Consideraţii Teoretice
Eficienţa economico-energetică
a sistemelor de încălzire a clădirilor
1. Introducere
Instalaţiile de încălzire au o pondere importantă în
asigurarea confortului în clădirile de locuit sau pen-
tru realizarea unui proces tehnologic optim în clădiri-
le industriale şi agrozootehnice. De aceea se impune
ca la alegerea sistemului de încălzire optim să se ia
în calcul toate avantajele şi dezavantajele diferitelor
sisteme, coroborate cu costurile în exploatare şi con-
sumurile energetice minime.
Clasificarea diferitelor sisteme de încălzire se
poate face după:
» tipul încălzirii: încălzire individuală (cu sobe), în-
călzire locală, încălzire centrală;
» sursa de producere a agentului termic: centra-
le termice (CT), centrale electrice de termofica-
re (CET);
» tipul combustibilului: gaz metan, GPL, combustibil
lichid uşor, motorină, combustibil solid (lemn, căr-
bune etc.), energie electrică, surse regenerabile;
» tipul instalaţiei de încălzire: prin convecţie (radia-
toare, convectoradiatoare, registre etc.), prin radi-
aţie (panouri şi plinte radiante, încălzire prin par-
doseală sau tavan etc.), cu aer cald.
Aprecierea economicităţii pentru orice instalaţie de
încălzire trebuie să se facă în mod complex, pe sea-
ma unei diversităţi de factori a căror influenţă este
mai mică sau mai mare în funcţie de ponderea pe care
aceştia o au în instalaţia respectivă. Rezolvarea aces-
tei probleme presupune stabilirea unui optim tehnico-
economic, pe baza unor criterii de eficienţă economi-
co-energetică, a căror aplicare depinde de condiţiile
concrete locale şi de metodologiile de calcul.
2. Criterii de eficienţă economico-energetică
a alimentării cu căldură a clădirilor de locuit
Analiza eficienţei economice a soluţiilor de ali-
mentare cu căldură a clădirilor de locuit trebuie să
stea la baza deciziei de urmat. Desigur, necesitatea
analizei decurge din existenţa mai multor soluţii po-
sibil de aplicat într-un caz dat (cartier, zonă, localita-
te etc.). Compararea mai multor soluţii se sprijină pe
următoarele ipoteze şi date de bază:
» echivalarea soluţiilor din punct de vedere al pute-
rii instalate şi a energiei utile furnizate;
» cunoaşterea felului combustibilului disponibil pe
toată perioada de funcţionare;
» durata de execuţie;
» durata de viaţă (intervalul de timp de la punerea în
funcţiune a instalaţiei şi până la expirarea duratei
de funcţionare a acesteia);
» rata de actualizare.
Pentru identificarea soluţiei optime se pot aplica
următoarele criterii [8]:
a) Criteriul cheltuielilor totale actualizate (CTA) mini-
me, având expresia matematică:
(1)
în care: Ii este investiţia din anii i = 1, 2, …, d; Ci -
cheltuielile anuale de exploatare (exclusiv amortis-
mentele) din anii i = d +1, d +2, …, D; d - durata de
execuţie; D - durata de studiu (20…25 ani); ra - rata
de actualizare (10…20 %).
Factorul timp implică, în cazul utilizării criteriului
CTA, următoarele aspecte:
» actualizarea tuturor cheltuielilor la un moment
unic de referinţă pentru toate soluţiile analizate;
» considerarea cheltuielilor de exploatare pe întrea-
ga durată de viaţă sau pe o perioadă convenţiona-
lă (perioadă de studiu);
» modificarea cheltuielilor anuale de exploatare în
timp, datorită gradului diferit de utilizare a insta-
laţiilor (reparaţii curente, capitale);
» eşalonarea investiţiilor pe durata de execuţie.
Factorul 1/(1+ra)i ţine seama că o cheltuială anua-
lă efectuată în al i -lea an din perioada de studiu, re-
prezintă o valoare mai mică în momentul iniţial de
calcul economic.
Se poate demonstra relativ uşor egalitatea:
(2)
şi se defineşte operatorul de actualizare:
(3)
unde t este intervalul de timp pentru care se efectu-
ează actualizarea.
Ţinând seama de (2) şi (3), relaţia (1) primeşte forma:
CTA = A(d)I + A(D-d)C  min (4)
Utilizarea operatorilor de actualizare presupune
eşalonarea constantă, pe ani, a cheltuielilor:
b) Criteriul venitului net actualizat (VNA) maxim,
care exprimă eficienţa investiţiei destinată reabi-
litării sau modernizării instalaţiei în soluţia anali-
zată şi are relaţia de calcul:
(5)
în care: Ei este valoarea energiei produse şi vândute
abonaţilor în anii i = d +1, d +2, …, D.
Fig. 1 - Consumurile procentuale de combustibil pentru diferite sisteme de încălzire
Nr. 2(43)/2007 26
c) Criteriul timpului de recuperare (TR), ce exprimă tim-
pul în care plusul de investiţie dintr-o soluţie, faţă de
soluţia de referinţă, se recuperează pe seama econo-
miei de cheltuieli anuale şi are relaţia de calcul:
(6)
în care: I1,2 sunt investiţiile din soluţia 1, respectiv
soluţia 2; C1,2 - cheltuielile anuale din soluţia 1, re-
spectiv soluţia 2; TRn - durata de recuperare norma-
tă (8…10 ani).
În afară de aceste criterii se pot folosi şi alte crite-
rii valabile pentru analize, în special din sfera produc-
ţiei industriale: rata de rentabilitate financiară (RRF),
rata de rentabilitate economică (RRE) etc.
Informativ, se pot contura următoarele soluţii po-
sibil de aplicat pentru alimentarea cu căldură a clă-
dirilor de locuit:
» în cazul clădirilor de mici dimensiuni (case unifa-
miliale, vile) se justifică surse proprii de alimen-
tare cu căldură (sobe, încălzire din CT proprie); se
pot aplica şi soluţii de alimentare centralizată cu
căldură, în cazul existenţei de resurse regenerabi-
le de energie (energie solară, energie geotermică,
deşeuri, biogaz etc.);
» în cazul clădirilor colective (blocuri de locuinţe) în
ansambluri relativ mici, se poate justifica alimenta-
rea din CT de bloc, CT de zonă cu ardere de deşeuri
menajere, instalaţii de utilizare a energiei geoter-
mice, recuperarea căldurii din gazele de ardere;
» în cazul clădirilor colective în ansambluri mari, se
poate justifica alimentarea din: CET cu turbine de
abur, CET cu turbine de gaz, CET cu turbine în ciclu
mixt (abur-gaz), CET cu motoare cu gaz (cogenera-
re), CT pe deşeuri menajere, recuperarea căldurii
din gazele de ardere etc.
În figura 1 se prezintă comparativ consumul de com-
bustibil necesar asigurării la un consumator a energiei
termice de 100 GJ, pentru diferite tipuri de sisteme de
încălzire [6]. În tabelul 1 sunt redate preţurile medii ori-
entative pentru energia termică în Europa.
3. Elemente de calcul economico-energetic
al încălzirii cu pompe de căldură
Pompele de căldură reprezintă o alternativă viabi-
lă pentru producerea agentului termic şi a apei cal-
de de consum [9]. În cadrul acestor procese, pompe-
le de căldură pot prelua parţial sau integral consumul
de căldură pentru prepararea apei calde de consum
şi numai parţial, consumul de căldură (la vârf) pentru
încălzire, urmând ca restul să fie preluat de la o sur-
să auxiliară de tip clasic.

Tabelul 1. Tarifele medii ale energiei termice în Europa
Nr. crt. Sistemul de încălzire
0 1
1 Încălzire individuală
2 Încălzire locală cu CT de cartier
3 Încălzire locală cu CET de cartier (cogenerare)
4 Încălzire centrală cu CET (cogenerare)
Pentru determinarea efectelor tehnico-economice
ale producerii căldurii în instalaţii cu pompe de căl-
dură este necesar să se definească o serie de indica-
tori energetici şi economici pe baza cărora să se poa-
te analiza soluţia producerii căldurii cu pompe termi-
ce în comparaţie cu soluţiile clasice.
Indicatorii energetici împreună cu cei economici
menţionaţi anterior sunt principalele elemente în cal-
culul economico-energetic necesar comparării soluţi-
ei de încălzire cu pompe de căldură cu alte soluţii.
Performabilitatea sistemului de producere a căl-
durii cu pompe termice faţă de alte sisteme de în-
călzire se pune în evidenţă cu ajutorul indicatorului
energetic denumit eficienţă (coeficient de perfor-
manţă) ePC, definit de relaţia:
(7)
în care Qu este căldura utilă; W - energia consuma-
tă de instalaţie (electrică, mecanică, cinetică sau ter-
mochimică).
În figura 2 este reprezentată variaţia eficienţei re-
ale erPC a pompelor de căldură în funcţie de tempera-
tura sursei to şi de temperatura la consumator t.
Consideraţii Teoretice
Tariful
Tipul combustibilului
[$/GJ]
(11)
2 3
Energie electrică 16
Combustibil lichid 8
Gaz 7 (12)
Gaz 8 în care: T, To sunt temperaturile absolute ale sursei
Gaz 5 calde şi reci; Dt, Dto - diferenţele de temperatură în-
Gaz 6 tre temperatura de condensare şi temperatura sur-
sei calde, respectiv, între temperatura sursei reci şi
temperatura de vaporizare; hr - randamentul ciclului
real faţă de un ciclu Carnot referenţial; hi, hm - ran-
damentul intern şi randamentul mecanic al compre-
sorului; he - randamentul global al motorului electric;
QPC - puterea termică a pompei de căldură.
Un alt indicator energetic pentru pompele de căldură
este consumul specific de energie electrică wPC, în kW/GJ:
(13)
În figura 3 sunt precizate valorile consumului specific
de energie electrică pentru pompele de căldură şi dife-
rite instalaţii de referinţă, în funcţie de temperatura sur-
Fig. 2 Variaţia eficienţei reale a pompelor de căldură sei de căldură to şi de temperatura la consumator t.
Consumul specific echivalent de combustibil bPC
Pentru determinarea eficienţei reale a unei pompe ţine seama de consumul de combustibil efectiv al
de căldură cu comprimare mecanică acţionată elec- instalaţiei, cât şi de consumurile de combustibil din
tric se poate utiliza relaţia [5]: sistemul energetic naţional (SEN) pentru compensa-
rea schimbului de energie electrică şi se determină,
(8) în kg c.c./GJ, cu relaţia:
unde: bPC = wPC beSEN (14)
hr = 1,666 - 0,004 (T0 - DT0) - 0,00625 (T + DT) (9) în care beSEN este consumul specific de combustibil în
SEN pentru producerea energiei electrice schimbate
(10) de instalaţie cu sistemul, în kg c.c./kWh.
27 Nr. 2(43)/2007
 Consideraţii Teoretice
Fig. 3 - Consumul specific de energie electrică pentru
producerea căldurii
Fig. 4 - Consumul specific de energie primară
pentru producerea căldurii
Ţinând seama că potrivit normativului PE-011:
beSEN = 0,365 kg c.c./kWh şi introducând ecuaţia (13)
în relaţia (14) se obţine:
(15)
În figura 4 este reprezentată variaţia consumului
specific de energie primară pentru pompele de căldu-
ră şi diferite instalaţii producătoare de căldură.
Cota de participare a pompei de căldură la acoperirea
necesarului de vârf (aPC = QPC/Qmax) poate fi optimizată din
punct de vedere energetic şi economic, în funcţie de tem-
peratura sursei şi de graficul de reglare utilizat.
Din studiile efectuate [5] rezultă că pentru surse-
le cu temperatura de 25…40°C, sunt recomandate ur-
mătoarele cote de participare ale pompei de căldură la
acoperirea consumului de căldură de vârf (Qmax) pentru
încălzire: 0,575 (pentru grafice 65/45°C); 0,45 (pentru
grafice 95/75°C); 0,15 (pentru grafice 150/70°C).
La prepararea apei calde de consum, pompa de
căldură poate prelua integral în condiţii energetice şi
economice avantajoase necesarul orar de căldură, si-
tuaţie în care aPC=1.
Valorile indicatorilor energetici pentru instalaţiile
de pompe de căldură se determină ca valori medii,
ţinând seama de variaţia anuală a consumurilor de
căldură, conform curbelor clasate. În figura 5 se dau
curbele de variaţie a consumurilor specifice de ener-
gie electrică medii anuale ale pompei de căldură, în
funcţie de aPC şi pentru diferite grafice de reglare.
Variaţia economiei anuale de combustibil DB, re-
alizabilă prin utilizarea pompei de căldură, exprima-
Fig. 5 - Variaţia consumului specific de energie electrică
mediu anual
tă procentual faţă de valoarea consumului anual total
de combustibil într-o instalaţie clasică (centrală ter-
mică) de referinţă, este prezentată în figura 6.
4. Criterii de eficienţă pentru valorificarea surselor
regenerabile de energie
Sursele regenerabile de energie (SRE) au, în pre-
zent, o participare relativ redusă la acoperirea con-
sumului de energie, dar având în vedere necesita-
tea optimizării energetice a clădirilor, în următorii 10
ani vor avea cu siguranţă o contribuţie importantă la
echilibrarea balanţei energetice. Competitivitatea in-
stalaţiilor de valorificare a SRE în raport cu instalaţia
clasică de referinţă va rezulta prin aplicarea criteriu-
lui CTA, în cazul în care are loc relaţia:
CTA  CTAo (16)
în care: CTA sunt cheltuielile totale, actualizate, ale in-
stalaţiei pentru valorificarea SRE; CTAo - cheltuielile
totale, actualizate, ale centralei clasice de referinţă.
Din relaţiile (4) şi (16) rezultă valoarea maximă a
investiţiei specifice iM, care poate fi alocată în condi-
ţii economice, în scopul valorificării SRE:
(17)
în care: D este durata de viaţă a instalaţiei de valorifi-
care a SRE; A(do) - operatorul de actualizare a cheltuieli-
lor de investiţie pentru centrala de referinţă, corespun-
zător duratei de execuţie do; A(do) -A(do-d) - operatorul de
actualizare a cheltuielilor de investiţie pentru instala-
ţia de valorificare a SRE, în cazul în care durata de exe-
cuţie a acesteia d este: d < do; A(do+Do) - A(do) - operato-
rul de actualizare a cheltuielilor anuale de exploatare
corespunzător duratei de viaţă a centralei de referinţă
Do; Qo, Q - puterile instalate pentru centrala de referin-
ţă, respectiv pentru instalaţia de valorificare a SRE; io -
investiţia specifică pentru puterea instalată în centra-
la de referinţă; Co, C - cheltuielile anuale de exploata-
re (exclusiv cota de amortizări) pentru sursa clasică, re-
spectiv pentru sursa regenerabilă de energie.
Cu ajutorul valorii maxime a instalaţiei specifice şi
a cheltuielilor anuale de exploatare pot fi determina-
te şi valorile limită ale celorlalţi indicatori [4]:
» costul maxim al energiei produse:
(18)
în care tu este numărul orelor de utilizare pe perioa-
da unui an, a puterii instalate (acelaşi pentru ambe-
le soluţii).
» durata de recuperare a investiţiei suplimentare din
economiile la cheltuielile anuale de exploatare:
» în cazul instalaţiilor de bază:
Nr. 2(43)/2007 28
Fig. 6 - Variaţia economiei anuale de combustibil
(19)
» în cazul instalaţiilor complementare:
(20)
5. Concluzii
Instalaţiile de pompe de căldură pentru produce-
rea agentului termic, având ca sursă primară pânza
freatică, apele geotermale, apele de răcire din indus-
trie se pretează foarte bine cu sistemul de încălzi-
re radiativă de joasă temperatură prin pardoseală, ce
poate fi aplicat în cazul clădirilor de cult, teatrelor,
halelor industriale, clădirilor zootehnice.
În prezent, există o evoluţie favorabilă a factorilor care
influenţează utilizarea pompelor de căldură, fapt ce va
face ca, în viitor, numărul şi varietatea acestui tip de in-
stalaţii să cunoască o dezvoltare din ce în ce mai mare.
Soluţiile de alimentare cu căldură utilizând sur-
se regenerabile sunt economice din punct de vede-
re energetic şi pot fi adoptate atât pentru clădiri nou
proiectate, cât şi pentru clădiri existente.
Bibliografie
1. BELDIMAN, M.. Premise şi criterii în conceperea
sistemelor de alimentare cu căldură a clădirilor de
locuit, Buletinul Informativ RADET, nr. 1-2, 1998.
2. FLORESCU, Al. ş.a. Condiţii de aplicare şi îndrep-
tar pentru calcule de stabilire a oportunităţii tehni-
co-economice a pompei de căldură, ICEMENERG,
Bucureşti, 1979.
3. KALMÁR, F. HALÁSZ, Gyné. Disturbances and ope-
rational parameters of central heating systems in
retrofitted buildings, Proceedings of 3rd Int. Confe-
rence in Building Physics, Montreal, Canada, 2006.
4. MARINESCU, G. SIMA, C. Condiţii de eficienţă pen-
tru valorificarea surselor noi şi reînnoibile de energie,
ENERG, vol. 8, Editura Tehnică, Bucureşti, 1989.
5. RADCENCO, V. ş.a., Instalaţii de pompe de căldu-
ră, Editura Tehnică, Bucureşti, 1983.
6. RADU, L. Perspective instituţionale în alimentarea
cu energie a oraşului Bucureşti, Buletinul Informa-
tiv RADET, nr. 1-2, 1998.
7. SÂRBU, I. Calculul instalaţiilor pentru construcţii,
Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.
8. SÂRBU, I. KALMAR, F. Optimizarea energetică a
clădirilor, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 2002.
9. SÂRBU, I. Utilizarea pompelor de căldură la încăl-
zirea clădirilor, Tehnica Instalaţiilor, nr. 4-5, 2002.
10.* * * ASHRAE Handbook – HVAC Applications,
2003.
11.* * * ASHRAE Handbook – HVAC Systems and
equipment, 2004.
Prof. dr. ing. IOAN SÂRBU, Drd. ing. OANA POPINĂ
Universitatea “Politehnica” din Timişoara