TEXTUL DRAMATIC

1. Definiție
Textul literar care în care, prin intermediul dialogului dintre personaje sau a monologului,
sunt relatate/prezentate acţiuni care pot fi reprezentate pe scenă se numește text dramatic.
2. Trăsături:
a) Modurile de expunere specifice textelor dramatice sunt dialogul și monologul.

b) Apar indicații scenice (didascalii) care sunt instrucțiuni date de autor pentru reprezentarea pe
scenă a piesei. Prin acestea sunt oferite informații referitoare la decor, îmbrăcăminte
(recuzită), la atitudinea, gestica, mimica și reacțiile personajelor, la mișcarea acestora pe
scenă etc.

c) Personajul dramatic, prin intermediul dialogului sau al monologului, contribuie la

derularea/desfășurarea subiectului textului dramatic. Replicile personajelor sunt marcate
prin numele acestora în textul dramatic.

d) Structura textului dramatic este similară celei a textului epic. Astfel, se pot identifica cele
cinci momente ale subiectului în cadrul unui text dramatic: expozițiunea, intriga,
desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul.

e) Textul dramatic este împărțit în acte și scene, uneori și în tablouri.

f) Actul este o diviziune a textului dramatic și cuprinde mai multe scene.

*La sfârşitul unui act, în spectacolul jucat pe scenă, este coborâtă cortina.
*Un act din textul dramatic este echivalentul unui capitol din textul epic.

g) Scena este o subdiviziune a unui act dintr-un text dramatic care marchează fie intrarea
sau ieşirea unui personaj, fie schimbarea locului sau a timpului acțiunii.

h) *Tabloul este o diviziune a unor texte dramatice, prin care este marcată schimbarea
decorului.

i) Textul dramatic este conceput pentru a fi jucat de actori, pe scenă. Există, însă, și teatrul
radiofonic – adaptare a unei piese de teatru pentru a fi difuzată la radio.

*„Steaua fără nume”, Mihail Sebastian

https://www.youtube.com/watch?v=gJMbndwKlxo