HOTĂRÂREA nr.

604 din 24 august 2016 pentru aprobarea

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 253/2013 privind executarea
pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de
libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Articolul 1
Sunt instituţii din comunitate în sensul art. 2 lit. a) din Lege următoarele:
a) autorităţile şi instituţiile publice, altele decât cele direct responsabile de
asigurarea punerii în executare a pedepselor sau măsurilor neprivative de
libertate, precum: instituţiile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile
de învăţământ, precum şi spaţiile destinate educaţiei şi formării
profesionale, unităţile medicale, instituţiile sau lăcaşurile de cultură sau
de cult;
b) asociaţiile, fundaţiile şi societăţile reglementate de Legea societăţilor
nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
prevăzute la art. 21 din Lege şi abilitate potrivit procedurii prevăzute la
art. 20 din Lege.

Articolul 2
Persoanele juridice de drept public sau de drept privat competente să
pună în executare sau, după caz, să supravegheze executarea pedepselor,
măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative, dispuse de organele
judiciare, sau a unora dintre acestea sunt, după cum urmează:
A. în cazul persoanelor fizice:
1. inspectoratul judeţean de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie
a Municipiului Bucureşti în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul,
precum şi, dacă este cazul, cel în care îşi are locuinţa persoana faţă de
care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 1 din Lege - pentru

1
interzicerea dreptului de a deţine, de a purta şi de a folosi orice categorie
de arme, pentru interzicerea dreptului de a conduce anumite categorii de
vehicule stabilite de instanţă, pentru interzicerea dreptului de a se afla în
anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice stabilite de instanţă, pentru interzicerea dreptului de a
comunica cu victima ori cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele
cu care a comis infracţiunea sau cu alte persoane stabilite de instanţă ori
de a se apropia de acestea;
2. inspectoratele judeţene de poliţie, respectiv Direcţia Generală de
Poliţie a Municipiului Bucureşti în a căror circumscripţie se află
localităţile vizate de interdicţie - pentru interzicerea dreptului de a se afla
în anumite localităţi stabilite de instanţă, respectiv cele din circumscripţia
în care îşi au domiciliul sau locuinţa victima sau persoanele stabilite de
instanţă faţă de care s-a dispus interdicţia de a comunica sau de a se
apropia de acestea, precum şi inspectoratul judeţean de poliţie în a cărui
circumscripţie îşi are locuinţa condamnatul, pentru situaţiile în care
victima sau persoanele stabilite de instanţă nu domiciliază în aceeaşi
circumscripţie cu acesta;
3. primăria de la domiciliul, precum şi, dacă este cazul, cea de la locuinţa
persoanei condamnate - pentru interzicerea dreptului de a fi ales în
autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, respectiv pentru
interzicerea dreptului de a alege;
4. serviciul public de asistenţă socială de la nivelul comunei, oraşului sau
municipiului, în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul,
precum şi, dacă este cazul, cel în care îşi are locuinţa condamnatul -
pentru interzicerea drepturilor părinteşti, respectiv pentru interzicerea
dreptului de a fi tutore sau curator;
5. direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei
circumscripţie îşi are domiciliul condamnatul, precum şi, dacă este cazul,

2
cea în care îşi are locuinţa condamnatul - pentru interzicerea drepturilor
părinteşti;
6. Inspectoratul General al Poliţiei Române - pentru interzicerea dreptului
de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de
drept public, respectiv pentru interzicerea dreptului de a se afla în
anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanţă, când acestea se află în afara
circumscripţiei în care îşi are domiciliul sau locuinţa persoana faţă de
care s-a dispus una dintre măsurile prevăzute la art. 1 din Lege;
7. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date
- pentru interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în
orice alte funcţii publice, pentru interzicerea dreptului de a alege,
respectiv pentru interzicerea dreptului de a se afla în anumite localităţi;
8. Inspectoratul General pentru Imigrări - pentru interzicerea dreptului de
a alege, în cazul cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, pentru
interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României,
respectiv pentru interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României;
9. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - pentru interzicerea
dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, precum şi pentru
interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României;
10. Direcţia Generală de Paşapoarte - pentru interzicerea dreptului
cetăţenilor români de a părăsi teritoriul României;
11. Departamentul consular al Ministerului Afacerilor Externe - pentru
interzicerea dreptului de a alege, în cazul în care persoana locuieşte în
străinătate;
12. Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici - pentru interzicerea
dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;

3
13. instituţia în cadrul căreia cel condamnat exercită o funcţie - pentru
interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul
autorităţii de stat;
14. Secretariatul General al Guvernului ori structura administraţiei
publice centrale în subordinea căreia este organizată instituţia în cadrul
căreia cel condamnat îşi exercită funcţia - pentru interzicerea dreptului de
a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
15. persoana juridică în cadrul căreia persoana exercită funcţia, profesia,
meseria sau activitatea, precum şi, dacă este cazul, persoana juridică care
asigură organizarea şi coordonarea exercitării profesiei sau activităţii ori
autoritatea care a învestit-o cu exercitarea unui serviciu de interes public -
pentru interzicerea dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau
meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea
infracţiunii, respectiv persoana fizică în sarcina căreia sunt încredinţate
unele măsuri de supraveghere;
16. comandantul unităţii militare în a cărei evidenţă este luată persoana
condamnată, respectiv centrul militar judeţean sau zonal de la domiciliul
condamnatului - pentru punerea în executare a pedepsei degradării
militare;
17. cotidianul local sau naţional desemnat de judecător - pentru punerea
în executare a pedepsei complementare a publicării hotărârii de
condamnare;
B. în cazul persoanelor juridice:
1. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, pentru cazul în care
persoana juridică respectivă este societate, în vederea înscrierii menţiunii
în Registrul comerţului computerizat pentru persoane juridice şi persoane
fizice;
2. Ministerul Justiţiei, pentru cazul în care persoana juridică se încadrează
în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi

4
fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, cu
modificările şi completările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în
Registrul naţional al persoanelor juridice fără scop patrimonial - asociaţii,
fundaţii şi federaţii;
3. Tribunalul Bucureşti, pentru cazul partidelor, în vederea înscrierii
menţiunii în Registrul partidelor politice;
4. judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul sindicatul, pentru
cazul în care acesta se încadrează în prevederile Legii dialogului social
nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în
vederea înscrierii menţiunii în Registrul special;
5. judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul societatea, pentru
cazul în care aceasta se încadrează în prevederile Legii nr. 36/1991
privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, cu
modificările ulterioare, în vederea înscrierii menţiunii în Registrul
societăţilor agricole;
6. instituţia sau autoritatea publică competentă cu înregistrarea activităţii
respective, pentru persoanele juridice înfiinţate prin acte normative;
7. Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, Banca
Naţională a României şi Autoritatea de Supraveghere Financiară, în cazul
în care persoana juridică a fost condamnată pentru săvârşirea unor
infracţiuni privind spălarea banilor ori finanţarea actelor de terorism;
8. inspectoratul judeţean de poliţie, respectiv Direcţia Generală de Poliţie
a Municipiului Bucureşti în a cărui circumscripţie se află sediul persoanei
juridice, pentru a verifica respectarea interdicţiei dispuse;
9. organul care a autorizat înfiinţarea persoanei juridice, respectiv organul
care a înregistrat persoana juridică - pentru pedeapsa dizolvării;
10. organul de poliţie în a cărui circumscripţie se află punctele de lucru
ale persoanei juridice, pentru pedeapsa suspendării activităţii sau unei
activităţi, respectiv pentru pedeapsa închiderii unui punct de lucru;

5
11. administratorul sistemului electronic de achiziţii publice, pentru
pedeapsa interzicerii de a participa la procedurile de achiziţii publice;
12. lichidatorul desemnat din Tabloul Uniunii Naţionale a Practicienilor
în Insolvenţă din România, respectiv un expert judiciar din lista nominală
cuprinzând experţii tehnici judiciari;
13. organul de poliţie în circumscripţia căruia se află locul unde urmează
a se face afişarea, în vederea verificării îndeplinirii obligaţiei de afişare a
hotărârii de condamnare;
C. în cazul persoanelor fizice, când se dispune executarea pedepselor şi
măsurilor neprivative de libertate menţionate la art. 1 lit. d)-f) şi la art. 23
alin. (1) lit. a) din Lege:
1. instituţia din comunitate în care urmează a avea loc cursul de pregătire
şcolară sau de calificare profesională;
2. instituţia din comunitate în care urmează a se desfăşura munca
neremunerată în folosul comunităţii;
3. instituţia în care urmează a avea loc controlul, tratamentul sau
îngrijirea medicală;
4. instituţia din comunitate căreia îi este încredinţată supravegherea
executării unor măsuri educative neprivative de libertate;
5. instituţia din comunitate în care urmează a se desfăşura un program de
reintegrare socială;
D. în cazul persoanelor fizice sau juridice, când se dispune renunţarea la
urmărirea penală:
1. grefierul desemnat de procurorul general sau de prim-procurorul
parchetului, pentru ţinerea la zi a evidenţei punerii în executare a
obligaţiilor dispuse şi informarea periodică a procurorilor de caz cu
privire la acestea;
2. organul de poliţie în circumscripţia căruia se află instituţia unde se
prestează munca neremunerată în folosul comunităţii, pentru cazul în care

6
procurorul încredinţează acestuia, potrivit legii, verificarea modului de
îndeplinire a acestei obligaţii;
3. organul de poliţie, pentru emiterea procesului-verbal de consemnare a
executării obligaţiei de a cere public scuze persoanei vătămate;
4. instituţia din comunitate în cadrul căreia urmează a se desfăşura munca
în folosul comunităţii ori programul de consiliere;
E. în cazul persoanelor fizice, când se dispune controlul judiciar sau
controlul judiciar pe cauţiune:
1. grefierul anume desemnat de procurorul general sau de prim-
procurorul parchetului, pentru ţinerea la zi a evidenţei punerii în
executare a obligaţiilor dispuse şi informarea periodică a procurorilor de
caz cu privire la acestea;
2. organul de poliţie în circumscripţia căruia domiciliază sau locuieşte
persoana în cauză;
3. Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date,
în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în România;
4. Inspectoratul General pentru Imigrări, pentru cetăţenii străini faţă de
care s-a impus interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială,
fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia, în
cazul în care această limită se referă la teritoriul României;
5. Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, pentru persoanele faţă de
care s-a dispus interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială,
fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia, în
cazul în care această limită se referă la teritoriul României;
6. Direcţia Generală de Paşapoarte, în cazul cetăţenilor români faţă de
care s-a dispus interdicţia de a nu depăşi o anumită limită teritorială,
fixată de organul judiciar, decât cu încuviinţarea prealabilă a acestuia, în
cazul în care această limită se referă la teritoriul României;

7
7. organul de poliţie în raza căruia domiciliază sau locuieşte inculpatul,
pentru obligaţiile prevăzute la art. 215 alin. (2) din Legea nr. 135/2010
privind Codul de procedură penală, cu modificările şi completările
ulterioare, date prin lege în competenţa acestui organ;
8. instituţia sanitară în care urmează a se efectua tratamentul, pentru
obligaţia de a se supune unor măsuri de control, îngrijire sau tratament
medical, în special în scopul dezintoxicării, prevăzută la art. 215 alin. (2)
lit. g) din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare;
9. banca sau băncile la care inculpatul are deschise conturi, pentru
obligaţia de a nu emite cecuri, prevăzută la art. 215 alin. (2) lit. k) din
Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 3
(1) Coordonarea, supravegherea şi controlul executării pedepselor şi
măsurilor neprivative de libertate menţionate la art. 1 lit. d)-f) şi la art. 23
alin. (1) lit. a) din Lege se realizează de către serviciul de probaţiune.
(2) În funcţie de pedepsele şi măsurile neprivative de libertate prevăzute
la art. 1 lit. d)-f) şi la art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege, serviciul de
probaţiune poate încredinţa supravegherea executării măsurilor şi
obligaţiilor dispuse de instanţă unor instituţii din comunitate dintre cele
incluse în baza de date constituită la nivel naţional potrivit art. 20 alin. (6)
din Lege şi menţionate la art. 2 lit. C.
(3) Instituţiile de învăţământ, respectiv instituţiile de pregătire şi formare
profesională şi conţinutul cursurilor organizate de acestea se stabilesc
prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului educaţiei
naţionale şi cercetării ştiinţifice.

8
Articolul 4
(1) În termen de 15 zile de la primirea dispoziţiilor transmise de
judecătorul delegat cu executarea, procurorul sau, după caz, instituţiile şi
persoanele prevăzute la art. 2, au obligaţia de a lua măsurile necesare
pentru punerea în executare şi să informeze judecătorul delegat cu
executarea cu privire la aceste aspecte.
(2) În cazul în care una dintre instituţiile din comunitate căreia serviciul
de probaţiune i-a încredinţat, prin decizie, organizarea, desfăşurarea,
verificarea sau supravegherea măsurilor şi obligaţiilor dispuse de instanţă,
nu poate participa la realizarea atribuţiilor stabilite din motive
neimputabile acesteia, consilierul de probaţiune emite o nouă decizie
către o altă instituţie din baza de date constituită la nivel naţional, potrivit
art. 20 alin. (6) din Lege, revocând decizia iniţială.
(3) În cel mult 15 zile de la data încetării sarcinilor ce le revin, instituţiile
menţionate la art. 2 au obligaţia de a informa, după caz, judecătorul
delegat, procurorul, respectiv consilierul de probaţiune, cu privire la
modul în care s-a desfăşurat executarea.
(4) Pe durata executării pedepselor accesorii şi complementare, instituţiile
şi persoanele prevăzute la art. 2 au obligaţia de a răspunde solicitărilor şi
verificărilor realizate de judecătorul delegat cu executarea.
(5) În cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, acordarea
de către organele abilitate desemnate cu supravegherea, de permisiuni în
executarea pedepselor complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l)-
o) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi
completările ulterioare se comunică şi serviciului de probaţiune
competent teritorial.

9
Articolul 5
Pentru cazul în care s-a dispus interzicerea dreptului de a se afla în
anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice stabilite de instanţă, inspectoratul judeţean de poliţie,
respectiv Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în a cărui
circumscripţie îşi are domiciliul, precum şi, dacă este cazul, cel în care îşi
are locuinţa, persoana faţă de care s-a dispus una dintre măsurile
prevăzute la art. 1 din Lege, va transmite o copie de pe dispozitivul
hotărârii structurii de jandarmerie competente teritorial, care va proceda
potrivit propriilor competenţe legale. Pentru interzicerea dreptului de a se
afla la anumite manifestări sportive, culturale ori alte adunări publice,
Inspectoratul General al Poliţiei Române transmite copia de pe
dispozitivul hotărârii Inspectoratului General al Jandarmeriei Române.

Articolul 6
(1) În aplicarea art. 11 alin. (1) din Lege, informarea persoanei aflate în
executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative
de libertate prevăzute de art. 1 lit. d)-f) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege,
care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, nu se poate exprima sau
are o dizabilitate care îi afectează capacitatea de înţelegere şi comunicare,
se face într-o limbă sau printr-un limbaj pe care aceasta îl înţelege ori prin
utilizarea altor mijloace sau formate adaptate de comunicare, printr-un
traducător, interpret autorizat, interpret de limbaj mimico-gestual sau un
alt specialist, plătit din bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei Naţionale de
Probaţiune.
(2) În aplicarea art. 11 alin. (2) din Lege, în cazul cetăţenilor români care
aparţin unei minorităţi naţionale, informarea persoanei aflate în
executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative
de libertate prevăzute la art. 1 lit. d)-f) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Lege,

10
care nu vorbeşte sau nu înţelege limba română ori nu se poate exprima, cu
privire la conţinutul pedepsei sau măsurii dispuse, precum şi cu privire la
principalele acte efectuate în procedura de executare a acestora, se face în
limba maternă a acestora, la cererea persoanei, prin intermediul unui
traducător sau interpret autorizat ori prin intermediul unui interpret de
limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei
Naţionale de Probaţiune.
(3) Informarea prevăzută la alin. (1) şi (2) se poate realiza în condiţiile
prevăzute la alin. (4) şi (5), cu acordul persoanei, de către un consilier de
probaţiune sau, după caz, de către reprezentantul autorităţii responsabile
de punerea în executare a sancţiunilor sau măsurilor, care cunoaşte limba
sau limbajul utilizat de către persoana în cauză sau care dispune de
mijloace şi formate de comunicare accesibile persoanei supravegheate.
(4) În cadrul primei întrevederi cu persoana aflată în executarea unei
pedepse sau măsuri neprivative de libertate, consilierul de probaţiune sau
responsabilul autorităţii este obligat să o întrebe cu privire la limba în
care persoana preferă să desfăşoare corespondenţa şi/sau comunicarea,
prezentându-i posibilităţile de realizare a informării prevăzute la alin. (1)-
(3), consemnând despre acestea într-un proces-verbal.
(5) În temeiul opţiunii exprimate de către persoana prevăzută la alin. (4),
consilierul de probaţiune contactează, după caz, un traducător, un
interpret autorizat, un interpret mimico-gestual sau utilizează un limbaj
ori mijloace sau formate de comunicare accesibile persoanelor
supravegheate, respectiv consemnează acceptarea corespondenţei şi a
comunicării prin intermediul altor consilieri de probaţiune ori prin
intermediul reprezentanţilor autorităţilor responsabile.
(6) Consilierul de probaţiune sau reprezentantul autorităţii responsabile
informează persoana de cetăţenie străină despre posibilitatea de a lua

11
legătura cu reprezentanţii diplomatici şi o sprijină în vederea contactării
acestora.
(7) Prevederile alin. (1)-(6) se aplică în mod corespunzător şi pentru
executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri neprivative
de libertate prevăzute de art. 1 lit. b), c), g)-i) din Lege, cheltuielile
ocazionate fiind plătite din bugetul Ministerului Justiţiei.

Articolul 7
(1) Costurile pe care le presupune executarea pedepselor, măsurilor
educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 din Lege se suportă din
bugetul de stat, distinct, prin bugetul instituţiilor publice implicate, prin
raportare la specificul activităţii şi contribuţia fiecăreia dintre instituţii în
desfăşurarea procesului penal sau în executarea măsurilor şi obligaţiilor
dispuse.
(2) În aplicarea art. 54 alin. (4), art. 57 alin. (2), art. 70 alin. (4) şi a art.
77 alin. (2) din Lege, precum şi în aplicarea art. 272 alin. (2) din Legea
nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, se procedează în
mod corespunzător, potrivit alin. (1).
(3) În aplicarea art. 13 din Lege, pentru executarea pedepselor, a
măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute de art. 1 lit. d)-f) şi art. 23
alin. (1) lit. a) din Lege, dacă pe parcursul executării acestora este
necesară efectuarea de către persoană a unor cheltuieli, achitarea unor
taxe sau contribuţii, iar persoana în cauză nu dispune de mijloace băneşti
suficiente, aceasta poate solicita în scris ca taxele, cheltuielile sau
contribuţiile să fie suportate de la bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei
Naţionale de Probaţiune.
(4) În cazul prevăzut la alin. (3), persoana care doreşte suportarea
cheltuielilor intervenite cu executarea de către Direcţia Naţională de

12
Probaţiune întocmeşte o cerere prin care arată că se încadrează în
prevederile art. 13 alin. (2) din Lege.
(5) Cererea prevăzută la alin. (4) se depune împreună cu înscrisurile
doveditoare prevăzute la art. 13 alin. (2) din Lege la serviciul de
probaţiune competent sau, după caz, la autoritatea responsabilă, care o
înaintează Direcţiei Naţionale de Probaţiune, împreună cu un referat
cuprinzând propunerea de admitere sau respingere a cererii.
(6) Compartimentul de specialitate din cadrul Direcţiei Naţionale de
Probaţiune constată că persoana nu are mijloace băneşti suficiente şi
dispune acoperirea cheltuielilor cu executarea din bugetul Direcţiei
Naţionale de Probaţiune.
(7) Categoriile de cheltuieli, taxe sau contribuţii care pot fi suportate,
potrivit art. 13 din Lege, de la bugetul de stat, prin bugetul Direcţiei
Naţionale de Probaţiune se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
(8) În aplicarea art. 13 din Lege, pentru executarea pedepselor, a
măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute de art. 1 lit. a-c) şi g)-i)
din Lege, dacă pe parcursul executării acestora este necesară efectuarea
de către persoană a unor cheltuieli, achitarea unor taxe sau contribuţii, iar
persoana în cauză nu dispune de mijloace băneşti suficiente, aceasta poate
solicita în scris ca taxele, cheltuielile sau contribuţiile să fie suportate de
la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiţiei.

Articolul 8
(1) Constituie neîndeplinire a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor
din comunitate şi se sancţionează potrivit art. 19 alin. (1) din Lege şi
următoarele fapte săvârşite în executarea dispoziţiilor primite de la
consilierul de probaţiune:
a) refuzul nejustificat al persoanei juridice de drept public de a organiza
desfăşurarea unor activităţi ce nu implică cheltuieli, precum şi refuzul

13
persoanei juridice de drept privat de a desfăşura activităţile pentru care a
fost abilitată;
b) refuzul nejustificat al persoanei juridice de drept public sau de drept
privat de a transmite informaţiile prevăzute la art. 23 alin. (4), art. 43 alin.
(4), art. 49 alin. (4), respectiv netrimiterea, în cel mult 30 de zile de la
data încetării măsurilor şi obligaţiilor, a informaţiilor cu privire la modul
de îndeplinire a acestora;
c) nerealizarea vizitelor programate sau inopinate la locuinţa minorului,
în condiţiile art. 68 alin. (7) din Lege;
d) nesesizarea serviciului de probaţiune de către instituţia din comunitate,
atunci când constată că persoana nu respectă condiţiile de executare şi
obligaţiile fixate de instanţă.
(2) Constituie îndeplinire necorespunzătoare a atribuţiilor stabilite în
sarcina instituţiilor din comunitate şi se sancţionează potrivit art. 19 alin.
(1) din Lege:
a) întârzierea nejustificată sau repetată a persoanei juridice de drept
public ori a celei de drept privat în organizarea şi desfăşurarea unor
activităţi potrivit competenţelor ce îi revin;
b) întârzierea nejustificată sau repetată a persoanei juridice de drept
public sau de drept privat de a transmite informaţiile prevăzute la art. 23
alin. (4), art. 43 alin. (4), art. 49 alin. (4);
c) nerespectarea principiului nediscriminării, a demnităţii umane şi a
confidenţialităţii în activitatea desfăşurată cu persoanele faţă de care s-a
dispus una dintre pedepsele sau măsurile dintre cele prevăzute la art. 1
din Lege;
d) nerespectarea standardelor minime de lucru în probaţiune pentru
instituţiile din comunitate, aprobate prin hotărâre a Guvernului, precum şi
a condiţiilor în care pot fi desfăşurate activităţile în care acestea sunt
implicate.

14
(3) Amenzile judiciare aplicate constituie venituri la bugetul de stat,
cuprinzându-se distinct în bugetul Ministerului Justiţiei.
(4) Aplicarea amenzii judiciare nu înlătură răspunderea penală, în cazul în
care fapta constituie infracţiune.
(5) În cazul neîndeplinirii dispoziţiilor transmise de consilierul de
probaţiune, acesta are obligaţia sesizării judecătorului delegat cu
executarea, care trebuie să facă referire la decizia transmisă iniţial,
aspectele pe care le consideră relevante în sensul neîndeplinirii sarcinilor
transmise, precum şi, după caz, confirmarea primirii deciziei şi
informarea cu privire la încetarea sarcinilor dispuse.

Articolul 9
(1) În aplicarea art. 20 din Lege, standardele minime de lucru în
probaţiune pentru instituţiile din comunitate se afişează pe pagina de
internet a Ministerului Justiţiei.
(2) În vederea obţinerii abilitării, asociaţiile, fundaţiile şi societăţile
comerciale dintre cele prevăzute la art. 21 din Lege realizează o
prezentare a programului, a cursului sau, după caz, a activităţii pentru
desfăşurarea cărora doresc să obţină abilitarea şi o analiză a modului în
care programul, cursul sau activitatea propusă respectă standardele
minime de lucru în probaţiune, precum şi alte acreditări şi abilitări
relevante pentru activitatea pentru care se solicită abilitarea.
(3) În soluţionarea cererii de abilitare, judecătorul delegat solicită
Direcţiei Naţionale de Probaţiune realizarea unui raport de conformitate.
(4) În realizarea raportului, specialiştii Direcţiei Naţionale de Probaţiune
solicită clarificări şi documente atât de la instituţia din comunitate, cât şi
de la serviciile de probaţiune în a căror circumscripţie urmează să îşi
desfăşoare activitatea asociaţiile, fundaţiile sau societăţile comerciale
respective.

15
(5) Raportul, întocmit în termen de două luni de la primirea solicitării sau,
după caz, a ultimelor clarificări, cuprinde referiri cu privire la
compatibilitatea programului, a cursului sau, după caz, a activităţii cu
standardele minime de lucru în probaţiune, aprecieri cu privire la
condiţiile de executare propuse, precum şi avizul Direcţiei Naţionale de
Probaţiune.
(6) Avizul Direcţiei Naţionale de Probaţiune poate fi condiţionat de
luarea unor măsuri ce pot fi luate în vederea asigurării respectării
standardelor minime de lucru în probaţiune.
(7) În situaţia emiterii unui aviz negativ, Direcţia Naţională de Probaţiune
îşi motivează poziţia în conţinutul raportului prevăzut la alin. (3).
(8) În cazul modificărilor condiţiilor de abilitare prevăzute de art. 20 alin.
(2) lit. b), d) şi e) din Lege, care afectează în sens negativ desfăşurarea
activităţilor privind executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor
măsuri prevăzute de art. 1 lit. d)-f) şi art. 23 alin. (1) lit. a), asociaţia,
fundaţia sau societatea este obligată să notifice judecătorul delegat cu
executarea din cadrul tribunalului în circumscripţia căruia aceasta îşi are
sediul în maximum 30 de zile lucrătoare de la data la care a intervenit
modificarea condiţiei. Notificarea este însoţită de declaraţia pe propria
răspundere a reprezentantului legal al asociaţiei, fundaţiei sau societăţii
comerciale abilitate, precum şi de dovezi.
(9) Primind notificarea, judecătorul delegat decide asupra menţinerii
abilitării în contextul noilor condiţii sau dispune retragerea abilitării.
(10) Absenţa notificării cu privire la modificarea condiţiilor de abilitare
se sancţionează cu amendă judiciară.
(11) Până la aprobarea, prin hotărâre a Guvernului, a standardelor minime
de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate, evaluarea
activităţilor prevăzute de art. 20 alin. (2) lit. d) se va realiza potrivit
standardelor care decurg din cadrul legal ce reglementează activitatea de

16
probaţiune, precum şi potrivit standardelor de lucru existente la nivel
naţional şi european în domeniile specifice programului, cursului sau,
după caz, activităţii pentru desfăşurarea cărora se solicită abilitarea.

Articolul 10
(1) În aplicarea prevederilor art. 20 alin. (2) lit. e) din Lege, cererea de
abilitare trebuie însoţită şi de certificatul constatator emis de registrul
comerţului, care să ateste situaţia actuală a solicitantului, precum şi de
dovada înregistrării ca operator de date cu caracter personal în temeiul
Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea
datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date, cu
modificările şi completările ulterioare.
(2) Retragerea abilitării are loc din oficiu sau la sesizarea Direcţiei
Naţionale de Probaţiune, după cum urmează:
a) dacă au fost aplicate 3 amenzi judiciare, în decurs de un an pentru
neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a sarcinilor de către
instituţiile din comunitate;
b) dacă prin modul concret de îndeplinire a sarcinilor au fost puse grav în
pericol drepturi şi libertăţi fundamentale ale persoanei;
c) dacă faţă de persoana abilitată au fost emise decizii definitive de
constatare a nerespectării prevederilor legale privind statutul, respectiv
îndeplinirea obligaţiilor bugetare prevăzute de lege.
(3) Asociaţia, fundaţia sau societatea reglementate de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, căreia i s-a retras
abilitarea poate să solicite o nouă abilitare numai dacă face dovada
îndeplinirii cerinţelor prevăzute de lege şi remedierii aspectelor care au
condus la retragerea abilitării.
(4) Asociaţia, fundaţia sau societatea reglementată de Legea nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, căreia i s-a retras

17
de două ori autorizaţia pentru acelaşi program, curs sau activitate, pierde
dreptul de a se mai abilita pentru o perioadă de 2 ani de la data
pronunţării încheierii definitive prin care s-a dispus retragerea.

Articolul 16
(1) În vederea supravegherii executării pedepselor, măsurilor educative
sau a altor măsuri neprivative, instituţiile de la art. 2 îşi organizează
evidenţe separate cu privire la măsurile instituite faţă de persoanele
prevăzute la art. 1 din Lege şi modul de îndeplinire a acestora, putând
constitui, după caz, baze de date distincte şi au dreptul de a solicita
instituţiilor şi autorităţilor publice, precum şi persoanelor fizice şi juridice
comunicarea de date şi informaţii necesare supravegherii executării
măsurilor prevăzute la art. 1 din Lege.
(2) Bazele de date şi evidenţe prevăzute la alin. (1) se constituie şi se
gestionează prin raportare la prevederile legale privind respectarea datelor
cu caracter personal.
(3) În scopul asigurării unei evidenţe corespunzătoare a situaţiilor în care
sunt puse în executare sentinţe judecătoreşti vizând interzicerea dreptului
de a fi ales, a dreptului de a alege, precum şi a dreptului de a se afla în
anumite localităţi stabilite de instanţă, Direcţia pentru Evidenţa
Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din subordinea Ministerului
Afacerilor Interne operează în Registrul naţional de evidenţă a
persoanelor, pe baza comunicărilor efectuate, în condiţiile legii, menţiuni
operative aferente interdicţiilor dispuse, precum şi menţiuni referitoare la
controlul judiciar sau controlul judiciar pe cauţiune.
(4) Serviciile de probaţiune întocmesc evidenţe referitoare la permisiunile
acordate de consilierul de probaţiune manager de caz pe durata
termenului de supraveghere.

18