plângerile şi cererile prezentate în scris, corpul delict, precum şi obiectele şi
înscrisurile ridicate cu ocazia constatării infracţiunii sunt puse la dispoziţia
organului de urmărire penală.
Articolul 294 - Examinarea sesizării
(1) La primirea sesizării, organul de urmărire penală procedează la verificarea
competenţei sale, iar în cazul prevăzut la art. 58 alin. (3) înaintează procurorului
cauza, împreună cu propunerea de trimitere a sesizării organului competent.
 (2) În situaţia în care plângerea sau denunţul nu îndeplineşte condiţiile de formă
prevăzute de lege ori descrierea faptei este incompletă ori neclară, se restituie pe
cale administrativă petiţionarului, cu indicarea elementelor care lipsesc.
(3) Atunci când sesizarea îndeplineşte condiţiile legale de admisibilitate, dar din
cuprinsul acesteia rezultă vreunul dintre cazurile de împiedicare a exercitării
acţiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1), organele de cercetare penală
înaintează procurorului actele, împreună cu propunerea de clasare.
(4) În cazul în care procurorul apreciază propunerea întemeiată, dispune, prin
ordonanţă, clasarea.
Articolul 294^1 - Autorizări sau alte condiţii prealabile efectuării în
continuare a urmăririi penale faţă de o persoană
Ori de câte ori este necesară o autorizare sau îndeplinirea unei alte condiţii
prealabile pentru a se dispune efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de o
anumită persoană, parchetul, odată cu sesizarea instituţiei competente, înaintează
un referat întocmit de procuror, care va cuprinde date şi informaţii cu privire la
săvârşirea unor fapte prevăzute de legea penală de către persoana cu privire la care
se solicită autorizarea.
----------
Secţiunea a 2-a Plângerea prealabilă
Articolul 295 - Plângerea prealabilă
(1) Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a
persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este
necesară o astfel de plângere.
(2) Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau
procurorului, potrivit legii.
(3) Dispoziţiile art. 289 alin. (1)-(6) şi (8) se aplică în mod corespunzător.
Articolul 296 - Termenul de introducere a plângerii prealabile
(1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care
persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei.
(2) Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 3 luni
curge de la data când reprezentantul său legal a aflat despre săvârşirea faptei.
 (3) În cazul în care făptuitorul este reprezentantul legal al persoanelor prevăzute la
alin. (2), termenul de 3 luni curge de la data numirii unui nou reprezentant legal.
(4) Plângerea prealabilă greşit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost
introdusă în termen la organul judiciar necompetent.
(5) Plângerea prealabilă greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la
instanţa de judecată se trimite, pe cale administrativă, organului judiciar
competent.
Articolul 297 - Obligaţiile organului de urmărire penală în procedura
plângerii prealabile
(1) La primirea plângerii prealabile, organul de urmărire penală verifică dacă
aceasta îndeplineşte condiţiile de formă şi dacă a fost depusă în termenul prevăzut
de lege. În cazul în care constată că este tardivă, organul de cercetare penală
înaintează procurorului actele încheiate împreună cu propunerea de clasare.
(2) Dacă într-o cauză în care s-au făcut acte de urmărire penală se constată că este
necesară plângerea prealabilă, organul de urmărire penală cheamă persoana
vătămată şi o întreabă dacă înţelege să facă plângere. În caz afirmativ, organul de
urmărire penală continuă cercetarea. În caz contrar, înaintează procurorului actele
încheiate şi propunerea de clasare.
Articolul 298 - Procedura în cazul infracţiunii flagrante
(1) În caz de infracţiune flagrantă, organul de cercetare penală este obligat să
constate săvârşirea acesteia, chiar în lipsa plângerii prealabile.
(2) După constatarea infracţiunii flagrante, organul de urmărire penală cheamă
persoana vătămată şi, dacă aceasta declară că face plângere prealabilă, începe
urmărirea penală. În caz contrar, organul de cercetare penală înaintează
procurorului actele încheiate şi propunerea de clasare.