Scenariu Efectiv

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.
Camera este una micuţă – cu doua paturi aşezate de-a lungul

pereților, fiecare având la picioarele lor câte o măsuţă
mica. Pe una se afla nişte cărți, caiete „studenţeşti” si
coli aruncate alandala, iar pe cealaltă un radiocasetofon
butucănos si un magnetofon Maiak, lângă care se afla mai
multe benzi de magnetofon şi casete. In partea opusă, lângă
intrarea in camera, se afla intr-o parte un dulap “de cămin”
( incastrat practic in zidărie ) si in cealaltă o chiuveta.
Pe unul din paturi sta culcat AUREL ( 20 ani ) îmbrăcat doar
intr-un slip. Pe celalalt se afla, printre alte lucruri
într-o oarecare dezordine, un rucsac de excursionist.
Tânărul se ridica parţial din pat si se aşează pe marginea
acestuia măsurând din priviri lucrurile aflate pe pat. Se
aude încet-încet cum respiraţia i se accelerează, dar îşi
pune mâinile la tâmple şi încearcă sa se calmeze. Pipăie cu
mâna sub pat, găsește acolo un pachet de "Bucegi" scoate o
țigară pe care și-o aprinde cu mâinile tremurânde.
Interiorul unei camere de cămin - după-amiaza, anul 2016.
Aceeaşi camera de cămin ca si in secvenţa precedenta. Pe

masa unde se afla înainte radioul si magnetofonul se afla
însa acuma un laptop lângă care se află stick-uri de
memorie. Întins pe pat se afla VICTOR ( 20 ani ) ( care
seamănă izbitor de bine cu celalalt ) îmbrăcat doar intr-o
pereche de boxeri. Pe patul opus se afla, printre mai multe
lucruri intr-o oarecare dezordine, un rucsăcel “trendy”.
Tânărul se ridică parțial din pat si se așează pe marginea
acestuia măsurând din priviri lucrurile aflate pe patul opus
si un poster cu o starletă, lipit pe perete. Respiră de
câteva ori adânc si își duce mâinile la tâmple, încercând
să-și calmeze agitația. Pipăie apoi cu mâinile sub pat de
unde scoate un pachet de "Camel" din care aprinde o țigară
pe care și-o aprinde mecanic.
Aurel se ridica in picioare si se îndreaptă spre masă. Cu un

aer oarecum absent pornește radioul – de la care începe sa
se audă o emisiune de actualități despre “realizările
oamenilor muncii”. După ce asculta cu un aer scârbit câteva
secunde emisiunea se îndreaptă spre geam si trage perdelele.
Apoi se îndreaptă agale spre un reșou electric aflat in
coltul camerei. Verifică cu degetul apa din ceainic.
1
Aurel
De fapt nu are nici un sens să mă bărberesc ... poate bate
la ochi chiar ...
Victor se ridică în picioare și se îndreaptă spre geam.

Trage draperiile la o parte şi deschide “in cant” geamul
termopan. De afara se aud pasarelele ciripind si gălăgia
tipica a trecătorilor. Tânărul zâmbeşte si se apleacă pentru
a porni laptopul și apoi e absorbit câteva minute.
Victor
Fuck … îmi lipsește o mana din nou ... ahh ... ce bine era
dacă îi dădeam atacul înainte să mă mai calmez așa ... mai
bine niște muzică să intru în atmosferă ...
Tânărul dă apoi sonorul mai tare și se îndreaptă spre

chiuvetă. Porneşte robinetul, răsuceşte spre cald și
verifică cu degetul temperatura apei. Apucă apoi tubul cu
gel de ras de pe policioara după care îşi ia aparatul de ras
şi începe sa se bărbierească.
Aurel a terminat țigara, o stinge și apoi se aşează din nou pe pat. Ia de pe patul vecin o
pereche de pantaloni de trening si se îmbracă cu ei. Apoi se apleacă sub pat de unde
scoate o pereche de “bascheţi”. Cu un aer uşor gânditor îi loveşte talpă in talpă, le verifică
şireturile, îi examinează cu grija, după care îi încalţă.
Victor a terminat de bărbierit, se clăteşte cu apa rece şi apoi se da cu after-shave pe faţă

după care se aşează din nou pe pat. Își ia de pe patul vecin o pereche de blugi, se îmbracă
cu ea şi apoi se apleacă sub pat de unde scoate o cutie e pantofi in care se afla o pereche
de "șuzi". îi scoate cu grijă din cutie, se încalţă cu ei după care se uită admirativ la cum îi
stau.

Dintr-un ungher al dulapului Aurel scoate un elastic care are ataşată de el o punga de
plastic. Dintr-un buzunar al unei perechi de blugi îşi scoate buletinul şi şi-l îndeasă in
punga. Apoi se îndreaptă spre fereastră, trage un pic perdeaua la o parte şi se uita pe furiş
afara. Mai relaxat un pic in privinţă faptului ca nu-l urmăreşte nimeni trage perdeaua
înapoi, având grija sa acopere orice colţişor. Se apleacă apoi asupra patului sau si, dintr-
un colt al saltelei, scoate doua bancnote de 50 de mărci vest-germane. Privind încă odată
in jur le îndeasă şi pe ele in punga. Apoi se aşează pe pat si începe sa coase baierele
pungii.
2
Victor îşi scoate din buzunarul unei perechi de blugi aruncata pe un scaun portofelul si
verifica banii pe care-i are înăuntru. Examinează de asemenea, cu un aer absent, şi actele
și cardul pe care îl are înăuntru. Da uşor nemulţumit din cap si apoi se îndreaptă spre
dulap. Din acesta scoate o hârtie de 100 de euro pe care o pune in portofel “la vedere” si
zâmbeşte şmechereşte.
Tot din dulap scoate si o cămaşă lejeră pe care si-o îmbracă şi şi-o aranjează uitându-se
cu grijă in oglinda.
Interiorul unei camere de cămin - dupa amiaza, anul 1988.
Aurel se ridica in picioare, ținând în mână elasticul cu punga atașată pe care tocmai a
terminat-o de cusut. Ii testează un pic rezistența apoi își trece elasticul peste torace.
Grăbit își trage un tricou pe el si îşi modifica poziţia pungii pe sub maieu, astfel incit
umflătura sa fie mascata la subsuoara si face apoi câteva mişcări ca de încălzire cu
braţele. Se îndreaptă apoi spre dulap din nou si scoate de acolo un ceas "subacvatic". Se
uita încă odată la ceasul pe care îl are pe mina, îl scoate si îl aşează pe policioara de la
chiuvetă și apoi își pune ceasul cel nou pe braţ.
Victor se îndreaptă un pic stresat spre dulap. Scotocește un pic și scoate de acolo o cutie
de prezervative pe care o desface și își pune câte unul în fiecare buzunar de la blugi apoi
inspectează cu grijă să nu fie prea vizibile. Mută unul din ele dând nesatisfăcut din cap.
Apoi își îndeasă smartphone-ul în unul din buzunare. Dezamăgit își mai aranjează de
câteva ori buzunarele.
Tânărul tocmai îşi îmbracă un trening destul de uzat pe el

când cineva ciocăneşte la uşa camerei. Respiraţia tânărului
devine brusc sacadată si îngrijorarea i se citeşte pe fata.
Îşi termina de îmbrăcat dintr-o mişcare trainingul si se
îndreaptă spre uşa. Se uita printr-o crăpătură abia
vizibilă si, imediat, mimica fetei îi se relaxează. Deschide
uşa si înăuntru se strecoară grăbit Mircea. Aurel arunca o
privire “de verificare” pe hol și apoi închide repede uşa în
urma prietenului său. Cei doi se măsoară reciproc din
priviri din cap până in picioare pentru câteva secunde.
Mircea ( dând din cap )

Ce ceas meseriaş … și vad ca te-ai îmbrăcat foarte lejer. E
cel mai bine aşa - deși na ... la pescuit mergi de obicei
mai blindat.
3
Aurel
Păi nu ? ( arunca o privire spre rucsacul mai plin a lui
Mircea față de al său aflat încă pe pat ) Ti-ai luat si ceva
mâncare sau … ?
Mircea ( dă din cap )

Pai dacă o sa trebuiască sa stăm o zi doua in tufişuri
ascunşi ? M-am gândit ca ar prinde bine.
Aurel
Mda … e si asta o idee. ( Îl măsoară încă odată din priviri
pe Mircea )Nu ai spus absolut nimic nimănui altcineva – nu?
Mircea ( cu o grimasa intre iritare si plictiseala )

Tu ce crezi ? Că m-am tâmpit zilele astea de la stres ?
Aurel da din cap că "nu" și apoi îşi ia şi el rucsacul de pe

pat și și-l pune in spate. De sub pat scoate și două undițe
pe care le mânuiește cam neglijent.
Aurel
Atunci … hai – până dimineața ar trebui să fim deja

“dincolo” ! ( pune mâna pe clanţă și dă să iasă )
Mircea ( arătând cu capul spre radioul încă pornit )

Nu-l opreşti ?
Aurel ( cu o expresie de ciudă pe fata )

Dă-l dracului !! Să consume cât are chef curentul statului!
Cei doi ies grăbiţi din camera.
Victor tocmai îmbracă un hanorac pe el când se aud

ciocănituri in uşă. Începe sa zâmbească şi termină de
îmbrăcat. Ciocăniturile se intensifică.
Victor ( îndreptându-se spre oglindă )

Imediat – ce pana mea te grăbeşti aşa ??
Marcel - din spatele uşii

Poliţia !! Căutăm traficanţii de jocuri și pedofilii
online !!
4
Victor ( râzând )
Mandatul sau o încurcaţi cu mine !!
Tânărul se opreşte o secunda in fata oglinzii şi îşi aşează

gulerul hanoracului după care deschide uşa. Marcel intră în
camera cu ţigara in gura şi un aer extrem de relaxat. Cei
doi se măsoară din priviri pentru câteva secunde.
Marcel ( scuturându-şi ţigara in chiuvetă )

Băăă – ce te-ai tras tot la ţoale dă firmă ! ( se uită cu
atenție la buzunarele lui Victor ) Ești nebun ?? Iphone ??
De unde dracu' l-ai produs ?
Victor
Eee - unii nu iau peanuts money unde lucrează !
Marcel ( un pic gânditor )

Văru-tu știe că i-ai umblat iar la lucruri ?
Victor ( mimează supărarea )

Unii au rude chiar de treabă ! Și da ... el mi-a dat
telefonul ... iar a început cu faze că pe vremea lui agățai
cu altceva ... boring de tot.
Marcel ( râde cu poftă )

Ahh - mă gândeam că nu reziști prea mult fără să te iei de
fața lui. No ... merem - că-i deja târziu ! Ai și ceva caș
și ți i-a luat văru-tu pe toți ca și garanție pentru
fițoșenia aia de telefon ? Că o oră două trebuie să ne face
încălzirea pe undeva, nu ? Ar pica bine o șaoarmă - da' fără
ceapă și alea alea ... că na ...
Victor ( cu un aer ușor meditativ )

Nu e o idee rea - că ceva trebuie să avem în stomac. Mai
ales dacă iese mișcarea și ne întindem toată noaptea. Auzi -
sper că nu te-ai apucat să dai broadcast la toată lista din
Facebook ... nu ?
Marcel ( cu o grimasa intre iritare si plictiseala )

Tu ce crezi ? Că mă tâmpesc de la exces hormonal cum au
alții obiceiul ?
Marcel da din cap că "nu", își mai așează odată părul în

oglindă și se îndreaptă spre ușă.
5
Victor
Atunci hai - să nu o mai frecăm aiurea.
Marcel ( arătând cu capul spre laptop )

Are ceva torențeală pe țeavă de îl lași să meargă ?
Victor ( cu o expresie de ciudă pe fata )

Păi nu ? Internetu' de la cămin merge oricum beton seara
asta - se vede că va fi agitație în pub-uri !
Cei doi încep să râdă și ies încet din cameră.
Interiorul unui autobuz de navetiști - seara, anul 1988
Mircea și Aurel stau pe două banchete diferite. Autobuzul e

plin și se stă și pe culoar. Aurel se uită pe furiș la
Mircea - iar când acesta sesizează dă rapid din cap și
începe să privească pe geam parcă ar încerca să deslușească
ceva prin întunericul de afară. Aurel tresare, strânge
rucsacul în brațe și se întoarce zâmbind stingher spre
vecinul de banchetă. Din spate un bărbat mai în vârstă
începe să fredoneze o melodie populară cu accente ușor
frivole. În autobuz se produce rumoare, râsete.
Un bărbat mai din față

Pune mă pră sârbi câta muzică să nu-l mai auzim pră afonul
ăsta ... că mi șî urât să măi merg pră cursă numa' dă rău
lui ! Mă las dracu' dă lucru și merg la ceapeu !
În autobuz râsetele și rumoarea se amplifică. Aurel prinde

și el curaj și râde uitându-se către bărbatul de lângă el
și-l surprinde când acesta cotrobăia în plasa pe care o
ținea între picioare. Acesta zâmbește stingher și scoate o
sticlă de jumate.
Bărbatul mai în vârstă

O bei un deț dă răchie ?
Aurel ( dă din cap )

Nu ... mulțumesc. Trebuie să fiu cu capul limpede când
ajungem să ne punem bețele ...

Hai mă că-i bună - io am făcut-o la căzan ... nu cum vând
toți nenorociții, întărită cu găinaț sau cu azotat pus !
Aurel ( dând din cap )
6
Păi atunci hai să nu vă refuz ... ( ia sticla și trage o
dușcă ) Mmm - chiar e bună ! Nu ne-ar fi stricat și nouă
seara asta o sticlă ca asta. ( zâmbește )
Bărbatul mai în vârstă ( se uită gânditor la Aurel )

Unde merjeți să dați la piești ?
Aurel ( un pic surprins )

La ... Pojejena. Nu am mai fost dar niște amici ne-au zis că
trage bine și sunt din partea locului ... ne așteaptă.

Îhî ... da, nu e rău.
Între cei doi se lasă tăcerea. După câteva minute ( sugerate

prin schimbarea melodiei de la radioul pe care șoferul a
binevoit să-l pornească în cele din urmă ) autobuzul oprește
pufăind din greu într-o stație. Vecinul lui Aurel se ridică
și acesta îi face loc să iasă pe culoar pentru a coborî -
însă el nu se grăbește. După ce o bună parte din călători au
coborât deja bărbatul se apleacă spre tânăr, îi strecoară
sticla de băutură și-i șoptește încet

Țâne d-ași că îți trăbă să-ți faci câta corajă - dar să nu o
biei toată odată că acolo dormi până gimineața. Și nu cumva
să ce pună zmău să intri-n Dunăre la Pojejena ca îi bulboană
... vârtej cum zâșeți voi domnii ( face din ochi ) și ce
traje la fund de numa la sârbi nu mai ajungi. Mai bine la
Coronini zâc eu da' na ...
Aurel ( tresare speriat și începe să se bâlbâie )

Eu nu ... nu pentru aia ... la pescuit ...
Bărbatul mai în vârstă ( îl bate pe umăr )

Pescar care să nu-mi facă capu' călindar cu momelile lui șî
cu cât o prins io n-am măi văzut până acum. ( se îndreaptă
spre ieșire ) Acum ... acum ... dom șofer - i-am spus lu'
copilu' ăsta cum să nu înghețe la noapce ! ( coboară ).
Aurel se ghemuiește speriat în scaun. Autobuzul pornește mai

departe uruindu-se greu din loc.
Interiorul unui tramvai - seara, anul 2016
Tramvaiul e aproape gol. Marcel și Victor stau relaxați pe

două banchete alăturate ciorovăindu-se unul cu altul. În
7
spatele lor stă un bărbat cam de 35 de ani, îngrijit și bine
îmbrăcat, care-și consultă din când în când cu un aer absent
telefonul.
Victor ( gesticulând iritat )

Bine că te-a mâncat pe tine-n cur după șoarmă să mergem și
la Johnny să-l luăm de-acasă ... deși știi că ăla are trupa
lui și dacă nu răspunde la telefon nu are chef de fățău'
nostru pe seara asta și am stat și de ne-a luat naiba să
prindem tramvaiul ăsta infect ... și la dus și la întors.
Marcel
Așa-i ... dar stai relax că nu ne grăbim nicăieri.
Bărbatul din spate ( cu un aer amuzat )

Voi sunteți rău puși pe agățat ... de ce nu ați luat taxiul
dacă tot e așa important să nu întârziați ?
Victor și Marcel ( într-un glas )

Ee - taxiu' ... merge și cu tramvaiul - nu mai vine nimeni
să controleze la ora asta. Și am ieșit și noi așa ... să
vedem dacă iese ceva din seara asta.
Bărbatul din spate ( zâmbește ușor )

Aha - bun și așa cum ziceți voi. Eu am ieșit la un
teamdrinking de-aia am ajuns în tramvaiul ăsta infect, ai
mare dreptate aici ... dar la întoarcere oricum iau taxi. Și
... vă îngropați undeva anume sau așa ... la plezneală ?
Victor ( pe un ton ce se vrea calm )

La "Crazy World" - cică muzica e mișto ...
Bărbatul din spate ( zâmbește din nou )

Aaa - nu-i rău. Cică e DJ Valy seara asta acolo.
Între cei trei se lasă tăcerea - auzindu-se doar huruitul

șinelor de tramvai de afară. După secunde tramvaiul oprește
într-o stație. Ai treilea călător se ridică, se apleacă spre
Victor, îi strecoară biletul de tramvai în palmă.
Bărbatul din spate ( ușor în șoaptă )

Nici eu nu cred ca mai vin boactării dar na ... să nu fi
stresat aiurea câteva stații cât mai mergi. Și vezi că eu
unul nu ți-aș recomanda deloc "Crazy World" dacă nu ești
mort după digeială - și nu pari să fi : e zgomot de nu te
înțelegi om cu persoană, aglomerație, fum alea alea ... nici
nu o să poți să-ți combini cum trebuie felia acolo.
8
La "Nightloosers" îi mult mai liniște și prinzi sigur loc și
la mese.
Victor ( tresare iritat și surprins )

Da' nu de-aia ... nu cu cineva anume ...
Bărbatul din spate ( îl bate pe umăr )

Nici habar nu aveai că îs DJ de DJ acolo seara asta ... se
vede că nu tu ai ales locul și nici prietenarul aici de
față. Sper să nu te coste prea mult intrarea și ce o mai fi
pe-acolo. ( coboară în fugă ).
Victor se ghemuiește un pic iritat și descumpănit în scaun.

Marcel începe să zâmbească încurcat. Tramvaiul pornește mai
departe.
Undeva pe malul românesc al Dunării - noaptea târziu, 1988
Aurel și Mircea merg grăbiți aruncând din când în când o

privire speriată în spate.
Aurel ( șoptind speriat )

Poate era bine să fi mers până la Coronini cum zicea tipul
din autobuz ... uite ce tare se aud valurile aici ...
Mircea ( pe un tot iritat dar ferm )
Ai ajuns sa te iei după unul care nu știi dacă era securist
sau nu ? Dacă urca patrula să întrebe de buletine la Moldova
Nouă ? Dormeam noaptea asta bătuți bine "la post" când nu
aveam vreo rudă de pe zonă la care să zicem că mergem ? Asta
dacă nu le zicea direct prin stație să ne umfle ! Și nu mai
vorbi în șoaptă - că nu ne aude nimeni. Și oricum ... mare,
mare noroc am avut că nici dracu' nu ne-a băgat în seamă în
sătucul ăsta uitat de lume.
Aurel ( căutând parcă să-și facă curaj )

Da - și măcar am evitat două patrule până aici ... putem
direct să încercăm imediat ce ajungem la mal. ( destupă
sticla și ia un gât cu sete ) Ia și tu - că e chiar bună !
Mircea ( după ce bea o dușcă )

Să știi !
Undeva în zona cluburilor - noaptea târziu, 2016
Victor și Marcel s-au dat jos din tramvai și-și verifică

telefoanele mobile.
9
Victor ( șoptind speriat )
Habar nu aveam de DJ Valy ăsta ... da' acuma citesc despre
el că e chiar tare-tare ! Poate mai bine mergeam cum zicea
tipul din tramvai altundeva - cât o fi intrarea ?
Marcel ( ușor amuzat )

Ai ajuns să te iei după toți corporatiștii care se fac mangă
pe banii firmei ? Asta după ce m-ai frecat la creier toată
săptămâna ca Mirela vrea să iasă în "Crazy World" și-mi
băgai texte că ce club mișto e, că și Tucky a agățat-o pe
prietena tot acolo ... că deși cocktailurile îs scumpe berea
e ieftină și na, tragi de una-două toată seara.
Victor ( se înveselește )
Gata - acum cică s-au dat și ele jos din tramvai și ajung
imediat. ( îi face cu ochiul prietenului ) Vine și cu două
colege de-ale ei ... tot la medicină și ele.
Marcel ( își freacă mâinile )

Măcar atât !
Undeva pe malul sârbesc al Dunării - noaptea târziu, 1988
Întuneric beznă. Se aude cineva care se apropie înotând de

mal. Mircea iese cu greu, gâfâind din apă. Se trântește pe
mal încercând să-și dezlege săculețul de plastic cu haine pe
care îl avea legat de corp în timp ce se uită disperat în
spate. Acolo însă nu se aude nimic decât foșnetul valurilor.
Se ridică în picioare și se mai uită odată lung. Începe să
plângă și încet se îndreaptă spre zona cu vegetație pentru a
se adăposti. Mecanic își rupe sacul pentru a scoate hainele
pe care le trage pe el. Se întrerupe periodic din cauza
hohotelor de plâns.
Mircea ( încercând să se adăpostească cât mai bine )

Nu ... nu ... nu poate fi așa ... mai stau o oră să te
aștept ... de ce ai luat-o în contră Aurel !! De ce ?
Plânge întruna în vreme ce în jur nimic nu mișcă.
Snack-bar-ul "Magic Food" - noaptea târziu, 2016
Marcel intră pe ușă și o ține pentru Victor. Acesta intră și

el nervos. Se vede că încearcă din răsputeri să se abțină să
nu plângă deși nu prea reușește.
Marcel
10
Crede-mă că o să-ți facă bine ceva de haloi la ora asta. Te-
ai cam lansat cu berile mai ales după ce ai văzut că apare
hăndrălăul ăla ... ai nevoie să bagi ceva că oricum mâine o
să fii varză - dar măcar să fii una ... umplută.
Victor ( trântindu-se pe un scaun de la o măsuță )

Poate-mi vine să și borăsc aici și atunci măcar mă fac
dracului de căcat până la capăt pe noaptea asta. Așa-mi
trebuie ... prostu' dracului ce sunt - care îs mort după o
curvă de la Medicină care se fute cu toți arăbeții, toți
grecoteii, toți franțuzoii și toți care-s atât de proști să
facă facultă la ei acasă dar ai părinții bani să-i trimită
aici să se dea șmecheri !
Chelnerița ( îndreptându-se ușor amuzată spre ei )

Comandați ceva ? Cam târziu ați ieșit ... valul deja a fost
și a trecut ... ăsta da party !
Marcel
Ei - tipa e curvă și punct și ți-am zis că nu-i place de
tine și și pe Facebook încă avea poze cu ăla. ( se întoarce
către chelneriță ) Două bruschete vă rog !
Victor ( își smârcâie nasul )

Două bruschete la dracu' ! Două șaoarme picante și cu multa
ceapă să fie ! Și 1 litru de pepsi dacă se poate.
Marcel (către chelneriță și arătând către LCD-ul suspendat)
Puteți și să schimbați de pe MTV România ? Îmi ajunge cu

muzica pe seara asta.
Chelnerița ( în drum spre masa lor )

Nu avem Pepsi, numai Cola și doar la sfert sau la cutie.
Mâncarea o pregătește băiatul imediat. ( pune o telecomandă
pe masă ) Noi nu avem voie să schimbăm canalele - așa a zis
șefa - dar na ... sunteți singurii clienți, schimbați pe ce
vreți.
Marcel ( în timp ce se așează și el )

Băăă ! Revino-ți ! Mergem în cameră ... mai am eu ceva țuică
de-acasă - ne facem muci dacă ai chef, bocești cât vrei să-
ți treacă și gata ... las-o în mă-sa de curvă.
Victor (ia telecomanda în mână și începe să se joace cu ea)
11
Offf - și ce beton îi veneau blugii ăia. Ca și la colega ei
mai brunețică ...
Marcel ( zâmbește satisfăcut )

La aia îi veneau chiar mai bine ! Da da ... ( scoate
telefonul și verifică rapid ceva ) mi-a acceptat și cererea
de prietenie pe Facebook !
Victor ( începe să plângă )

Te-ai combinat cu prietena ei seara asta !! Futu-i prostia
din capul meu de bou - aia era mult mai fără figuri în cap.
Marcel se ridică și ia comanda de la bar. Aduce tăvile și le

pune pe masă.
Marcel
Acum ce vrei să fac ? Încercam să mă fac și eu ceva cât te
desfășurai tu ... ( ia o gură și redevine serios ) Cât ai
spart ?
Victor ( dă din cap )

Mult.
Marcel
Te-ai băgat și în euroi și ți-a tras țeapă la rest ?
Victor ( dă din cap bosumflat )

Aia chiar nu ... da' în rest ... ( începe să schimbe
canalele rapid pentru a nu schimba cumva subiectul ). Ce
cretini ăstia cu wrestling-ul lor ... mai departe ... uite
un canal HD ... știi că în România îs așa lame ăștia de la
cablu că dacă au două-trei canale HD dar tot se laudă ?
( continuă să butoneze și deodată se oprește ) Ce naiba ?
Scot ăștia continuarea la "Independence Day" ? Și chiar pe
Antena 3 s-au găsit să-i facă reclamă la ora asta ?
Marcel ( care-l privește un pic amuzat )

Ce ? Care film ?
Victor
Ăla care l-am văzut acum 1000 de ani ... eram prin generală
la început - e vechi da' fain : când vin extratereștrii și
distrug orașele lumii ca și cu bomba atomică.
Marcel ( se întoarce nedumerit spre televizor )

Ce memorie mai ai ! Mai e pe torenți filmul ?
12
Pe ecran se derulează imagini care arată o bilă enormă de
foc și apoi diverse filmări "din mână", de amatori cu
incendii, panică.
Crainicul ( în fundal, cu răsuflarea tăiată )

Iată ... ceea ce era imposibil, adică ce părea imposibil
până acum mai puțin de o oră s-a întâmplat ... și nu la o
oră la care să ne fi așteptat ... toți suntem surprinși ...
e greu de exprimat în cuvinte deruta ce domnește ... sunt
singur în studio la această oră dar așteptăm să ni se
alăture și domnii Gâdea și Ciuvică ... până atunci vom
relata ce se știe pentru moment. Explozia pare să fi afectat
exact zonele cele mai populate din New York .... firește că
panica e uriașă și nu există practic nici o reacție oficială
sau nici măcar o transmisie a vreunei televiziuni.
Marcel ( surprins )
Ce dobitoc - ce oră trebuia să fie ? Dar asta nu e reclamă -
e știre "pe bune". Dă mai tare !!
Camera focusează încet spre ecranul televizorului până când

cadrul ajunge să fie ocupat în întregime de acesta.
Centrul NORAD - 2016, seara târziu după ora locală
Câțiva ofițeri de rang înalt și oameni în costum stau în

jurul unei mese urmărind la un ecran gigantic transmisiile
dezastrului ( pentru a asigura legătura imaginea pleacă fix
din momentul în care cadrează exact ecranul cu pricina și se
depărtează de el pentru a cuprinde toată sala de ședință -
pentru atmosferă dialogul care urmează poate avea loc în
engleză ).
Primul ofițer ( cu o voce stinsă )

La dracu' ... parcă îmi vine să rog pe unul din voi să-mi
dea una să mă trezească. Nu pot să cred că e adevărat.
Primul civil ( cu o voce lugubră )

Chiar e ADEVĂRAT - deși și eu m-am pișcat de mână prima dată
când mi-a sunat telefonul.
Al doilea ofițer ( încercând să fie bățos )

Hai să nu ne mai văicărim ca niște domnișoare de pension : e
adevărat și trebuie să vedem ce e de făcut în continuare.
( se uită în jurul mesei ) Două întrebări sunt importante :
Urmează și alt atentat ? Ce știm despre acesta până acum ?
13
Prima femeie îmbrăcată civil (butonând la un laptop)
Din ce știm până acum lucrurile stau cam așa : alaltăieri
prințul saudit Talai bin Saud și-a anunțat ... furnizorii de
aici că urmează să facă o vizită-fulger în New York pentru a
face ... niște cumpărături cu ocazia apropiatei nunți a
vărului său. Nu ar f prima dată - prințul e cunoscut pentru
extravaganțele sale ... costisitoare deci profitabile pentru
anumite branduri de renume ...
Primul civil (începând să adopte un ton rece, profesionist)

... e oricum parte a familiei aliaților noștri de bază din
Golf - așa că legal nu a fost o problemă.
Prima femeie îmbrăcată civil (aruncând o privire piezișă)

Exact - mulțumesc de completare. Avionul privat al prințului
a decolat de lângă Ryad azi dimineață - totul părea OK, cum
am zis - s-a mai întâmplat. Singura diferență față de alte
dăți e că acum oprirea pentru realimentare în Maroc și nu în
Marea Britanie ... dar nu e chiar o excepție absolută. La
ora 20:17 avionul a intrat în spațiul aerian național, totul
părea absolut în regulă - numai că după 6 minute nu a mai
răspuns la solicitările turnului de control și două minute
mai târziu a început să piardă altitudine. În lumina
evenimentelor această manevră mai mult ca sigur a fost
deliberată - pentru a permite alegerea propice a "punctului
de lovire". ( se oprește pentru a-și trage răsuflarea și a
lua o gură de apă ).
Un ofițer USAF ( profitând de momentul de pauză )

Sunt aproape 10 ani de la 9/11 ... procedurile nu erau clare
- cei din turnul de control au suspectat o defecțiune
tehnică sau ceva similar, nu s-au gândit că e cazul să dea
alarma așa că am luați complet ca din oală.
Prima femeie îmbrăcată civil

Corect - așa că la 20:29 avionul aflat la o altitudine
foarte mică ... datele din satelit nu au fost prelucrate
pentru a ști exact la ce înălțime era, undeva înspre
piciorul podului Brooklyn ... a detonat bomba ( arată spre
ecran ).
Un ofițer în vârstă ( nedumerit )

Adică un membru al familiei regale a încărcat o bombă
atomică la bordul avionului său privat și s-a bubuit într-un
mega-atentat kamikaze ÎN STATELE UNITE ??
Primul civil ( aranjând nervos tableta din fața sa )
14
La 19:43 s-a primit o informare ... că avertisment e prea
mult spus conform căruia reședința prințului Talai fusese
ocupată de niște extremiști și acesta e cel mai probabil fie
mort fie ostaticul lor. Însă din diverse motive ... abia
DUPĂ explozie ( verifică ceva ) mai precis la 20:35 ea a
ajuns la analiștii noștri ( face o pauză pentru a-și cântări
cuvintele ) suficient de importanți.
Prima femeie îmbrăcată civil ( bucuroasă să poată reveni)

Nu ar fi deloc prima dată când prințul alege să decoleze din
hangarul privat ...
Primul civil
... care e lângă garajul privat unde-și ține colecția de
Ferrari, Bentley și Lamborghini ...
Al doilea ofițer ( sarcastic )

Și care oricum probabil dă în pista privată pe care o
folosește când s-a plictisit de segmentul propriu de
autostradă, nu ?
Cei de la masă încuviințează - zâmbind un pic prima dată.
Primul ofițer ( cu o voce gravă )

OK - fuck gunoiul ăla de saudit ... tot ce putem concluziona
de aici e că atâta vreme cât nu am auzit de vreun alt
bogătaș din Arabia Saudită, Brunei sau mai știu eu unde care
să aibă anunțată o vizită de shopping ... ( se uită
întrebător în jur - mai mulți dau din cap a negație ) ... e
totuși un atentat singular și nu vor urma altul sau alte 2,
3 ... cum a fost data trecută.
A doua femeie îmbrăcată civil ( pe un ton aproape disperat)

Chiar și ca singur atentat ... e oribil. Să nu uităm că e
vorba de o ARMĂ ATOMICĂ - așa că e cea mai gravă amenințare
de securitate la adresa națională de la Războiul Rece ...
Un ofițer în vârstă ( bătând cu palma în masă )

Și să mă ia naiba dacă atunci nu era mai corectă și clară
treaba măcar ! Nu venea vărul lui Brejnev sau fiul amantei
sale să facă cumpărături la greu și să treacă prin
securitatea națională ca prin brânză pentru că aducea valiza
cu mălai ! Dușmanii erau dușmani !
Primul civil ( tușind cu subînțeles )

Saudiții sunt aliații noștri !
15
Un ofițer în vârstă ( iritat )
A dracului aliați - care nu sunt în stare să se apere
singuri cu toată tehnologia pe care le-o dăm și mai avem și
victime din cauza lor ... ( ca și cum ar fi avut o revelație
) Chiar așa - câte victime sunt ? La dracu' - asta e cel mai
important ! Și ce mobilizare s-a făcut ?
A doua femeie îmbrăcată civil ( pe un ton profesional)

Prima estimare e de jumătate de milion de oameni ...
probabil exagerată pe moment, dar va crește odată cu valul
al doilea ...
Al doilea ofițer ( disperat )

Victimele datorate radiațiilor adică, nu ?
A doua femeie îmbrăcată civil ( pe un ton pierdut )

Exact ... și din care multe nu vor putea fi tratate deoarece
spitalele sunt fie afectate fie deja încep să fie copleșite
de răniți.
Primul ofițer
Președintele a trecut toate unitățile militare de pe Coasta
de Est în stare de alertă maximă, spațiul aerian național a
fost declarat închis, toate zborurile au fost suspendate ...
Prima femeie îmbrăcată civil (clipind cu un amestec de teamă

și speranță )
Președintele ... ?
Un ofițer USAF ( zâmbit înghețat )

A avut ... ( se uită în jur ) am avut noroc toți - e în US
Air Force One, va ateriza în câteva minute venind de pe
Coasta de Est.
Primul civil
Hmm - deci teroriștii nu erau la nivelul de a se coordona
așa de bine ... și cu programul Președintelui.
Un ofițer în vârstă ( relaxându-se )

E un tip norocos deci ! ( revine la o mină tristă ) Spre
deosebire de atâția compatrioți ...
În acel moment un al doilea bărbat îmbrăcat civil, care până

atunci urmărise discuția fără să intervină, adâncit cu
atenția în ecranul laptop-ului său ridică un deget ...
Al doilea civil - Michael
16
Avem o revendicare a atentatului deja ! O pun pe ecranul
principal ... e urâtă treaba ...
Camera focusează din ce în ce mai mult din nou spre ecranul

principal, ajungând ca întreg cadrul să se rezume la acesta.
Pe el se derulează un clip video în care un bărbat bărbos,
îmbrăcat cu haine negre și cu o eșarfă în jurul capului pe
care se pot vedea versete din Coran, e la mijlocul unui
discurs furibund
Șeicul Abu Ahmed al-Jihadi

Acesta va fi momentul Marii Răzbunări ! Eu, Abu Ahmed al-
Jihadi, voi ajunge martir alături de martirii Adevăratului
Islam în lupta contra necredincioșilor ! Focul Iadului se va
prăvăli peste orașul netrebniciei americane !! Allah e
mare ! Când vedeți aceste imagini sufletul meu va fi la
ceruri - iar milioane de americani vor merge către Iad !
Allah e mare !
Sala de așteptare a unui cabinet stomatologic din România -

2016, dimineața la prima oră
Aceeași imagine a șeicului Abu Ahmed al-Jihadi se derulează

și pe un televizor LCD atârnat pe perete - camera pornește
fiind complet cadrată pe el ( pentru a asigura legătura cu
scena anterioară ) după care se depărtează făcând vizibilă
restul interiorului. Doi medici, patru asistente și
tehnicieni dentari și doi clienți urmăresc cu uimiți
imaginile care se derulează. O altă doctoriță, în jur de 45
de ani dar încă atrăgătoare și cu o alură fermă, intră în
acel moment pe ușă și privește un pic nedumerită în jur.
Klara ( lăsând ușa să se închidă în urma ei )

Ce naiba faceți aici ? Dacă vă uitați la televizor înseamnă
că nu s-a luat curentul ... sunt probleme la instalația de
apă ? Trebuia să se întâmple și asta odată.
Un medic ( întorcându-se spre ea pe jumătate )

Tu nu știi ? Nu ai văzut acasă la TV ? Nu ai ascultat
radioul în mașină până aici ?
Klara ( cu aer ușor superior )

Nu cred că am mai deschis televizorul de la alegeri - și din
păcate radioul din mașină nu-mi merge cum trebuie. Dar ...
ce s-a întâmplat ?
Toți ( într-un glas și acoperindu-se reciproc )
17
Au explodat o bombă în New York ... teroriștii, ISIS ...
sunt milioane de morți ... e dezastru ... nu se știe dacă
președintele SUA a scăpat ...
Klara ( clipind confuză din ochi )

New York ? Și șefa ... ? Nu era acolo la conferința de
implantologie anuală ?
O tehniciană ( dând din cap )

A sunat de dimineață la prima oră - ajunsese cu bine la
Londra căci apucaseră să decoleze cu mai bine de două ore
înainte de ... ne-a zis că e totul în regulă și că zborul
spre Timișoara nu s-a anulat ... să respectăm programările
că nu e totuși sfârșitul lumii ...
Klara ( răsuflă ușurată )

Bun - înseamnă că e chiar bine ! ( începe să privească și ea
cu atenție la televizor ) Dă-i mai tare ! Cine e ăla ?
Un asistent ( apăsând volumul la telecomandă )

Abu nu știu cum al-Jihadi ... ăla care cică pilota avionul
dar înainte s-a înregistrat să se laude că el va fi cel care
va lovi America cel mai puternic.
Pentru câteva secunde toți se uită absorbiți - iar surpriza

de pe fața Klarei pare să crească într-una. La un moment dat
sonorul original e înlocuit de discuția comentatorilor din
studio.
Klara ( cu o expresie de nedumerire maximă )

Fir-ar să fie ... aș putea să jur că-mi aduce aminte de
cineva ... dar nu poate fi ...
Mihai Gâdea ( din studioul televiziunii )

Și deci domnule Ciuvică - ce credeți că mai poate zice
lumea, lumea civilizată în fața unui asemenea act ... pentru
care monstruos, brutal, apocaliptic e aproape prea puțin
spus ...
Un alt medic ( tresare iritat )

Și pe alte canale tot așa aiureli s-a ajuns deja să se
debiteze ?
Un asistent ( schimbând imediat canalul )

Să vedem - deja se pare că nu mai e nimic nou doar încep să
comenteze toți ...
18
Rareș Bogdan ( din studioul televiziunii )
Iată - e un moment greu, un moment dificil ... și putem să
ne întrebăm totuși și oare ce vor face autoritățile române ?
Cum vor coopera cu aliații noștri atât de greu loviți ?
Klara ( scutură din cap și abordează un ton ferm )

Gata ! Puneți pe ceva canal mai liniștit și la treabă ! ( se
uită în jur ) Și noi avem nevoie de un pic de detașare și
liniște și si pe oameni îi dor cariile în continuare și
trebuie să ne facem treaba.
Bombănind colectivul clinicii se împrăștie fiecare la locul

lui. Unul din clienți se îndreaptă spre Klara
Clientul ( zâmbind stingher )

Eu am venit un pic mai devreme - dar se pare că sunt primul
la dumneavoastră ... poate puteți să mă luați deși acum
parcă nici nu mă mai doare nimic.
Klara ( în continuare îngândurată )

Sigur - cum să nu ... poftiți pe scaun și vă pregătește
asistenta căci eu vin imediat. Ioana !!!
Sala de așteptare a unui cabinet stomatologic din România -

2016, în jurul amiezii
Klara iese din cabinetul ei. Fata de la recepție o privește

întrebătoare.
Klara ( cu un ton ușor abătut )

Nici clientul de la 12 nu poate să ajungă, nu ?
Recepționera ( dă din cap )

Exact - a sunat să-și amâne programarea. A spus că
supraviețuiește cumva până mâine ... dar nu-și face de pe
acum rezervare că nu știe ce program va avea.
Klara ( dă din mână )

Ăsta chiar și lucrează la STS - nu mă așteptam să vină ...
ce o fi și la ei săracii acuma, te aduc pe targă dacă
trebuie - ce mai contează obturație acolo ? ( în timp ce-și
ia haina din cuier ) Mă duc și eu acasă, numai bine poate o
prind de fetiță înainte să se trezească ...
Recepționera ( puțin nedumerită )

Fetiță ... ?
19
Klara ( zâmbește )
Da - Mirela are deja 20 de ani ... dar eu tot fetiță mică o
văd ... când o văd deoarece de cam un an a început să
bântuie prin cluburi ... că nu le mai zice discoteci acum. (
se încheie la nasturii hainei ) Plus de asta chiar vreau să
văd ceva acasă - de azi dimineață nu-mi dă pace ceva ... O
zi bună - și nu mai sta nici tu mult că nu ai de ce !
Recepționera o aprobă din cap dar simultan face o expresie

de genul "ce pot face ?". Klara iese grăbită.
Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 2016
Victor doarme întins pe un pat. Pe celălalt stau grămadă,

butonând de zor la cele trei laptopuri cinci băieți, printre
care și Marcel ( grupați astfel încât la un calculator e un
singur tânăr ).
Marcel ( peste umărul colegului )

Mamă ce fățău are și ăsta !! ( se uită către monitorul vecin
) Pe BBC e mai bună poza decât pe CNN - dă TAB la pagină să
vedeți și voi.
Studentul cu ochelari ( care stă singur la laptop )

Ăla nu e arab mă - e doar deghizat cu barbă falsă să-i
scoată țapi ispășitori ... nu ar fi prima dată ...
Studentul blond ( de la al treilea calculator )

Nu te mai uita băăăă pe veveve-punct-adevărul dacic-punct-
org că te tâmpești de tot.
Studentul cu ochelari ( dă din cap sarcastic )

Sigur - credeți voi tot ce zice pe CNN că ĂLA e adevărul.
Alt student ( cu ton împăciuitor )

O să se știe mai încolo ce și cum ... ( se uită spre
Victor ) Așa de tare s-a muciferat azi noapte ?
Marcel ( cu tristețe în glas )

Mda - a încasat o bombă nucleară în suflet din plin.
Studentul cu ochelari ( face cu ochiul )

Bine cu nu a lăsat și ... căderi radioactive de borală pe
traseu ... că era mai nasol atunci.
Marcel
Da - dar el a văzut prima dată știrea la televizor ...
20
Victor ( se ridică puțin și se uită buimac în jur )
Ce pana mea faceți aici ? Campionat de Heroes fără mine ?
Studentul cu ochelari
Ne uităm la porcăria asta de la americani ... incredibil.
Victor ( trântindu-se la loc să doarmă )

Dă-i încolo de americani ! Când a murit unchiu-meu înecat nu
le-a păsat să intervină ( începe să sforăie ).
Livingul unei locuințe destul de luxoase - după amiaza, anul

2016
Klara intră un pic agitată și începe să se uite la o zonă

unde sunt grupate cărți mai vechi, dosare și câteva albume
foto cu design depășit. Ia două-trei și le răsfoiește rapid
până când se oprește privind cu atenție pozele dintr-unul.
Klara ( complet surprinsă )

Incredibil ... nu mi s-a părut.
În acel moment fiica ei, Mirela, intră ciufulită toată pe o

altă ușă și își privește mama completă surprinsă.
Mirela
Tu ești Mutti ? La ora asta ? Nu știam ce atâta agitație în
miezul zilei ! Nu mai ai avut treabă la cabinet ?
Klara ( pe un ton dojenitor )

Nimic care să ți se pară prea important ... la cât ai venit
azi dimineață ? Dormeai dusă și nici nu m-ai auzit când am
plecat ! E totuși în mijlocul săptămânii - nu în week-
end ... o să te distrugi cu ritmul ăsta.
Mirela
Dacă nu acum ... când o să lucrez ca tine sigur nu o să mai
am timp de nimic. Am ajuns totuși înainte să se facă de
ziuă, nici nu cred că era 5.
Klara
Te-a adus măcar tipul ăla cu care ai ieșit - și de care mi-
ai spus doar în treacăt ? E băiat de treabă ?
Mirela
Aa - Victor ? ( dă din mână a lehamite ) Nuu - e doar un
țăran care era doar așa ... să fie Lou gelos. Dar a apărut
21
și el și ne-am împăcat din nou ... înainte să mă
plictisească prostovanul celălalt cu poveștile lui seci.
Klara ( încruntându-se un pic )

Lou ... adică Louis, colegul tău de grupă de la Lyon ?
Oricum - ești rea și asta nu e bine.
Mirela ( dă din cap plictisită )

E boring rău celălalt - dar nu cred sunt deloc rea. Dar ce e
cu tine aici ? Și ce e cu albumele alea prăfuite ?
Klara ( tresare )
Chiar - mai că uitasem când te-am văzut ! Căutam ceva ... mi
s-a părut că revăd un fost amic de demult la TV ...
Mirela ( mirată )
De când te uiți tu la TV, Mutti ? Ziceai că ...
Klara ( un pic autoritar )

Lasă ce ziceam ! Chiar ai face bine să-l pornești deoarece e
dezastru ce se întâmpla : la americani s-a dat cu bomba
nucleară - de asta am și venit mai repede acasă.
Mirela ( total confuză )

Ce ? Bomba la americani și de-asta ai venit tu acasă ... au
adus americani și la voi la cabinet ?
Klara ( și mai autoritar )

Deschide televizorul și uită-te - oricum eu trebuie să stau
acum un pic la calculator, nu ai acces la el.
Mirela ( strâmbându-se )
Am net bun și pe smartfone - dar mersi ... MAMI !
Klara pornește calculatorul care se află așezat la un birou

din colțul living-ului. Se așează la el și începe să
răsfoiască diverse pagini ale agențiilor de știri. Compară
ce vede pe ecran cu două poze din albumul ales - în care
sunt surprinși în ipostaze vesele ea când avea în jur de 20-
21 de ani și un tânăr atrăgător cu trăsături meridional-
orientale ( inclusiv barbă ) și cu un mic plasture pe
frunte. Întoarce poza și pe spatele ei se poate citi
"oricând gata să te ajut". În acest timp Mirela a pornit
televizorul și se uită din ce în ce mai cuprinsă de mirare
inițial și apoi de groază la secvențele teribile redate de
canalele de știri.
22
Crainicul ( din fundal )
Numărul victimelor confirmate este așteptat să crească în
orele următoare - deoarece pompierii au început să acționeze
masiv pentru stingerea incendiilor și cu această ocazie noi
și noi trupuri ... ( înghite în sec ) desfigurate sunt
descoperite ... Am o întrebare către invitații mei : credeți
că autoritățile americane oferă pompierilor ... tuturor
celor implicați în acest efort gigantic dacă nu de salvare
măcar de limitare a dezastrului măsurile adecvate de
protecție ? Sau procedează ca rușii ...
Analistul militar invitat ( din fundal )

Sovieticii !
Crainicul
Da ... mă rog - publicul știe despre ce e vorba ...
Analistul militar invitat

Aș zice că mai degrabă așa i se inoculează anumite idei -
ori trebuie să fim atenți ... foarte atenți, mai ales în
contextul în care puterea americană este clar masiv slăbită
în acest moment ...
Crainicul ( împăciuitor )
De acord cu dumneavoastră - precum sovieticii în cazul
dezastrului de la Cernobîl unde au trimis echipele de
lichidatori cu protecție și instruire complet neadecvate
Klara ( pe un ton ferm )

Mire - eu mai am activ contul ăla de Facebook pe care mi l-
ai făcut să vorbesc cu Eliza în Germania, nu ?
Mirela ( abia putând îngăima ceva )

Da ... sigur, de ce ?
Klara
Vino să-mi spui care e parola că nu mi-o mai amintesc - și
oricum am nevoie de tine să faci o poză cu telefonul tău la
ambele poze ... astea două din album.
Mirela ( ridicându-se din fotoliu, bucuroasă cumva că are

motiv de a se desprinde de imaginile brutale și de
comentariile aferente )
Cred că parola era Mire1990 - dar să încercăm.
23
Și mama și fiica se apleacă asupra calculatorului. Apoi
Mirela scoate telefonul din buzunar și se pregătește să facă
pozele cerute.
Klara
Ai grijă să iasă bine și cât se poate de clar !
Mirela ( potrivind albumul )

Da - le-am și tras să nu bată lumina în ele ( ținându-și
respirația câteva clipe ) Gata - s-a făcut ! ( pe un ton
brusc foarte ascultător ) Ce vrei să faci acum cu ele ?
Klara
Să le văd ! ( ambele consultă cu atenție pozele din
telefon ) Bun - trimite-mi-le cumva să le pot încărca pe
Facebook ...
Mirela
Aaa - vrei să le postezi ? ( apasă ceva pe telefon apoi se
apleacă din nou asupra monitorului ) Dă-mi mouse-ul că o fac
eu ... te-ai loginat ... bun ... acum click aici, da -
confirm, așteptăm un pic ... vrei să și scrii ceva sau doar
să le postezi cum sunt ?
Klara ( după un moment de reflecție )

Sigur că vreau să scriu ceva comentariu - dar vreau și să le
trimit direct Elizei să o întreb ceva ... Numai bine - am
văzut cum se face - poți să te duci te rog să faci o cafea
până termin ?
Mirela ( pe un ton surprinzător de ascultător )

Esspreso sau capucino ? ( se îndreaptă către ușa
interioară ).
Klara ( absorbită de textul pe care-l butonează )

Capucino - că nu mai e dimineață totuși.
Camera focalizează imaginea pe monitorul calculatorului -

unde e deschisă pagina de Facebook aferentă contului Klarei,
în care sunt deja încărcate pozele din studenția acesteia.
Încet cadrul este umplut de această imagine.
Biroul unui serviciu secret românesc - joi seara, anul 2016
Doi ofițeri relativ tineri ( între 35 și 40 de ani ), în

uniforme diferite, privesc absorbiți un monitor mare pe care
- inițial - se află fix pozele din cadrul anterior
24
( imaginea pornește de la o cadrare completa a monitorului,
ca legătură cu secvența anterioară, camera distanțându-se
apoi pentru a-i face vizibili și pe cei doi ).
Ofițerul STS ( bătând cu degetul în monitor )

Când am instalat prima dată softul primit de la
americani ... cu toate plug-in-urile ... alea alea - am zis
că-i gargarageală. Dar uite ( apasă niște taste și o imagine
cadru din videoclipul prin care șeicul al-Jihadi își
revendică monstruosul act apare pe o jumătate de ecran ) -
așa am depistat un mesaj ca ăsta !
Mai apasă niște taste și niște linii și diagrame umplu

ambele imagini - iar după câteva secunde în josul
monitorului apare verdictul : Match probability - 98,5%
Cornel - ofițerul SRI ( uimit )

Incredibil într-adevăr ! El trebuie să fie ... după 20 și
ceva de ani și deci ușor îmbătrânit.
Ofițerul STS
Asta însemnă să ai fler și intuiție dom'le ! Când s-a dat
ordinul de dimineață de urmărit traficul, după două ore de
citit numai tâmpenii conspiraționiste cu masonii și
reptilienii care au teleghidat o rachetă de fapt ... sau cu
corporațiile americane de construcții care acum se vor
relansa datorită cererii de adăposturi anti-atomice - ce-mi
pică mie fisa ? Hai să mă joc un pic cu filtrele din soft și
să pun la analiză pe mai târziu mesajele care conțineau
cuvântul "conspirație", care indicau link-uri către alte
saituri ... și pac ! la cam o oră - uite ce-mi pică-n
plasă !
Cornel ( un pic amuzat )

Bine că nu te-ai băgat să scoți și pe cele cu imagini
atașate că atunci îl ratai !
Ofițerul STS
Corect - dar vezi ... flerul ... ( îl privește pe Cornel în
ochi ) Ce zici ? Mă ajuți ? Noi nu avem acces direct la
arhiva voastră ( face cu ochiul ) adică la ce aveți voi
acuma de la ăia de erau băieții răi "înainte" și dacă o dau
pe canale oficiale ... trece o lună de mai dau ăștia cu două
bombe nu așa ! Și plus că na ( se bate cu mâna pe umăr ) o
stea ceva aici nu ne-ar strica deloc - și dacă nu strângem
toate informațiile când le prezentăm sigur și le pune
altcineva și ne sare pe noi din schemă.
25
Cornel
Oho - sigur că da ! Și oricum - asta nu e doar de o stea ...
e de decorații la greu, poziții de legătură cu
americanii ... tot ce trebuie !
Ofițerul STS
Ai grijă ce-ți dorești că poate poziția aia de legătură
peste cinci ani o să fie certificatul pentru o "relaxare" de
zece-cinșpe ani la Tunelul Piteși-Sibiu ! ( întrebător) Deci
... ? Cum facem ?
Cornel
Scoate-mi-le la cea mai bună imprimantă pe care o ai pe zonă
- pe tabletă nu e așa sigur să mi le pui pe moment și zbor
să văd cum accesez arhiva. ( se scarpină la ureche ) Am
auzit că e cam haos acolo - dar o iau la mână pe dosarele
vechi dacă trebuie că sigur apare acolo. Tot ce pot să sper
e că nu e la SIE informația ... că de la jegurile alea aflăm
peste un an nu peste o lună !
Ofițerul STS dă din cap satisfăcut după care configurează

prin niște comenzi rapid executate listarea la imprimantă.
Se ridică și se întoarce rapid cu un teanc de foi îngrijit
grupate.
Ofițerul STS
Stai să-ți dau și un dosar.
Cornel
Nu e o idee rea ( ia dosarul în mână și se îndreaptă spre
ușă ). Ne vedem la 12 la cantină ... sigur o să stăm pe
poziții până atunci și o să avem nevoie de mâncare.
Ofițerul STS dă din cap aprobator după care se apleacă din

nou asupra monitorului. Cornel se uită spre umărul lui și
zâmbește apoi ușor visător în vreme ce iese.
Centrul NORAD - 2016, joi, seara târziu după ora locală
În jurul aceleiași mese ca în secvența anterioară stau

aproximativ aceeași ofițeri și oficiali. Diferența majoră e
că de această dată președintele SUA e de față și prezidează
ședința - atmosfera fiind una mai formală.
Primul ofițer ( pe un ton sumbru )
26
Numărul deceselor confirmate a depășit 270.000. Pompierii au
reușit practic stabilizarea aproape tuturor incendiilor și
se luptă acum cu focarele izolate însă a apărut problema că
mulți dintre ei a trebuit să fie retrași din zona de urgență
deoarece au început să prezinte simptome de expunere
prelungită la radiații ...
Președintele ( deprimat )
Destul - am priceput ... suntem în rahat dar măcar unul care
s-a stabilizat în ultimele ore. Internațional ?
Secretarul de stat
Mesaje de încurajare și susținere sosesc de pretutindeni.
Aliații din NATO au început sa trimită ajutoare și
echipament medical. Japonezii ( zâmbește amar ) s-au oferit
să ne trimită echipamentele și chiar echipele care au făcut
adevărate miracole la Fukushima ...
Președintele
Cine ar fi crezut că o să fie cei mai calificați - nu ?
Secretarul de stat ( ușor ironic )

Le-am oferit o bază de pregătire deja de acum 70 de ani -
asta e ... ( schimbă tonul în unul mai oficial ) Inclusiv
oficialitățile din țările arabe și chiar Iran deplâng
atentatul pe care-l consideră incompatibil cu valorile
Islamului care "e o religie a păcii" ...

Oficialitățile da - însă populația are manifestări ( face o
pauză parcă pentru a-și căuta cuvintele ) incerte.
Al doilea ofițer
O mulțime de peste 50.000 de oameni au mărșăluit în fața
bazei de la El Gorah din Egipt ... inițial protestatarii au
fost pașnici dar apoi au început injuriile și să arunce cu
pietre ... un comandat american s-a pierdut cu firea și a
ordonat "Foc" ... ( face o pauză )
Președintele ( uitându-se întrebător la el )

Și ?
Al doilea ofițer
43 de ( face o pauză ) civili morți și cel puțin dublu
răniți din care unii foarte grav. Mai rău e că echipe ale
Al-Jazeera erau deja la fața locului și știrile au fost
distribuite ( face o altă pauză ) complet nefiltrat.
27
Președintele ( dă din cap cu disperare )
Bine - deocamdată nu e probabil nici un dezastru altfel nu
ați fi așa calmi. Să ne concentrăm pe ce e cu adevărat
important : 1. De unde aveau teroriștii bomba sau
materialele nucleare necesare ? 2. Ce știm despre ei ? 3.
Mai pregătesc ceva ?
Primul civil (vorbește rar și cu durere aproape)

La primul punct ... nu putem ști. Pakistan ? Iran ? Coreea
de Nord ? Măcar Rusia nu mai e de ceva vreme așa nesigură
deci putem o elimina ca o sursă de contrabandă.
Un ofițer în vârstă ( zâmbind sarcastic )

Putin e de modă veche - dacă vrea să ne trimită 14
kilotone ... nu se zgârcește la o rachetă pentru asta.
Primul civil
Pakistanul e primul suspect de pe listă : controlăm cam 90%
din arsenalul său periodic ... la fel și deșeurile și
materialul rezultat și agenții noștri deghizați în
contrabandiști cumpără la prețuri mari cam tot ce are apare
pentru a acoperi restul de 10% ... dar nu putem fi siguri că
nu ne-a scăpat ceva printre degete.
Un ofițer USAF ( pe un ton ferm )

Nu pot să zic la punctul 2 - dar la ultimul ... indiferent
ce se pregătește nimic nu va mai intra în spațiul aerian SUA
la câte avioane rotim în aer în fiecare moment. Drace ... și
o rândunică din Mexic sau Canada începe să aibă probleme în
a survola frontiera.
Din sală se aud murmure aprobatoare.
Președintele ( un pic mai înviorat )

Bun - rămâne identificarea ... cine sunt ei ? Sau măcar cine
e acest maimuțoi de al-Jihadi ??
În jurul mesei se lasă un moment de tăcere care anulează

brusc freamătul și doza de optimism anterioară.
Al doilea civil - Michael ( tușind ușor )

Nu știm nimic sigur despre el ( face o pauză ) - avem doar o
posibilă pistă - încă nesigură și neconfirmată nici ea
( face încă o pauză ) din România.
Președintele ( cu aer confuz )
28
România ? E vreunul care a reușit cumva să evadeze din vreun
( face o pauză și se uită întrebător în jur mimând cu buzele
doar "E înregistrată pentru arhivă ?" - la care cei din jur
dau din cap ca nu așa că își continuă liniștit întrebarea )
"black site" ? Sau a fost eliberat?
Al doilea civil - Michael ( cu privirea fixată în masă)

E ... mai rău. Au o informație despre el de acum ... aproape
30 de ani - când, aparent, era student ...

Cee ?? Student acolo ? Sunteți siguri ?
Michael ( ridică ușor temător capul )

Exact - sub numele de Ibrahim Fadeel Ahmed și probabil ăsta
e numele lui real a studiat Medicina începând din ( consultă
ceva pe laptop ) toamna lui 1987. A fost sub observația de
rutină a autorităților de atunci ( se uită în jur ) - stat
polițienesc ce să-i faci ! - câțiva ani după care la
Revoluția Română i s-a pierdut practic urma.

Și ? Altceva mai recent ?
Michael ( articulând cam fără voie cuvintele )

Nimic ... dar chiar nimic. Sau a trăit sub identitate falsă
altundeva sau nu a fost înregistrat - dar nu are nici cont
de Facebook așa că nu știm nimic de cercul său de amici sau
măcar cunoștiințe ...

E deja destul de în vârstă și probabil de aceea nu și-a
făcut cont de Facebook înainte să plănuiască atacurile - iar
după ce a început să organizeze lovitura probabil și-a dat
seama că e prea riscant și compromițător.
Președintele ( un pic confuz )

Și de ce trebuie neapărat să aibă cont de Facebook ?

Studiile și simulările noastre aratau că jihadiștii din
"generația nouă", după ce l-am eliminat pe bin Laden, sunt
clar alt profil demografic - tineri, dornici să comunice
idei radicale și să încerce inclusiv convertiri ale unor
necunoscuți ( face o pauză ) Facebook-ul fiind un mediu
ideal pentru a ne informa despre ei și intențiile lor și a
29
încerca să le anticipăm acțiunile. Pe când acest al-
Jihadi ...
În jurul mesei se lasă un moment de tăcere stânjenitoare.
Un ofițer în vârstă ( izbucnind nervos )

Știam eu că ajungem să ne bazăm prea mult pe gașca aia de
tocilari șmecheri în frunte cu Zucken ... Zucar ...
Primul civil
Zuckenberg. Un ... trupete foarte de încredere de altfel.
Un ofițer în vârstă ( izbucnește în râs )

Și acum nu mai avem destui agenți în teren care să facă
treaba așa ... old school, un dosar și un profil complet din
ce spun vecinii de locuință, ăla care se bese lângă el la
stânga în timpul rugăciunii de la moscheee ... aaaahh !
Groaznic - nici măcar nu știm cât de mare e rețeaua lui sau
dacă are una în afară de ăia cu care s-a vaporizat la
milioane de grade !
A doua femeie îmbrăcată civil ( simțind momentul să

intervină )
Da - s-a vaporizat dar împreună cu cetățenii noștri. Câteva
sute de mii chiar ! Așa că ... domnilor - să nu începem să
ne scoatem ochii unii la alții pe tema alocărilor bugetare
diferite între instituțiile de apărare și să căutăm soluții
- care or fi ele.
Președintele ( se scutură instinctiv ca și cum ar ieși

dintr-o ușoară transă )
Excelent spus ! Domnilor - pe moment am discutat destul, vă
mulțumesc tuturor. La următoarea întrunire vreau să aud în
special soluții - pentru a avea ce aproba. ( începe să
gesticuleze precum în clipurile electorale ) Poporul
american asta așteaptă de la noi : soluții și o nouă
speranță ... o nouă direcție. Dacă e cazul și e necesar
trebuie să știm încotro sa ne îndreptăm avioanele,
rachetele, sateliții - tot de ce dispune măreața Americă la
momentul actual.
Se ridică bățos în picioare, salută cu o înclinare din cap

și apoi iese din încăpere. Ofițerii salută formal
militărește, restul de o manieră mai relaxată și se apleacă
fie asupra materialelor de lucru fie încep să vorbească
preocupați la telefoane sau cu asistenții.
30
Biroul unui oficial de rang înalt din serviciul secret
românesc - vineri dimineața, anul 2016
Doi bărbați mai în vârstă în civil stau față în față și

privesc niște documente din fața lor printre care și un
dosar vechi.
Primul bărbat
Deci e ... de la noi totuși, nu e urmă de îndoială ?
Al doilea bărbat
Nici mie nu mi-a venit să cred - dar da, e cât se poate de
clar. Cine s-ar fi gândit ?
Primul bărbat ( citește ceva din dosar )

"Informatorul PAVEL indică faptul că numitul Ibrahim este o
persoană liniștită și retrasă, care nu s-a remarcat prin
atitudini negative la adresa conducerii sau politicii RSR.
Nu este implicat politic activ și nici nu desfășoară
constant activități mistico-religioase precum sus-numiții
Saleed și ..." ( apropie de ochi paginile ) Se duc dracului
foile astea vechi !
Al doilea bărbat ( începe să râdă )

Așa ne pierdem naibii toate avuțiile naționale ! Și ăsta
aproape sigur nu ar fi prins arhivarea electronică - mai un
pic și era dat la topit deoarece ... pe cine naiba mai părea
să intereseze și cui să-i trebuiască informații despre unul
ce nu a ajuns nici ofițer la el acasă, nici patron de succes
aici ?
Primul bărbat
" ... și Marwan. Sursa HILDE menționează că numitul, care ei
i s-a prezentat sub numele de Houmam, are o imagine bună
între colegele lui - fiind politicos și bine crescut. Deși a
vândut de câteva ori articole de proveniență străină nu a
încercat să obțină favoruri de altă natură" ( se oprește și
trântește ușor dosarul pe masă ) Nici măcar curvar nu era !
Al doilea bărbat
Nici de-al lui Arafat cum erau mulți pe-atunci - nici prea
cu Doamne-Doamne ( dă din mână ) în fine Allah-Allah ...
Primul bărbat ( dă din umeri )

Na - să se spele americanii cu el pe cap chit că nici cenușa
nu i-a mai rămas din explozie. Fă-le poze cu toate foile,
31
dă-le câte copii au chef și asta e. În aliații și prietenii
noștri până la urmă ( pauză scurtă ) - încă.
Al doilea bărbat
Clar - așa e procedura de colaborare și așa am făcut deja.
Numai că ... e ceva totuși ciudat aici. Ei ... insistă.
Primul bărbat ( confuz )

Insistă ... în ce sens ?
Al doilea bărbat
La câteva ore după ce i-am informat a mai venit o solicitare
ciudată - cum că vor să trimită o echipă să investigheze mai
atent aici ... nu am înțeles ce.
Primul bărbat ( confuz )

Ce drac să investighezi după 30 de ani ? ( aruncă o privire
în dosar ) Că unul căruia i-a vândut blugi și "Kent" pe
datorie nu a ajuns cumva fizician specialist în "nucleare"
și s-a gândit să-i dea câte un kil de plutoniu pentru
fiecare pachet neplătit din facultate ?
Al doilea bărbat ( prudent )

Poate vor să ne testeze ... loialitatea cu ocazia asta ?
Primul bărbat ( se pleznește peste cap )
Băă - tu nu ești prost ! Știam eu de ce îmi place să te am
ca adjunct ! ( meditativ ) Și ... suntem loiali chiar și
acum la tot ce vor ?
Al doilea bărbat ( și mai prudent )

Cristescu ? Moruzov ?
Primul bărbat ( meditativ )

Da - nu se știe niciodată și asta sunt momente când
posturile noastre chiar își merită "sporul de risc". Trebuie
să fim foooarte atenți ( își drege vocea ) Cine e
subalternul care a descoperit asta ?
Al doilea bărbat ( consultându-și tableta )

Munteanu Cornel. 38 de ani. Căpitan. Direcția Județeană
Timiș.
Primul bărbat ( mirat )

38 de ani și doar căpitan ?
Al doilea bărbat ( ridică ochii )
32
E dintre ... cei "noi". Vorbește bine engleză, germană și
sârbă - așa i s-a motivat necesitatea rămânerii pe post la
Timișoara. Dornic de afirmare și ambițios ...
Primul bărbat ( pufnind amuzat )

Nici nu e de mirare !
Al doilea bărbat ( zâmbește reținut )

Categoric - de-aia am și avut reticență în a-i crede
povestea din prima ! Însă e interesant și un pic ciudat
deoarece când am vorbit cu el mi s-a părut ... că parcă e
ceva mai mult, ceva personal la modul cum se implică.
Primul bărbat ( mirat )

Ce poate fi ? În fine - e perfect așa pe undeva ! Să-i dăm
ocazia să se afirme că o merită ! ( cu un ton de comandă )
Va fi responsabil de coordonarea, ajutarea, supravegherea,
temenelele ... tot ce trebuie legat de echipa americană. Dă
dispoziție să aibă la îndemână orice resurse sunt necesare
pe plan local și chiar central ( pauză ) dar asta după ce
sunt informat. Dacă iese bine - mai rău decât să avem cel
mai tânăr general din serviciu nu se poate. Dacă nu ( pe un
ton conspirativ ) are un grad suficient de mic ca să putem
susține că a fost doar o inițiativă locală plină de zel.
Al doilea bărbat ( se ridică milităros )

Am înțeles - să trăiți !
Se îndreaptă spre ușă în vreme ce celălalt rămâne și

continuă să răsfoiască documentele de pe masă.
Centrul NORAD - 2016, vineri, seara târziu după ora locală
În jurul aceleiași mese ca în secvența anterioară stau

aceeași ofițeri și oficiali împreună cu președintele SUA.
Atmosfera e tensionată și tăcută.
Președintele ( încercând să fie ferm )

Domnilor - să vedem ce știm în plus față de ieri și, mai
ales, ce planuri de acțiune propuneți.
Un ofițer USAF ( pe un ton oficial )

Domnule președinte - controlul spațiului aerian este la fel
de ferm aplicat. Am început montarea de detectoare de
radiații pe avioane cu care vom efectua zboruri de
33
recunoaștere în teritoriile suspecte pentru a depista
eventual stocuri ilegale de materiale radioactive.
Primul civil ( dă din cap )

O măsură disperată dar se poate dovedi utilă.
Al doilea ofițer
Garda Națională a fost mobilizată pe întreg teritoriul
național pentru ( pauză ) a preveni eventualele tulburări.
Un ofițer în vârstă ( bombăne )

A preveni pe dracu' ... mai un pic și o să fie vorba de
înăbușit în sânge toți țicniții din Statele Unite pe care
bomba aia se pare că i-a scos din amorțire.
Primul civil
Într-adevăr sunt tulburări interne - dar poliția le ține sub
control ( privește aprobator spre președinte ) iar discursul
dvs. a ajutat foarte mult opinia publică.

Păcat că nu puteți ține un discurs la fel de bun și pentru
Orientul Mijlociu - acolo situația din păcate ( pauză pentru
a-și alege cuvintele ) s-a degradat semnificativ în ultimele
24 de ore.
Primul ofițer
Domnule președinte - deși nu s-au mai înregistrat în
ultimele 12 ore atacuri directe asupra bazelor americane
( pauză ) aliații noștri au momente dificile în a stăpâni
mulțimile ieșite în stradă în mai multe orașe.
Președintele ( dă din mână )

Să lăsăm deocamdată asta deoparte. Intern ?
A doua femeie îmbrăcată civil

Numărul victimelor - incluzând dispăruții - este aproape
380.000 ... și probabil cam aceasta va fi cifra finală a
( pauză pentru a-și alege cuvintele ) primului val de ...
pierderi. ( continuă rapid ) Din păcate distrugerile de
infrastructură precum și jafurile și dezordinile împiedică
în oarecare măsură evacuarea corespunzătoare a răniților și
ajungerea materialelor în zonele cele mai afectate.
Președintele ( pe un ton grav )
34
E clar că situația e gravă intern și asta ne pune într-o
postură extrem de delicată și în plan internațional. Așa că
nu pot decât să întreb încă odată : care sunt soluțiile ?
În jurul mesei se lasă tăcerea. O femeie tânără intră

precipitat în sală, salută rapid și se îndreaptă către
secretarul de stat înmânându-i un document.
Secretarul de stat ( cu voce din ce în ce mai stinsă )

Nu e deocamdată oficial dar sursele noastre ne indică faptul
că reprezentanții Chinei, Indiei și Rusiei lucrează la
elaborarea unei rezoluții comune. ( face o pauză ) În care
încep prin a-și exprima puternica susținere în lupta contra
terorismului și menționează și faptul că sunt dispuși să
ofere asistență de orice fel, iar guvernul chinez se arată
dispus să ajute la refacerea distrugerilor
Președintele ( intrigat )
Nu avem nevoie de asta - vor să se dea mari. Dar ... e de
bine, ce e rău în asta ?
Secretarul de stat ( oftând )

Partea importantă urmează deoarece ( ia o altă pauză ) își
exprimă îngrijorarea privind faptul că fondurile necesare
reconstrucției și despăgubirile necesare vor afecta
solvabilitatea companiilor financiare americane și inclusiv
( înghite în sec ) Trezoreria Federală - așa încât solicită
de urgență o reuniune internațională pe tema rediscutării
politicilor monetare globale și a redefinirii ( citește din
documentul primit ) "ponderii valutelor considerate forte la
momentul actual în prisma noilor evenimente".
Lasă foaia pe masă un pic ușurat că a terminat de comunicat

vestea. În jurul mesei se face un moment liniște, unii din
participanți uitând-se buimăciți unii la alții.
Al doilea civil ( izbucnește )

Gunoaiele dracului ! Cred că dolarul nostru e ca banii lor
de Monopoly cu fața lu' Mao pe ei ?
A doua femeie îmbrăcată civil ( silabisind greu )

Asta e ca și cum ne cer practic o "capitulare financiară" ?
Președintele ( un pic buimăcit )

Ei pot cere ce vor - niciodată nu au fost de încredere.
Un ofițer în vârstă ( aprobator )
35
E puțin zis asta ! Abia au așteptat să ne înfigă cuțitul pe
la spate - noroc că mai avem aliații de nădejde.
Secretarul de stat
Până acum nu am luat în considerare - dar la următoarea
întrunire șeful Trezoreriei va trebui neapărat convocat. Nu
de alta dar cum bursele noastre sunt închise ( pauză ) nu ar
fi rău să ne explice cineva efectul creșterii tranzacțiilor
de la Londra - imediat după redeschiderea de azi dimineață.
Președintele ( se ridică în picioare )

Firește că e un moment greu pentru națiune ! ( începe să
vorbească pe un ton bombastic ) Dar nu unul pe care, cu
ajutorul lui Dumnezeu, să nu-l depășim ! Nu trebuie să uităm
niciodată că suntem o națiune măreață care va sta unită în
cele mai grele momente și le va depăși ! ( tonul atinge
aproape paroxismul ) Da - putem să o facem !
Cei din sală încep să se însuflețească un pic și să se mai

destindă din încordarea inițială. Brusc însă telefoanele
unor participanți încep să sune sau să vibreze. Unii și le
verifică și încep să arunce priviri de-a dreptul panicate.
Președintele
Ce s-a mai întâmplat ? Acum ce mai e ?
Secretarul de stat ( răsuflând greu )

Domnule președinte - Senatul ... senatul statului Texas
( pauză lungă ) a acceptat - la presiunea unei mulțimi de
demonstranți ( încă o pauză ) să discute o rezoluție ... un
proiect ... o inițiativă ...
Președintele
Așa - zi odată ce și cum ! Despre ... ?
Primul civil ( după ce și-a consultat și el telefonul)

O rezoluție privind ( rapid - ca și cum ar dori să se scape
de o povară ) posibila declarare a independenței ( citește
de pe ecranul telefonului ) "față de ineficientul și
șovăielnicul guvern federal".
Președintele ( clipind ca și cum ar fi rămas fără aer)

Adică o mișcare de secesiune ?
Al doilea civil ( încercând să zâmbească și să pară calm )
36
Fără îndoială gestul unor extremiști care au profitat de
moment pentru a face gălăgie dar cetățenii loiali ...
Președintele SUA se prăbușește în scaun - nu înainte de a-i

face semn vorbitorului să tacă. În toată sala se așterne o
tăcere de mormânt.
Președintele ( respirând greu )

Doamne ... e cea mai rea situație de la Părinții Fondatori
încoace. Cum o să rămân în istorie ? Ca președintele în
mandatul căruia națiunea s-a destrămat ? Contra cui să
trimit armata pentru a opri prăbușirea ? ( aproape șoptit )
Măcar câteva luni mai târziu să fi fost ... ( pe punctul să-
și piardă cumpătul ) Și se pare că nu putem face nimic -
nici o soluție nu există decât pentru o eventuală limitare a
pierderilor - numai dacă ne-ar sta cumva în putință să dăm
timpul înapoi !
Din nou în jurul mesei se lasă o tăcere grea. În acel moment

un al bărbat în civil, John Anderson, care până atunci a
stat tăcut și retras tușește pentru a-și marca prezența și a
interveni în discuție.
John Anderson
Domnule președinte - permiteți-mi să mă prezint. John
Anderson - comandant-șef al DARPA ( programul de cercetare
pentru arme avansate și neconvenționale al SUA ) ...
Președintele ( cu o voce vag amuzată în ciuda disperării )

Aaa - voi sunteți băieții ăia cu jucării nebunești ! Poate
doar de la voi poate veni ceva în contextul ăsta - spune.
John Anderson
S-ar putea să existe totuși o soluție - chiar vorbeam
așa ... într-o doară cu șeful CIA aici de față ( primul
civil încuviințează cu capul ). Chiar legat de ce ați spus
ultimele cuvinte ...
Președintele ( cu o privire și o voce tulbure )

Ultimele cuvinte ? Să fi avut loc câteva luni mai încolo ?
Sau legat de limitarea pierderilor ?
John Anderson ( clatină din cap )

Nu - ce ați spus cu datul timpului înapoi. ( pauză ) Numai
că e o alternativă ... o soluție pe lângă care "opțiunea
nucleară" e o joacă de copii !
37
Interiorul unei camere de cămin - vineri după-amiaza, anul
2016.
Marcel stă pe pat și citește o carte și fumează. Se vede că

e îngrijorat și încearcă să se liniștească cumva. Victor
intră pe ușă ușor obosit și se uită mirat la Marcel.
Victor
Ce faci acasă la ora asta ?? Nu azi era ziua în care făceai
tura de 12 ore până la 10 deseară ?
Marcel
Mda - numai că atunci când am ajuns ... nici nu ne-au mai
lăsat să intrăm în birouri - de la recepție Emilia ne-a zis
să mergem în sala de meeting și ...
Victor
Și ... ?
Marcel
Și ne-au anunțat că fucking Amazon își întrerupe pe termen
nedefinit activitatea de livrare pachete din cauza
problemelor logistice așa încât suspendă și activitățile din
call-center-uri. Și - pe scurt - ne-au dat afară cam pe toți
lăbarii dracului și ne-au trimis acasă.
Victor
Au ... bine că nu te-ai mutat în chirie cum ai vrut la
începutul anului că era urât. Și ce citești acolo ?
Marcel ( fluturând cartea )

Ceva cu viața lu' Bălcescu și ( silabisește ) pașoptiștii -
imagine ! Nu ne-au dat lichidările pe loc să am bani de
alcooale așa că am trecut pe la Tucky prin cameră când am
venit împreună la cămin și avea colegul lui ceva carte de la
o tipă de la Istorie pe care încearcă să o îmbârlige. Numai
bine mi-a dat-o bucuros că așa se scapă să o citească până
când iese din nou cu tipa.
Victor
Nu te-ai băgat la un raid mai bine să-ți calmezi nervii ?
Marcel
Căcat ! Îs offline serverele și la DOTA și la WoW ! La
Starcraft mai merge parcă un pic ... da' greu.
38
Victor
Ceee ?? Și eu care am zis că fac nivelul 74 la eroul de
vrăji seara asta !! Ești sigur ?
Marcel
Cât se poate. Și Facebook-ul merge ca ochiul mortului ...
cică de la căcatul ăla de atentat de la americani.
Victor
Fuck !! Nu se poate ! ( încearcă să zâmbească ) Dar măcar
așa nu-mi mai vine să verific ce face ștoarfa de Mirela și
dacă și-a mai pus vreo poză cu hăndrălăul online.
Victor își lasă borseta și telefonul pe pat și se uită în

jur un pic dezorientat.
Victor
Auzi - ai zis că nu ai bani de alcoale acuma dar cred că să
tragem fiecare de-o bere mai am eu ceva ... ce zici ?
Marcel ( trântind bucuros cartea de pat )

Hai - că tot nu avem ce face altceva.
Unul din centrele ultra-secrete ale DARPA - 2016, sâmbătă,

dimineața devreme după ora locală
Într-o hală mare, în care se află echipamente diverse doi

cercetători în halat se învârt agitați în jurul unei
structuri masive ce are în centru o capsulă alb-albăstrie,
aflată în mijlocul spațiului. În momentul începerii
secvenței o enormă ușă acționată hidraulic se deschide cu
zgomotul specific și pe ea intra președintele SUA cu suita
acestuia. Toți au o atitudine intrigată și sunt agitați.
Tim ( unul din cei doi cercetători )

Domnule președinte ... o mare onoare să vă văd în persoană!
( se îndreaptă extaziat spre acesta vrând să-i strângă mâna
dar se oprește când vede reacția sceptică a sa ) Permiteți-
mi să mă prezint : Timothy Richardson jr ... doctor Timothy
Richardson - cercetător-șef al acestei ( face un gest larg
către structura din spatele său ) extraordinare, incredibile
realizări și a echipei ce a lucrat la ea !
Președintele ( mormăind )
Sigur, sigur ... încântat de cunoștință.
39
Un civil din spatele președintelui
Nu cred că asta e important acum - președintele are nevoie
să fie informat complet și corect de aspectele importante.
Tim ( cu o mină ușor extaziată )

Vreau să spun totuși că deși aici e o locație ultra-secretă
și și noi suntem de fapt ultra-secreți ( zâmbește larg ) așa
că nu am putut nici măcar vota la ultimele alegeri ... v-aș
fi votat din toată inima ! Contra-candidatul ... nici nu mă
puteam uita la el - darămite să-l asculți - spre deosebire
de dumneavoastră, care ați arătat mereu că sunteți un om
rațional, care înțelege foarte bine ce înseamnă știința și
rolul ei !
Grupul de oficiali din spatele președintelui începe să se

agite și să șușotească nervoși iar unii chiar gesticulează.
Un ofițer ( șoptit dar destul de tare )

Sper că nu am făcut drum de urgență cu avionul să aud
jumătate de oră de planuri despre programele de combatere a
inegalității prin investiția în știința.
Alt ofițer ( șoptit încet )

Și eu - și oricum mai bine planificam bani în plus pentru
combaterea terorismului și acțiunile rapide.
Civilul ( pe ton politicos dar ferm )

Domnule Richardson ... ( arată cu mâna spre structură )
Tim ( continuând să zâmbească satisfăcut )

Da - clar ... firește ... scuzați-mă ( se întoarce din nou
spre președinte ) dar nu m-am putut abține să nu vă spun
ceea ce credeam pentru ca să știți ...
Președintele ( căruia i-a revenit vocea )

E în regulă - mă bucur să aud asta. Deci ... ce e ...
Tim ( cu ochii lucindu-i de satisfacție )

Ooo - da ! Această minunată mașinărie ( se întoarce un pic
spre structura din spatele său ) căruia pe moment îi zicem
simplu ( cu drăgălășenie ) Saltăreața Nebună - este
rezultatul practic al cercetărilor în domeniul Teoriei
Totale Absolute ! ( sacadându-și cuvintele ) Aceasta este
o ... MAȘINĂ A TIMPULUI !
Hellen ( cealaltă cercetătoare )

Prima și din câte știm singura din lume de acest fel.
40
Tim ( cu un aer de superioritate )
Normal - nimeni nici măcar nu intuiește acest domeniu de
cercetare darămite să mai realizeze ceva palpabil !
Grupul din spatele președintelui începe să șușotească

înveselit ca din senin.
Un ofițer
Chiar tari băieții ăștia ! Ne aruncă la derută prototipuri
de mașini autonome, de rachete inteligente care stau
îngropate până când sunt activate și de fapt ...
Un alt civil
Cum de s-au abținut să nu transpire nimic în afară ? ASTA mi
se pare chiar mai remarcabil - să nu publici nimic !
Președintele ( intervine cu un gest amplu )

Aaa - în sfârșit o veste care sună bine ! Excelent chiar !
Deci cu asta putem trimite o echipă SEAL să lichideze
teroriștii chiar înainte de a decola ! ( se înveselește ) Și
înainte câțiva agenți în viitor pentru a vedea unde vor lovi
data viitoare ... dacă mai există o altă celulă activă
( face o pauză ) Și poate chiar ... hmm ...
Hellen ( gesticulând )
Oo - nu ! În viitor nu se poate - conform cercetărilor
noastre energia ar trebui să fie infinită nu, în viitor nu.
John Anderson ( a stat în spate și acum pășește în sfârșit

și el în față, preluând conducerea discuției )
Din păcate nu e așa simplu domnule președinte - de aceea am
zis că alternativa aceasta e chiar mai dură decât "opțiunea
nucleară". Există câteva limitări severe ( se uită în jur )
dar mai bine să mergem să vi le explicăm pe îndelete - dar
înainte aș vrea să vă întreb dacă autorizați pașii
preliminari necesari ... la o adică să fim pregătiți.
Președintele ( dezumflat și confuz )

Da - sigur. Orice e nevoie și vreau o prezentare completă
pentru a înțelege care sunt limitările și opțiunile.
Pista aeroportului militar Timișoara - 2016, sâmbătă la

prânz
Cornel, căpitanul SRI, și Irina, ofițer SIE, stau lângă o

mașină de teren și urmăresc cum aterizează un mic avion.
41
După ce acesta se oprește din el coboară, grăbiți, John, un
bărbat de cam 45 de ani, și Michelle, o mulatră atrăgătoare
de aproximativ 35. Ofițerii români se îndreaptă spre
omologii lor americani.
Cornel (măsurând din priviri oaspeții, mai ales pe Michelle)

Bună ziua și bine ați ajuns ! Numele meu este Cornel
Munteanu și sunt responsabil cu această ( pauză ) operațiune
în tot ce presupune ea. Iar dumneaei ...
Irina ( făcând un pas în față după ce l-a măsurat plictisită

pe John și un pic iritată pe Michelle )
Irina Foldea - reprezentantă al SIE și ( accentuează ) tot
responsabilă pentru această operațiune.
Michelle (zâmbind larg, într-o română surprinzător de bună)

Michelle (face o pauză în care-și privește interlocutorii)
Zimmerman
Cornel ( total surprins )

Aaa - cum ... ? ( se înroșește aproape imperceptibil de
plăcere și emoție )
Michelle ( satisfăcută de reacția obținută )

Detroit-ul este forte divers - și oricum cunoașterea limbi
române era un mare avantaj pentru o astfel de misiune.
John ( profitând să spună și el ceva - într-o românească

ceva mai chinuită )
Până și eu știu limba - deși nu așa de bine și nu de acasă.
Dar să mă prezint și eu deoarece nu cred că superiorii s-au
chinuit să ofere așa informare detaliată : Rain. (zâmbește)
John Rain.
Irina ( ușor iritată, dar se chinuie să zâmbească )

FBI ? CIA ?
John ( dă din mână plictisit )

Nooo - nu de acolo. De la Agenția Inezistentă ( NSA ).
Grupul s-a blocat un pic la marginea pistei de lansare.

Cornel caută să mai adauge ceva dar pe furiș se mai uită
spre Michelle, care măsoară zona cu o detașare, în vreme ce
John încearcă să zâmbească ușor stingherit.
Irina ( încruntându-se ușor )
42
Scuzați-ne ( se uită ușor acuzator spre Cornel ) să urcăm în
mașină odată.
Michelle/John ( aproape într-un glas )

Clar - timpul ne cam presează pe toate planurile.
Cornel ( își reia atitudinea oficială )

Poftiți. Știți - noi nu avem ... și în nici un caz aici în
Timișoara, limuzine ca în filme în care să stăm foarte
confortabil ... îmi cer scuze anticipat pentru asta ... așa
că cea mai bună alternativă la care ne-am gândit e o mașină
ca cea de la STS - banchetele din spate permit să stăm lejer
fața în față și să analizăm de pe drum situația iar șoferul
e și el ofițer. ( zâmbește ) Confidențialitate garantată
100%.
Grupul urcă în partea din spate și se aranjează cât mai

confortabil după un mic "joc" în care ofițerul american o
invită pe Irina să urce prima, aceasta acceptă, în vreme ce
Michelle refuză invitația similară a lui Cornel, urcând
ultima. Șoferul stinge țigara și urcă și el.
Șoferul ( în stație )
Timișoara-bază - obiectivul s-a îmbarcat. Ne deplasăm spre
locația 4-55. Indică trafic. Terminat.
Centralista ( din stație )

Aeroport pentru 4-55 - traficul lejer. Continuați.
Mașina demarează iar pasagerii din spate se destind și ei.
John ( după ce a măsurat scurt din priviri pe restul )

Aș prefera să discutăm în engleză mai departe - să nu apară
neînțelegeri ... sper că nu e nici o problemă.
Cornel ( dă din cap relaxat )

Absolut - absolut nici una. Nu am avut nici o misiune
oficială ( pauză ) recentă cu aliații americani dar ...
Irina ( încercând să-și ascundă o ușoară nesiguranță )

În România toată lumea vorbește engleză ( alegându-și cu
grijă cuvintele și pronunția ) - toată lumea cu facultate
cel puțin ... ca a doua limbă.
John ( scotocindu-se prin valiză )

Excelent atunci ! Deci (scoțând de acolo un dosar subțire) -
sunt două aspecte extrem de importante la care vrem să fie
43
foarte-foarte siguri : primul - că al-Jihadi este Ibrahim
Fadeel Ahmed pe care-l aveți în arhive.
Cornel ( întrerupându-l )
Credeam că asta e clar și dincolo de orice dubiu ! Folosim
doar aceleași programe de recunoaștere facială pe care ni
le-ați oferit așa că aceleași greșeli pe care le-ați face
voi ... adică ele ...
Michelle ( intervenind să aplaneze orice potențial conflict)

Oricum - pe lângă acești algoritmi am înțeles că mai există
și o dovadă extrem de puternică pe baza discuției
interceptate de la care a pornit identificarea.
Cornel ( zâmbindu-i drept mulțumire )

Exact ( întinde în mijloc tableta sa și arată ceva pe ea )
Vedeți cicatricea din frunte ? E bine vizibilă aici ... la
secunda 42 din filmulețul de revendicare. Ei bine - în
discuția pe care am ( pauză ) interceptat-o sursa ( altă
pauză ) persoana în cauză povestea cu o fostă prietenă
despre un incident din trecut care a cauzat-o. Și arătau
chiar și o poză imediat ulterioară. Deci ...
John ( împăciuitor )
OK - voiam doar să fim siguri ... încă odată. E clar că
dovezile au fost considerate mai mult decât suficiente deja
și de la nivele mult superioare altfel nu ne-am afla
împreună în acest loc minunat ( râde ).
Toți zâmbesc, atmosfera s-a destins fără probleme.
Michelle
Dar - oricât vi-ar părea de ciudat căci și nouă ni s-a părut
la fel - nu aceasta e de fapt prioritatea principală. Ci ...
informațiile despre un tânăr dispărut în acea perioadă și a
cărui caz a rămas neelucidat ...
Cornel ( dă din cap cu entuziasm )

Da, da - mărturisesc că mi-a sunat foarte ciudat cerința
primită, de a căuta în arhiva cu cazuri de persoane
dispărute în acei ani și cu cazuri clasate dar ( face din
ochi ) a fost mai simplu decât credeți. ( aproape râzând )
Aș putea blufa că am studiat la greu - dar nu cred că
arhivele de atunci ale Miliției, așa-i zicea Poliției pe
atunci, mai există - însă din pur noroc știam personal un
caz exact ca cel conform cu cerințele exprimate. ( trage aer
în piept ) Când eram puștan și locuiam în Lugoj un vecin de
44
la scara alăturată, student la Timișoara, a încercat să
treacă să fugă din țară trecând Dunărea ( se oprește și cu o
nuanță de tristețe ) Ceva timp dup-aia s-a aflat că nu a
reușit - din păcate s-a înecat.
John ( cu o nuanță de nostalgie în glas )

Da - Dunărea e un râu mare. Acum ceva vreme am văzut-o de pe
partea cealaltă - din Yugoslavia, când încă exista.
Michelle ( care l-a urmărit pe Cornel foarte atentă )

Trist ... cred că în multe familii și comunități s-au
întâmplat drame similare - poate nu sfârșite așa tragic. Din
păcate valurile Dunării nu au fost doar inspirație pentru
valsuri ...
John ( un pic amuzat )

În mod sigur au scuturat bine și bărcile cu benzină de
contrabandă - pe lângă ce mai făceam și noi.
Începe să râdă dar se oprește când observă că restul nu au

nici o reacție. Se așterne un scurt moment de tăcere.
Irina ( profitând de pauză )

Dacă vreți - sub bancheta, în dreapta e niște apă și altele
Michelle ( dă din cap a negație )
Acum - chiar mai important : tânărul ... are urmași ?
Cornel
Nu - era prea tânăr și cred că nici o iubită nu apucase să-
și facă. Probabil planifica oricum să fugă și nu a vrut să
lase nimic în spate să-i fie mai ușor, cine știe ? Însă a
avut o soră pe care am cunoscut-o bine și de la care știu
toată povestea - și ea are un fiu care e acum doar cu un an
mai mare decât era Aurel ... vecinul atunci.
Michelle
Aha - un nepot de soră. Cum nepot de fiică era cam imposibil
e cel mai bun lucru posibil în absența unui fiu.
Cornel ( însuflețit )
Nu știu de ce e așa important - dar și seamănă extraordinar
de bine ( arată tuturor două poze de pe tableta sa ). Aici e
Aurel. Deși poza e alb-negru și nu se vede foarte bine
culoarea ochilor de exemplu ... comparați cu poza aceasta
din profilul de Facebook a lui Victor - e remarcabilă
asemănarea. Îmbrăcați la fel ar fi greu de deosebit.
45
John ( examinează critic )
Ăsta ( arată spre Victor ) pare un pic mai plinuț ... în
rest da - chiar și pe un vameș l-ar putea fenta !
Irina ( care se uită și ea atentă )

Ce freze idioate se purtau pe-atunci - dar asta se poate
remedia. Ca și pulovărul ăsta lălâi ! Cum naiba de s-au
vândut asemenea orori ? Și cum de le purta cineva ?
Michelle
Aproape de necrezut într-adevăr ! Ei bine - se pare că în
sfârșit norocul ne zâmbește și avem o șansă.
Cornel
E o superstiție românească care zice că datorită iubirii și
suferinței celor din jur sufletul mortului ... dar în fine
Michelle ( zâmbind )
Parcă am auzit așa ceva de la tata mai demult. Mai ar fi
interesant de știut cum era ( face un mic efort să-și
amintească ) Aurel - deși cumva nu e așa important.
Cornel
Știu tot de la sora lui - sau aproape tot : nu avea iubită,
cum am zis, nici nu era foarte sociabil, în afară de
prietenul cu care a încercat să treacă Dunărea nu-și făcuse
prea mulți amici la facultate, era studios și citea -
chestii tipice pentru atunci.
John
Foarte bine, foarte bine ! Câteodată nu e rău să ai de-a
face cu persoane mai izolate se pare.
Se lasă din nou un moment de tăcere.
Cornel
Cam asta ar fi - așa, în mare ( întrebător ) Altceva ... ?
Michelle ( un pic îngândurată )

Da - e suficient. Neașteptat chiar aș zice. Putem transmite
mai departe informații utile și o veste bună. Dar cred că a
venit și rândul nostru să vă spunem mai precis și concret
pentru ce suntem aici ...
John ( uitându-se în jur )
46
Nu înainte de a preciza încă odată că aceste informații sunt
extrem de secrete - poate mai rău ca planurile bombei
atomice la vremea lor.
Cadrul se închide brusc.
Un laborator din centrul DARPA - 2016, sâmbătă, dimineața

devreme după ora locală
Președintele SUA, șeful DARPA și cei doi cercetători din

secvența anterioară sunt într-o încăpere dominată practic de
o tablă umplută deja cu formule, scheme și desene.
Hellen ( în picioare, încheindu-și expozeul )

... dar trebuie precizat încă odată : categoric nu se poate
aplica procedura în viitor ci doar în trecut. Și și așa -
avem o limitare serioasă privind cuanta de timp pe care o
putem atinge datorită consumului de energie.
Președintele ( buimăcit și iritat simultan )

Am înțeles că tot repetați asta ...
Tim ( intervine grăbit )

Pentru rigoare științifică ! Absolut necesar.
Președintele ( face din mână )

Din ce motiv vreți - dar nu ne interesează asta ! Ce vrem
noi e clar privește trecutul deoarece prezentul e groaznic.
Tim ( frecându-și un pic mâinile )

Și o oportunitate excelentă de a testa ceva ce altfel ... ar
fi doar o altă teorie abstractă și atât. ( se abține văzând
privirile celor din jur și devine serios ).
Președintele ( pe un ton mai calm )

Din ce am ascultat planul vostru însă ... simt că mă iau
durerile de cap. ( se întoarce spre John Anderson ) Ca să
vedem dacă am înțeles : vom folosi mașinăria timpului de
afară pentru a trimite ... sau măcar a încerca să trimitem
în România anului 1988 un ( cu mirare ) civil ? și nici
măcar un civil american deoarece de acolo avem singura
informație confirmată privind prezența lui al-Jihadi.
John Anderson ( încercând să zâmbească )

Exact - și el va trebui să-l neutralizeze cumva astfel încât
acum, în 2016 nu va mai avea loc nici un atentat !
47
Președintele
Asta dacă reușește ! Dar la naiba - de ce un civil ( pauză )
și încă unul român ? Mai explică-mi odată clar de ce nu un
pușcaș marin disciplinat trimis exact la fix !
Hellen ( cu un aer ușor disperat )

Orice intervenție în trecut trebuie să fie minim invazivă -
altfel se poate declanșa un dezastru chiar mai mare decât
cel pe care dorim să-l evităm.
Discuția e întreruptă de o mică busculadă în momentul în

care secretatul de stat, împreună cu un adjunct al său,
intră pe ușă tulburați.
John Anderson ( iritat )

S-a specificat clar să nu fim deranjați pe durata acestei
întâlniri până nu se va ajunge la o concluzie !
Secretarul de stat ( vizibil agitat )

Îmi pare rău că vă întrerup așa brusc dar e o problemă
urgentă și e nevoie ...
Președintele ( cu o mină absolut disperată )

Un nou atentat ?
Secretarul de stat ( încercând să se liniștească )

Din fericire nu - dar e grav. ( întinde un set de documente
către președinte ) În Oregon țicniții ăia care au ocupat
Parcul Național ... au reușit să strângă câteva mii de
susținători și mărșăluiesc spre Salem și Portland. Trebuie
să semnați extinderea atribuțiilor Gărzii Naționale pentru a
se putea interveni corespunzător ( pauză ) dacă ...
Președintele ( semnează grăbit )

Sigur, sigur - toți nebunii din Statele Unite, din lume par
să fi ieșit la suprafață acum. ( dă foile înapoi ) Ține aici
- dar acum chiar că nu mai e cazul să fim deranjați în afară
de ( pauză și răsuflă greu ) un nou atentat.
Cei doi aprobă grăbiți și se precipită afară.
Tim ( jucându-se nervos cu ochelarii )

Domnule președinte - dincolo de principiul general expus de
colega mea mai este un aspect esențial pe care se pare că nu
l-am explicat bine. Vedeți, mașinăria aceea minunată se
bazează pe o teorie pe care nu degeaba am denumit-o ca fiind
"Teoria Totală Absolută".
48
John Anderson
Exact - asta trebuie să fie foarte limpede pentru a realiza
care sunt limitările impuse.
Tim ( continuă cu emfază )

Spre deosebire de teoriile ... particulare și unilaterale
precum ( dă din mână cu plictiseală ) cele ale lui Hawking
Președintele ( ușor confuz )

Cel din ... film - nu ? L-am văzut la Casa Albă, cu un grup
de liceeni când s-a organizat un eveniment despre cât e de
importantă promovarea științei în rândul tinerilor ( face o
pauză ) Numai ca la fel ca acum - a tot trebuit să semnez
una și alta și nu cred că l-am putut urmări cu atenție ...
Tim ( înțelegător )
Nu contează oricum - teoria e și expusă schematic acolo și e
și incompletă oricum. Vedeți - problema e ca "Teoria Totală"
a sa nu reușește să înglobeze și aspectele de genetică -
ceea ce e o URIAȘĂ limitare !
Președintele ( încercând să fie calm )

Genetică ? Dar parcă era vorba de găuri negre, timp ...
Hellen ( intervine grăbită )

Tocmai - de-aia e incompletă și doar o teorie "absolut
totală" poate duce la rezultate satisfăcătoare.
Tim ( încercând să concluzioneze cumva )

Și doar așa am reușit să ne dăm seama că nu poate fi trimis
înapoi în timp, dacă e vorba de ființe vii, decât un profil
genetic cât mai asemănător. Ideal aceeași persoană - sau
același animal, așa am efectuat singurele tentative de test
de fapt, dar în cazul oamenilor și la aproape 30 de ani în
urmă e clar că s-ar perturba major continuumul spațiu-
temporal dacă un tânăr ar fi înlocuit brusc de un moșulică.
Nu din motive strict fizice cât din ( gesticulează ) modul
necontrolabil de reacție al cunoscuților, societății.
Președintele ( încruntat )
Altfel ... eșuează trimiterea ? Persoana respectivă ... ?
Hellen
Nu știm ce se va întâmpla cu persoana respectivă - cum s-a
zis deja am tempo-săltat doar musculițe dar probabil ...
49
John Anderson ( pe un ton extrem de serios și grav )
Altfel ... Cernobîl.
Ceilalți trei interlocutori se uită la el nedumeriți.
John Anderson
Ca șef al DARPA știu și unele aspecte ... pe care nu le-am
comunicat explicit ci doar le-am sugerat ( se uită ușor
vinovat ) subalternilor mei - chiar dacă sunt niște
cercetători străluciți. ( un pic mai relaxat ) Vedeți
dumneavoastră : mașinăria de afară e prima și singura bazată
pe "Teoria Totală Absolută" dar nu e prima tentativă de a
construi "o mașină a timpului".
Tim ( cască ochii mari )

Serios ? Și cum de nu s-a publicat și nu s-a aflat nimic ?
John Anderson
Știm de cel puțin alte două încercări - și una din ele cât
se poate de științifică însă care fix aspectul acesta îl
ignora ( face cu ochiul ) După Lîsenko sovieticii nu au mai
stat nici odată strălucit la genetică ( continuă grăbit )
Aproape tot colectivul de cercetare a pierit în incident -
dar din informațiile noastre cum nu reușeau să-l tempo-salte
pe pilotul ales ( zâmbește ) probabil vreun cadru de partid
bine verificat au încercat să reducă durata în urmă, au
mărit constant puterea transmisă mașinii ...
Hellen ( gânditoare )
Are logică - consumul de energie sigur și pe alternativa lor
a fost foarte mare, de-aia au făcut testul fix într-o
centrală atomoelectrică.
John Anderson
Da - plus că au putut să țină mult mai ușor orice neavenit
la distanță în acest fel.
Hellen
Și cum cuanta geno-temporală nu se potrivea ...
Tim ( apăsat )
Pentru că nu avea cum să se potrivească decât printr-un
noroc probabilistic absolut incredibil.
John Anderson ( dă din mână )
50
Detaliile științifice contează mai puțin - ideea e că din
păcate s-a ajuns la ce deja e în cărțile de istorie și nu
cred că vrem să repetăm și noi.
Președintele ( un pic confuz )

Atâta ne-ar mai lipsi în situația asta ! ( dă din cap ) Dar
de ce neapărat trebuie să trimitem un om ? Nu ar merge o
dronă pe care să o controlăm de aici ? În alte părți fac
deja adevărate minuni dronele astea !
Tim ( dă din cap gânditor )

Teoretic comunicația de date e posibilă în cazul unui tempo-
salt - însă cu întârziere de cam zece secunde pe fiecare
lună din urmă ... deci în cazul de față s-ar cumula mai bine
de cincizeci de minute, aproape o oră.
John Anderson
Diferență care e suficientă pentru a ține legătura cu un
aflat în misiune - dar care face imposibilă coordonarea unei
drone. E de patru ori mai mare ca în cazul Curiosity !
Președintele ( dă din cap încăpățânat )

De ce nu trimitem direct o bombă ceva ? Bănuiesc că putem
aproxima zona în care ... doarme al-Jihadi și să-l rezolvăm
așa cumva. Probabil vor fi victime colaterale dar nu
cetățeni americani așa că ...
Hellen ( cu dezamăgire în glas )

Șocul tempo-saltului e foarte mare - la fel ca și încărcarea
energetică : ar exploda înainte de iniția procedura propriu-
zisă.
Președintele
Atunci poate nu o bombă ci altceva care să ...
John Anderson
Domnule președinte - am analizat și această alternativă.
Teoretic poate fi posibil și ar necesita mai puțin consum să
tempo-săltăm un bolovan de două sute de kilograme fix
deasupra patului lui Ibrahim. Ar necesita să strângem
informații despre unde locuia precis - ceea ce poate fi o
problemă. Ar necesita să calibrăm mașina să fim siguri că
trimite foarte precis ce vrem - poate ar merge cumva deși
necesită timp ... pe care nu-l prea avem. Dar ce ne facem
dacă exact atunci el nu doarme ci-și face rugăciunea ?
Președintele ( se prăbușește de-a dreptul )
51
Teroriștii naibii - nu pot să doarmă și ei liniștiți să le
putem da una chiar în moalele capului.
Tim
Plus că mai e un aspect care nu cred că a fost menționat
prea clar din păcate ...
Președintele ( cu glas lugubru )

Ahh - știam că mai trebuie să fie ceva.
John Anderson
Exact - ce complică și mai mult lucrurile e că mașinăria e
încă în stadiul de prototip. Atunci când o vom expune la
pulsul energetic necesar tempo-saltului ( face o pauză )
practic se va dezintegra aproape complet.
Președintele
Deci avem o singură încercare, în care trebuie să trimitem
neapărat un civil care nu e cetățean american, nici măcar
care să trăiască în State ci român ...
Tim
Putea fi mai rău - putea să fie vorba de un rus sau
( pauză ) de un francez, nu ? ( pufnește în râs )
Președintele ( încearcă să continue mecanic )

... și el trebuie să-l ( cu ciudă ) lichideze cumva pe al-
Jihadi atunci când are 20 ...
John Anderson
22 de fapt - dar nu contează.
Președintele ( oftează )
În fine - putea să aibă și 2 ani, poate era mai simplu așa.
Am priceput oarecum ( pauză și se uită în jur ) - dar acum
ce urmează ? Ce trebuie să facem ? Ce trebuie să fac EU ?
John Anderson ( scoțând un teanc de foi )

Înainte de orice trebuie să autorizați operațiunea - numai
dumneavoastră o puteți face și puteți da puterile necesare
și dispozițiile de rigoare.
Președintele ( foarte îngândurat răsfoiește și începe să

semneze ici colo din teancul de documente primit )
Așa - dispoziție de alocare a consumului energetic
pentru ... hmm, chiar acum când spitalele au nevoie la maxim
?
52
John Anderson ( dă din umeri cu tristețe )
E un tempo-salt cu aproape 30 de ani în urmă, aproape de
limita a ceea ce putem - energia necesară este una uriașă.
Președintele
Bine, bine - înțeleg. (se oprește brusc cu stiloul în aer)
Dar chiar - cum știm că a reușit sau că a eșuat ?
Hellen ( zâmbind )
Dacă a reușit va fi simplu - practic discuția asta nu va
avea loc deoarece dumneavoastră nu veți fi obligat să
ajungeți aici deoarece nu va fi nici un atentat.
John Anderson
Iar dacă nu vom primi nici un mesaj de la el relativ repede
și vom fi tot aici - înseamnă că saltul a eșuat.
Tim
Probabil o să-i ia câteva zile să găsească ( pauză ) ținta -
timp în care avem un fel de dispozitiv de transmisie prin
care încercăm să comunicăm, limitat și cu întârzieri cu el.
Însă dacă fie nu primim nici un semnal fie trece, să zicem o
săptămână și comunicația se oprește sau nu se întâmplă nimic
... am dat-o în bară.
Președintele ( se uită din nou pe documentele din fața lui)

Aha ( mai semnează și deodată se însuflețește un pic ) Deci
practic, la cazul ideal, eu nu voi fi de fapt niciodată
obligat să semnez asemenea mizerii care limitează îngrozitor
drepturile constituționale ( se oprește și privește în jur
cu speranță ) - nu ?
John Anderson ( zâmbește stingherit )

Exact. Sunt dure - știu, dar e o situație de criză majoră.
Președintele
Orice criză este sau măcar pare majoră - dar nu-mi amintesc
ca vreun președinte măcar să fi discutat darămite sa fi și
semnat așa ceva ( continuă să semneze ) Nu pot să nu mă
întreb decât atât : oare o să meargă ?
Biroul unui serviciu secret românesc - sâmbătă după-masă,

anul 2016
Cornel stă și fumează nervos în timp ce vorbește la pereți.

Irina intră și se uită intrigată la el.
53
Cornel ( adâncit în gânduri )
Oare o să meargă ?
Irina ( pe un ton ușor acuzator )

Nu mai e voie să fumezi în birou - știi doar.
Cornel
Mă lăsasem acum 3 ani - dar când auzi așa ceva parcă oricum
îți vine să crezi că nu mai contează nimic. ( continuă un
pic amuzat ) Interdicția e una europeană - și cum deja
Uniunea Europeană practic nu mai există ( privește pe Irina
care e un pic contrariată ) - nu ai văzut că Regatul Unit a
declarat că va ieși din Uniune ?
Irina
Nu am urmărit știrile - deja e prea mult oricum.
Cornel ( stingându-și țigara în ceașca de cafea )

Oricum nu contează - mai ales după ce am auzit. Dar chiar a
trebuit să fac o pauză să-mi adun gândurile ( se ridică și
se îndreaptă spre ușă ) Sunt multe de făcut - chiar acum
urmează să ne întâlnim cu psihologii noștri pentru a elabora
o strategie de atragere deoarece va fi nevoie în mod cert de
o colaborare strict voluntară și cât mai entuziastă din
partea juniorului ...
Irina ( se oprește lângă el )
Voiam să vorbesc un pic cu tine. Auzi - poate nu am priceput
eu prea bine ce și cum cu planul ăsta dar ...
Cornel
E destul de simplu de fapt - pe tema călătoriilor în timp s-
a scris mult, ce-i drept mai ales în cărțile SF.
Irina
Oricum nu despre asta voiam să vorbim - nu mai trebuie să-mi
explici și să-mi repeți încă odată și în română. Cred că
esențialul l-am înțeles : există o soluție.
Cornel
Așa se pare - și din moment ce au trimis rapid oameni aici
ei chiar cred că o să meargă. Sau măcar că e o șansă.
Irina
Da ... au trimis rapid oameni - și chiar aici voiam să
ajung. ( se uită cu atenție în ochii lui ) Știu că despre
mine mai circulă bârfe pe care le-ai auzit și tu ...
54
Cornel ( protestează hotărât )
Aa - nu, nu mă interesează toate mizeriile care se spun.
Irina ( dă din cap plictisită )

... ba ca sunt păpușa blondă a senatorului X, ba că am fost
promovată deoarece unchiu-miu ...
Cornel ( încercând să glumească )

Din câte tocmai ni s-a spus e dovedit științific prin cele
mai avansate teorii că nepotismul are beneficiile lui.
Irina
Eu vorbeam serios ! ( zâmbește ) În fine - poate nu-s eu cea
mai inteligentă și pregătită persoană din serviciu dar
( pauză ) sunt femeie și ceva simt ( îl fixează din nou cu
privirea ) Nu știu ce vrea de fapt tipa, mi se pare că ...
are ceva de ascuns și ... nu-mi place de ea !
Cornel ( zâmbind )
Ahh - intuiția feminină, nu ?
Irina
Și plus de asta am văzut cum te uiți la ea !
Cornel ( dă din cap un pic amuzat )

Dacă nu ne-am fi văzut azi prima dată aș fi zis ca ești
geloasă - sau măcar așa, la modul general.
Irina ( cu o voce tăioasă )

Nu e cazul să ne comportăm ca niște adolescenți în tabără la
mare ! E totuși o problemă de importanță vitală și cred că e
bine să fim foarte grijulii - în fond de unde știm ca nu ni
s-a servit doar o poveste de adormit copii iar ceea ce se
urmărește e de fapt altceva ?
Cornel ( devine serios )

Ce altceva ar putea fi - și de ce ar fi inventat ceva așa
complicat pentru asta ? ( dă din cap ) Dar ai pe undeva
dreptate - nu pot să te contest, trebuie să fim cu mare
băgare de seamă ... situația e prea gravă să nu o facem.
Interiorul unui cort militar - 2016, sâmbătă la prânz
Președintele SUA stă gânditor pe un pat de fier. Un ofițer

deschide ușa cortului și salută respectuos.
55
Ofițerul
Domnule președinte - au ajuns fără nici o problemă serioasă
Fata președintelui ( strecurându-se pe lângă ofițer )

Tati, tati ( îi sare în brațe ).
Ofițerul se trage ușor la o parte și pe ușă intră și soția

și fiul președintelui. Într-un moment de bucurie sinceră și
necenzurată acesta se ridică și îi îmbrățișează pe toți.
Soția președintelui ( uitându-se un pic îngrijorată la el )

Nu arăți bine deloc ... cred că ești cu nervii praf ...
Președintele
Cum altfel aș putea fi ? Dar deja mă simt mai bine să știu
că ați ajuns aici în siguranță !
Fiul președintelui
Eram în siguranță și acasă - pe zonă nu sunt nici tulburări
nici demonstrații masive ca prin alte părți. Doar școlile s-
au închis și benzina a început să fie raționalizată.
Președintele
Chiar așa ... școlile ? Cum sunteți la școală ? Drace ! Deja
sunt aproape 8 ani în care nu mai știu nimic din ce ați
făcut, cum învățați și dacă sunteți cuminți la școală!
Fiul și fiica președintelui ( într-un glas )

Tată ??? Acum te-ai găsit să întrebi de asta ?
Soția președintelui ( mângâindu-l pe umăr )

Sunt copii cuminți și silitori, am avut eu grijă - altfel ai
fi aflat cu siguranță din ziare sau de pe Internet. Și chiar
nu e cazul tocmai acum să întrebi de asta ! Cum e situația ?
Știu că e gravă de tot - dar se întrevede vreo cale de
ieșire, vreo rezolvare ?
Președintele ( jucându-se tandru cu mâna în părul fiicei )

Da - și poate chiar una mai bună decât aș fi crezut ...
Interiorul unei camere de cămin - sâmbătă seara, anul 2016.
Victor și Marcel stau fiecare pe patul lui și joacă șah.
Victor
Și la noi la lucru cred că se anunță ceva urât - azi a fost
Vasi la firmă că avea de recuperat o zi de când s-a dus la
56
examen și, după ce săptămâna asta făceau crize că dead-line-
uri alea alea, cică era o flexare acolo de nu era adevărat.
Era și tipa de la HR că o chemaseră ăștia "de urgență să
închidă luna" - ca să vezi !
Marcel
Să închidă luna pe 25 ? E clară faza - măcar la voi e firmă
nemțească și nu dă oamenii afară în aceeași zi. Dar restul
de bani nu ni-i bagă pe card decât tot pe 12 !
Victor
Dacă luni ne zic că e ceau le spun că nici nu mai stau două
săptămâni în preaviz ... să-mi dea banii pe luna asta și
seara îs deja pe tren - mă duc la festival. Măcar trei zile
mă bețivănesc de să-mi treacă toți dracii.
Pe ușă intră grăbit, fără a mai bate, colegul lor Tudor.
Tudor ( gesticulând către Victor )

Men ... te caută bă ... nici nu știi ...
Victor ( ridică ochii nedumerit )

Ce te-a apucat Tucky ? Nu mai știi să bați la ușă ? Dacă
cumva eram și noi ... în acțiune ?
Tudor ( râde )
Tu "în acțiune" ? Poate acu' bă ... e unul cu două bunoace
jos și întreabă de tine ... te-ai scos men ... ai reușit și
tu să-ți comanzi dream woman pă net ?
Marcel ( ridică și el ochii nedumerit )

Tu sigur te-ai trezit de ieri, că am văzut că ai mai rămas
și după ce am plecat eu - sau au mai fumat și ceva "mai
special" de draci ce aveai ?
Tudor ( parcă nebăgându-l în seamă )

Două nu una ! Ăla de întreabă de tine are fățău de bou da'
alea două ( se așează lângă Victor ) nebunule tu !
Victor nu apucă să răspundă deoarece se aude o bătaie ușoară

în ușa. Tudor dă din cap ca și cum ar vrea să zică "ți-am
zis eu" iar Marcel și Victor se uită încurcați unul la
altul. Bătaia la ușor se intensifică.
Marcel
Intră - numa' nu rupe ușa !
57
Cornel deschide ușa cu o mișcare fermă și intră hotărât.
Alături de el două fete tinere și foarte atrăgătoare,
îmbrăcate decent însă foarte bine machiate și aranjate se
strecoară și ele în cameră. Una din ele are o ușoară grimasă
și strâmbătură din nas când intră dar se controlează repede
și începe să se uite cu interes bine jucat la cei trei
tineri care par brusc să-și fi pierdut cumpătul odată cu
intrarea lor.
Cornel ( cu o ton care încearcă să fie cât mai familiar )

Bună băieți ! ( îl fixează pe Victor cu privirea ) Victor
Tomescu, nu ? ( face o pauză )
Victor ( ușor mirat )

Da - chiar eu ... dar ...
Fata blondă ( zâmbind prietenește )

Parcă era greu să-l recunoști !
Fata brunetă ( zâmbind și mai prietenos )

Aha ... deci aici stai - nu mă așteptam dar e bine.
Marcel, care și el a măsurat ambele fete, începe dintr-o

dată să aranjeze superficial patul pe care stătea - pe care
oricum e un haos de nedescris ( haine azvârlite grămadă )
Marcel ( se ridică )
Luați un loc - vă putem ajuta cu ceva ? ( se uită cu
subînțeles la Victor care se ridică și el )
Victor ( aranjându-și tricoul care-i stă complet aiurea )

Da, da - nu trebuie să stați doar acolo.
Tudor ( încercând să zâmbească cât mai larg )

Și eu tot aici stau ... când mai vin în vizită.
Cei trei creează o mică busculadă încercând să strângă din

mișcări cât mai puține șahul de pe scaunul dintre paturi -
Marcel și Tudor se încurcă reciproc și jumătate din piese
ajung să se împrăștie pe jos în vreme ce Victor nu știe cum
să-și dea mai repede deoparte stiva de haine de pe pat.
Cornel ( cu un ton prietenesc dar ușor ferm )

Te-ai schimbat mult de tot de când te-am văzut ultima oară -
să fie patru ani de atunci ? Erai un adolescent slăbănog și
cu pleată când treceam pe la Adela pe când acum ...
58
Tudor ( umflându-și pieptul bine lucrat la sală )
Tot skinny e și acum - dar în vară și-a făcut și el freză
cool (își plimbă degetele prin propria freză ).
Victor ( se uită prima dată cu atenție la Cornel )

La mama ... ? ( surprins ) Vă știu, îmi păreți chiar
cunoscut - așa e ! Numai că nu știu exact ...
Cornel
Am copilărit cu maică-ta și am făcut și școala generală
împreună - la liceu nu am mai apucat să fim colegi pentru că
ai mei s-au mutat după Revoluție la Timișoara. Dar când am
mai trecut prin Lugoj, destul de rar e drept, mi-am mai
vizitat foștii colegi cu care m-am înțeles bine. ( face un
pas în față ) Așa că era greu să nu fi ajuns să te cunosc și
pe tine - deși erai rebel rău și nu aveai tu atunci chef de
povești nici cu maică-mea darămite cu mine.
Victor ( un pic încurcat, mormăie ceva )

Parcă ... dar na, nu mai știu - atunci descoperisem DOTA și
nu mă prea mai interesa nimic decât caracterele de acolo...
Cornel
Așa e - am uitat ( zâmbește ) să-ți reamintesc cum mă cheamă
: Munteanu Cornel - Cornel, să-ți fie mai ușor. Și uite
chiar eram cu două prietene ( se întoarce spre cele două
care sunt dintr-o dată toate un zâmbet ) și mi-a adus aminte
de tine ... și de faptul că a apărut ceva interesant ce aș
vrea să discut cu tine ( îl privește fix în ochi și rostește
apăsat ) Foarte interesant chiar.
Tudor ( foindu-se pe pat )

Așa prietene aș vrea să am și eu ( către ele ) Dar haideți
stați jos - să vorbim un pic ...
Victor ( ridicând din umeri mirat )

Sigur - cum să nu, am nimic special de făcut ( se uită la
Marcel ) și oricum mă bătea de-mi săreau capacele la șah.
Cornel ( dă ușor din cap )

Aa - nu aici că poate colegii tăi au treabă ...
Marcel
Nu, nu - nu-i nici o problemă. Noi plecăm la Tucky să vedem
dacă e online serverul de WoW ( se încruntă la Tudor care l-
a fulgerat rapid din priviri ).
59
Cornel ( face un semn cu mâna )
Nu - mai bine undeva unde e mai liniște și tot ce trebuie.
Mașina meu e afară și putem ajunge imediat și comod ...
Victor ( deja încântat )

Sigur - numai să-mi iau șuzii ( în vreme ce se încalță ) Dar
unde mergem - în Centru sau altundeva ?
Cornel ( care deja s-a îndreptat spre ușă )

Stabilim în mașină - să vedem ce au și fetele de zis ...
Fata brunetă
Oriunde - numai să nu fie așa gălăgie ( face un mic efort ca
pentru a-și reaminti ceva ) și mai ales să nu fie muzică de-
aia de digei că nu-mi place de nici o culoare.
Victor ( îmbujorându-se la față )

Exact - exact ... nici nu te poți înțelege de zgomot.
Cornel ( a ajuns lângă brunetă și o ia ușor de mijloc )

Cum vreți - sunteți mai tineri și le știți mai bine. ( se
întoarce spre Victor ) Numai să-ți iei și o geacă la tine că
na, poate stăm mai mult. Telefonul nu e necesar (iese).
Victor examinează rapid hainele pe care le-a înghesuit pe

pat și îl observă pe Marcel care-i întinde o geacă de piele
mai arătoasă. Între cei doi are loc un scurt dialog mut -
Marcel dând din cap a aprobare în momentul în care Victor
are tendința să o refuze. Apoi bagă în seamă gesturile
disperate ale lui Tudor și se întinde spre raft de unde
apucă un deodorant cu care se parfumează generos. Fata
brunetă îl așteaptă și apoi iese și ea din cameră zâmbindu-i
un pic amuzată. Victor se întoarce spre colegii săi, le face
cu ochiul încântat după care iese rapid pe ușă. Marcel și
Tudor se uită uimiți la ușa pe care au ieșit cei patru și
apoi unul la altul după care se reped la fereastră.
Marcel
Biemu' negru trebuie să fie. Cam de cocalari dar na ...
Tudor ( dând din cap )

De cocalari de necocalari - dar ce tare e ! Și managerul
olandez de la noi de la firmă avea una la fel - mai ții
minte când a venit cu ea odată ?
Marcel ( zâmbește amuzat )
60
Da măăă - când nu mai știa nici team-leader-ul cum să se
invite cu el la pizza în pauză. Na - bine de Victor !
Tudor ( pronunțând afectat )

Se ajunsă și el - lăbarul naibii !!
Interiorul unei încăperi mici - sâmbătă seara, ceva mai

târziu, anul 2016.
Cămăruța e înțesată de ecrane și aparatură electronică

astfel încât în ea stau destul de înghesuiți Cornel,
Michelle, John, Irina, Petre și Anne, ultimii doi fiind
psihologi ( îmbrăcați în civil dar au o atitudine destul de
marțială și oficială ) - toți privind cu interes spre
imaginea redată pe ecranul principal de ceea ce pare a fi
camera de supraveghere a unui bar. Aceasta îi cadrează
destul pe bine pe fata brunetă din secvența anterioară și
Victor care îi explică cu însuflețire ceva.
Irina ( în română, pufnind ușor din nas )

Păcat că nu-i putem trimite la pachet pe amândoi - mai o oră
două și nu ar fi nici o problemă în a accepta misiunea, iar
cu controlul odată ajuns nu ar fi absolut nici o
problemă ... o să facă tot ce-i sugerează tipa !
John ( în engleză, cu un ton satisfăcut )

Da, clar - fata a fost fix alegerea care trebuia ( se
îndreaptă spre restul și, în română ) : Felicitări !
Anne ( în engleză, pe un ton rece, profesional )

Chiar o ancoră bună - este foarte relaxat și o mare parte
din posibilele întrebări au fost eliminate chiar și din
subconștient darămite să mai fie verbalizate.
Petre ( în engleză )
Trebuie totuși să nu-l lăsăm să se ( pauză ) relaxeze prea
tare și nici să se simtă prea victorios și cu încredere prea
mare în sine dintr-o dată - poate strica planurile.
John ( în engleză )
Și acum ? Care e strategia pentru pasul următor ? Ce punem
pe masă dincolo de o fată frumoasă ? Apelul la patriotism ?
Petre ( în engleză, zâmbește amuzat )

În nici un caz la cineva din generația asta ! S-ar putea să
se bucure că se duce totul de râpă.
61
Michelle ( în engleză, un pic confuză )
Dacă ziceți voi - atunci ? Ideea de a fi parte la salvarea
civilizației și lumii ? De a fi eroul adulat de toți ?
Anne ( în engleză )
Asta ar putea să țină - dar să fie ceva de care să se sperie
dup-aia și să pună prea mare stres pe el ( face gânditoare o
pauză ) Poate ar fi bine ceva mai direct și ... mai puțin
nobil. Sau și ceva mai puțin măreț.
John ( în engleză, cu un aer ușor complice )

O ( pauză ) mită deci ? Promisiuni de bogăție și bani mulți-
mulți ? Asta funcționează aproape întotdeauna și asigură și
doza de ... implicare necesară. Și avem oricum și nivelul
suficient de autorizare pentru așa ceva - dacă pe capul lui
bin Laden erau 25 de milioane aici garantat putem mări miza
binișor.
Irina ( în engleză, ușor nesigură )

Aproape întotdeauna - dar posibil ca aici să fie o situație
fix din "celelalte". Nu de alta dar ( și arată spre imaginea
din monitor ) nu pare să realizeze prea bine ce se poate
face cu așa mulți bani - de aceea e probabil și așa ( face o
pauză pentru a-și alege cuvintele ) rebel.
Michelle ( în engleză, gânditoare )

Corect - când nu ești obișnuit cu luxul sau măcar să vezi
ceva similar la prieteni sau cunoscuți nici nu-ți poți
imagina bine ce poți face cu o asemenea sumă. Nici la
loterie nu cred că a jucat vreodată încât să fi fost în
postura să-și facă planuri așa că l-am da peste cap rău de
tot cu o atare ofertă.
Anne ( în engleză )
Poate mai degrabă ceva de perspectivă ar fi mai tentant ...
Cornel ( în engleză)
Deja despicăm firul în patru prea mult și cum timpul trece
riscăm să devină sceptic și neîncrezător. ( punând mâna pe
umărul lui John ) Hai să mergem să vorbim cu el !
Michelle ( în engleză, ușor stresată )

Stați - că nu am stabilit nimic ! Ce o să-i propuneți ?
Cornel ( în engleză, încrezător )

Improvizăm noi ceva ! Începem cu unele povești cu spioni,
eventual niște împușcături și misiuni spectaculoase, trezim
62
cumva spiritul de aventură ... ne descurcăm. Numai că
TREBUIE SĂ SPARGEM GHEAȚA DE TOT MAI REPEDE !
John ( în engleză, privind admirativ spre Cornel )

Îmi place de tipul ăsta !
Cei doi ies lăsându-i pe restul un pic nedumeriți.
Petre ( în engleză, mormăie ca pentru el )

Spiritul de aventură - bună idee ! Cred că o să țină !
După câteva secunde pe monitor pot fi observați Cornel și

John care intră solemn în cadru.
63

Scenariu Efectiv

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Scenariu Efectiv

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.

Camera este una micuţă – cu doua paturi aşezate de-a lungul

Interiorul unei camere de cămin - după-amiaza, anul 2016.

Aceeaşi camera de cămin ca si in secvenţa precedenta. Pe

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.

Aurel se ridica in picioare si se îndreaptă spre masă. Cu un

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 2016.

Victor se ridică în picioare și se îndreaptă spre geam.

Tânărul dă apoi sonorul mai tare și se îndreaptă spre

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 2016.

Victor a terminat de bărbierit, se clăteşte cu apa rece şi apoi se da cu after-shave pe faţă

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.

Interiorul unei camere de cămin - dupa amiaza, anul 1988.

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 2016.

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 1988.

Tânărul tocmai îşi îmbracă un trening destul de uzat pe el

Mircea ( dând din cap )

Mircea ( dă din cap )

Mircea ( cu o grimasa intre iritare si plictiseala )

Aurel da din cap că "nu" și apoi îşi ia şi el rucsacul de pe

Atunci … hai – până dimineața ar trebui să fim deja

Mircea ( arătând cu capul spre radioul încă pornit )

Aurel ( cu o expresie de ciudă pe fata )

Cei doi ies grăbiţi din camera.

Interiorul unei camere de cămin - după amiaza, anul 2016.

Victor tocmai îmbracă un hanorac pe el când se aud

Victor ( îndreptându-se spre oglindă )

Marcel - din spatele uşii

Tânărul se opreşte o secunda in fata oglinzii şi îşi aşează

Marcel ( scuturându-şi ţigara in chiuvetă )

Marcel ( un pic gânditor )

Victor ( mimează supărarea )

Marcel ( râde cu poftă )

Victor ( cu un aer ușor meditativ )

Marcel ( cu o grimasa intre iritare si plictiseala )

Marcel da din cap că "nu", își mai așează odată părul în

Marcel ( arătând cu capul spre laptop )

Victor ( cu o expresie de ciudă pe fata )

Cei doi încep să râdă și ies încet din cameră.

Interiorul unui autobuz de navetiști - seara, anul 1988

Mircea și Aurel stau pe două banchete diferite. Autobuzul e

Un bărbat mai din față

În autobuz râsetele și rumoarea se amplifică. Aurel prinde

Bărbatul mai în vârstă

Aurel ( dă din cap )

Bărbatul mai în vârstă

Aurel ( dând din cap )

Bărbatul mai în vârstă ( se uită gânditor la Aurel )

Aurel ( un pic surprins )

Bărbatul mai în vârstă

Între cei doi se lasă tăcerea. După câteva minute ( sugerate

Bărbatul mai în vârstă

Aurel ( tresare speriat și începe să se bâlbâie )

Bărbatul mai în vârstă ( îl bate pe umăr )

Aurel se ghemuiește speriat în scaun. Autobuzul pornește mai

Interiorul unui tramvai - seara, anul 2016

Tramvaiul e aproape gol. Marcel și Victor stau relaxați pe

Victor ( gesticulând iritat )

Bărbatul din spate ( cu un aer amuzat )

Victor și Marcel ( într-un glas )

Bărbatul din spate ( zâmbește ușor )

Victor ( pe un ton ce se vrea calm )