Grafica Asistata Calculator I - Laborator

GRAFICA PE CALCULATOR – AUTOCAD – L1
1. INIŢIERE ÎN AUTOCAD
1.1. Scopul lucrării

Lucrarea are ca scop familiarizarea studenţilor cu elementele de bază în lucrul
cu programul AutoCAD, respectiv iniţializarea unui desen, fereastra de lucru,
trasarea unor linii, utilizarea principalelor tipuri de coordonate, scrierea unui text şi
salvarea unui desen.
1.2. Noţiuni teoretice

Pachetul de programe AutoCAD este destinat proiectării/desenării cu precizie
asistate de calculator (“Computer Aided Design” – CAD) şi este produsul firmei
AutoDesk. Este un instrument puternic, flexibil, uşor de utilizat, fiind util
desenatorilor şi proiectanţilor din diverse domenii de activitate: mecanic,
electromecanic, al electronicii, construcţiilor, roboticii, sistemelor flexibile de
fabricaţie ş.a.
Un desen realizat utilizând AutoCAD este un fişier care descrie o imagine
grafică şi are extensia .dwg, respectând regulile Windows pentru nume de fişiere.
Pentru realizarea desenului, sistemul AutoCAD furnizează un set de obiecte
grafice (numite şi entităţi), care sunt elemente grafice ce pot fi inserate în desen şi
modificate prin executarea comenzilor.
1.2.1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD 2016
Programul AutoCAD 2016 se lansează în execuţie din meniul Start/

Programs/ AutoCAD 2016 (Fig. 1.1) sau cu ajutorul pictogramei (icon-ului) de pe
desktop (Fig. 1.2).
Fig.1.1 Lansarea AutoCAD din meniul START Fig. 1.2 Pictograma AutoCAD 2016
1
1.2.2. Interfaţa de iniţializare
După lansarea în execuţie a AutoCAD-ului, apare fereastra principală de lucru

însoţită de fereastra de iniţializare (fig. 1.3).
Fig. 1.3 Fereastra principală de lucru şi fereastra de iniţializare AutoCAD 2016
Fereastra de iniţializare poate rămâne activă în timpul sesiunii de desenare,

putând folosi în orice moment una din opţiunile acesteia (deschiderea unui desen
existent, a unui document deschis recent sau utilizarea template-urilor offline şi
online).
1.2.3. Fereastra principală de lucru
Pentru crearea unui desen nou se apasă butonul Start Drawing (Fig. 1.4).
Fereastra principală de lucru AutoCAD are mai multe componente (fig. 1.5).
Fig. 1.4. Butonul Start Drawing

Fereastra de desenare, cu fundal negru în mod implicit, este dispusă în
centrul ferestrei principale AutoCAD şi este zona dreptunghiulară în care este afişat
desenul sau o porţiune din acesta. Deplasarea cursorului grafic se realizează în
interiorul ferestrei de desenare, unde este afişat şi icon-ul asociat sistemului
rectangular de axe. Fiecare desen este deschis sau creat într-o asemenea fereastră.
La AutoCAD-ul actual, în locul meniului principal (Fig. 1.6) există tab-uri
prin care se pot selecta categorii de comenzi. Meniul principal nu a dispărut, însă a
fost mutat şi reorganizat pe verticală, activarea lui fiind posibilă apăsând cu mouse-
ul pe iconul din colţul stânga-sus al ferestrei AutoCAD.
2
Quick Access Toolbar Bandă (Ribbon)
Iconul sistemul de coordonate Controale

de vizualizare
Fereastra
de desenare
Cursorul grafic
AutoCAD
Linia de comenzi Bara de stare
Fig. 1.5. Fereastra principală de lucru AutoCAD 2016
Fig. 1.6. Meniul principal

Ultimele versiuni ale AutoCAD-ului propun o reorganizare a icon-urilor,
grupate şi ierarhizate în panouri de comenzi (ribbon panels – după modelul interfeţei
din ultimele versiuni ale pachetului Microsoft Office). Panourile se află implicit
reunite într-o bandă (Ribbon) din antetul ferestrei AutoCAD.
Linia de comenzi este bara plasată implicit în partea de jos a ferestrei.
Unde este afişat textul Type a command se introduc comenzile prin scrierea
denumirilor acestora sau folosind eventuale abrevieri, ulterior apăsând tasta Enter
pentru validare. În versiunile noi ale AutoCAD-ului se observă că la tastarea
primelor litere dintr-o comandă se deschide un meniu ce conţine toate comenzile
care încep cu secvenţa de caractere respectivă. Astfel comanda dorită se poate
executa printr-un simplu click în meniul respectiv.
3
Bara de stare, aflată în partea cea mai de jos a ferestrei principale de

lucru, permite activarea/ dezactivarea şi configurarea unor facilităţi de lucru
AutoCAD prin câteva butoane (SNAP, GRID, ORTHO, POLAR, OSNAP,
OTRACK).
Prin intermediul ferestrelor şi casetelor de dialog sunt afişate informaţii
sau sunt cerute intervenţii din partea utilizatorului. Elementele de interacţiune ce pot
fi întâlnite în ferestrele de dialog sunt: butoane de comandă ce determină o acţiune
concretă, casete de validare a unei opţiuni, butoane de selecţie unică, butoane de
selecţie multiplă, câmpuri editabile, etc. (Fig. 1.7).
Fig. 1.7. Caseta de dialog Drafting Settings
1.2.4. Apelarea comenzilor AutoCAD
Lucrul în AutoCAD presupune executarea succesivă de comenzi specifice.

Sistemul AutoCAD este pregătit pentru apelul unei comenzi numai dacă în linia de
comandă este afişat prompt-ul Type a Command.
Pentru apelarea unei comenzi, în vederea realizării unei acţiuni, se poate
proceda în unul din următoarele 4 moduri:
 tastarea numelui întreg al comenzii, urmată de un terminator de comandă
(tasta Enter sau tasta Space sau clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de
desenare);
 tastarea numelui scurt al comenzii (aproape toate comenzile au un nume
scurt), urmată de un terminator de comandă; spre exemplu, numele scurt al
comenzii Line (pentru trasarea unei linii) este l;
 selectarea cu mouse-ul a filei asociată comenzii din bandă (Ribbon); spre
exemplu, pentru comanda Line, fila Home, butonul Line.
 indicarea şi selectarea cu mouse-ul din meniul derulant ce apare odată cu
tastarea primelor caractere ale comenzii în linia de comenzi.
În general, metoda cea mai satisfăcătoare este cea care permite un lucru mai
rapid.
Lucrul corect în AutoCAD necesită urmărirea, în permanenţă a conţinutului
liniei de comenzi pentru că, indiferent de modul în care s-a apelat o comandă, toate
mesajele, opţiunile şi cererile de parametri necesari executării comenzii sunt afişate
în această fereastră.
4
Fig. 1.8. Meniul derulant ce conţine comenzile existente
Majoritatea comenzilor AutoCAD au asociate opţiuni de lucru. Opţiunile unei

comenzi fie îi particularizează modul de execuţie, fie stabilesc valorile unor
parametri necesari execuţiei şi care, ulterior, vor rămâne valori implicite.
Forma generală în care apare, în fereastra de comenzi, o comandă cu opţiuni
este:
Optiune implicită sau [ OPtiune1 / OPTiune2 / … ] <valoare implicita>:
Dacă există, opţiunile comenzii sunt afişate între paranteze drepte şi separate
prin caracterul slash (/).
Dacă opţiunea implicită de lucru convine şi cererea presupune specificarea
unei valori de parametru a cărei valoare implicită (dintre parantezele unghiulare)
convine de asemenea, este suficientă folosirea unei terminator de comandă pentru a
trece la o eventuală etapă în executarea comenzii sau a finaliza comanda.
Selectarea altei opţiuni a comenzii se poate realiza în două moduri:
- prin tastarea literelor majuscule din numele opţiunii (nu neapărat cu
majuscule), urmată de un terminator de comandă;
- din meniul contextual “Command-Mode Menu”, care apare dacă, în timpul
execuţiei unei comenzi cu opţiuni, se efectuează un clic dreapta cu mouse-ul
în fereastra de desenare.
În figura 1.9 este prezentată, ca exemplu de comandă cu opţiuni, comanda
pline (pentru desenarea unei polinii), cu opţiunile şi meniul contextual
asociat.
a) b)
Fig. 1.9 Opţiunile comenzii pline: a) în fereastra de comenzi;
b) în meniul contextual “Command-Mode Menu”
Unele comenzi pot fi apelate în mod transparent, adică în timpul execuţiei
altei comenzi. Nu orice comandă sau nu orice opţiune a unei comenzi poate fi
apelată astfel. Pentru apelul în mod transparent, fie se selectează cu mouse-ul (din
5
fila asociată sau meniu), fie se tastează numele acesteia precedat de caracterul
‘ (apostrof). Indiferent de modul de apel, ca efect, în fereastra de comenzi, apare
promptul >> care precede cererea asociată comenzii transparente (fig. 1.10). După
finalizarea acesteia, se revine în mod automat la prima comandă.
Fig. 1.10 Exemplu de apel în mod transparent

al comenzii grid în timpul execuţiei comenzii line
Apelul unor comenzi determină, în mod implicit, afişarea unei ferestre de
dialog, câmpurile şi casetele de control ale acesteia permiţând selectarea opţiunilor
şi stabilirea parametrilor de execuţie.
Orice comandă AutoCAD poate fi întreruptă prin apăsarea tastei Esc sau
selectând opţiunea Cancel din meniul contextual “Command-Mode Menu”
(fig.1.9b).
Repetarea ultimei comenzi, se poate realiza, în mod simplu, fie prin apăsarea
uneia dintre tastele Enter sau Space, fie selectând prima linie din meniul contextual
“Default Menu” care apare la un clic dreapta cu mouse-ul în fereastra de desenare
când comanda anterioară s-a finalizat (fig. 1.11).
Fig. 1.11 Meniul contextual “Default Menu”

Parcurgerea succesivă a istoriei apelurilor făcute în sesiunea de lucru curentă,
în vederea repetării unei comenzi, este posibilă cu tastele săgeţi şi trebuie urmată de
apăsarea tastei Enter.
Pentru a repeta de mai multe ori o comandă, înainte de apelul acesteia, din
linia de comandă se apelează comanda multiple urmată de un terminator de
comandă. La cererea Enter command name to repeat: se tastează numele comenzii
care se doreşte a fi apelată în mod repetat urmat de un terminator de comandă.
Întreruperea acestui proces se face prin întreruperea ultimei comenzi aflate în
execuţie. Nu pot fi repetate astfel comenzi care determină afişarea unei ferestre de
dialog.
6
Anularea efectului ultimei comenzi se realizează cu comanda u, fie prin

tastare, fie prin butonul asociat din bara de acces rapid, fie prin opţiunea Undo
din meniul contextual “Default Menu” (fig. 1.11).
1.2.5. Concepte de bază în AutoCAD
1.2.5.1. Spaţiul model şi spaţiul hârtie

Spaţiul model (“Model Space”) este folosit pentru crearea modelului
electronic asociat proiectului de lucru şi este practic spaţiul de lucru în timpul
desenării. Ca o confirmare a lucrului în acest spaţiu, în fereastra de desenare icon-ul
ataşat sistemului de coordonate are aspectul din figura 1.12a.
a) b) c)
Fig. 1.12 a) Icon-ul asociat spaţiului model; b) Icon-ul asociat spaţiului hârtie
c) Trecerea din spaţiul model în spaţiul hârtie
Spaţiul hârtie (“Layout Space”) este complementar spaţiului model, fiind
folosit pentru aranjarea pe ecran a unor vederi ale modelului şi alte operaţii în etapa
de pregătire a imprimării. Icon-ul asociat este cel din figura 1.12b.
Trecerea rapidă dintr-un spaţiu în celălalt se realizează apăsând butoanele
asociate acestora din bara aflată sub fereastra de desenare (fig.1.12c). În mod
implicit, există două butoane (Layout1 şi Layout2) pentru aranjare în vederea
imprimării, dar pot fi create oricâte spaţii hârtie.
Desenul se realizează la scară, în spaţiul model, şi toate dimensiunile sunt
exprimate în unităţi de desenare. Corespondenţa acestora cu unităţile de măsură
fizice (mm, cm, inch etc.) este realizată numai în etapa de pregătire a imprimării.
1.2.5.2. Sisteme de coordonate
Toate obiectele grafice create în AutoCAD aparţin unui spaţiu tridimesional,
chiar dacă intenţia este de a crea un desen bidimensional. AutoCAD utilizează, în
mod implicit, un sistem de coordonate principal, numit sistem de coordonate
universal şi abreviat WCS (“World Coordinate System”), care are originea în colţul
din stânga jos al ferestrei de desenare, orientările axelor Ox şi Oy aşa cum arată
icon-ul asociat (fig. 1.12) şi axa Oz perpendiculară spre ecran (spre noi), conform
regulii mâinii drepte. În orice moment al sesiunii de lucru, poate fi creat un alt
sistem de coordonate, numit sistem de coordonate al utilizatorului şi abreviat UCS
(“User Coordinate System”) cu originea şi orientările dorite pentru axe. Numai un
sistem de axe este activ la un moment dat.
1.2.5.3. Specificarea coordonatelor unui punct
Majoritatea comenzilor AutoCAD solicită, pentru a putea fi executate,
specificarea unuia sau mai multor puncte. Un punct este unic determinat prin
coordonatele sale faţă de originea sistemului de coordonate curent (WCS sau UCS).
7
La solicitarea unui punct, coordonatele acestuia pot fi specificate în mai multe

moduri:
1) în valori absolute, în raport cu originea sistemului de coordonate curent,
folosind unul din următoarele tipuri de coordonate:
 carteziene (separate prin virgulă la tastare): x, y, z
 polare: <
 cilindrice:<,z
 sferice: <<
De remarcat că, dacă una dintre coordonate este un unghi, la tastare
aceasta va fi precedată de caracterul < în loc de virgulă.
2) în valori relative în raport cu punctul curent (ultimul punct specificat);
acestea au semnificaţia deplasărilor pe axe faţă de acest punct şi, pentru a fi
specificate, trebuie precedate de caracterul @;
 @dx,dy,dz – pentru coordonate carteziene;
 @d< – pentru coordonate polare.
3) în valori relative în raport cu WCS, chiar dacă un alt sistem de coordonate
(UCS) este curent; pentru aceasta, coordonatele respective trebuie precedate de
caracterul *.
1.2.5.4. Iniţializarea unui desen
Înainte de a realiza un desen (de a crea prima componentă a acestuia), este
indicat să fie făcute câteva operaţii pregătitoare.
1. Configurarea convenţiilor de măsurare a distanţelor şi unghiurilor
Toate aceste configurări se pot realiza din fereastra de dialog Drawing Units
care apare după apelul comenzii units (fig.1.13).
De remarcat este că, în majoritatea cazurilor, convenţiile implicite pentru
distanţe şi unghiuri convin şi nu este necesară modificarea acestora.
Fig. 1.13 Fereastra de dialog Drawing Units

2. Stabilirea dimensiunilor spaţiului alocat desenului
Spaţiul alocat desenului (“drawing limits”) este o zonă dreptunghiulară alocată
desenului în fereastra de desenare. Stabilirea dimensiunilor spaţiului alocat
8
desenului se realizează cu comanda limits. Apelul acesteia solicită succsesiv

coordonatele colţului din stânga jos, respectiv dreapta sus, ca răspuns la cererile:
Opţiunea ON activează mecanismul de verificare a limitelor de desenare şi

determină afişarea mesajului **Outside limits la specificarea unor puncte în afara
acestora. Opţiunea OFF dezactivează acest mecanism.
3. Afişarea şi eventual configurarea reţelei ajutătoare de puncte grid
Reţeaua grid este o reţea ajutătoare rectangulară de puncte care nu fac parte
din desen şi este afişată numai în spaţiul alocat desenului. Se creează astfel o
referinţă vizuală asupra distanţelor.
În modul cel mai simplu, activarea/dezactivarea afişării reţelei grid se
realizează apăsând cu mouse-ul butonul GRID din bara de stare (fig. 1.14a).
a) b)
Fig. 1.14 Controlul reţei grid: a) meniul rapid; b) fereastra de dialog Drafting Settings
Dacă la activare apare mesajul Grid too dense to display, se măreşte pasul
reţelei (distanţa între două puncte) pe cele două direcţii ale axelor. Pentru aceasta,
cea mai simplă cale este afişarea meniului rapid de control al reţelei grid, prin
efectuarea unui clic dreapta cu mouse-ul pe butonul GRID şi selectarea opţiunii
Settings… Fereastra de dialog Drafting Settings permite modificarea celor doi paşi
în casetele text asociate câmpurilor Grid X spacing şi Grid Y spacing (fig.1.25b).
4. Vizualizarea întregii zone alocate desenului
Este posibil ca spaţiul afişat în zona de desenare să fie doar o porţiune din
spaţiul alocat desenului.
9
Prin apelul comenzii zoom, opţiunea All, spaţiul afişat va fi maximul dintre
spaţiul alocat desenului şi cel efectiv ocupat, acesta din urmă fiind gol în momentul
creării desenului.
1.2.6. Salvarea unui desen AutoCAD
Un desen AutoCAD este salvat implicit într-un fişier cu extensie .dwg,

respectând convenţia Windows pentru nume. Un asemenea fişier are asociată, în
mod automat, pictograma AutoCAD. Salvarea în AutoCAD este asemănătoare cu
operaţia corespondentă din orice program care rulează în Windows. Orice desen
realizat în AutoCAD poate fi salvat sau exportat în majoritatea formatelor grafice,
dar formatul de lucru AutoCAD este dwg.
1.2.7. Comenzi de desenare utilizate în lucrare
 LINE – desenează o linie poligonală formată din linii ca entităţi separate. Sunt
solicitate, la început, două puncte care definesc primul segment şi, în
continuare, punctul final al unui segment este considerat ca punct
iniţial pentru următorul.
Linie de comandă line sau l
Apelare Banda (Ribbon)
Draw
Se solicită specificarea punctului
iniţial. Dacă la această cerere se
Specify furnizează răspuns nul (tastele Enter,
first Space sau clic dreapta cu mouse-ul),
point: punctul de început va fi considerat
ultimul punct specificat anterior.
Specify Se solicită specificarea punctului

Cereri next următor.
şi point:
opţiuni
Anulează ultima specificare de punct.
Undo Devine activă numai după ce primul
punct a fost indicat.
Închide linia poligonală. Apare numai

după desenarea a două segmente ale
Close
liniei poligonale.
 TEXT sau DTEXT – permit scrierea unei linii de text, fiecare linie constituind
un obiect de tip text.
Linie de comandă text sau dtext sau dt
Apelare Banda (Ribbon)
10
Specify Opţiune implicită
start Se solicită specificarea punctului de
point of început.
text: Ulterior mai apar cererile:
Cereri - pentru dimensiunea caracterelor
şi (Specify height:)
opţiuni - pentru unghiul de rotaţie (Specify
rotation angle of text <0>:)
- pentru liniile succsesive de text
(Enter text:)
Justify Setează alinierea textului.

Se alege tipul dorit la cererea
Enter an option
Cereri
şi Style Se setează tipul fontului (forma
opţiuni caracterelor) ca răspuns la cererea
Enter style name or [?]
<STANDARD>:
Tastând ? se obţine o listă cu toate
stilurile de text.
La repetarea comenzii, dacă la cererea pentru punctul de start se furnizează un

răspuns nul (Enter sau clic dreapta cu mouse-ul), cererile pentru înălţimea
caracterelor şi unghiul de rotaţie nu mai apar, iar cursorul grafic este poziţionat
imediat sub linia anterioară de text.
1.3. Chestiuni de studiat

1. Se studiază toate opţiunile oferite de interfaţa de iniţializare.
2. Se creează un desen nou şi se realizează desenul din figura 1.15, inclusiv axele şi
textul aferent. Se cunosc următoarele
coordonate:
A(25,100); B(100,100);
C(120,0); D (170,0).
Se foloseşte simetria figurii şi se

atribuie axelor lungimile 325, respectiv
250, iar segmentele de dreaptă care
formează săgeţile for avea lungimile de
15 şi unghiul ascuţit pe care-l formează
Fig. 1.15 Desenul de realizat
va fi de 40°.
11
1.4. Modul de lucru

1. Se lansează în execuţie programul AutoCAD (vezi § 1.2.1.).
2. Se creează un desen nou şi se parcurg etapele de iniţializare ale acestuia (vezi
§1.2.5.4).
Pentru aceasta, se au în vedere următoarele aspecte:
- întrucât convenţiile implicite pentru distanţe şi unghiuri convin, nu este necesară
modificarea acestora;
- analizând desenul de realizat, se stabilesc dimensiunile convenabile ale
dreptunghiului care îl încadrează (spaţiul alocat desenului), spre exemplu 335 x 250;
- deoarece desenul de realizat are deja asociat un sistem de axe, specificarea
coordonatelor punctelor la trasarea liniilor va fi mai simplă dacă originea acestui sistem de
axe va coincide cu originea WCS.
- stabilirea spaţiului alocat desenului se realizează apelând comanda limits şi se
stabilesc coordonatele celor două colţuri opuse ale dreptunghiului de încadrare, respectiv
(-10, -125) şi (325, 125);
- referitor la reţeaua grid, un pas de 5 unităţi de desenare pe ambele direcţii ale
axelor este convenabil.
- iniţializarea se încheie cu vizualizarea întregii zone alocate desenului.
3. Se apelează comanda line prin una din cele patru metode (vezi §1.2.4. şi §1.2.7.)
pentru trasarea succesivă a axei Ox (de lungime 325) şi a segmentului superior al
săgeţii asociate care să aibă lungimea de 15 şi o direcţie aflată la unghiul de 160°
faţă de direcţia unghiului zero.
Primele două puncte necesare (iniţial şi capăt axă) vor fi specificate prin coordonate
carteziene absolute, iar ultimul prin coordonate relative polare (vezi §1.2.5.3).
4. Se repetă comanda line (vezi § 1.2.4.) şi se trasează segmentul din săgeata axei
Ox aflat sub axă, specificând coordonate carteziene pentru punctul care coincide cu
capătul axei şi coordonate relative polare pentru al doilea punct.
5. În mod similar, se trasează axa Oy şi săgeata asociată.
6. Constatând că mai este necesară apelarea repetată a comenzii line, se poate evita apelul
repetat explicit, precedându-i tastarea numelui de cuvântul multiple (vezi § 1.2.4.).
7. Tot cu comanda line, printr-un singur apel al acesteia, se desenează linia
poligonală deschisă care formează graficul de desenat. Pentru punctele
corespunzătoare vârfurilor A, B, C şi D se specifică coordonatele carteziene în valori
absolute (pentru că sunt cunoscute sub această formă), iar pentru restul punctelor,
ţinând seama de simetriile graficului, se specifică coordonatele carteziene relative în
raport cu punctul curent (vezi §1.2.5.3).
8. Se apelează comanda text (vezi §1.2.7) şi se scrie textul asociat graficului.
Înălţimea caracterelor va fi de 10 unităţi de desenare.
9. Se salvează desenul în directorul de lucru şi se închide sesiunea de lucru
AutoCAD.
12
2. UTILIZAREA COMENZILOR SIMPLE DE EDITARE

Lucrarea are ca scop iniţierea studenţilor în realizarea desenelor prin
îmbinarea lucrului cu comenzi de desenare şi comenzi de editare. Prin desene
simple, se exersează lucrul cu comenzile de desenare xline, ray, circle, arc, line,
comenzile de editare offset, array, mirror, trim, break, scale şi comenzile de
vizualizare zoom şi pan. Se urmăreşte şi însuşirea posibilităţii de schimbare a
tipului de linie folosită, precum şi de a crea o selecţie multiplă de obiecte în vederea
editării.

Pentru simplificarea realizării unui desen, de cele mai multe ori, lucrul cu
comenzile de desenare este îmbinat cu utilizarea comenzilor de editare şi
vizualizare.
2.2.1. Comenzi de desenare noi
 XLINE - creează linii de construcţie infinite, care sunt utilizate ca linii

ajutătoare.
Linie de comandă xline sau xl
Apelare Bandă (Ribbon)
Home-Draw
Specify a Cerere implicită
point: Solicită specificarea unui punct prin
care va trece linia, după care, la
cererea Specify through point:, se
va specifica un alt punct care va
concretiza direcţia liniei.
Hor Creează o linie infinită orizontală,
Cereri şi care trece printr-un punct care se
opţiuni cere a fi specificat.
Ver Creează o linie infinită verticală, care

trece printr-un punct care se cere a fi
specificat.
1
Ang Creează o linie infinită la un unghi
impus faţă de unghiul 0 sau faţă de o
altă linie existentă.
Se solicită specificarea unghiului
(Enter angle of xline (0) or
[Reference]:) şi a unui punct prin
care va trece linia (Specify through
point:).
Bisect Creează o linie infinită care este
bisectoarea unui unghi.
Se solicită specificarea vârfului
unghiului (Specify angle vertex
Cereri şi
point:), şi a două puncte de pe
opţiuni laturile acestuia (Specify angle start
point:, respectiv Specify angle end
point:).
Offset Creează o linie infinită paralelă cu un
alt obiect de tip linie (un obiect de
tip line, polyline, ray – o semidreaptă
sau xline).
Se solicită specificarea distanţei la
care va fi trasată (Specify offset
distance:) sau a punctului prin care
va trece (opţiunea Through).
 RAY - creează semidrepte (linii care pleacă dintr-un punct şi au o lungime

infinită) care pot fi utilizate ca linii ajutătoare.
Linie de comandă ray
Home-Draw
Specify start point: Solicită specificarea unui punct,
care va fi originea semidreptei.
Specify through point: Solicită specificarea unui alt punct
prin care va trece semidreapta.
Cereri Cererea se repetă, până la
furnizarea unui răspuns nul,
permiţându-se astfel crearea mai
multor semidrepte cu aceeaşi
origine.
 CIRCLE – desenează un cerc.

Linie de comandă Circle sau c
Home-Draw
2
Specify Cerere implicită
center Permite concretizarea cercului prin
point for centru şi rază/diametru. Se solicită
circle: specificarea centrului cercului,
operaţie urmată de cererea Specify
radius radius of circle or [Diameter]: care
solicită, printr-o distanţă, raza
(opţiunea implicită) sau diametrul
(opţiunea D).
diameter
3P Se trasează un cerc care trece prin
Cereri şi trei puncte care urmează să fie
opţiuni specificate.
2P Se trasează un cerc care trece prin

două puncte diametral opuse, care
urmează să fie specificate.
Ttr Se trasează un cerc tangent la două

(tan tan obiecte şi de rază dată. Se solicită, pe
radius) rând cele trei informaţii (indicarea a
două obiecte şi specificarea razei).
Ttr
 ARC – desenează un arc de cerc.

Linie de comandă arc sau a
Home-Draw
Start point: 3P Se trasează un arc de cerc care trece
Second point: prin trei puncte specificate.
End Point:
Start point: S,C,E Se trasează un arc de cerc

Center point: specificând punctul de start, centrul
End point: cercului din care face parte arcul şi
Opţiuni
punctul final.
Start point: S,C,A Se trasează un arc de cerc
Angle: şi unghiul inclus.
3
Start point: S,C,L Se trasează un arc de cerc
Lenght of Chord: şi lungimea corzii subîntinse.
Start point: S,E,D Se trasează un arc de cerc

End Point: specificând punctul de start, punctul
Direction: final şi direcţia tangentei la arc în
Opţiuni punctul de start.
Start point: Se trasează un arc de cerc la care este
End Point: cunoscut punctul de start, punctul
Radius: final şi raza cercului din care face
parte.
Răspuns nul Furnizând un răspuns nul, se trasează
(Enter sau Space un arc de cerc tangent la ultima
sau clic dreapta entitate desenată în punctul curent.
mouse) Se solicită ulterior doar punctul final.
2.2.2. Comenzi de editare
 OFFSET – desenează un obiect grafic de acelaşi tip cu unul existent (cerc,

arc, linie, polilinie) şi paralel cu acesta.
Linie de comandă offset sau o
Home-Modify
Specify offset distance: Cerere implicită
Se solicită specificarea distanţei, faţă
de obiectul de referinţă, la care va fi
trasat noul obiect grafic. Ulterior,
mai este cerut obiectul de referinţă
(Select object to offset:) şi apoi
indicarea, printr-un punct, a zonei
relativ la obiectul selectat (Specify
Cereri point on side to offset:).
şi opţiuni
Through: Presupune indicarea unui punct prin
care va trece noul obiect şi apoi a
obiectului de referinţă (Select object
to offset:). Cererile se repetă până la
furnizarea unui răspuns nul.
4
 ARRAY – efectuează copii multiple ale obiectelor selectate, care pot fi

dispuse matriceal (rectangular array) sau circular (polar array).
Afişează o fereastră de dialog.
Linie de comandă array sau ar
Apelare Bandă (Ribbon) Modify
Fig. 2.1 Fila asociată comenzii array, opţiunea Polar
 Selectarea obiectului de multiplicat

 Selectarea tipului de array (de exemplu, Polar array – fig. 2.1)
Informaţii  Centrul cercului de dispunere (Center point:)
solicitate - fie prin tastarea coordonatelor X şi Y;
- fie prin indicarea cu mouse-ul.
 numărul total de dispuneri, inclusiv originalul (Items);
- întinderea unghiulară a domeniului circular (Fill angle:);
Informaţii - unghiul între două copii (Angle between).
solicitate  Opţiunea de a roti obiectele, la dispunerea circulară, în jurul
propriului punct de bază (Rotate items).
 MIRROR – permite oglindirea obiectelor faţă de o axă, creând astfel obiecte

simetrice faţă axa de oglindire specificată.
Linie de comandă mirror sau mi
Home-Modify
Select objects: Se solicită obiectele de oglindit.
Specify first point of mirror line: Se solicită primul punct care
defineşte axa de oglindire.
Cereri Specify second point of mirror Se solicită al doilea punct care
line: defineşte axa de oglindire.
Erase source objects? [Yes/No] Se solicită dacă obiectele sursă vor fi
<No>: şterse după oglindire (opţiunea Yes)
sau nu (opţiunea No).
 TRIM – permite scurtarea unui obiect până la intersecţia cu alt obiect (muchie
tăietoare) sau decuparea unei porţiuni dintr-un obiect cuprinsă între
muchii tăietoare definite de alte obiecte.
5
Linie de comandă trim sau tr

Apelare Bandă (Ribbon) Home-Modify
Select cutting Se solicită selectarea uneia sau mai
edges ... multor muchii tăietoare. Pentru a
Select objects: selecta toate obiectele ca posibile
Cereri şi muchii tăietoare, se apasă tasta
opţiuni Enter.
muchie tăietoare
Select object to trim or shift- După terminarea selecţiei muchiilor

select to extend or [Project/ tăietoare, se solicită specificarea
Edge/Undo]: segmentelor care vor fi eliminate.
- Dacă punctul de selecţie este între o
muchie tăietoare şi un capăt al
obiectului, obiectul va fi scurtat cu
porţiunea care depăşeşte muchia.
- Dacă punctul de selecţie este între
două muchii tăietoare, porţiunea
între acestea va fi ştearsă şi obiectul
va fi împărţit în două.
- Dacă se ţine apăsată tasta Shift în
Cereri şi timpul selecţiei, obiectul va fi extins
opţiuni până la prima muchie tăietoare.
Project Se referă la modul de lucru în 3D.
Se referă la modul în care sunt
interpretate muchiile tăietoare:
- modul Extend extinde, în mod
imaginar, muchiile tăietoare până la
Edge
intersectia cu obiectele de decupat;
în modul No extend, se consideră
doar lungimea actuală a muchiilor
tăietoare.
Renunţă la cea mai recentă
Undo
modificare realizată de comandă.
 BREAK – permite ştergerea unei porţiuni dintr-un obiect grafic, cuprinsă între
două puncte, rezultând astfel două obiecte. Ca un caz particular,
comanda permite divizarea obiectului grafic în două obiecte
delimitate de un punct (fără ştergere).
Linie de comandă break sau br

6
Select object: Se solicită obiectul care trebuie
divizat. În mod implicit, punctul
prin care se selectează obiectul va
constitui primul punct care
defineşte decuparea.
Specify second break point or Se specifică al doilea punct de
[First point]: decupare sau, dacă primul punct
nu convine, se redefineşte
Cereri
(opţiunea F).
Înainte de După decupare Pentru ca al doilea punct să fie
decupare identic cu primul (divizare fără
decupare), se tastează pentru
acesta caracterul @.
Dacă pentru apelul comenzii se foloseşte instrumentul ( “Break at
Point”), nu este solicitat decât un punct, care va separa obiectul în două
părţi.
 SCALE – scalează (măreşte/micşorează) obiectele selectate cu un factor de

scalare specificat, faţă de un punct de bază.
Linie de comandă Scale sau sc
Select objects: Se solicită selectarea obiectelor care
vor fi scalate.
Obiectul
selectat
Specify base point: Se solicită punctul de bază faţă de
care se realizează scalarea.
Specify scale factor or [Reference]:

Cereri Specify scale factor: Opţiune implicită
şi opţiuni Se specifică factorul de scală
(subunitar pentru micşorare sau
supraunitar pentru mărire).
Copy Scalează o copie a obiectului selectat
Reference Permite furnizarea factorului de scală
prin referinţă. Se solicită o lungime de
referinţă (Specify reference length
<1>:) care poate fi specificată tastând
Lungimea Noua lungime Rezultat o distanţă sau indicând două puncte şi
de referinţă noua lungime (Specify new length:).
2.2.3. Comenzi de vizualizare
7
 ZOOM – măreşte/micşorează spaţiul afişat din desen (porţiunea vizibilă)

pentru evidenţierea detaliilor, respectiv condensarea imaginii, fără a afecta
distanţa absolută dintre puncte. Permite şi modificarea poziţiei în desen a
ferestrei de afişare.
Linie de comandă zoom sau z
Bandă (Ribbon) View-Navigate
Apelare
Realtime Modifică interactiv, în timp real,

factorul de vizualizare. Cursorul se
schimbă într-o lupă. Cu butonul
stâng al mouse-ului apăsat, o mişcare
în sus determină o creştere a
factorului de vizualizare şi o mişcare
în jos determină o scădere a acestuia.
Center
Afișează o vedere definită printr-un
punct central si o valoare de mărire
sau o înălțime .
Înainte După
Extents
Cele mai Determină vizualizarea tuturor
utilizate obiectelor din desen, suprafaţa
opţiuni afişată fiind spaţiul efectiv ocupat.
Înainte După
Permite specificarea ferestrei de
Window afişare ca o zonă dreptunghiulară
definită prin două colţuri opuse
(Specify first corner: şi Specify
opposite corner:). Acestea pot fi
Înainte După indicate cu mouse-ul sau precizate
prin coordonate.
Previous Se revine la fereastra de afişare
anterioară. Se pot restaura maxim 10
ferestre de afişare.
All Afişează maximul dintre spaţiul
alocat desenului şi spaţiul efectiv
ocupat.
8
Dynamic Mărește folosind o fereastră
dreptunghiulară descrisă de
utilizator.
Fereastra dreptunghiulară reprezintă
zona care se dorește a fi mărită.
Aceasta se poate micșora, mări sau
muta în jurul desenului.
Scale Mărește zona dorită utilizând un
factor de scalare.
La cererea factorului de scalare,
introducând o valoare urmată de x
factorul de scalare va fi raportat la
vederea curentă.
La cererea factorului de scalare,
introducând o valoare urmată de xp
factorul de scalare va fi raportat la
unitățile de spațiere.
Object Afișează unul sau mai multe obiecte
selectate cât mai mare posibil și în
centrul acestora.
 PAN – permite realizarea efectului de panoramare, respectiv vizualizarea

diferitelor porţiuni din desen fără a afecta factorul de vizualizare.
Apelare Linie de comandă Pan sau p
Bandă (Ribbon) View-Navigate
Press ESC or ENTER to exit, or Se permite deplasarea, cu butonul

right-clic to display shortcut din stânga al mouse-ului apăsat, a
menu. suprafeţei de afişare în fereastra de
afişare curentă.
Mesaj Meniul contextual, afişat cu un clic
afişat dreapta al mouse-ului când opţiunea
Realtime a uneia din comenzile
zoom sau pan este activă, permite
comutarea rapidă între cele două
comenzi.
2.2.4. Crearea unei selecţii multiple de obiecte
Ca răspuns la cererea Select objects: a comenzilor de editare, se pot selecta

simultan mai multe obiecte folosind ferestre de selecţie (dreptunghiulare sau
poligonale) sau linii poligonale tăietoare.
Specificarea unei ferestre dreptunghiulare de selecţie se realizează indicând
succesiv, cu butonul stâng al mouse-ului, două colţuri opuse. Există două tipuri de
astfel de ferestre:
9
- window, care determină selectarea tuturor obiectelor incluse în totalitate în

fereastră; în modul cel mai simplu, aceasta se specifică dacă la cererea de
selectare se indică cele două colţuri de la stânga spre dreapta (fig. 2.2a);
- crossing, care determină selectarea tuturor obiectelor incluse sau situate parţial
în fereastră; în modul cel mai simplu, aceasta se specifică dacă la cererea de
selectare se indică cele două colţuri de la dreapta spre stânga (fig. 2.2b).
a) b)
Fig. 2.2 Formarea mulţimii de selecţie: a) printr-o fereastră de tip window; b) printr-o
fereastră de tip crossing
Specificarea unei zone poligonale neregulate de selecţie se realizează

indicând succesiv, cu butonul stâng al mouse-ului, punctele care o definesc. Similar
ferestrelor window şi crossing, există zone poligonale de tip window polygon
(fig.2.3a), respectiv crossing polygon (fig. 2.3b) care pot fi folosite dacă la cererea
de formare a mulţimii de selecţie se tastează wp, respectiv cp, urmat de un
terminator de comandă.
a) b) c)
wp cp f
Fig. 2.3 Formarea mulţimii de selecţie: a) printr-o fereastră de tip window polygon; b)
printr-o fereastră de tip crossing polygon; c) printr-o linie poligonală tăietoare
deschisă fence
Într-un desen complex, este utilă selectarea obiectelor printr-o linie
poligonală tăietoare, care este indicată prin punctele succesive care o definesc. Este
opţiunea fence de creare a mulţimii de selecţie şi se activează tastând f urmat de un
terminator de comandă. Linia poligonală creată este deschisă, segmentele acesteia se
pot încrucişa şi va determina selectarea numai a obiectelor intersectate de ea
(fig.2.3c).
Eliminarea unui obiect dintr-o mulţime de selecţie se realizează apăsând
tasta Shift şi indicându-l cu butonul stâng al mouse-ului.
Obs. Pentru a afişa toate opţiunile disponibile pentru selecţie, la cererea Select
objects: se tastează ? urmat de terminator de comandă.
10
2.2.5. Tipul de linie al obiectelor grafice
Toate obiectele grafice sunt create utilizând tipul curent de linie care este
afişat în caseta de control Linetype din tab-ul Home grupul
Properties.
În mod implicit, tipul de linie al unui obiect grafic este Bylayer ceea ce
înseamnă că obiectul grafic creat “moşteneşte “ tipul de linie asociat stratului de
desenare din care face parte. Pentru stratul de desenare implicit, numit stratul 0,
acesta coincide cu tipul de linie Continuous.
Pentru ca tipul de linie al unuia sau mai multe obiecte grafice să fie altul decât
Bylayer, există două căi simple:
I. - se selectează obiectele respective;
- se accesează instrumentul Linetype şi se alege tipul dorit de linie din lista
derulantă de selecţie (fig. 2.4).
Fig. 2.4 Lista de selecţie a instrumentului Linetype

Dacă tipul dorit de linie nu apare în listă, opţiunea Other… determină afişarea
ferestrei de dialog Linetype Manager, din care, butonul Load… permite încărcarea
altor tipuri de linie (fig. 2.5). Apăsarea butonului Current va stabili ca tipul de linie
selectat să fie cel curent pentru obiectele care vor fi create ulterior.
Fig. 2.5 Fereastra de dialog Linetype Manager
11
Precizare
Fereastra de dialog Linetype Manager poate fi afişată în orice moment prin
apelul comenzii ltype (din linia de comandă sau din meniul Format / Linetype…).
II. Dacă tipul de linie dorit este disponibil (deja încărcat de sistemul
AutoCAD), o altă cale de a-l asocia unor obiecte grafice existente este de a modifica
proprietatea Linetype a acestora. Pentru aceasta, calea cea mai simplă este ca, după
selectarea obiectelor, să se efectueze un dublu clic cu butonul stâng al mouse-ului pe
unul din obiecte. Din fereastra care apare, se modifică proprietatea Linetype la
valoarea dorită.
Observaţii:
Aspectul liniilor depinde şi de factorul de scală asociat. Astfel, în desen pot
exista linii de acelaşi tip, dar factori de scală diferiţi. Factorul de scală implicit este
1, dar poate fi modificat global (pentru toate tipurile de linii din desen) sau
individual (pentru unul sau mai multe obiecte).
Factorul de scală global pentru linii (şi cele existente şi cele noi) poate fi
modificat prin valoarea variabilei de sistem ltscale accesibilă prin comanda ltscale .

1. Utilizând comenzile de desenare şi editare cunoscute, se va crea şi salva un fişier
care să conţină desenul din figura 2.6. Se cunosc diametrele cercurilor (în ordine
descrescătoare): 1= 300 mm; 2= 280 mm; 3= 160 mm; 4= 130 mm.
2. Într-un fişier nou, se va realiza desenul din figura 2.7, folosind cotele afişate.
2.4. Modul de lucru

1. Se lansează în execuţie programul AutoCAD.
§1.2.5.4).
12
10
60
45
20
10
10
5
60
5 65
15 75
Fig. 2.6 Primul desen de realizat Fig. 2.7 Al doilea desen de realizat
În etapa de stabilire a spaţiului alocat desenului, se constată că este suficientă o zonă
cu dimensiunile 300 şi 300, care are originea WCS în colţul din stânga jos.
3. Prin centrul spaţiului alocat desenului (intersecţia dorită
pentru axele de simetrie), se trasează, ca linii ajutătoare,
două linii infinite, una orizontală şi cealaltă verticală.
Pentru aceasta se apelează de două ori comanda xline, prima
dată selectând opţiunea Hor şi a apoi Ver (vezi §2.2.1). De
fiecare dată, la cererea Specify through point: se furnizează
coordonatele 150, 150.
4. Apelând de patru ori comanda circle, se trasează cercurile cu diametrele
specificate la punctul 2.3.1.
La cererea care solicită centrul (vezi §2.2.1), deoarece acesta
este la intersecţia liniilor de construcţie trasate anterior, se
poate folosi mecanismul Object Snap (abreviat OSNAP)
Intersection.
În general, mecanismul OSNAP permite specificarea unui
punct prin acroşarea cursorului (ca un magnet) într-un un punct
particular al unui obiect existent. Există mai multe moduri de
lucru OSNAP : Intersection (punct de intersecţie), Endpoint (extremitatea cea mai
apropiată), Midpoint (mijloc), Center (centru) ş.a.
Unul dintre modurile cele mai folosite de utilizare a mecanismului OSNAP constă în
activarea simultană a mai multe moduri, realizată prin apăsarea butonului OSNAP din
bara de stare . Controlul modurilor active simultan este realizat prin câmpul
Object Snap al fereastrei de dialog Drafting Setting (fig. 2.8) care se afişează dacă,
din meniului contextual afişat cu un clic dreapta cu mouse-ul pe butonul OSNAP, se
selectează opţiunea Object Snap Settings… Printre modurile active trebuie să fie şi
cel dorit (în cazul de faţă Intersection).
Ca alternativă de utilizare, la cererea de punct, se activează meniul contextual
OSNAP (fig. 2.9) apăsând simultan tasta Shift şi butonul din dreapta al mouse-ului,
din care se selectează modul OSNAP dorit (în acest caz Intersection).
La deplasarea cursorului pe ecran, cursorul se acroşează în cel mai apropiat punct faţă
de centrul selectorului care corespunde unui mod OSNAP activ. Pentru validarea
faptului că mecanismul lucrează, în punctul respectiv este afişat un marcator specific
modului OSNAP (pentru intersection semnul X)
13
Fig. 2.8 Fereastra de dialog Drafting Settings Fig. 2.9 Meniul contextual OSNAP
5. Cu comanda array, opţiunea polar array, se realizează dispunerea circulară de 16

ori, a uneia dintre cele două linii de construcţie pe un cerc cu centrul în punctul
de intersecţie a liniilor de construcţie.
Pentru indicarea centrului de dispunere se tastează coordonatele sau se utilizează
opțiunea Center-OSNAP (vezi §2.2.2 comanda array).
Obs. Pentru a evita ca întreaga dispunere să formeze un întreg se debifează opțiunea
Associative din grupul Properties – fila Array Creation (fila ce este afișată odată cu
utilizarea comenzii array).
6. Apelând comanda trim, se elimină
din cercuri şi linii segmentele care
nu trebuie să facă parte din desen.
La cererea muchiilor tăietoare (vezi
§2.2.2 comanda trim), se creează
mulţimea de selecţie printr-o
fereastră de tip crossing (vezi
§2.2.4), ca în figura alăturată.
La cererea porţiunilor de eliminat, se
indică succsesiv segmentele
respective.
La sfârşitul acestei etape desenul este realizat, cu excepţia axelor de simetrie.
7. Cu comanda line se trasează diametrul vertical al cercului cu
1= 300, linie care, după o scalare corespunzătoare, va deveni
axa de simetrie verticală.
Cele două puncte care definesc linia vor fi indicate prin
mecanismul OSNAP Quadrant, care acroşează cursorul în
punctele de pe cerc aflate la unghiuri cu valori multiplu de 90°.
Modul de folosire este identic cu cel al modului Intersection (vezi
indicaţiile de la pasul 4), marcatorul asociat fiind .
8. În mod similar, se trasează diametrul orizontal al aceluiaşi
cerc.
14
9. Prin scalare, se măresc lungimile celor două linii diametrale simetric faţă de
centrul cercurilor, astfel încât să depăşească conturul cercului celui mai mare cu
7 unităţi de desenare în fiecare parte.
Pentru aceasta, se foloseşte comanda scale, opţiunea Reference (vezi §2.2.2
comanda scale). La cererea Specify reference length <1>: se specifică 300, iar la
cererea Specify new length: se specifică 314.
10. Se selectează cele două linii (axele de simetrie) şi li se modifică tipul de linie
din Bylayer în Dashdot (linie-punct) prin una din cele două căi prezentate în
§2.2.5. Dacă efectul nu este vizibil (linia pare continuă), se modifică factorul de
scală al tipului de linie (vezi observaţia din §2.2.5).
11. Se salvează desenul realizat, cu numele l2a.dwg, în directorul de lucru.
12. Pentru a realiza desenul din figura 2.7, se creează mai întâi un fişier desen nou
(vezi §1.2.2. C) şi se parcurg etapele de iniţializare ţinând cont de dimensiunile
acestuia.
Se constată că, pentru spaţiul alocat desenului, se poate folosi o zonă dreptunghiulară
cu dimensiunile 120, 120.
Constatând că toate cotele desenului sunt multipli de 5, se impune pasul reţelei grid la
valoarea 5.
13. Se trasează trei semidrepte de construcţie, pe direcţia axelor de simetrie, cu
originea în colţul din dreapta jos al spaţiului alocat desenului.
Pentru aceasta, se apelează comanda ray (vezi §2.2.1) şi se specifică punctul de start
prin coordonatele 120,0.
Pentru a obţine semidreptele verticală, respectiv orizontală, la
cererile Specify through point: corespunzătoare, este util ca
modul grafic ORTHO să fie activ. Acesta este o facilitate
grafică care forţează deplasarea cursorului numai pe
orizontală sau verticală. Pentru a-l activa/ dezactiva se apasă
butonul ORTHO din bara de stare .
Pentru a obţine semidreapta înclinată la un unghi de 135° faţă de direcţia pozitivă a
axei Ox, la cererea corespunzătoare Specify through point:, se dezactivează modul
ORTHO şi se activează mecanismul OSNAP (unul dintre
modurile Endpoint sau Intersection să fie activ) şi
mecanismul POLAR (apăsând butonul cu acelaşi nume din
bara de stare). Acestea permit, dacă se ţine cursorul circa o
secundă pe punctul particular OSNAP (Endpoint sau
Intersection în acest caz), afişarea cu linie punctată a unui
vector de aliniere care trece prin acest punct şi impune o
direcţie care, în mod implicit este multiplu de 45°. Se mişcă
cursorul în jurul punctului până când direcţia afişată este
corectă (135° în acest caz) şi se indică un punct cu mouse-ul
pe această direcţie.
Se va realiza mai întâi, în următoarele câteva secvenţe, jumătatea din conturul
interior aflată între două axe de simetrie (vezi figura 2.10), care, ulterior, pentru a
întregi conturul, va fi oglindită faţă de această axă. Succesiunea de linii şi arce de
cerc va fi trasată în sens invers trigonometric.
14. Pentru a uşura activitatea de desenare, se va activa modul Grid Snap al
mecanismului SNAP care forţează deplasarea cursorului numai în nodurile unei
15
reţele rectangulare imaginare de puncte. Se impune pasul reţelei snap la valoarea

5 (egal cu cel al reţelei grid).
Fig. 2.10 Porţiunea din desen de

realizat la finalul pasului 19
Reţeaua Grid snap se activează, în modul cel mai simplu, dacă se efectuează un clic
dreapta cu mouse-ul pe butonul SNAP din bara de stare şi, din meniul contextual care
apare, se selectează opţiunea Grid Snap.
Pasul reţelei snap se stabileşte dacă, din acelaşi meniu contextual, se selectează
opţiunea Snap Settings… şi, în fereastra de dialog care apare, se specifică valorile
pentru Snap X spacing şi Snap Y spacing (în acest caz valoarea 5).
15. Cu comanda line, se desenează prima linie din contur (cea oblică), care pleacă
de pe axa de simetrie orizontală.
Specificarea primului punct se poate realiza cu mecanismul POLAR indicând ca
punct din care se afişează vectorul de aliniere originea obiectului orizontal de tip ray.
Când vectorul de aliniere are direcţia
dorită (180°), se tastează distanţa 75,
urmată de terminator de comandă.
Pentru indicarea punctului final, se
utilizează modul SNAP, punctul fiind
situat cu trei paşi snap mai la stânga şi doi paşi mai sus.
16. Pentru o mai bună vizualizare a detaliilor, cu comanda zoom şi una din opţiunile
realtime sau window, se măreşte zona de lucru (vezi §2.2.3).
17. Se desenează arcul de cerc tangent la linia trasată anterior în
punctul final al acesteia.
Se apelează comanda arc şi, la cererea Specify start point: se
furnizează un răspuns nul, iar pentru a răspunde la cererea Specify end
point of arc: se foloseşte mecanismul SNAP.
18. Se continuă cu o linie tangentă la arcul anterior şi lungimea de 10.
Pentru a impune primul punct şi direcţia, la prima cerere a comenzii line se furnizează
un răspuns nul.
19. Cu informaţiile oferite de cote, se trasează în continuare celelalte două arce de
cerc, până la axa de simetrie înclinată la 135°.
Pentru a indica punctul de coordonate (-65, 45) relativ la intersecţia axelor de
simetrie, se poate folosi modul From al mecanismului OSNAP. Acesta permite
specificarea unui punct prin coordonatele relative faţă de un alt punct. Pentru a-l
16
folosi, la solicitarea punctului, din meniul contextual OSNAP (fig. 2.10), se selectează
modul From, apoi se selectează punctul faţă de care vor fi precizate coordonatele
relative (în cazul de faţă capătul sau intersecţia axelor de simetrie) şi, la cererea
Offset:, se tastează coordonatele relative @-65,45.
Similar, se poate specifica şi punctul de coordonate (-60, 60) relativ la intersecţia
axelor de simetrie.
20. Cu comanda mirror (vezi §2.2.2 comanda mirror), se oglindeşte succesiunea de
linii şi arce creată anterior faţă de axa de simetrie înclinată la 135°.
Selectarea obiectelor de oglindit se realizează simplu printr-o fereastră de tip
crossing (vezi §2.2.4).
Cele două puncte care definesc axa de oglindire pot fi specificate simplu prin
mecanismul OSNAP Endpoint (capătul ultimului arc şi originea obiectelor de tip
ray).
21. Cu comanda offset (vezi §2.2.2), se creează
copii paralele la toate cele 10 obiecte (linii şi
arce succesive) dispuse la 10 unităţi de
desenare spre stânga faţă de obiectele
originale.
La cererea implicită, se specifică distanţa de 10,
iar la cererile succesive Select object to offset
or <exit>: şi Specify point on side to offset: se
indică obiectul de multiplicat, respectiv zona de
dispunere (orice punct în stânga obiectului
original).
Pentru o indicare mai uşoară a obiectelor cu mouse-ul, mecanismul SNAP este bine să
fie dezactivat.
22. Apelând comanda trim, se elimină porţiunile din cele două linii
extreme care depăşesc axele de simetrie orizontală şi verticală.
23. Apelând de două ori comanda line, se trasează linia orizontală şi
cea verticală, poziţionate la 5 unităţi de desenare de axele de simetrie învecinate.
Specificarea punctului de start cerut de comanda line se realizează uşor, cu mouse-ul,
dacă mecanismul SNAP este activ. Deoarece punctul final nu este definit prin
coordonate sau ca punct particular asociat unor obiecte existente, va fi indicat un
punct din reţeaua SNAP aflat după intersecţia liniei cu linia de contur, ulterior
eliminându-se segmentul de care nu este nevoie.
24. Cu comanda trim, se elimină porţiunile din cele două linii

trasate anterior care depăşesc liniile de contur interior.
25. Pentru că un segment din primele linii interioare de contur de
lângă axele de simetrie trebuie să aibă tipul de linie întreruptă,
cu comanda break se separă liniile respective în două linii
delimitate de intersecţiile cu liniile trasate la pasul 23.
Deoarece este vorba doar de o separare a unui obiect în două
obiecte, este mai simplu dacă foloseşte instrumentul din
grupul Modify (vezi §2.2.2 comanda break).
26. Se selectează cele două linii care trebuie să fie întrerupte şi li se asociază tipul de
linie Dashed.
17
Modul de lucru este similar celui de la pasul 10. Deoarece liniile sunt scurte, pentru ca
aspectul de linie întreruptă să fie vizibil, este necesar un factor de scală al tipului
curent de linie mic (0.2 de exemplu).
Pentru a obţine axele de simetrie cu lungimea şi aspectul dorit (linie-punct) se pot
prelucra liniile de construcţie de tip ray.
27. Apelând comanda break de trei ori, se separă fiecare din liniile de tip ray în
două linii delimitate de un punct aflat la 7 unităţi de desenare de intersecţia cu
conturul exterior al desenului.
Precizarea punctului de separare se realizează simplu cu mecanismul OTRACK activ,
indicând ca punct OSNAP de aliniere intersecţia cu conturul
exterior al desenului (OSNAP Intersection), orientând
vectorul de aliniere pe direcţia respectivă (180°, 135°,
respectiv 90°) şi tastând 7 urmat de terminator de comandă.
28. Se elimină din desen cele 3 linii exterioare separate anterior (cu comanda
erase).
29. Se schimbă tipul de linie al axelor de simetrie în Dashdot şi, eventual, factorul de
scalare al tipului de linie.
30. Se salvează desenul cu numele l2b.dwg, în directorul de lucru şi se închide
sesiunea de lucru.
18
3. EDITAREA PRIN PUNCTE DE PRINDERE

Lucrarea are ca scop familiarizarea cu modul de utilizare a comenzilor de
editare care pot fi folosite cu ajutorul punctelor de prindere: stretch, move, rotate,
scale, mirror. Se exersează astfel o alternativă simplă pentru modificarea obiectelor
existente şi crearea de obiecte noi.

3.2.1. Generalităţi referitoare la punctele de prindere
Punctele de prindere (grip-uri) sunt pătrăţelele (albastre în mod implicit)

afişate pe obiectele selectate, în poziţii ce depind de tipul obiectului (la capete,
mijloc, centru ş.a,), cu condiţia ca selecţia obiectelor să se facă fără ca o comandă să
fie în execuţie (sub prompt-ul Type a command:).
Pentru afişarea grip-urilor, selectarea obiectelor se face numai în sintaxa
NOUN/VERB (Noun - obiect şi Verb - comanda de editare), existând două metode:
- indicarea succesivă a obiectelor cu butonul stâng al mouse-ului;
- modul automat (AUto) de creare a mulţimii de selecţie, printr-o fereastră care
poate fi:
o de tip Window, dacă indicarea celor două colţuri opuse este realizată de la
stânga la dreapta, obiectele selectate fiind cele complet incluse în fereastră;
o de tip Crossing Window, dacă indicarea celor două colţuri opuse este
realizată de la dreapta la stânga, obiectele selectate fiind cele complet
incluse, dar şi cele care intersectează fereastra.
Odată afişate, grip-urile pot fi neselectate sau selectate.
Starea neselectată este starea în care sunt afişate iniţial grip-urile obiectelor
selectate, implicit cu culoarea albastră.
Grip-urile neselectate sunt puncte de control ale obiectelor şi, de cele mai
multe ori, coincid cu punctele determinate cu ajutorul modurilor OSNAP (de fixare
pe obiecte).
Obiectele afişate cu grip-uri neselectate fac parte din mulţimea de selecţie şi
sunt afectate de operaţiile de editare.
După ce grip-urile sunt afişate, oricare dintre acestea poate fi selectat cu clic
stânga cu mouse-ul, pentru a activa modurile de editare specifice. Starea selectată
(caldă – „hot”) este starea în care grip-ul este roşu.
1
Grip-ul în starea caldă este utilizat ca punct de bază implicit în acţiunile de

editare.
Pentru a avea simultan mai multe grip-uri selectate, se ţine apăsată tasta
SHIFT în timp ce se selectează, începând cu primul.
Când există cel puţin un grip selectat, în linia de comandă, în locul prompt-ului Type
a Command: apar o serie de opţiuni de editare specifice editării cu ajutorul punctelor
de prindere. Acestea sunt disponibile, de asemenea, şi din meniul cursor grip
(fig.3.1a) afişat cu un clic dreapta al mouse-ului în zona de desenare, cu condiţia să
existe cel puţin un grip selectat.
a) b)
Fig. 3.1 Meniuri cursor pentru editare:
a) folosind grip-urile (există cel puţin un grip selectat);
b) cu sintaxele extinse ale comenzilor (grip-urile sunt neselectate).
Dacă se realizează un clic dreapta cu mouse-ul când grip-urile sunt toate

neselectate, apare meniul cursor pentru editare (fig. 3.1b), care conţine comenzile de
editare cele mai utilizate, în varianta completă (cu toate opţiunile). Acesta apare ori
de câte ori se realizează un clic dreapta în zona de desenare după o selecţie şi dacă
nu este nici o comandă de editare în execuţie.
Opţiunile celor două meniuri, chiar dacă unele au acelaşi nume, sunt diferite.
Trecerea grip-urilor din starea selectată în starea neselectată se realizează
prin apăsarea tastei ESC. Dezafişarea grip-urilor presupune apăsarea încă o dată a
tastei ESC.
3.2.2. Opţiunile de afişare a punctelor de prindere
Afişarea punctelor de prindere constituie o facilitate AutoCAD opţională.

În mod implicit, acest mecanism este activ, existând posibilitatea de a-l dezactiva
prin debifarea opţiunii Show Grips din eticheta Selection a ferestrei de dialog
Options (fig. 3.2). Tot din această fereastră de dialog pot fi modificate culorile de
afişare ale grip-urilor neselectate şi selectate şi dimensiunea acestora.
2
Fig. 3.2 Opţiunile legate de punctele de prindere din fereastra de dialog Options
3.2.3. Opţiunile de editare cu puncte de prindere
Când un grip a fost selectat, sunt disponibile opţiunile de editare STRETCH,

MOVE, ROTATE, SCALE şi MIRROR. În linia de comandă este afişată implicit
prima opţiune (STRETCH) în locul prompt-ului Type a command:, dar pot fi
parcurse ciclic toate opţiunile apăsând una din tastele Space sau Enter. Opţiunile pot
fi accesate direct şi din meniul cursor pentru editare cu grip-uri (fig. 3.1a).
Opţiunile de editare cu grip-uri, în ordinea lor de apariţie este:
** STRETCH **
Specify stretch point or
[Base point/Copy/Undo/eXit]:
** MOVE **
Specify move point or
** ROTATE **
Specify rotation angle or
[Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]:
** SCALE **
Specify scale factor or
[Base point/Copy/Undo/Reference/eXit]:
** MIRROR **
Specify second point or
3
În general, opţiunile de editare cu grip-uri afectează toate obiectele

evidenţiate cu grip-uri, iar punctul de bază implicit este ultimul grip selectat.
Excepţie face opţiunea STRETCH care afectează doar obiectele care sunt ataşate la
grip-urile selectate.
Subopţiunile Base point, Copy, Undo şi eXit sunt comune tuturor opţiunilor
de editare cu grip-uri:
Base (B) permite specificarea unui alt punct de bază în loc de grip-ul
selectat;
Copy (C) permite o copiere multiplă, respectiv operaţii succesive de editare
de acelaşi fel, cu acelaşi punct de bază; rămâne activă până la
ieşirea sub prompt-ul Type a command:
Undo (U) anulează efectul ultimei copieri sau ultimei selecţii pentru punctul
de bază; funcţionează numai după o operaţie Copy sau Base;
Reference (R), existentă doar la opţiunile ROTATE şi SCALE, permite
stabilirea sau indicarea (cu mouse-ul, prin două puncte) a unei noi
referinţe pentru lungime (la opţiunea SCALE) sau unghi (la
opţiunea ROTATE).
3.2.4. Reţeaua grid auxiliară pentru subopţiunea COPY
Fiecare din cele cinci moduri de editare cu ajutorul punctelor de prindere

este prevăzut cu opţiunea copy. La apelul acesteia, obiectele originale rămân
nemodificate, modificările fiind efectuate asupra copiilor acestora.
După crearea primei copii, cu oricare opţiune a editării cu grip-uri, este
stabilită în mod automat o reţea auxiliară grid, ai cărei paşi sunt determinaţi de
locaţia primei copii, respectiv distanţele pe X şi Y între punctul de bază şi primul
punct de dispunere.
Următoarele copii pot fi forţate să se acroşeze în nodurile acestei reţele,
similar modului SNAP, dacă se apasă tasta SHIFT în timp ce se plasează copiile.
Spre exemplu, poate fi realizată o dispunere polară (ca la comanda ARRAY)
folosind grip-urile, opţiunea ROTATE, subopţiunea Copy şi reţeaua auxiliară grid.
3.2.5. Comenzi de editare noi
 STRETCH - permite deformarea părţilor unui desen (prin mărire sau

micşorare), fără a afecta legăturile cu alte obiecte.
Linie de comandă stretch sau s
Modify
Select Se creează mulţimea de selecţie printr-o
objects: fereastră de tip Crossing Window sau
Crossing Polygon (§2.2.4). Obiectele
Cereri şi complet incluse în fereastră vor fi mutate,
opţiuni iar cele care intersectează fereastra vor fi
deformate (se mută capătul din fereastră,
iar celălalt rămâne în aceeaşi poziţie).
4
Specify Se specifică un punct de bază (punctul 3)
base
point or
displace
ment:
Specify Se specifică al doilea punct (punctul 4) sau
second se apasă tasta Enter dacă se doreşte ca
point of deplasările pe axe să fie egale cu
displace coordonatele punctului de bază.
ment:
Spre deosebire de modul Stretch al editării cu puncte de prindere, comanda stretch nu
permite deformarea cercurilor sau a elipselor
 CHAMFER - permite conectarea printr-un segment de dreaptă a două obiecte

care nu sunt paralele, determinând extinderea sau scurtarea acestora
pentru realizarea îmbinării. Este utilizată de obicei pentru teşirea
vârfurilor.
Linie de comandă chamfer sau cha
Apelare Bandă (Ribbon) Modify
Select first Se selectează prima linie pentru

line conectare şi apoi, la cererea Select
second line:, cealaltă linie, îmbinarea
realizându-se cu setările implicite.
Cereri şi
opţiuni
Polyline Se selectează o polilinie care va fi
teşită în toate colţurile.
Dacă în polilinie există segmente prea
scurte care nu permite realizarea
teşiturii, acestea nu se teşesc.
Distance Se solicită specificarea, pe rând, a două

distanţe care semnifică distanţele faţă
de vârf ale fiecărui punct final al
teşiturii.
5
Angle Distance Cere specificarea unei distanţe
(Specify chamfer length on the first
line:) care va fi folosită pentru primul
segment (distanţă) care defineşte
Angle teşitura şi a unui unghi (Specify
chamfer angle from the first line:)
faţă de prima linie care va determina al
doilea segment de teşire.
Trim/No Enter Trim mode În modul Trim, în mod automat, la
trim option [Trim/No teşire se scurtează sau se prelungesc
trim] <current>: cele două linii selectate. În modul No
Trim cele două linii selectate rămân
nemodificate.
Method Enter trim Se specifică metoda folosită pentru
method definirea teşiturii (Distance – două
[Distance/ distanţe sau Angle – o distanţă şi un
Angle]<current>: unghi).

Se va realiza desenul din figura 3.3 utilizând în mod predominant, pentru
editarea şi crearea obiectelor, opţiunile de lucru cu puncte de prindere.
6
3.4. Modul de lucru

2. Se creează un desen nou şi se parcurg etapele de iniţializare ale acestuia.
Limitele spaţiului de desenare vor fi determinate de perechile (0,0) şi (400,200).
3. Se salvează desenul cu numele l3.dwg în directorul de lucru.
4. Cu comanda rectangle, se desenează un dreptunghi cu lungimea de 300 unităţi
de desenare şi lăţimea de 160, centrat în spaţiul alocat desenului.
5. Se deplasează la stânga, pe rând, vârfurile din stânga sus şi dreapta sus ale
dreptunghiului cu 40 unităţi de desenare.
Pentru deplasarea la stânga a vârfului din stânga sus, se selectează dreptunghiul cu
opţiunea Crossing Window a modului AUto şi se trece în starea caldă grip-ul asociat
vârfului. Se constată, în linia de comandă, că modul de editare Stretch cu grip-uri este
activ. Se verifică să fie activat modul Extension al mecanismului OSNAP şi se indică
vârful respectiv, fără a-l selecta printr-un clic de mouse. La apariţia vectorului de
aliniere în prelungirea laturii orizontale, se tastează distanţa de 40 şi Enter.
Deplasarea celuilalt vârf se realizează în mod similar.
6. Cu comanda line se desenează prima crestătură din stânga, cu înălţimea de 20 şi
lăţimea de 10.
7. Folosind modul de editare cu grip-uri, opţiunea Move, subopţiunea Copy, se
copiază de trei ori linia poligonală deschisă creată anterior, deplasarea impusă
între două dispuneri succesive fiind de 60.
Pentru aceasta, se selectează linia poligonală deschisă (cele trei segmente) şi, dintre
grip-urile afişate, se trece în starea caldă cel din stânga sus. Se baleiază opţiunile de
editare cu grip-uri (cu tasta Enter sau Space) până când se ajunge la opţiunea Move.
Se selectează subopţiunea Copy. Pentru prima dispunere, la cererea Specify move
point:, cu modul Polar activ şi vectorul de aliniere pe direcţia orizontală se tastează
60 urmat de Enter. Ţinând apăsată tasta Shift, celelalte două dispuneri vor fi forţate să
se acroşeze în nodurile reţelei auxiliare grid a cărei rezoluţie e determinată de poziţia
primei dispuneri. În timpul acestei ultime operaţii, este indicat ca modurile Polar şi
Osnap să nu fie active.
8. Se repetă operaţia anterioară pentru a crea o altă copie a aceleiaşi selecţii (care
ulterior va fi scalată), dispusă cu 30 de unităţi de desenare mai la dreapta.
9. Se scalează această dispunere, faţă de punctul median din partea de sus, cu
factorul de scalare 1.5
Se selectează linia poligonală deschisă şi se trece în starea caldă, pentru a activa
opţiunile modului de editare cu grip-uri, grip-ul din stânga sus.
7
După ciclarea opţiunilor de editare până la Scale, se selectează subopţiunea Base
point şi se specifică noul punct de bază ca fiind @5,0 (mai la dreapta cu 5 faţă de
vechiul punct de bază).

Se specifică apoi, prin tastare, factorul de scală 1.5
10. Similar punctului 6, se obţin cele două copii ale ultimei linii poligonale deschise.
11. Cu comanda trim, se înlătură din latura de sus a paralelipipedului segmentele

care nu fac parte din desen.
12. Se deplasează în sus marginea superioară a primului dinte cu 10 unităţi de

desenare.
Se selectează obiectele într-o fereastră Crossing Window şi se trec în starea caldă
simultan cele două grip-uri din partea de sus (se ţine tasta Shift apăsată la indicarea
celor două grip-uri).

Pentru a activa opţiunile de editare cu grip-uri se indică unul din grip-uri. În modul
Stretch, cu modul Ortho activ, se specifică drept “stretch point” un punct cu 10 unităţi
mai sus decât punctul de bază.
13. Se repetă operaţia anterioară de două ori pentru a realiza înălţimile
corespunzătoare şi pentru dintele al treilea şi al cincilea.
14. Se apelează comanda chamfer pentru a realiza teşitura din colţul din dreapta
sus.
Primul apel al comenzii are doar scopul de a seta cele două distanţe (de 30 unităţi de
desenare) faţă de vârf ale capetelor teşiturii. Eliminarea vârfului prin teşitură se
realizează la al doilea apel al comenzii.
15. Se repetă comanda chamfer pentru eliminarea prin teşire a colţului din stânga
jos.
16. Se oglindeşte succesiunea de crestături şi dinţi realizate în partea de sus a figurii
faţă de o axă orizontală ce trece pe la jumătatea înălţimii paralelogramului.
Se creează mulţimea de selecţie printr-o fereastră Window şi se selectează cel mai din
stânga grip. Se ciclează opţiunile de editare cu grip-uri până la Mirror, se selectează
subopţiunea Copy şi apoi se specifică noul punct de bază (subopţiunea Base point),
care va fi primul punct al liniei de oglindire, la jumătatea înălţimii paralelogramului.
Pentru aceasta, se poate folosi modul Otrack. Al doilea punct al liniei de oglindire,
aflat pe orizontală, se poate specifica cu modul Ortho activ.
8
17. Se mută obiectele obţinute la pasul anterior cu 30 de unităţi de desenare mai la

dreapta faţă de colţul de jos al teşiturii din stânga.
Se selectează obiectele de mutat printr-o fereastră Window şi se selectează cel mai
din stânga grip. Se ciclează opţiunile de editare cu grip-uri până la Move. La cererea
Specify move point: se tastează From, apoi se specifică colţul de jos al teşiturii din
stânga, iar la cererea Offset se tastează @30,0.
18. Cu comanda trim se înlătură segmentele din latura de jos a paralelogramului care
19. Se salvează desenul.
9
4. REALIZAREA DESENELOR LA SCARĂ

Lucrarea are ca scop însuşirea de către studenţi a modului de realizare a unui
desen la scară, respectând regulile de bază ale desenului tehnic. În acest sens, se
urmăreşte familiarizarea cu trasarea obiectelor grafice cu grosime (polilinii şi inele
circulare pline), crearea şi utilizarea sistemului de coordonate UCS, folosirea
comenzilor de editare fillet şi pedit şi lucrul cu straturi de desenare.

4.2.1. Comenzi de desenare noi
 PLINE - creează o polilinie 2D formată dintr-o succesiune de segmente de

dreaptă şi arce de cerc care pot avea grosime fixă sau variabilă şi care
se constituie într-un singur obiect grafic.
Linie de comandă pline sau pl
Draw
Specify start point:
Întotdeauna, prima solicitare este a punctului de
start.
În modul de lucru line (modul de lucru implicit) se trasează o linie.
Se solicită punctul final pentru

Next segmentul de dreaptă următor
point:
Cereri şi Determină comutarea poliliniei din modul de lucru line în modul de

Arc
lucru arc (în continuare se va desena un arc de cerc).
opţiuni
Permite închiderea poliliniei cu
un segment de dreaptă, din
Close punctul curent în punctul de
start.
Permite specificarea grosimii
Halfwi segmentului următor indicând
dth jumătate de valoarea ei.
Length Solicită specificarea unei
1
distanţe care va fi lungimea
segmentului de dreaptă următor,
trasat în prelungirea segmentului
anterior al poliliniei sau tangent
la arcul anterior.
Determină ştergerea secvenţială a ultimului segment al poliliniei
Undo
Solicită specificarea, pe rând, a

grosimii de început şi de sfârşit a
Cereri şi noului segment. Este permisă
opţiuni Width deci şi o grosime variabilă a
acestuia.
În modul de lucru arc
Opţiunile Angle, Center, Direction, Radius şi Second pt sunt similare cu

opţiunile cu acelaşi nume ale comenzii arc.
Opţiunile Halfwidth, Undo şi Width sunt similare celor cu acelaşi nume ale
modului de lucru line.
Opţiunea Line determină comutarea poliliniei în modul de lucru arc.
 RECTANGLE – creează un dreptunghi, ca un caz particular de obiect grafic de tip

polilinie
Linie de comandă rectangle sau rec
Bandă (Ribbon)
Apelare Draw
Specify first Se solicită unul din colţurile opuse ale

corner point: dreptunghiului.
1
Cererea este urmată de opţiunile
Specify other Se solicită celălalt colţ al dreptunghiului.

Cereri şi corner point:
opţiuni
Area Se solicită aria dreptunghiului, ulterior

specificându-se modul de calcul al
dimensiunilor dreptunghiului, mai exact
utilizând lungimea sau lăţimea acestuia care
va fi solicitată la cerinţa următoare.
2
Dimensions Se solicită dimensiunile dreptunghiului:
- lungimea, la cererea Specify length for
rectangles:
- lăţimea, la cererea Specify width for
rectangles:
După specificarea dimensiunilor, cererea
Specify other corner point or
[Dimensions]: se repetă, aşteptându-se
indicarea cu mouse-ul a zonei în care să fie
plasat al doilea colţ.
Rotation Se solicită specificarea unghiului de rotaţie
al dreptunghiului.
Cereri şi Chamfer Permite specificarea celor două distanţe
opţiuni care definesc teşitura care va fi aplicată la
toate colţurile următorului dreptunghi
trasat. Acestea vor fi furnizate la cererile
Specify first chamfer distance for
rectangles:, respectiv Specify second
chamfer distance for rectangles:
Elevation Permite specificarea elevaţiei, definită ca distanţa
obiectului în sus sau în jos faţă de planul de construcţie
XY, măsurată pe axa Z.
Fillet Permite specificarea razei cu care vor fi racordate toate
colţurile următorului dreptunghi trasat, ca răspuns la
cererea Specify fillet radius for rectangles:
Thickness Permite specificarea înălţimii care permite extrudarea
(reliefarea) obiectului grafic deasupra sau sub planul de
construcţie.
Width Solicită grosimea liniilor de contur ale dreptunghiului.
 DONUT – desenează o coroană circulară plină.

Linie de comandă donut sau do
Draw / Donut
Se solicită diametrul interior (inside diameter),
diametrul exterior (outside diameter) şi
centrul. Pentru a putea insera mai multe
Cereri obiecte cu diametrele indicate la un singur
apel al comenzii, solicitarea centrului se
repetă până la furnizarea unui răspuns nul.
4.2.2. Comenzi de editare
 FILLET – permite conectarea (racordarea) a două obiecte grafice (linii, linii

infinite, polilinii, arce de cerc, arce ce elipsă, cercuri etc.) printr-un arc
de cerc de rază specificată. Segmentele care depăşesc capetele arcului
3
sunt tăiate sau nu, în funcţie de modul de racordare curent.

Linie de comandă Fillet sau f
Modify
Meniu Modify / Fillet
Current settings: Mode = curent, Radius = curentă
Select First Object: Se solicită primul obiect dintre

cele două de racordat.
Select second object: În continuare, este cerut al doilea

obiect. Racordarea este realizată
cu valoarea curentă a razei şi cu
modul curent de racordare.
După racordare
Polyline Inserează arce de racordare în
fiecare vârf al poliliniei care va fi
Cereri şi selectată. Dacă două segmente
Înainte de racordare
opţiuni de dreaptă din polilinie sunt
conectate printr-un arc de cerc,
acesta este eliminat şi înlocuit cu
După racordare
arcul de curbură.
Radius Permite stabilirea razei arcului de racordare ca răspuns la
cererea Specify fillet radius <valoarea curentă>:
Valoarea specificată va deveni curentă pentru racordurile
următoare, dar nu le va afecta pe cele existente.
Trim Prin opţiunile cererii afişate,
Enter Trim mode option [Trim/No trim] <Trim>:
stabileşte dacă segmentele din obiectele racordate care
depăşesc arcul de racord sunt eliminate (modul Trim) sau
nu (modul No trim). Modul trim este cel implicit.
Multiple Permite selectarea mai multor perechi de obiecte în vederea
racordării acestora cu valoarea curentă a razei.
 PEDIT – permite editarea unui obiect grafic care este de tip polilinie (creat cu
comenzile pline, rectangle, donut sau polygon) sau care poate fi transformat
în polilinie (creat cu comenzile line sau arc). Cercurile şi elipsele nu pot fi
convertite în polilinii.
Linie de comandă pedit sau pe

Modify
4
Select polyline or Se solicită selectarea poliliniei de editat. Prin opţiunea
[Multiple]: Multiple, se pot indica, printr-o metodă de selecţie multiplă
(în afară de indicarea succesivă cu mouse-ul) a mai multor
Cereri şi polilinii de editat simultan. Dacă cel puţin unul dintre
opţiuni obiectele selectate nu este de tip polilinie (este de tip arc
sau linie), se solicită convertirea într-o polilinie:
Close Determină închiderea poliliniei printr-un segment de dreaptă. Dacă

era închisă, opţiunea Close este înlocuită de Open (deschiderea
poliliniei).
Join Permite concaternarea poliliniei cu alte polilinii, linii sau arce de
cerc care vor fi indicate la cererea Select objects:.
Polilinia iniţială trebuie să fie deschisă şi, dacă selectarea acesteia
nu s-a făcut cu opţiunea Multiple, obiectele de concatenat trebuie
să aibă un capăt comun.
Width Permite specificarea unei grosimi constante pentru întreaga
polilinie.
Edit Vertex
Permite marcarea unui nod al poliliniei (cu marcatorul X) ca nod
curent şi apoi editarea acestuia şi a segmentelor următoare din
polilinie. La selectare, apare următorul subset de opţiuni:
Next Deplasează marcatorul X la nodul următor

Previous Deplasează marcatorul X la nodul anterior
Cereri şi Memorează nodul marcat cu X şi apar alte subopţiuni
opţiuni [Next Previous Go eXit] <N>: care permit indicarea
Break unui alt nod (prin deplasare din nod în nod cu Next şi
Previous) şi apoi întreruperea poliliniei între cele
două puncte cu Go.
Permite adăugarea unui nod nou între cel curent şi
Insert
următorul.
Move Permite deplasarea nodului marcat în altă poziţie care
este solicitată (Specify new location for marked
vertex:).
Regen Determină regenerarea poliliniei.
Straighten Memorează nodul marcat cu X şi, prin aceleaşi
subopţiuni ca la opţiunea Break, se indică un alt nod,
între cele două nodului realizându-se îndreptarea
poliliniei (înlocuirea tuturor segmentelor cu un singur
segment de dreaptă).
Tangent Permite specificarea direcţiei de tangenţă în nodul
curent (printr-un unghi), informaţie utilizată ulterior
de opţiunea Fit.
Width Permite modificarea grosimii de start şi finale pentru
segmentul următor.
eXit Determină ieşirea din modul Edit vertex.
5
Fit Determină calcularea şi trasarea unei curbe de interpolare, formată
din arce de cerc, care trece prin toate nodurile şi respectă direcţiile
2
de tangenţă din fiecare nod.
Spline Realizează o interpolare a poliliniei printr-o funcţie spline.
Decurve Determină ştergerea punctelor de control suplimentare introduse
de curba de interpolare (Fit sau Spline) şi îndreaptă toate arcele de
cerc.
Ltype gen Controlează modul de generare a tipului de linie în nodurile
poliliniei (Enter polyline linetype generation option [ON
OFF]<Off>).
Cereri şi
opţiuni
Pentru valoarea Off Pentru valoarea On
Undo Anulează, în mod secvenţial, operaţiile de editare anterioare.
4.2.3. Lucrul cu sistemul de coordonate al utilizatorului (UCS)
În orice moment, poate fi creat, salvat şi restaurat un sistem de coordonate

propriu (al utilizatorului), numit UCS (“User coordinate System”). Într-un UCS,
originea şi direcţiile axelor pot fi mutate, rotite sau chiar aliniate cu obiectele
desenului, dar axele rămân în permanenţă perpendiculare între ele. Numai un UCS
poate fi activ la un moment dat într-o fereastră de afişare.
 UCS – comanda AutoCAD pentru crearea şi modificarea unui sistem de
coordonate al utilizatorului.
Linie de comandă ucs
View – Coordinates - UCS
Începând cu AutoCAD 2012, UCS-ul se poate muta și rotii prin tragere cu
mouse-ul:
- Pentru mutarea originii sistemului, se selectează UCS-ul, se execută clic
stânga pe origine (pătrăţelul albastru) și se dă clic în noua locaţie a acestuia;
- Pentru rotirea axelor X și Y se selectează UCS, se efectuează clic stânga pe
unul din cele două cerculeţe albastre și se execută clic în noua locaţie.
Altă modalitate de editare a UCS-ului este aceea de a utiliza comanda UCS
sau de a accesa fila View – Coordinates – UCS. Comanda are o mulţime de
Opţiuni opţiuni și există butoane pentru fiecare dintre acestea. La executarea comenzii
vor apărea următoarele cerinţe:
Origin Opţiune implicită

Noul UCS se specifică prin deplasarea originii sistemului de axe
curent, orientarea axelor rămânând aceeaşi. La cererea Specify
origin of UCS <World>:, se va indica noua origine raportată la
vechea origine.
Face Aliniază UCS-ul cu o faţă a unui obiect solid.
6
Named La selectarea opţiunii Named va apare următoarea solicitare cu 3
opţiuni posibile:
Restore: Activează unul din UCS-urile care au fost salvate anterior,

ca răspuns la cererea Enter name of UCS to restore or [?]:
Save: Salvează UCS-ul curent, cu un nume care va fi specificat.
Delete: Înlătură unul din UCS-urile create anterior.
OBject Noul UCS se defineşte pe baza unui obiect desenat, axa Z fiind
paralelă cu a obiectului selectat. Pentru fiecare tip de obiect selectat,
există o regulă pentru originea UCS. Exemplu: pentru un arc,
originea este centrul şi axa X trece prin capătul arcului cel mai
apropiat de punctul de selectare.
Previous Determină revenirea la UCS-ul anterior.
View În noul UCS, originea rămâne neschimbată, iar axa Z este
perpendiculară pe vederea curentă (paralelă cu ecranul).
World Este opţiunea implicită.
Stabileşte ca sistem de coordonate curent sistemul universal WCS.
X/Y/Z Roteşte UCS-ul curent în jurul axei specificate, cu un unghi ce va fi
specificat.
ZAxis Noul UCS se defineşte printr-o nouă origine şi un punct pe direcţia
pozitivă a axei Z.
4.2.4. Utilizarea straturilor de desenare
În multe situaţii, este util ca diferite obiecte grafice dintr-un desen să poată fi
vizualizate şi listate separat, ele definind un aspect particular al desenului. Aceste
entităţi pot fi dispuse pe straturi (“layers”) separate, desenul global fiind obţinut prin
suprapunerea straturilor de desenare, similar suprapunerii unor folii transparente.
Stratul de desenare implicit are numele 0.
Un strat de desenare este caracterizat prin mai multe proprietăţi, cele mai
semnificative având valorile curente afişate în caseta din Fila
Home - butonul Layers:
- nume, care respectă convenţiile Windows pentru asocierea numelor;
- vizibilitate (stările ON /OFF ), stratul de desenare în starea ON fiind vizibil
şi disponibil pentru plotare;
- stare Freeze /Thaw (Ingheţat/Dezgheţat), stratul îngheţat fiind invizibil şi
exclus de la acţiuni de regenerare, ascundere obiecte şi plotare; acţiunea de
îngheţare a straturilor este utilă, spre exemplu, pentru a creşte viteza de execuţie
a comenzilor zoom şi pan şi reducerea timpului de regenerare;
- stare Lock /Unlock (Blocat/Deblocat), în starea Lock obiectele din stratul
respectiv neputând fi selectate sau editate; obiectele din stratul blocat sunt
vizibile dacă stratul este ON sau dezgheţat; blocarea este utilă când se doreşte
vizualizarea, ca referinţă, a obiectelor din stratul respectiv, dar se editează obiecte
din alte straturi;
7
- culoare , culoarea de desenare stabilită pentru stratul respectiv având numele

generic Bylayer (asociată întregului strat şi moştenită de obiectele care fac parte
din el); în mod implicit este culoarea neagră;
- tip de linie, numit Bylayer (asociat întregului strat la creare sau ulterior şi
moştenit de obiectele care fac parte din el); în mod implicit, acesta este tipul de
linie continuă;
- grosimea liniilor de desenare, cea implicită fiind Default;
- stilul de plotare;
Comutarea unei proprietăţi dintr-o stare în starea complementară se
realizează, în modul cel mai simplu, cu un clic stânga cu mouse-ul pe iconul
respectiv din bara de instrumente.
Crearea şi/sau stabilirea tuturor proprietăţilor unui strat de desenare se face
din fereastra de dialog Layer Properties Manager (fig. 4.1) afişată fie apelând
comanda Layer, fie folosind butonul (Layers) din Fila Home.
Fig. 4.1. Detaliu în fereastra de dialog Layer Properties Manager

Similar modificării proprietăţilor din caseta aflată în bara de instrumente,
modificarea oricărei proprietăţi din fereastra de dialog este posibilă după un clic
stânga cu mouse-ul pe aceasta.
Pentru ca opţiunile comenzii layer să apară în fereastra de comenzi şi nu într-
o fereastră de dialog, la apelare, numele acesteia trebuie precedat de caracterul –
(minus):

Se va realiza, la scară şi fără a desena cotele, desenul din figura 4.2 care
reprezintă o vedere a unei ramificaţii cu flanşe. În stratul de desenare implicit, se vor
trasa contururile (cu linie continuă şi groasă de 0.6 unităţi de desenare) şi, într-un
strat de desenare nou, se vor trasa toate axele de simetrie (cu culoarea roşie, aspect
8
de linie-punct şi fără grosime). Toate axele de simetrie vor depăşi contururile cu 7

unităţi de desenare.
4.4. Modul de lucru

§1.2.5.4).
În etapa de stabilire a spaţiului alocat desenului, se setează dimensiunile spaţiului la
valorile (420, 297).
3. Se salvează desenul, cu numele dorit (l4.dwg spre exemplu), în directorul de
lucru.
Ca etape de lucru, se vor desena, pe rând, flanşa ovală, flanşa pătrată, contururile
laterale închise ale ramificaţiei, liniile orizontale între acestea, inelele circulare
pline şi axele de simetrie.
4. Se stabileşte punctul din spaţiul alocat desenului care
va constitui centrul flanşei ovale şi se asociază acestuia
originea unui nou sistem de coordonate.
Pentru aceasta, se foloseşte comanda ucs (vezi §4.2.3),
originea UCS stabilindu-se în punctul de coordonate
150,150.
5. Flanşa ovală fiind simetrică, este suficient să se
deseneze un sfert din ea (cadranul II spre exemplu),
care apoi va fi oglindit faţă de axa Oy şi Ox. Pentru
trasarea acesteia (fig. 4.3), se apelează şi se foloseşte
comanda Pline (vezi §4.2.1) astfel:
- se specifică punctul de start (A în fig.4.3) prin Fig. 4.3 Elementele
coordonatele carteziene 0,90; geometrice ale conturului
flanşei ovale
9
- folosind opţiunea Width, se specifică grosimea constantă de 0.6 a segmentelor

poliliniei;
- pentru trasarea arcului AB, cu opţiunea Arc, se trece polilinia din modul linie
în modul arc, furnizându-se unghiul inclus şi centrul;
INFO: Ştiind că în desenul tehnic conturul exterior al unei flanşe de forma celei din
figură se realizează racordând prin tangente comune arcele de rotunjire cu cercul de
dimensiune maximă trasat în centrul geometric al flanşei, pentru desenarea acesteia
se fac următoarele calcule ajutătoare (fig. 4.3):
h  d 2  R1  R2 2  702  50  202  63,2455 ;
R1  R2 50  20
cos    0,4285 ;    64,623o .
d 70
Centrul arcului se deduce din desen având abscisa x=0 şi ordonata y=140/2=70.
- pentru trasarea segmentului de dreaptă BC, tangent la arcul AB în punctul B,
se comută polilinia în modul linie şi se selectează opţiunea Length specificând
lungimea h a segmentului;
- trasarea arcului CD se realizează comutând din nou polilinia în modul arc şi
specificând coordonatele centrului arcului (opţiunea CE) şi ale punctului final
(opţiunea End point of arc);
Se constată că centrul arcului este originea UCS şi punctul final D este deplasat
faţă de origine, în sensul negativ al axei Ox, cu raza 50 a arcului de cerc.
6. Se oglindeşte desenul realizat, folosind comanda mirror (vezi

§2.2.2), faţă de o axa Oy.
7. Se repetă comanda mirror pentru a oglindi jumătatea de flanşă
ovală obţinută după pasul anterior faţă de o axă orizontală care
trece prin capetele acesteia.
La finalul pasului 8, flanşa ovală este desenată (fig. 4.4).
8. Cu comanda ucs, opţiunea Named-Save (vezi §4.2.3), se
salvează UCS-ul curent cu numele ucs_flansa1.
9. Similar pasului 4, se creează un nou UCS, a cărui origine
(punctul de coordonate 140,0) va constitui centrul flanşei pătrate.
10. Apelând comanda pline, se desenează mai întâi conturul flanşei
pătrate fără racorduri, urmând ca acestea să se facă ulterior.
Fig. 4.4
După specificarea, prin coordonate, a punctului de start (orice punct
de pe flanşă – spre exemplu vârful din stânga sus care are coordonatele –60,60),
indicarea celorlalte puncte se poate face simplu prin utilizarea combinată a
mecanismelor POLAR şi Polar Snap.
Mecanismul POLAR (fig. 4.5) se activează apăsând butonul
POLAR din bara de stare şi determină afişarea unui
vector de aliniere (o semidreaptă punctată) care trece prin Fig. 4.5 Mecanismul
punctul curent şi permite deplasarea cursorului numai pe POLAR
direcţia acestuia. Mişcând cursorul în jurul punctului curent,
se modifică incremental direcţia vectorului de aliniere, în
mod implicit la unghiuri multiple de 45º.
Mecanismul Polar Snap (fig. 4.6) funcţionează numai dacă Fig. 4.6 Mecanismul
şi mecanismul POLAR este activ şi permite deplasarea Polar Snap
10
incrementală a cursorului pe direcţia impusă de acesta din urmă. Se activează
selectând opţiunea Polar Snap On din meniul contextual (fig. 4.7) care se afişează cu
un clic dreapta cu mouse-ul pe butonul SNAP din bara de stare. Distanţa incrementală
de deplasare se specifică dacă, din acelaşi meniu contextual, se selectează opţiunea
Settings… şi, în fereastra de dialog care apare (fig.4.8), se modifică valoarea din
caseta text Polar distance.
Fig. 4.7 Meniul contextual SNAP Fig. 4.8 Fereastra de dialog Drafting Settings,
eticheta Snap and Grid
11. Pentru realizarea racordurilor se foloseşte comanda fillet (vezi §4.2.2).

Este necesară, mai întâi, stabilirea razei de racord (opţiunea R).
13. Similar pasului 9, se salvează UCS-ul curent cu numele ucs_flansa2.
14. Pentru trasarea mai simplă a conturului lateral din dreapta al ramificaţiei cu
flanşe, se creează un nou UCS cu originea în colţul din stânga jos al acesteia
(vezi coordonatele acestuia din cote).
15. Cu opţiunile comenzii rectangle (vezi §4.2.1), se trasează conturul
dreptunghiular cu grosimea de 0.6, primul colţ în originea UCS-ului şi
dimensiunile 20, respectiv 140.
16. Pentru trasarea celuilalt capăt lateral (cel din stânga) al ramificaţiei cu flanşe, se
repetă comanda rectangle, diferind doar poziţia primului colţ (punctul de
coordonate -350,0).
17. Folosind de două ori comanda pline, se trasează liniile orizontale între cele două
contururi trasate anterior cu comanda rectangle.
Spre exemplu, pentru linia din partea de sus, punctul de start are coordonatele 0, 110,
iar pentru punctul final, constatând că direcţia este de 180º şi lungimea de 330, se
poate folosi combinaţia mecanismelor POLAR şi Polar Snap (ca la pasul 11).
11
18. Cu comanda trim se elimină segmentele care nu trebuie să aparţină desenului,

din cele două linii orizontale trasate anterior.
19. Se desenează conturul celor două găuri de prindere ale flanşei ovale.
Atenţie! Nu folosiţi comanda circle pentru trasarea acestora, deoarece obiectele de tip
circle au grosime 0 şi nu pot fi editate ca polilinii.
Pentru că plasarea centrelor celor două inele circulare pline este
mai simplă dacă sistemul de coordonate curent are originea în
centrul flanşei, se restaurează mai întâi UCS-ul salvat cu numele
ucs_flansa1 (vezi §4.2.3 comanda ucs).
Printr-un singur apel al comenzii donut, se desenează cele două
contururi circulare pline. Diametrele interior şi exterior se
calculează ştiind că diametrul mediu este de 20 şi diferenţa dintre
diametre trebuie să fie de dublul grosimii inelului (2 x 0.6). Deci,
dint=20-0.6=19.4 şi dext=20+0.6=20.6. În UCS-ul curent, centrele
de dispunere au coordonatele 0, 70 şi 0,-70.
20. Se repetă comanda donut pentru a desena inelul circular plin cu mediu=50 şi
centrul în origine.
21. Pentru a folosi setările curente ale comenzii donut (valorile celor două diametre),
se desenează inelul circular plin cu mediu=50 în centrul flanşei pătrate, înainte
de a desena conturul celor patru găuri de prindere ale flanşei (care au alte
diametre).
Similar pasului 19, deoarece plasarea centrelor celor patru inele circulare pline este
mai simplă dacă sistemul de coordonate curent are originea în centrul flanşei pătrate,
cu comanda ucs, se restaurează mai întâi UCS-ul salvat cu numele ucs_flansa2 şi
apoi se apelează comanda donut.
22. Se repetă comanda donut pentru a desena conturul celor patru găuri cu
mediu=20.
Valorile diametrelor solicitate sunt aceleaşi ca cele de la pasul 19 şi, pentru
specificarea succesivă a celor patru centre de dispunere, se foloseşte informaţia că
centrele sunt dispuse pe un cerc cu =110 şi la unghiuri a căror valoare este un
multiplu de 45º. Astfel, se pot folosi coordonate polare absolute: 55<45, 55<135,
55<225 şi 55<315 (vezi §1.2.5.3).
În acest moment, toate contururile sunt desenate (fig. 4.9) şi urmează trasarea
axelor de simetrie.
Fig. 4.9 Desenul realizat la finalul pasului 22
12
23. Se creează un strat de desenare nou (vezi §4.2.4), cu numele Axe de simetrie şi
proprietăţile culoare şi tip de linie conform solicitărilor din chestiunile de
studiat. Se stabileşte ca acest strat să fie curent.
24. Toate axele de simetrie vor fi trasate mai întâi cu capetele pe contururi şi apoi
vor fi scalate faţă de mijlocul lor, astfel încât lungimea să fie mărită cu 14 unităţi
de desenare (ca la lucrarea 2).
Tastând multiple line în linia de comandă, se apelează comanda line în mod repetat.
Specificarea succesivă a punctelor ce definesc liniile se realizează cu mecanismele
OSNAP şi OTRACK astfel:
- pentru axa de simetrie orizontală pe toată lungimea desenului: mijloacele capetelor
laterale;
- pentru axa de simetrie verticală a flanşei ovale: capetele poliliniilor sau punctele în
cuadratură de pe arcele din polilinie;
- pentru axa de simetrie verticală a flanşei pătrate: mijloacele laturilor orizontale ale
flanşei;
- pentru cele patru axe de simetrie orizontale de pe contururile laterale: cu
mecanismul OTRACK, indicând ca punct de afişare a vectorului de
aliniere vârful cel mai apropiat al conturului dreptunghiular
respectiv, distanţa pe verticală faţă de acest vârf fiind de 7.5;
- pentru găurile de prindere ale flanşei ovale: puncte aflate în
cuadratură pe inelele circulare;
- pentru găurile de prindere ale flanşei pătrate: cu mecanismul
OTRACK, indicând ca punct de afişare a vectorului de aliniere
centrul inelului circular şi apoi, pe direcţia acestuia, intersecţia cu
inelul circular.
Tastând multiple scale în linia de comandă, se apelează comanda scale în mod

repetat. După indicarea obiectului de scalat, se indică mijlocul lui ca punct de bază şi
apoi se selectează opţiunea Reference. La cererea Specify reference length <1>: fie
se tastează lungimea actuală, fie se indică succesiv cele două capete ale liniei. La
cererea Specify new length: se tastează lungimea după scalare (calculată ca lungimea
de referinţă + 14).
25. Tot în stratul Axe de simetrie se desenează şi cercul pe care se află centrele celor
patru găuri de fixare a flanşei pătrate.
26. Se salvează desenul şi se închide sesiunea de lucru.
13
5. COTAREA DESENELOR
5.1.Scopul lucrării
Lucrarea are ca scop însuşirea modului de adăugare a cotelor unui desen
realizat la scară şi de dispunere a acestora pe un nou strat de desenare. Se urmăreşte
şi familiarizarea cu operaţiile de creare şi personalizare a stilurilor de cotare, precum
şi cu modalitatea de modificare individuală a caracteristicilor unei cote sau grup de
cote.
5.2.Noţiuni teoretice
Dacă în desenarea manuală, de regulă, cotarea este ultima etapă în realizarea
desenelor, modul de cotare al programului AutoCAD permite adăugarea cotelor pe
desen în orice moment, deoarece cotele sunt entităţi grafice ca oricare altele.
Procesul de cotare oferit de AutoCAD este semiautomat, în sensul că
distanţele şi unghiurile sunt măsurate direct în urma indicării lor pe desen, iar
valorile implicite (valorile reale de pe desen) pot fi modificate de utilizator.
În general, elementele componente ale unei cote sunt (fig. 5.1a):
- textul cotei (poate include sufixe, prefixe şi toleranţe);
- linia de cotă (poate fi şi un arc pentru cotele unghiulare);
- săgeţile (pot avea diferite aspecte şi dimensiuni);
- liniile de extensie (fac legătura între elementul de cotat şi linia de cotă).
textul cotei linii
de centru
săgeată
linia de cotă
linie de extensie marcator linie de
de centru indicaţie
a) b) c)
Fig. 5.1 Elementele cotării
Există comenzi de cotare care mai folosesc următoarele elemente (fig. 5.1 b şi c):
- marcator (“center mark”) pentru centrul unui cerc;
- linii de centru (“centerlines”), care sunt linii întrerupte care marchează centrul uni
cerc;
- linii de indicaţie (“leaders”), care sunt folosite pentru a indica pe desen elementul
la care se referă un text, spre exemplu o observaţie asociată cotei).
Proprietatea de asociativitate a cotelor defineşte legătura dintre obiectele
geometrice cotate în desen şi cote. Caracteristica de asociativitate a cotelor nou
1
trasate este controlată de variabila de sistem dimassoc. În AutoCAD, există trei

tipuri de cote din punct de vedere al asociativităţii:
- cote asociative, care se modifică automat dacă se modifică dimensiunile
obiectelor geometrice cotate; pentru a obţine cote asociative, dimassoc=2
(valoarea implicită);
- cote neasociative, care nu se modifică (nici ca locaţie, nici ca valoare) dacă
obiectele geometrice cotate îşi modifică dimensiunile, dar păstrează
proprietatea că toate elementele cotei formează un singur obiect grafic; pentru
aceste cote, dimassoc =1;
- cote “explodate”, ale căror elemente componente sunt considerate obiecte
grafice separate, putând fi selectate individual; pentru acestea, dimassoc =0;
Obs. Setarea tipului de cotă se va face anterior cotării obiectelor. În caz contrar,
cota va respecta tipul de cotă setat implicit și nu pe cel dorit de utilizator.
Transformarea unor cote asociative existente în cote neasociative se realizează
cu comanda dimdisassociate. Pentru transformarea inversă, se apelează comanda
dimreassociate, care solicită toate informaţiile necesare conexiunii cu un obiect.
Comanda dimreassociate poate fi folosită şi pentru a reasocia o cotă unui alt
obiect, pentru fiecare origine a liniilor de extensie specificându-se un nou punct de
asociere de pe obiectul de cotat. După selectarea cotei care va fi reasociată, apare un
marcator care indică, în mod succesiv, dacă fiecare din
originile liniilor de extensie este asociativ sau neasociativ.
Afişarea unui pătrat cu marcatorul X în el indică faptul că
punctul respectiv este asociat cu o locaţie pe un obiect, în timp
ce un X fără pătrat arată că acel punct nu este asociat cu un
obiect. De aceea, este indicată folosirea mecanismului OSNAP
la indicarea unor puncte pe obiecte grafice. Pentru a baleia punctele de origine ale
liniilor de extensie, se foloseşte opţiunea next a comenzii (răspuns nul).
Comenzile de cotare pot fi clasificate în funcţie de tipul de cotă dorit şi asociat
entităţilor grafice.
Cotarea liniară este cel mai utilizat tip de cotare şi defineşte o anumită
lungime (pe verticală, pe orizontală sau aliniată cu obiectul de cotat), linia de cotă
fiind paralelă cu o dreaptă determinată de cele două origini indicate pentru liniile de
extensie. Astfel de cote pot fi obţinute cu comenzile Dimlinear, Dimrotated,
Dimaligned, respectiv Qdim (Quickdimension). Cote liniare paralele, cu aceeaşi primă
linie de extensie, pot fi inserate cu comanda Dimbaseline, iar cote liniare înlănţuite
cu comanda Dimcontinue.
Cotarea circulară permite trasarea cotelor pentru cercuri şi arce de cerc,
respectiv a diametrelor şi a razelor. Se realizează cu comenzile Dimdiameter,
respectiv Dimradius.
Cotarea unghiulară permite cotarea unui unghi şi se realizează cu comanda
Dimangular.
Cotarea raportată la un sistem de referinţă este folosită la cotarea unei
anumite coordonate şi este obţinută cu comanda Dimordinate.
Prin cotarea centrelor se marchează centrul unui cerc sau arc de cerc
(comanda Dimcenter).
2
Inserarea unor specificaţii şi a toleranţei de execuţie se realizează cu

comenzile Qleader, respectiv Tolerance.
Toate comenzile referitoare la cotare au asociate butoane în bara de
instrumente Dimension (fig. 5.2).
Fig. 5.2 Grupul Dimensions din Ribbon
5.2.1. Stiluri de cotare
AutoCAD dispune în mod automat cotele în stratul de desenare curent.

Fiecare cotă preia caracteristicile stilului de cotare curent (aspectul săgeţilor,
aspectul şi locaţia textului ş.a.), al cărui nume apare în Ribbon (Dimension), implicit
Standard (fig. 5.2). Folosind un stil de cotare, se pot stabili toate caracteristicile,
până la cel mai mic detaliu, pentru toate tipurile de cote.
Pentru crearea unui stil de cotare sau modificarea unui stil existent se apelează
comanda Dimstyle fie prin tastarea comenzii Dimstyle, fie prin apăsarea săgeții din
colțul dreapta jos a grupului Dimension (fig. 5.2). Această operaţie determină
afişarea unei ferestre de dialog (fig. 5.3) din care se selectează New… pentru creare
stil, respectiv Modify… pentru modificare stil existent. Majoritarea setărilor sunt
previzualizate în timpul stabilirii acestora pe exemplul din dreapta ferestrei.
Fig. 5.3 Fereastra de dialog pentru crearea/modificarea unui stil de cotare
După alegerea opţiunii de creare a unui nou stil, în fereastra de dialog afişată
(fig. 5.4) se poate denumi stilul, specifica stilul existent pe care se va baza noul stil
şi modul în care va fi utilizat.
3
Fig. 5.4 Fereastra de dialog pentru denumirea noului stil de cotare
Indiferent dacă se optează pentru modificarea sau crearea unui stil de cotare,
este afişată fereastra de dialog New/Modify Dimension Style în care se pot edita
componentele stilului (fig. 5.5). Aceasta conţine mai multe etichete destinate
fiecărui set de atribute ale stilului.
Opţiunile etichetei Lines (fig. 5.5), grupate în două secţiuni, permit stabilirea
caracteristicilor referitoare la linii. Astfel:
- prin secţiunea Dimension Lines este controlat aspectul liniei de cotă: culoare,
grosime, depăşirea liniilor ajutătoare (Extend beyond ticks) – utilizată doar
pentru anumite tipuri de vârfuri de săgeată (cu liniuţe oblice sau arhitecturale),
spaţierea între două linii de cotă cu aceeaşi primă linie de extensie (Baseline
spacing), suprimarea uneia sau ambelor segmente ale liniei de cotă (Suppress) –
în cazul în care textul împarte linia de cotă în două segmente;
Fig. 5.5 Fereastra de dialog Modify Dimension Style
- opţiunile secţiunii Extension Lines se referă la liniile de extensie şi sunt

similare celor ale secţiunii anterioare, singura particularitate notabilă fiind
4
opţiunea Offset from origin (Decalaj faţă de origine) care se referă la distanţa
între punctele specificate ca origine a liniilor de extensie şi punctele din care
acestea încep în realitate;
Opţiunile etichetei Symbols and Arrows (fig. 5.6), grupate în următoarele

secţiuni:
Fig. 5.6 Eticheta Symbols and Arrows a casetei de dialog Modify Dimension Style
- secţiunea Arrowheads asigură controlul asupra săgeţilor (tip şi dimensiuni);
- prin secţiunea Center marks for circles este permisă stabilirea dimensiunii
marcatorilor de cerc pentru cercuri.
- secțiunea Dimension Break controlează lățimea de întrerupere a cotei
introducând valoarea dorită în căsuța Break size.
- Arc length symbol permite afișarea simbolului arc înaintea (Preceding
dimension text) sau deasupra (Above dimension text) textului cotei
corespunzătoare unui obiect de tip arc. Pentru a nu afișa acest simbol se alege
opțiunea None.
Eticheta Text (fig. 5.7) permite controlul textului afişat în cadrului cotei prin
trei secţiuni:
- Text Appearance, pentru stilul textului (inclusiv font şi creare de stil nou),
culoare, dimensiune caractere, factor de scalare a textului pentru textul
toleranţei, desenare chenar în jurul textului;
- Text Placement – stabileşte poziţionarea textului faţă de linia de cotă pe
verticală şi orizontală, precum şi distanţa faţă de linia de cotă (Offset from dim
line);
5
- Text Alignment – stabileşte modul de afişare a textului (orizontal, aliniat cu

linia de cotă sau conform standardului ISO).
Fig. 5.7 Eticheta Text a casetei de dialog New/Modify Dimension Style

Prin eticheta Fit (Plasare forţată) este controlată plasarea textului atunci când
cota este prea mică pentru ca textul să încapă între liniile ajutătoare şi este stabilită
opţiunea de scalare (fig. 5.8).
Eticheta Primary Units (Unităţi de cotare principale) defineşte modul cum

sunt exprimate textele cotelor (fig. 5.9). Din secţiunea Linear Dimensions se poate
stabili tipul de unităţi, precizia de afişare şi chiar adăuga prefixe şi sufixe. Se poate
modifica factorul de scală la măsurarea distanţei între extremităţile cotei, precum şi
activa opţiunile de eliminare a zerourilor redundante la începutul (leading) şi
sfârşitul (trailing) unei cote. În mod similar, secţiunea Angular Dimensions permite
definirea unităţilor de exprimare a unghiurilor, precizia de afişare a valorilor
acestora şi opţiunile de eliminare a zerourilor nesemnificative.
Folosind opţiunile etichetei Alternate Units (Unităţi alternative), similare

celor ale etichetei Primary Units, pot fi afişate unităţi alternative la cotele desenului,
spre exemplu unităţile arhitecturale ca alternativă la cele metrice
( ).
6
Fig. 5.8 Eticheta Fit a casetei de dialog New/Modify Dimension Style
Fig. 5.9 Eticheta Primary Units a casetei de dialog New/Modify Dimension Style
Eticheta Tolerances (Toleranţe) (fig. 5.10) permite adăugarea toleranţelor
la sfârşitul cotelor. Din lista derulantă se alege unul din cele cinci tipuri de toleranţă
(Symmetrical – simetrice, Deviation – abateri, Limits – limite, Basic – de bază). Se
poate selecta o valoare maximă (Upper value) şi o valoare minimă (Lower value),
precum şi alinierea textului în cadrul cotei.
7
Fig. 5.10 Eticheta Tolerances a casetei de dialog New/Modify Dimension Style
5.2.2. Comenzi de cotare
5.2.2.1. Cotarea liniară

 DIMLINEAR - creează cote liniare (orizontale, verticale sau rotite cu un unghi
specificat).
Linie de comandă dimlinear
Apelare
Bandă (Ribbon) Dimensions
Cereri şi
opţiuni Select object: Opţiune selectabilă printr-un răspuns nul.
Se solicită obiectul care va fi cotat. Punctele
extreme ale acestuia (cel mai din stânga şi cel mai in
dreapta) vor constitui originile liniilor de extensie.
Specify first Se solicită originea primei linii de extensie. Cererea
extension line 1 2 este urmată de solicitarea originii celei de-a doua
origin: linii de extensie
Specify second extension line origin:
Indiferent de modul de răspuns la prima cerere, apare a doua cerere:
Dimension line Se solicită indicarea unui punct prin care

location va trece linia de cotă (locaţia liniei de
cotă).
8
Mtext Afişează fila Text Editor care permite modificarea textului
implicit al cotei.
Cereri şi
opţiuni
Text Permite modificarea textului implicit al cotei din linia de
comandă, ca răspuns la cererea
Enter dimension text <valoare curentă>:
Angle Se modifică unghiul de scriere pentru
text.
Exemplu pentru
unghi de 45º
 DIMALIGNED – generează o cotă liniară paralelă cu obiectul selectat sau, dacă se

specifică originile liniilor de extensie, paralelă cu dreapta
determinată de acestea.
Linie de comandă dimaligned
Dimensions
Cererile pentru obiectul de cotat sau cele două origini ale liniilor de
Cereri şi extensie, precum şi opţiunile (Mtext, Text, Angle), sunt similare cu ale
opţiuni comenzii dimlinear.
 DIMROTATED - generează o cotă liniară cu linia de cotă înclinată la un anumit

unghi, fixat înainte de selectarea capetelor cotei. Este permisă
astfel crearea cotelor liniare cu orice orientare.
Linie de comandă dimrotated
Apelare Bandă (Ribbon) -
Meniu -
Specify angle of dimension Se solicită valoarea unghiului liniei de cotă.
line <0>:
Specify first extension line origin or <select object>:
Select object (opţiune Determină afişarea cererii Select object to
selectată cu orice dimension: pentru selectarea obiectului de
terminator de comandă - cotat).
Tasta Enter, Space sau
Cereri şi clic mouse dreapta)
opţiuni Specify first extension Se solicită specificarea originii primei linii de
line origin: extensie şi apoi, la cererea Specify second
extension line origin:, se solicită şi originea
celei de-a doua linii de extensie.
Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:
Specify dimension line Se solicită locaţia liniei de cotă.
location:
Opţiunile Mtext, Text şi Angle sunt similare cu ale comenzii dimlinear.
9
Efect similar cu cel al comenzii dimrotated se obţine şi folosind opţiunea

Rotateda comenzii dimlinear.
 DIMBASELINE – este folosită pentru a crea rapid o serie de cote (liniare,

unghiulare sau raportate la un sistem de referinţă) având aceeaşi linie de
bază (prima linie de extensie) cu cota anterioară sau cu o cotă existentă
care va fi specificată. Acest tip de cotare mai este numit cotare paralelă.
Spaţierea liniilor de cotă din seria de cote create astfel este cea specificată în
câmpul asociat opţiunii Baseline Spacing din eticheta Lines a ferestrei de dialog
Modify Dimension Style (fig. 5.5).
Linie de comandă Dimbaseline
Apelare Bară cu butoane
Dimensions
Select base dimension: Este cererea afişată numai dacă, în sesiunea
de lucru curentă, nu a fost creată nici o cotă.
Cereri şi Este solicitată cota (liniară, unghiulară sau
opţiuni raportată la un sistem de referinţă) de la care
se preia linia de bază.
Specify a second extension line origin or [Select/Undo] <Select>:
Este cererea afişată dacă, în sesiunea de lucru curentă, ultima cotă creată este
liniară.
Specify a second extension Se solicită originea celei de-a doua linii de
line origin: extensie, prima linie de extensie fiind
Cereri şi comună cu cea a cotei anterioare.
opţiuni
Select Permite selectarea unei alte cote de bază,
care, în mod implicit, este ultima cotă creată.
Undo Şterge ultima cotă creată cu această comandă
în sesiunea de lucru curentă.
 DIMCONTINUE – creează rapid o serie de cote înlănţuite (în continuarea unei cote
existente), aliniate cu aceasta. Pot fi trasate astfel cote liniare,
unghiulare sau raportate la un sistem de referinţă.
Linie de comandă dimcontinue
Dimensions
Cereri şi Sunt similare celor ale comenzii dimbaseline.
opţiuni
10
5.2.2.2. Cotarea circulară
 DIMDIAMETER – creează o cotă diametrală pentru un cerc sau arc de cerc. În

funcţie de dimensiunea cercului sau arcului, de setul de opţiuni al
stilului de cotare şi de poziţia cursorului se pot obţine
următoarele tipuri de cote:
Spre exemplu, dacă cercul este mic, textul cotei este setat să fie afişat orizontal şi
unghiul liniei de cotă este mai mare decât 15, aspectul cotei poate fi unul din
primele două figuri.
Linie de comandă dimdiameter
Dimensions
Select arc or circle: Se solicită selectarea arcului de cerc sau cercului

de cotat. AutoCAD măsoară diametrul şi
afişează simbolul  înaintea textului.
Cereri şi Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:
opţiuni
Specify dimension line Poziţia cursorului determină locaţia liniei de
location: cotă.
 DIMRADIUS – creează o cotă radială pentru un cerc sau arc de cerc. În funcţie de
dimensiunea cercului sau arcului, de setul de opţiuni al stilului de cotare şi de
poziţia cursorului se pot obţine următoarele tipuri de cote:
Linie de comandă dimradius

Dimensions
Select arc or circle: Se solicită selectarea arcului de cerc sau
cercului de cotat. AutoCAD măsoară raza şi
2
afişează simbolul R înaintea textului.
Cereri şi Specify dimension line location or [Mtext/Text/Angle]:
opţiuni
Specify dimension line Poziţia cursorului determină locaţia liniei de
location: cotă.
11
5.2.2.3. Cotarea unghiulară
 DIMANGULAR – creează o cotă unghiulară.

Linie de comandă dimangular
Dimensions
Select arc, circle, line, or Pentru a defini unghiul de cotat, se selectează un
<specify vertex>: arc, cerc, linie sau se apasă tasta ENTER dacă se
doreşte o cotă unghiulară prin specificarea a trei
puncte.
La selectarea unui arc Se cotează unghiul la centru.
La selectarea unui cerc Punctul de selectare (1) va fi originea primei linii

de extensie şi centrul cercului va fi vârful
unghiului. Originea celei de-a doua linii de
extensie (2) este solicitată la cererea Specify
second angle endpoint:
La selectarea unei linii Unghiul va fi definit prin două linii, urmând să fie
Cereri şi specificată şi a doua linie ca răspuns la cererea
opţiuni Select second line:
Unghiul afişat depinde de poziţia cursorului şi
este întotdeauna mai mic decât 180.
La apăsarea tastei ENTER Sunt solicitate pe rând trei puncte: vârful
unghiului (la cererea Specify angle vertex:) şi
cele două origini ale liniilor de extensie (la
cererile Specify first angle endpoint: şi Specify
second angle endpoint:)
După definirea unghiului de cotat, apare prompt-ul
Specify dimension arc line location or [Mtext/Text/Angle/Quadrant]:
necesar pentru plasarea liniei de cotă, opţiunile Mtext, Text şi Angle fiind
similare cu ale comenzii dimlinear.
Quadrant Este o opțiune ce permite blocarea cotei într-un
cadran specificat. Când quadrant-ul este activ,
linia de cotă se întinde dincolo de linia de
extensie cand textul cotei este poziționat în afara
cotei unghiulare.
12
5.2.2.4. Cote rapide

Cotarea rapidă este un sistem automat de cotare care permite crearea rapidă a
unei serii de cote prin selectarea obiectelor de cotat şi apoi plasarea liniei de cotă. În
mod particular, acest tip de cotare este util pentru a obţine serii de cote cu aceeaşi
linie de bază sau înlănţuite.
Apelare Linie de comandă
qdim
Bară cu butoane
Dimensions
Select geometry to Se solicită selectarea obiectelor care se doresc a
dimension: fi cotate, după care se apasă tasta Enter.
Specify dimension line position, or
[Continuous/Staggered/Baseline/Ordinate/Radius/Diameter/datumPoint/Edit/
Settings] <Continuous >:
Specify dimension line Se solicită specificarea poziţiei liniei de cotă.
position:
Continuous Creează o serie de cote înlănţuite (similar
comenzii dimcontinue)
Staggered Creează o serie de cote liniare dispuse în trepte.
Baseline Creează o serie de cote cu aceeaşi linie de bază
(similar comenzii dimbaseline).
Ordinate Creează o serie de cote raportate la un sistem de
Cereri şi referinţă.
opţiuni
Radius Creează o serie de cote radiale.
Diameter Creează o serie de cote diametrale.
datumPoint Se specifică un nou punct de bază pentru tipul de
cotare Baseline sau Ordinate.
Edit Permite editarea seriei de cote prin
eliminarea/adăugarea unor puncte de cotare din
selecţia originală. După indicarea respectivelor
puncte (ca răspuns la cererea Indicate
dimension point to remove, or [Add/eXit]
<eXit>: ) se revine automat la cererea anterioară.
Settings Setează prioritate mecanismului Object SNAP
(Endpoint/Intersection) pentru a specifica
punctele de origine ale liniei de extensie.
5.2.3. Modificarea cotelor
Principalele metode de editare a cotelor constau în utilizarea comenzilor

dimedit, ddedit şi dimtedit.
 DIMEDIT – permite modificarea textului cotei şi liniilor de extensie pentru una sau
mai multe cote.
13
Apelare Linie de comandă dimedit

Bară cu butoane
Dimensions
Enter type of dimension Solicită opţiunea de editare. După apăsarea
editing tastei ENTER, la cererea Select objects: este
[Home/New/Rotate/Oblique] solicitată selectarea cotelor de editat.
<Home>:
Home Mută textul cotelor selectate în poziţia implicită,

conform stilului de cotare.
New Permite modificarea textului cotei prin fereastra
Cereri şi
opţiuni de dialog Multiline Text Editor (vezi comanda
dimlinear).
Rotate Permite rotirea textului cotei cu un unghi care va
fi solicitat.
Permite, pentru cotele liniare, modificarea
unghiului de înclinare a liniilor de extensie faţă
de linia de cotă astfel încât acestea să nu mai fie
Oblique perpendiculare.
 DDEDIT – permite editarea textelor, în particular şi textelor asociate cotelor.

Apelare Linie de comandă ddedit
Select an annotation object Afişează în panglică o nouă filă pentru editarea

or [Undo]: textului. Tipul filei depinde de tipul textului
Cereri şi
selectat (vezi comanda dimlinear).
opţiuni Cererea este repetată până la renunţarea printr-
un terminator de comandă.
 DIMTEDIT – permite mutarea şi rotirea textului unei cote

Linie de comandă dimtedit
Dimensions
Specify new location for dimension text or [Left/Right/Center/Home/Angle]:
Specify new location for Permite modificarea în mod dinamic (cu mouse-
dimension text: ul) a poziţiei textului cotei şi a liniei de cotă.
Cereri şi
Left/Right/Center Permit alinierea textului la stânga, respectiv
opţiuni
dreapta şi centru.
Home/Angle Sunt similare opţiunilor Home/Rotate ale
comenzii dimedit.
Ca alternativă a apelului explicit al comenzilor de editare, cele mai uzuale
efecte de editare se pot obţine cu opţiunile meniului contextual afişat în urma unui
clic dreapta cu mouse-ul în zona de desenare când cel puţin o cotă este selectată (fig.
5.11).
14
Fig. 5.11 a) Meniul contextual pentru editarea cotelor;

b) Ferestra de dialog Properties asociată unei cote
INDICAŢII. O modalitate simplă de a modifica textul cotei sau de a-i adăuga un

sufix sau prefix constă în scrierea noului text în caseta Text Override asociată
articolului Text (fig. 5.11b). Noul text îl va suprascrie pe cel determinat în mod
automat din dimensiunile desenului. Reafişarea textului implicit se face ştergând
textul din caseta respectivă.
Dacă se adaugă sufixe sau prefixe textului implicit, în secvenţa respectivă, textul
implicit poate fi înlocuit cu secvenţa < > .
Pentru obţinerea caracterului  înaintea textului implicit de cotă, pentru textul
cotei se tastează %%C<>, unde şirul de caractere %%C desemnează caracterul ,
iar <> valoarea implicită a dimensiunii.
Pentru un desen existent (realizat la lucrarea L4), reprezentând o vedere a unei
ramificaţii cu flanşe:
15
a) Se va crea un nou strat de desenare pe care se va dispune un set de cote, ca în

figura 5.12.
Fig. 5.12 Primul strat de cote ataşat desenului

b) Se va crea un alt strat de desenare pe care se va dispune un alt set de cote cu
caracteristicile din figura 5.13.
Fig. 5.13 Al doilea strat de cote ataşat desenului

Pentru cotele liniare, se va respecta distanţa de 10 unităţi de desenare între liniile
de contur ale desenului şi cote şi între liniile de cotă paralele.
16
5.4.Modul de lucru
1. Se lansează programul AutoCAD şi se deschide desenul realizat în lucrarea 4
(l4.dwg) – vedere a unei ramificaţii cu flanşe.
2. Se salvează acest desen cu alt nume (l5.dwg spre exemplu) în directorul
specificat (opţiunea Save As).
3. Se creează un strat de desenare nou (vezi lucrarea 4, §4.2.4), cu numele Cote1 şi
culoarea de desenare albastru, restul opţiunilor fiind cele implicite. Se stabileşte
ca acest strat să fie curent.
4. Se crează un nou stil de cotare cu numele Stil cote 1 bazat pe stilul existent ISO-
25(Standard) (vezi §5.2.1). Parcurgând opţiunile etichetelor Lines (fig. 5.5),
Symbols and Arrows (fig. 5.6), Text (fig. 5.7) şi Fit (fig. 5.8), se modifică
următoarele caracteristici ale cotelor:
- spaţierea liniilor de cotă dintr-o serie de cote realizată cu comanda Dimbaseline
(Baseline spacing) să fie de 10;
- dimensiunea săgeţilor (Arrow size) să fie de 5;
- înălţimea textului de cotă (Text height) să fie de 5;
- distanţa textului de la linia de cotă (Offset from dim line) să fie de 1.8;
- fontul asociat textului cotei să fie Arial;
- pentru controlul textului şi săgeţilor între liniile de extensie, se validează
opţiunea Both text and arrow;
- se validează opțiunea Draw dim line between ext lines;
- textul să fie aliniat cu linia de cotă (opțiunea Aligned with dimension line) și
poziționat deasupra liniei de cotă (opțiunea Vertical: Above,
Horizontal: Centered);
- în tab-ul Fit se validează opțiunea Over dimension Line, without leader;
- pentru nu afișa cu zecimale textul cotei se alege din fila Primary Units la
opțiunea Precision valoarea 0.
Se stabileşte ca acesta să fie stilul de cotare curent.
5. Prin una din modalităţile de apel, se execută de trei ori comanda Dimlinear
(vezi §5.2.2.1) pentru a crea cotele orizontale de 20 şi 120.
Pentru indicarea cu precizie a punctelor solicitate pentru capetele liniilor de extensie,
se poate utiliza modul OSNAP INTersection, iar pentru plasarea controlată a liniei de
cotă se poate activa mecanismul Grid snap având pasul reţelei de 10 unităţi de
desenare.
6. Se repetă comanda Dimlinear şi se plasează cota orizontală de 90.

7. Cu comanda Dimcontinue se creează cele două cote orizontale de 140, care
sunt în continuarea cotei de 90.
17
9. Prin apelarea repetată a comenzii Dimlinear se creează şi cele patru cote

verticale.
Atenţie! Mecanismul OSNAP este prioritar
mecanismului SNAP. De aceea, pentru a
forţa indicarea unui punct într-un nod al
reţelei SNAP care este apropiat unui punct
OSNAP (spre exemplu ENDpoint),
mecanismul OSNAP trebuie dezactivat.
Pentru două din cotele verticale trebuie
adăugat sufixul  la textul implicit. Acest
lucru poate fi realizat fie în timpul execuţiei
comenzii Dimlinear prin opţiunea Text (vezi
§5.2.2.1 comanda dimlinear), fie ulterior
(vezi §5.2.3).
10. Se realizează cotele pentru cele

patru diametre diametre prin
apelarea comenzii Dimdiameter (vezi §5.2.2.1 comanda dimdiameter). Ulterior,
se modifică poziţia textului cotei ca în figură (vezi §5.2.3).
11. Prin apelarea comenzii Dimradius (vezi §5.2.2.1 comanda dimradius) se

trasează cele patru cote radiale (două R10 şi două R20)
12. Similar pasului 3, se creează un alt strat de desenare, cu numele Cote2 şi
culoarea de desenare verde, restul opţiunilor fiind cele implicite. Se stabileşte ca
acest strat să fie curent.
13. Se îngheaţă stratul Cote 1 (vezi §3.2.4).
14. Similar pasului 5, se crează un nou stil de cotare cu numele Stil cote 2 bazat pe
stilul existent Stil cote 1. Se modifică următoarele caracteristici ale cotelor:
- textul cotelor să fie întotdeauna orizontal (fig. 5.6 secţiunea Text Alignment,
opţiunea Horizontal);
- textul cotelor să întrerupă liniile de cotă, fiind centrat pe verticală faţă de
acestea (secţiunea Text Placement, câmpul Vertical, opţiunea Centered);
- precizia de afişare a cotelor liniare (Linear Dimensions Precision) să fie cu o
zecimală;
- separatorul pentru zecimale să fie caracterul „ . ” (Period);
- marcatorul pentru centrele cercurilor (Center Marks for Circles) să aibă
dimensiunea 4 (fig. 5.6).
Se stabileşte ca acesta să fie stilul de cotare curent.
15. Cu comanda de cotare rapidă qdim se trasează seria de 7 cote liniare înlănţuite.
După selectarea obiectelor de cotat, se poate folosi opţiunea Edit pentru
eliminarea/adăugarea unor puncte de cotare (vezi §5.2.2.4).
18
Pentru forţarea unui text de cotă între liniile de extensie, cea mai simplă cale este de a selecta
cota, a afişa meniul contextual (fig. 5.11a), apoi de a afişa fereastra de dialog Properties
asociată (fig. 5.11b) şi, în articolul Fit, de a selecta valoarea on pentru prorietatea Text
inside.
16. Se repetă comanda qdim şi se trasează seria de 4 cote verticale

cu aceeaşi linie de bază.
17. Se apelează comanda Dimangular (vezi §5.2.2.3) pentru
cotarea unghiurilor din geometria flanşei ovale.
18. Cu comanda Dimaligned (vezi §5.2.2.1) se trasează cota
liniară aliniată cu o parte a conturului flanşei ovale.
19. Apelând comanda Dimcenter se marchează centrele celor 8
cercuri.
19
6. CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR

Lucrarea are ca scop familiarizarea cu elementele de bază legate de lucrul cu
blocuri, respectiv definirea şi inserarea acestora. Pe lângă comenzile asociate
lucrului cu blocuri (block, insert, minsert), se mai introduc două elemente de
noutate: haşurarea după frontiere (comanda bhatch) şi comanda de desenare
polygon.

Un bloc este un grup de obiecte, realizate utilizându-se comenzi AutoCAD de
desenare şi editare, reunite într-un singur obiect, căruia i se asociază un nume şi un
punct de inserare şi care poate fi plasat oriunde în desen cu orientarea şi factorul de
scală dorite. Deoarece blocurile sunt utilizate ca simboluri în desen, aplicaţiile tipice
ale acestora sunt desenele care conţin simboluri (în arhitectură - uşi, ferestre, etc., în
schemele electrice - condensatoare, rezistenţe, etc.).
Prin utilizarea blocurilor, se reduce dimensiunea bazei de date a desenului şi
implicit dimensiunea fişierului desen, deoarece blocurile sunt memorate doar o dată,
iar la inserare doar referinţa lor.
6.2.1. Comenzi pentru lucrul cu blocuri
 BLOCK - generează un bloc dintr-o selecţie de obiecte desenate şi îi stabileşte

atributele cu ajutorul ferestrei de dialog Block definition.
1
Linie de comandă block sau b

Bandă (Ribbon)
Apelare
Draw
Caseta în care se tastează numele dorit pentru bloc.
Numele poate fi ales şi dintr-o listă derulantă, care conţine
Name
blocurile definite, putând astfel modifica o parte din
caracteristicile unui bloc existent.
Permite specificarea punctului de bază asociat blocului şi
necesar la inserarea ulterioară a acestuia.
Există trei căi:
- tastarea coordonatelor X, Y şi Z în casetele text
Base point
corespunzătoare;
- apăsarea butonulul Pick Point şi apoi indicarea unui
Caracte punct în zona de desenare;
-ristici - specificarea coordonatelor pe ecran.
Această secţiune controlează opţiunile legate de selectarea
obiectelor care vor forma blocul.
După un clic pe butonul Select objects se pot selecta
obiectele de pe ecran.
După un clic pe butonul Quick Select, este afişată fereastra
Objects de dialog Quick Select care permite selectarea obiectelor
după anumite criterii de filtrare.
Cele trei butoane mutual exclusive (Retain – Reţine,
Convert to block – Converteşte în bloc şi Delete – Şterge)
determină modul în care vor fi tratate obiectele selectate
după crearea blocului.
 INSERT – inserează unul din blocurile definite în desenul curent sau într-un
fişier desen separat.
Linie de comandă insert sau i
Draw
La apelarea comenzii, este deschisă fereastra de dialog Insert prin
care se specifică următoarelor elemente:
- numele blocului, care poate fi ales dintr-o listă derulantă;
- punctul de inserare;
- factorul de scală al obiectului pe cele trei axe;
- unghiul de rotaţie;
- opţiunea inserării ca bloc sau ca elemente componente
(Explode).
2
Cereri
şi
opţiuni
Observaţie:
După specificarea numelui, punctul de inserare, factorul de scalare şi
unghiul de rotaţie pot fi specificate în fereastra de dialog (prin tastare)
sau în desen (prin vadidarea opţiunilor respective) după închiderea
acesteia.
 MINSERT – inserează un bloc multiplicându-l într-o reţea matriceală (efect

similar cu al comenzii Array, opţiunea Rectangular). Blocurile inserate cu
această comandă nu pot fi explodate (descompuse în obiectele
componente).
Avantajul utilizării comenzii minsert, faţă de array, este că dimensiunea
fişierului rezultat este mult mai mică.
Linie de comandă minsert

Apelare
Bandă (Ribbon) -
Enter block name or Se solicită numele blocului de inserat.
[?]: Dacă se tastează caracterul ? va fi afişată o listă cu toate
blocurile existente în desenul curent.
Dacă se tastează caracterul ~ va fi afişată fereastra de
dialog Select Drawing File care permite indicarea oricărui
fişier .dwg existent spre a fi inserat.
Specify insertion point or [BasePoint/Scale/Rotate]:
Specify insertion Este cererea implicită, de a indica punctul de inserare,
Cereri point: ulterior solicitându-se celelalte informaţii (factori de
şi scalare pe axe, unghi de rotaţie, numărul de elemente
opţiuni pe linie, numărul de elemente pe coloană, distanţa între
linii şi distanţa între coloane)
BasePoint Permite specificarea unui nou punct de bază (temporar)
pentru referința blocului.
Scale Solicită mai întâi factorul de scalare (acelaşi pentru
cele trei axe) şi apoi restul informaţiilor.
Rotate Solicită mai întâi unghiul de rotaţie şi apoi restul
informaţiilor.
Enter number of Se solicită numărul de rânduri al rețelei matriceale
rows (---)<1>:
3
Enter number of Se solicită numărul de coloane al rețelei matriceale
columns(│││)<1>::
6.2.2. Alte comenzi noi
 BHATCH – creează un obiect de tip haşură asociativă (la modificarea

frontierelor, haşura se ajustează automat).
Linie de comandă bhatch sau h sau bh

Draw
Caracte La apelul comenzii, în Ribbon, va fi afișată o nouă filă: Hatch Creation.

-ristici
Select Permite selectarea obiectelor ce se doresc a fi hașurate. Alegerea

objects: acestei opțiuni duce la apariția unei alte cerințe: Pick internal
point. Prin urmare, există posibilitatea de a hașura integral sau
parțial obiectul selectat.
Select objects Pick internal point

Undo Anulează selecția anterioară a obiectelor.
SeTtings Alegerea acestei opțiuni duce la afișarea ferestrei Hatch and
Gradient:
4
Type Permite alegerea, dintr-o listă derulantă, a tipului de
haşură. Există 3 tipuri:
Predefined – tip de haşură predefinit în ACAD (existent
în unul din fişierele acad.pat sau acadiso.pat) pentru care
este permisă modificarea unghiului şi a factorului de
scalare.
User Defined – tip de haşură al utilizatorului, pentru care
modelul este realizat cu liniile din desen, la un unghi şi o
spaţiere care vor fi specificate. Mai poate fi specificat
faptul că haşura este simplă sau dublă.
Custom - tip de haşură creat de utilizator anterior, care nu
este în fişierele acad.pat sau acadiso.pat, ci într-un alt
fişier .pat declarat în căile de căutare.
Pattern Este o opţiune activă numai dacă s-a selectat tipul
Predefined. Permite selectarea unei haşuri predefinite fie
dintr-o listă derulantă, fie din caseta Hatch Pattern
Palette, afişată prin apăsarea butonului .
Swatch Afişează un eşantion din modelul ales. Cu un dublu clic
pe caseta Swatch, se poate afişa caseta Hatch Pattern
Palette, pentru a alege alt tip predefinit de haşură.
Angle Pentru o haşură predefinită, alta decât Solid, permite
Scale stabilirea unghiului de dispunere (relativ la axa X a UCS-
ului curent) şi a factorului de scalare.
Pentru a specifica frontierele (Boundaries) suprafeţei închise de
haşurat, se foloseşte unul din butoanele Pick Points şi Select
Objects .
Pick Se indică un punct intern în zona închisă.
Points
Select Se indică individual obiectele frontieră. Se foloseşte în
Objects special când zona de haşurat este definită de un singur
obiect închis.
Remove
Butonul este activ numai dacă s-au selectat
Boundaries
frontierele cu opţiunea Pick Points. Determină
eliminarea, din frontierele selectate cu această opţiune,
a insulelor (zone închise din interiorul zonei de
haşurat).
View Butonul este activ numai după ce s-au specificat o
Selections
frontieră de haşurat şi permite vizualizarea selecţiei
realizate până în acel moment.
Inherit Buton prin care este permisă preluarea (moştenirea)
Properties
proprietăţilor unei haşuri existente pentru a le folosi la
haşurarea altor obiecte din desen.
Celelalte opțiuni disponibile sunt opţiuni mai avansate de haşurare.
Obs. Opțiunile din fereastra Hatch and Gradient sunt disponibile și în fila
Hatch Creation.
5
 POLYGON – creează un poligon regulat, ca un obiect grafic de tip polyline.
Apelare Linie de comandă polygon sau pol

Enter number of Se solicită numărul de laturi pentru poligon (un număr între 3
sides <4>: şi 1024).
Specify center of polygon or [Edge]:

Specify Se solicită centrul poligonului (un punct care va constitui
center of centrul cercului înscris sau circumscris). La următoarea
polygon: cerere
Enter an option [Inscribed in circle/Circumscribed
about circle] <I>:
Cereri
se specică I pentru cercul înscris şi C pentru cercul
şi circumscris.
opţiuni Se solicită apoi raza respectivului cerc, ca răspuns la cererea
Specify radius of circle:
Latura de jos a poligonului va avea orientarea reţelei snap.
Edge Defineşte poligonul prin specificarea succesivă
a capetelor unei laturi, ca răspuns la cererile
Specify first endpoint of edge: punctul 1
Specify second endpoint of edge: punctul
2
Dispunerea celorlate laturi se face în sens
trigonometric.

Se va realiza desenul din figura 6.1. Pentru aceasta:
- se alocă desenului un spaţiu rectangular cu dimensiunile (350, 200);
- se creează, respectând cotele, blocuri pentru:
 bobină
 tiristor
 punct de conexiune
 bornă
- se realizează desenul prin inserarea şi conectarea blocurilor.
6
REDRESOR CU 12 PULSURI
* *
T11 T13 T15 T21 T23 T25
R
S
T
M
ML
T14 T16 T12 T24 T26 T22
6.4. Modul de lucru

lucru.
4. Se creează desenul care va constitui blocul BOBINA.
4.1. Apelând comanda arc (vezi §2.2.1) se desenează mai întâi un semicerc de
rază 2 (o spiră a bobinei).
 Arcul de cerc poate fi realizat oriunde în spaţiul de desenare. Pentru o vizualizare mai
bună, poate fi mărită zona din desen unde se desenează blocul.
 Arcul de cerc, poate fi desenat în multe moduri, dintre care se exemplifică trei:
A) Prin folosirea opţiunii Start/Second/End şi specificarea coordonatelor carteziene
absolute a celor trei puncte care-l definesc. Pentru aceasta, se specifică punctul de
start al arcului ca fiind de exemplu 100,100. Următorul punct al arcului va fi 102,102
(ştiind că arcul de cerc are raza 2). Ultimul punct specificat (capătul diametral opus
primului punct) va fi 104,100.
B) Prin folosirea opţiunii Start/Second/End şi specificarea coordonatelor relative faţă de
ultimul punct specificat, pentru cele trei puncte care-l definesc. Pentru aceasta, se
specifică punctul de start al arcului (cu mouse-ul, în orice punct de pe ecran) şi apoi,
succesiv, se tastează coordonatele relative ale celorlalte două puncte: @2,2 respectiv
@2,-2.
C) Prin folosirea opţiunii Start/Center/Angle. Pentru aceasta, se specifică punctul de
start al arcului (cu mouse-ul, în orice punct de pe ecran). Se selectează opţiunea
CEnter şi se specifică pentru centru coordonatele relative @2,0. Se selectează
opţiunea Angle şi se introduce pentru unghiul generator valoarea -180 ( 180 în sens
invers trigonometric)
4.2. Cu comanda copy se realizează şi restul bobinei (celelalte 3 spire).

Pentru rapiditatea lucrului, poate fi folosită opţiunea Multiple a comenzii copy,
selectând apoi ca punct de bază capătul din stânga al arcului şi ca punct final capătul
din dreapta. Pentru aceeaşi operaţie, poate fi folosită comanda array, opţiunea
7
Rectangular, numărul de linii de dispunere fiind 1, numărul de coloane 4 şi
specificând distanţele dintre linii şi coloane ca fiind punctele de capăt ale arcului.
5. Apelând comanda block, cu cele 4 obiecte create
anterior se creează un bloc, căruia i se dă numele
BOBINA şi i se specifică drept punct de inserare
punctul cel mai din stânga.
În fereastra de dialog Block Definition, se realizează următoarele acţiuni:
- Se introduce numele blocului în caseta Name;
- Se selectează obiectele care vor intra în componenţa blocului folosind butonul
Select objects şi se termină selecţia cu apăsarea tastei Enter; se observă că
obiectele selectate sunt deja previzualizate;
- se specifică punctul de bază (va fi folosit pentru inserarea obiectului) folosind
butonul Pick point şi indicând capătul din stânga al bobinei; la revenirea în
fereastră, apar coordonatele acestui punct; se poate introduce descrierea blocului (spre
exemplu Bloc bobina format din patru spire).
- Se activează opţiunea Delete pentru ca, după crearea blocului, obiectele să fie
şterse.
6. Se desenează obiectele componente pentru blocul care va fi numit TIRISTOR.
6.1. Pentru trasarea triunghiului cu latura de 8, se apelează comanda polygon,
opţiunea Edge.
Cele două puncte care definesc latura se specifică astfel încât segmentul
de dreaptă rezultat să aibă dimensiunea de 8 şi să fie orizontal.
6.2. Cu comanda line, se trasează linia orizontală care trece prin vârful
triunghiului.
Pentru specificarea celor două puncte solicitate de comanda
line, se poate utiliza mecanismul OTRACK. Pentru aceasta,
se verifică mai întâi, în bara de stare, dacă modurile
OTRACK şi OSNAP sunt active. La cererea primului punct,
se deplasează cursorul spre vârful triunghiului până când
apare marcatorul pentru capătul liniei (modul OSNAP Endpoint), fără a selecta
punctul cu un click de mouse. Apare punctat un vector de aliniere care trece prin
punctul respectiv, dar îşi poate schimba direcţia. Analog, se deplasează din nou
cursorul până când este selectat colţul din stânga al triunghiului, rezultând al doilea
vector de aliniere. Se deplasează cursorul până la intersecţia celor doi vectori de
aliniere (unul orizontal şi celălalt vertical) şi se selectează acest punct cu un click
stânga al mouse-ului. Acesta este punctul de început al liniei. Similar, se specifică şi
al doilea punct.
6.3. Se repetă comanda line pentru a trasa linia verticală cu lungimea de
4.
După indicarea, ca punct iniţial, vârful de sus al triunghiului, pentru punctul
final se poate folosi mecanismul POLAR Tracking. Pentru aceasta, după
indicarea cu mouse-ul a direcţiei verticale, se tastându-se lungimea dorită
(valoarea 4) şi se apasă tasta Enter.
6.4. Se repetă comanda line pentru a trasa linia oblică (la unghiul
de 45) cu lungimea de 4.
Pentru a putea vedea mai bine detaliile, înainte de trasarea liniei
oblice, este util să se folosească efectul de lupă, afişându-se doar
8
zona din desen care interesează. Pentru aceasta, se folosseşte comanda zoom,
opţiunea Window. După terminarea creării blocului, se revine la fereastra de afişare
anterioară apelând din nou comanda zoom, opţiunea Previous.
Pentru trasarea liniei, se poate folosi mecanismul POLAR Tracking.
6.5 Cu comanda circle, opţiunea 2P (vezi §2.2.1) se
desenează şi cercul care completează simbolul tiristorului.
Pentru că cele două puncte diametral opuse care definesc cercul
sunt pe direcţia de 45, se poate folosi mecanismul POLAR
Tracking.
7. Apelând comanda block, cu cele 5 obiecte create anterior se creează un bloc,
căruia i se dă numele TIRISTOR şi i se specifică drept punct de inserare
mijlocul laturii de jos a triunghiului.
8. Punctul de conexiune, sub forma unui cerc plin cu diametrul de 1.5 se
desenează cu comanda donut.
Se specifică pentru diametrul interior (Inside diameter) valoarea 0, iar pentru cel
exterior (Outside diameter) valoarea 1.5.
9. Cu comanda block, se creează blocul PUNCT care va conţine doar punctul de
conexiune creat anterior.
Punctul de inserare al blocului va fi specificat în centrul cercului.
10. Pentru borna de alimentare a schemei desenează un cerc cu raza 1.5.
11. Cu comanda block, se creează blocul BORNA care va conţine borna desenată
anterior .
Punctul de inserare al blocului va fi cel mai din dreapta punct al cercului şi se va
specifica prin modul OSNAP QUAdrant.
12. Apelând comanda minsert, se realizează dispunerea multiplă matriceală a
blocului TIRISTOR pe 2 linii şi 3 coloane. Pentru distanţa dintre linii se va
specifica 60, iar pentru distanţa între coloane 24.
Se va ţine seama că punctul de inserare specificat la cererea respectivă va corespunde
punctului de bază asociat blocului la crearea acestuia.
Pentru vizualizare, ori de câte ori este nevoie, se va utiliza comanda
de panoramare Pan pentru deplasarea spaţiului de desenare cel
vizibil în cadrul întregii suprafeţe de desenare sau comanda Zoom
Real Time .
La inserare, se păstrează factorul de scală 1 pe axa x şi egal cu cel
de pe axa y. Unghiul de rotaţie va fi cel implicit, de 0.
13. Având modul OSNAP activ, cu comanda line se trasează toate liniile de
conexiune, astfel încât să se obţină puntea de tiristoare din figura alăturată.
14. Utilizând comanda copy, se copiază puntea de tiristoare obţinută anterior, astfel
9
încât, între braţele din stânga ale celor două punţi să fie 148 unităţi de desenare.
15. Cu comanda minsert se obţine primarul transformatorului,
respectiv dispunerea matriceală a blocului BOBINA pe 3 linii şi o
coloană, distanţa între linii fiind de 8.
16. Cu comanda line, având modul OSNAP activ, se realizează
conexiunile ca în figura alăturată.
17. Apelând comanda mirror, se obţine secundarul

transformatorului conectat în stea prin oglindirea
porţiunii de desen creată la punctul anterior, faţă de o
axă verticală aflată cu 8 unităţi de desenare mai la dreapta.
18. Pentru a obţine secundarul transformatorului conectat în triunghi,
respectiv cele trei bobine aflate în partea de jos, se apelează din
nou comanda minsert, specificând ulterior tot trei linii de
dispunere, o coloană şi distanţa dintre linii de 16 unităţi de
desenare.
19. Se repetă comanda minsert pentru a obţine cele două bobine cuplate magnetic.
Pentru că dispunerea este pe orizontală şi cele două blocuri sunt alipite, după
indicarea cu mouse-ul a punctului de inserare, se va indica o linie de dispunere, două
coloane şi distanţa de 16 între coloane.
20. Se inserează şi bobina orientată vertical, pe direcţia
determinată de punctul comun al celor două bobine plasate la
pasul anterior.
Pentru controlul poziţiei punctului de inserare (cu 8 unităţi de
desenare mai jos de cele două bobine, este util să fie activ mecanismele OSNAP şi
OTRACK.
După apelul comenzii insert, în fereastra de dialog asociată, se tastează pentru
unghiul de rotaţie valoarea -90.
21. Apelând comanda circle, se trasează cercul din simbolul
motorului, cu raza de 10 şi centrul mai jos cu 20 faţă de capătul
inferior al bobinei plasate la pasul anterior.
22. Cu comanda rectangle (vezi §3.2.1) se desenează un

dreptunghi cu poziţia şi dimensiunile ca în figura alăturată.
Pentru indicarea primului colţ al dreptunghiului, se poate folosi
mecanismul OSNAP From, exprimându-se coordonatele relative
faţă de centrul cercului, respectiv @-6, 14.
23. Folosind comanda trim, se taie din dreptunghi partea din interiorul cercului, care
Muchia tăietoare va fi cercul.
24. Apelând în mod repetat comanda line şi folosind modurile OSNAP, POLAR
Tracking şi OTRACK, se trasează toate liniile de conexiune. La finalul acestei
etape, desenul are aspectul din figura de mai jos.
10
25. Se inserează şi bobina care constituie înfăşurarea de

excitaţie a motorului. Punctul de inserare al blocului
are coordonatele relative polare 32 şi 180 faţă de
centrul cercului.
Pentru specificarea punctului de inserare, se fololoseşte mecanismul OTRACK.
26. Apelând de două ori succesiv comanda line, se desenează cele

două linii verticale de conexiune ale acesteia, cu lungimea de 12.
27. Se inserează toate punctele de conexiune din desen (blocul PUNCT).
Mecanismul OSNAP Intersection trebuie să fie activ.
Pentru a lucra mai rapid, se poate apela comanda multiple şi specifica apoi insert
pentru numele comenzii care va fi repetată (vezi §1.2.4).
28. Se inserează cele 5 borne de alimentare (blocul BORNA).
Mecanismul OSNAP Endpoint trebuie să fie activ.
Deoarece punctul de inserare al blocului BORNA a fost stabilit în punctul cel mai din
dreapta al cercului, la specificarea punctelor de inserare ale celor două borne de
alimentare pentru înfăşurarea de excitaţie, se poate folosi modul OSNAP From,
indicând coordonatele carteziene relative @1.5,-1.5 faţă de capătul inferior al liniilor
ce conexiune.
29. Se haşurează cele două suprafeţe care reprezintă periile motorului.
Pentru aceasta, după apelul comenzii bhatch (vezi §6.2.2), se selectează tipul de
haşură predefinit Solid. Specificarea zonei de haşurat se realizează cu opţiunea Pick
Points.
30. Cu comanda line se trasează axa oblică pentru maşina de
lucru (ML).
Pentru primul punct se foloseşte modul OSNAP Quadrant,
iar pentru al doilea mecanismul POLAR Tracking.
31. Pentru a desena dreptunghiul şi textul inclus cu orientarea dorită, se creează şi se

salvează un nou sistem de axe cu axa X pe direcţia liniei trasate anterior şi
originea în capătul de jos al acesteia.
Se apelează comanda ucs, opţiunea z (rotire în jurul axei
Z) şi se specifică unghiul -30.
Se repetă comanda ucs, se alege opţiunea move şi se
indică punctul de origine. La sfârşitul acestei opetaţii,
pictograma asociată UCS-ului este ca în figua alăturată.
Se repetă comanda ucs, se alege opţiunea save şi se
tastează numele dorit pentru noul UCS, spre exemplu UCS1.
11
32. Cu comanda rectangle, se trasează, în noul sistem de axe, dreptunghiul din
dreapta cercului, care simbolizează maşina de lucru (ML) pentru motor. Acesta
va avea dimensiunile 16, respectiv 8.
În noul sistem de axe, cele două colţuri opuse care determină dreptunghiul au
coordonatele (0, 4) respectiv (16, -4).
33. Se revine la sistemul de axe WCS.
Pentru acesata, se apelează comanda ucs şi se validează opţiunea implicită <World>.
34. Cu comanda dtext (Single line text) sau mtext (Multiline text) se scriu toate
textele orientate orizontal. Înălţimea caracterelor va fi de 4, cu excepţia textului
M din interiorul cercului, care va fi de 8.
Pentru o poziţionare controlată a textelor, este util să fie activ modul Grid Snap, cu un
pas mic al reţelei (spre exemplu 2).
Pentru a obţine efecte speciale (subliniere, boldare), se foloseşte comanda mtext care
afişează fereastra de dialog Multiline Text Editor.
35. Cu comanda mtext şi folosind stilul Italic şi Bold, se scrie textul din titlu
(REDRESOR CU 12 PULSURI) cu înălţimea caracterelor de 10.
36. Înainte de a scrie textul oblic, se restaurează sistemul de coordonate UCS1.
Se apelează comanda ucs, opţiunea restore şi se tastează numele UCS-ului de
restaurat.
37. Cu comanda dtext se scrie textul ML din interiorul dreptunghiului, cu înălţimea
de 4.
38. Se schimbă tipul liniei folosită pentru axă (creată la punctul 31) în Hidden (vezi
§2.2.5).
12
7. CREAREA ŞI UTILIZAREA BLOCURILOR CU

ATRIBUTE

Lucrarea are ca scop familiarizarea cu crearea şi utilizarea blocurilor cu
atribute, precum şi cu editarea atributelor. În acest sens, se exersează lucrul cu
comenzile attdef, ddedit, attdisp, attedit, -attedit, battman.

7.2.1. Concepte de bază privind blocurile cu atribute
Un atribut al blocului este un text (litere şi cifre) care este asociat acestuia,
prin care se stochează date informative legate de bloc. Acesta poate fi o valoare
constantă (inserată odată cu blocul cu valoarea cu care a fost definită) sau o valoare
care este solicitată în momentul inserării blocului ca răspuns la un prompt de cerere.
Atunci când un bloc cu atribute este inserat, sunt inserate şi atributele acestuia.
Un bloc poate avea un număr nelimitat de atribute.
În general, blocurile sunt utilizate ca simboluri în desene, atributele fiind
şiruri de caractere care descriu fiecare simbol. Pe lângă faptul că aceste informaţii
pot fi asociate blocurilor, este posibilă extragerea lor din desen pentru a crea, spre
exemplu, o listă de materiale.
Crearea unui bloc cu atribute implică următoarele operaţii:
- se creează desenul care va fi transformat în bloc;
- utilizând comanda attdef se creează definiţia atributului: eticheta (nume
care identifică atributul), prompt-ul (cererea) afişat la inserare, valoarea,
formatarea textului, locaţia textului şi modul cum va fi atribuită valoarea;
- se utilizează comanda block pentru a crea blocul, în mulţimea de selecţie
incluzându-se atât obiectele desenate, cât şi atributul; ordinea în care sunt
selectate atributele este foarte importantă pentru că este şi ordinea în care, la
inserarea blocului, vor fi afişate prompt-urile care cer introducerea de date
pentru atribute.
La inserarea unui astfel de bloc în desen, realizată cu comanda insert, sunt
afişate şi atributele asociate, iar dacă valoarea atributului la creare nu a fost stabilită
a fi constantă, este solicitată, prin prompt-ul corespunzător, valoarea atributului.
Pentru lucrul cu atribute există mai multe comenzi, cele mai facile de utilizat
fiind cele care afişează ferestre de dialog.
1
7.2.2. Comenzi specifice lucrului cu blocuri cu atribute
7.2.2.1. Crearea atributelor

 ATTDEF - creează un atribut text pentru bloc şi stabileşte caracteristicile acestuia.
Linie de comandă attdef sau att

Insert/Define Attributes
Apelul determină afişarea ferestrei de dialog Attribute Definition
Caracte-
ristici
Mode Stabileşte opţiunea privind modul cum va fi considerată valoarea
atributului, la inserarea blocului. Există 6 variante:
Invisible – atributele care au setată această opţiune nu apar în
desen după inserare, dacă variabila attdisp are valoarea normal;
Constant – menţine constantă valoarea atributului (valoarea
predefinită la creare), pentru toate inserările, fără a mai solicita o
nouă valoare;
Verify – solicită confirmarea corectitudinii valorii atributului,
prin apăsarea tastei Enter;
Preset – valoarea stabilită la creare este considerată valoare
implicită la inserarea blocului, putând fi acceptată prin apăsarea
tastei Enter;
Lock Position – blochează poziția atributului față de referința
blocului. Dacă opțiunea nu este activă atributul poate fi mutat
utilizând gripuri-le;
Multiple lines – menționează că valorea atributului poate
conține mai multe linii de text și permite specificarea unei lățimi
limită (Boundary width).
2
Attribute Solicită trei elemente din definiţia atributului (eticheta, cererea
afişată la inserare şi valoarea).
Tag – text prin care se specifică eticheta atributului, spaţiile
nefiind acceptate;
Prompt – text care va fi afişat la inserarea blocului care va
conţine acest atribut pentru a solicita valoarea; spaţiile şi semnele
de punctuaţie pot fi folosite;
Default – valoarea implicită a atributului.
Punctul de inserare al atributului poate fi stabilit prin tastarea
Insertion point
coordonatelor sau prin indicare cu mouse-ul (Specify on screen).
Text Settings Justification – setează alinierea textului faţă de punctul de
inserare;
Text style – setează stilul de scriere;
Height – setează înălţimea caracterelor;
Rotation - setează unghiul de scriere.
Align below Este o opţiune utilă când mai există atribute pentru acelaşi bloc.
previous Dacă această setare este activă, atributul text curent va fi inserat
attribute sub atributul text precedent, aliniat cu acesta.
definition
7.2.2.2. Editarea atributelor înainte de crearea blocurilor

 DDEDIT – este o comandă de editare pentru text (adnotări) în general şi, în
particular, pentru atribute înainte de a fi asociate blocurilor.
Apelare Linie de comandă ddedit sau ed
Select an annotation object or [Undo]:
În funcţie de tipul de adnotare selectată, este afişată o fereastră de dialog
specifică.
La selectarea unui atribut apare fereastra Edit Attribute definition.
Cereri
Cea mai simplă cale de a o afişa este efectuarea unui dublu clic pe atribut.
7.2.2.3. Vizibilitatea atributelor

 ATTDISP – stabileşte tipul de vizibilitate pentru toate atributele text din desen.
Linie de comandă attdisp
Insert/Block/Retain Attribute Display
Enter attribute visibility setting [Normal/ON/OFF]:
Normal Atributele sunt afişate în funcţie de tipul de vizibilitate stabilit la creare
(atributele setate în modul invizibil nu sunt afişate).
Cereri şi
On Sunt afişate toate atributele indiferent de setare (vizibile sau invizibile).
opţiuni
3
Off Nu este vizibil nici un atribut text.

Pentru observarea efectelor, uneori este necesară regenerarea desenului cu
comanda regen.
7.2.2.4. Editarea atributelor din blocuri

 ATTEDIT– permit modificarea doar a valorilor atributelor unui bloc inserat în
desen, prin fereastra de dialog Edit Attributes. La început sunt afişate
primele opt atribute asociate. Dacă blocul conţine mai multe atribute, se
utilizează opţiunile Previous şi Next pentru a parcurge lista.
Apelare Linie de comandă attedit sau ate

Select block reference: Solicită selectarea unui bloc cu atribute
Cereri
 -ATTEDIT– permite modificarea globală a atributelor blocurilor inserate, inclusiv a

proprietăţilor acestora (poziţie, înălţime, stil). Toate cererile sunt afişate în
linia de comandă.
Linie de comandă -attedit sau -ate

Insert/Block/Edit Attribute/Multiple
Edit attributes one at a time? [Yes/No] <Y>:
y Se indică, pe rând, atributele vizibile de editat. Poate fi editată astfel orice
proprietate a atributului. Apar cererile succesive:
Cereri şi Enter block name Se solicită numele blocului de editat. Pot fi realizate
opţiuni specification <*>: filtre.
Nu vor fi folosite filtre, respectiv vor fi
Apăsare tasta acceptate toate blocurile cu atribute
Enter selectate de utilizator la o cerere
ulterioară.
4
Vor fi selectate numai referinţele

Tastare nume
blocului cu numele specificat.
Tastare nume Vor fi selectate numai blocurile al căror
parţial urmat nume începe cu caracterele specificate.
de *
Enter attribute tag Se solicită eticheta atributului de editat. Pot fi realizate
specification <*>: filtre, existând aceleaşi variante de răspuns ca la
cererea anterioară.
Enter attribute value Se solicită valoarea atributului de editat. Pot fi
specification <*>: realizate filtre, existând aceleaşi variante de răspuns ca
la cererile anterioare.
Select Attributes: Se solicită indicarea atributelor de editat
Enter an option
[Value/Position/Height/Angle/Style/Layer/Color/Next] <N>:
Se selectează proprietatea de modificat (valoare, punct de inserare text,
înălţime text, unghi de rotaţie, stil, strat de desenare, culoare), introducându-
se noua valoare sau N (tasta Enter) pentru a trece la următorul atribut din
setul de selecţie.
n Permite editarea atributelor, vizibile sau invizibile, în mod global (nu pe rând).
Nu pot fi editate astfel decât valorile atributelor.
Edit only attributes visible on screen? [Yes/No] <Y>:
Stabileşte dacă vor fi editate numai atributele vizibile (Y) sau toate (N).
Indiferent de răspuns apar cererile:
Enter block name specification <*>: Sunt similare cererilor de la opţiunea
Enter attribute tag specification <*>: de editare pe rând a atributelor.
Enter attribute value specification <*>:
Enter string to change: Se solicită textul de modificat, din

valoarea atributului.
Enter new string: Se introduce textul care îl va înlocui.
Dacă s-a ales opţiunea Y, mai este solicitată şi selectarea atributelor de editat,
prin cererea
Select Attributes:
7.2.2.5. Instrumente pentru lucrul cu atribute

 BATTMAN – permite modificarea atributelor din blocuri (editare definiţii,
ştergere atribute, schimbarea ordinii de solicitarea a valorilor la
inserare), printr-o casetă de dialog.
Linie de comandă battman

Insert/BlockDefinition/ManageAttributes
5
Selectarea blocurilor se poate face din desen (după apăsarea butonului ), sau
dintr-o listă derulantă cu numele atributelor existente.
Sync Determină actualizarea modificărilor pentru toate blocurile
selectate.
Move Up Determină ca, în secvenţa de prompt-uri solicitate la inserare,
Move Down atributul selectat să fie mutat cu o poziţie înainte, respectiv după.
Edit… Afişează o fereastră de dialog, din care pot fi modificate
proprietăţile atributelor. Fereastra are 3 etichete:
Attribute
Text Options
6
Properties
Remove Elimină atributul selectat din definiţia blocului. Dacă opţiunea

Apply Changes to Existing References din fereastra de dialog
Settings este selectată, atributul este şters din toate instanţele
blocului care apar în desen.
Opţiunea Remove nu este disponibilă pentru blocurile cu numai
un atribut.
Settings Afişează o fereastră de dialog prin care se personalizează modul
în care atributele sunt afişate în fereastra Block Attribute
Manager.
Display in List – specifică ce atribute vor fi afişate în listă.

Proprietatea Tag este întotdeauna selectată.
Emphasize Duplicate Tags – activează sau nu opţiunea de
atenţionare asupra duplicării unei etichete. Dacă este activă,
eticheta duplicată este afişată cu roşu.
Apply Changes to Existing References – dacă este activă, toate
atributele existente în desen ale căror proprietăţi au fost
modificate vor fi actualizate. Dacă nu, numai atributele care vor
fi ulterior inserate vor avea noile definiţii.
7
 EATTEDIT – permite modificarea, printr-o fereastră de dialog, a proprietăţilor şi

valorilor atributelor dar nu în mod global, ci numai pentru un bloc. În
fereastra de dialog există 3 etichete.
Linie de comandă eattedit
Insert/Block/Edit Attribute/Single
Attribute – permite modificarea numai a valorilor atributelor blocului selectat.
Cereri şi
opţiuni
Text Options şi Properties sunt identice cu cele de la fereastra Edit Attribute

asociată comenzii battman.

1. Se va realiza desenul din figura 7.1 prin crearea, inserarea şi
conectarea a patru blocuri cu atribute:
- blocul REZISTENTA, cu două atribute (NUME şi VALOARE);
- blocul CONDENSATOR, cu două atribute (NUME şi

VALOARE);
- blocul CONDENSATOR ELECTROLITIC, cu aceleaşi două

atribute;
- blocul TRANZISTOR cu trei atribute (NUME, TIP şi

CAPSULA).
8
2. Se vor realiza următoarele operaţii:

- toate atributele cu eticheta NUME din blocurile CONDENSATOR să aibă
înălţimea de 5 şi culoarea magenta;
- toate valorile atributelor cu eticheta VALOARE din blocurile
CONDENSATOR ELECTROLITIC vor fi modificate (o nouă valoare de 10
ori mai mică).
- toate atributele cu eticheta VALOARE să fie invizibile;
- afişarea desenului cu toate atributele invizibile.
7.4. Modul de lucru

Pentru spaţiul alocat desenului, zona dreptunghiulară va avea dimensiunile 200, 200.
lucru.
4. Se creează desenul care va constitui blocul REZISTENTA.
Pentru simplitate, se activează modurile grid şi grid snap, cele două reţele
având pasul de 6.
Pentru desenare, se folosesc comenzile rectangle şi line.
5. Cu comanda attdef (vezi §7.2.2.1) se creează atributul pentru rezistenţă, cu

eticheta NUME.
În fereastra de dialog Attribute Definition, se stabileşte modul Preset, textul pentru
prompt-ul solicitat la inserare va fi tastat după dorinţă, dar sugestiv (spre exemplu
9
Introduceti notatia pentru rezistenta), iar textul pentru valoarea implicită (Default) va
fi notaţia pentru prima rezistenţă inserată (R1).
Înălţimea textului va fi de 3, iar punctul de inserare se va indica cu mouse-ul în
dreapta desenului pentru bloc.
 Dacă la închiderea ferestrei Attribute Definition textul nu este afişat în poziţia dorită,
acesta poate fi mutat cu comanda move.
 Dacă după crearea atributului se doreşte modificarea unuia dintre cele trei elemente
de definiţie (Tag, Prompt sau Value) se poate apela comanda ddedit (vezi
§7.2.2.2).
6. Se repetă comanda attdef pentru a crea al doilea atribut pentru rezistenţă, cu
eticheta VALOARE.
Se procedează similar pasului 5, adaptând însă textele.
Pentru ca punctul de inserare să fie aliniat cu al celuilalt bloc, se activează opţiunea
Align below previous attribute definition.
7. Se apelează comanda block pentru a crea blocul REZISTENTA, care va include
şi cele două atribute.
8. Se creează desenul pentru blocul CONDENSATOR.
9. Apelând de două ori comanda attdef, se creează cele două

atribute (NUME şi VALOARE) pentru blocul creat anterior, similar paşilor 5 şi
6.
10. Similar pasului 7, se creează blocul CONDENSATOR.
11. Se creează desenul pentru blocul CONDENSATOR
ELECTROLITIC.
12. Se creează cele două atribute pentru acesta (NUME şi VALOARE), similar
paşilor 5 şi 6.
13. Similar pasului 7, se creează blocul CONDENSATOR
ELECTROLITIC.
14. Se creează desenul pentru blocul TRANZISTOR.
15. Se creează cele trei atribute pentru acesta (NUME, VALOARE

şi CAPSULA).
Pentru atributul CAPSULA, observând în schema de realizat că are aceeaşi valoare la
ambele referinţe ale blocului, se stabileşte modul Constant.
16. Similar pasului 7, se creează blocul TRANZISTOR.
17. Cu comanda insert, se inserează pe rând, blocurile în desen, realizându-se între
timp şi conexiunile între acestea (cu comanda line).
În fereastra Edit Attributes care apare în timpul inserării atributelor, se validează
valorile implicite sau se tastează valorile aşa cum apar în desenul de realizat.
Dacă, după inserarea blocurilor, se constată că s-au greşit valorile atributelor, acestea
se pot modifica prin apelul comenzii attedit.
18. Cu comanda donut, se creează şi se plasează punctele de conexiune din desen
(coroane circulare pline cu diametrul interior 0 şi cel exterior 2).
10
19. Apelând comanda circle, se creează şi bornele de intrare şi ieşire (5 cercuri cu

diametrul 3).
Pentru plasarea corectă a acestora, este utilă folosirea opţiunii 2P (vezi §2.2.1) la
crearea cercurilor.
20. Cu comanda dtext se scriu şi textele asociate bornelor de intrare şi ieşire.
Dimensiunea textului va fi de 5.
21. Se salvează desenul.
22. Cu comanda –attedit se stabileşte ca toate atributele din referinţele inserate ale
blocului CONDENSATOR având eticheta NUME să aibă înălţimea de 5 şi
culoarea magenta.
Se apelează comanda din linia de comandă şi se alege opţiunea y (vezi §7.2.2.4).
23. Se repetă comanda –attedit şi se modifică toate valorile atributelor cu eticheta
VALOARE din blocurile CONDENSATOR ELECTROLITIC la o nouă valoare,
de 10 ori mai mică.
Se alege opţiunea n (vezi §7.2.2.4). După specificarea numelui blocului şi a etichetei,
la cererea de valoare (Enter attribute value specification <*>:) se acceptă toate
valorile. Se selectează apoi atributele de editat şi se specifică înlocuirea textului 10 cu
textul 1.
24. Pentru a face ca toate atributele cu eticheta VALOARE să fie invizibile se
apelează comanda battman (vezi §7.2.2.5).
În fereastra de dialog Block Attribute Manager, din lista derulantă Block se selectează pe
rând numele blocurilor care au un atribut cu eticheta VALOARE şi, pentru fiecare astfel
de atribut, după apăsarea butonului Edit…, se stabileşte modul Invisible.
25. Pentru ca toate atributele din desen să fie invizibile, se apelează comanda
attdisp, opţiunea off.
11
8. MODELAREA SOLIDELOR

Lucrarea are ca scop familiarizarea studenţilor cu principalele comenzi pentru
crearea şi editarea obiectelor 3D de tip Solid, precum şi cu facilităţile de vizualizare
3D.

AutoCAD foloseşte trei modalităţi de afişare a modelelor 3D:
- modelarea “wireframe” (cadru de sârmă), care este o descriere scheletică
(doar prin muchii), fără suprafeţe, interior şi exterior a obiectelor;
- modelarea suprafeţelor este mai complexă decât “wireframe” deoarece adaugă
suprafeţe muchiilor;
- modelarea solidelor adaugă interior unui model (descrie întregul volum) şi
este cea mai utilizată, deoarece solidele sunt cele mai complete
informaţional şi mai puţin ambigue; pot fi create obiecte 3D complexe prin
combinarea şi editarea unor modele de bază (paralelipiped, con cilindru,
sferă, prismă) sau efectuând anumite operaţii asupra unor obiecte 2D.
Deoarece fiecare tip de modelare utilizează metode diferite pentru construirea
modelelor 3D şi efectele metodelor de editare diferă, este recomandat să nu se
combine metodele de modelare. Există posibilitatea de conversie limitată din solide
în suprafeţe şi din suprafeţe în cadre de sârmă, dar cadrele de sârmă nu pot fi
convertite în suprafeţe şi nici suprafeţele în solide.
8.2.1. Comenzi pentru crearea obiectelor 3D de bază
 BOX – desenează un paralelipiped a cărui bază este paralelă cu planul XY a

UCS-ului curent.
Linie de comandă box
3D Tools / Modeling /Box
Specify first corner or [CEnter]:
Corner of Opţiune implicită
Box Se solicită unul din colţurile opuse ale
Cereri şi
bazei.
opţiuni
Cererea este urmată de opţiunile:
Specify other corner or [Cube/Length]:
1
Corner Se solicită celălalt colţ opus al bazei.
Urmează solicitarea Specify height or
[2Point]: pentru înălţimea
paralelipipedului (valoare pozitivă pentru
sensul pozitiv al axei Z şi negativă pentru
sensul negativ al axei Z). Prin intermediul
opțiunii 2Point se poate stabili înălțimea
paralelipipedului ca fiind egală cu
lungimea liniei descrisă de 2 puncte
specificate.
Cube Va determina trasarea unui cub, urmând
să fie specificată lungimea laturii ca
răspuns la cererea Specify length:
Length Va determina trasarea paralelipipedului

prin specificarea succesivă a celor trei
dimensiuni, ca răspuns la cererile Specify
length:, Specify width: şi Specify height
or [2Point]:
CEnter Se solicită centrul paralelipipedului

(Specify center of box <0,0,0>:).
Cererea este urmată opţiunile:

Specify corner or [Cube/Length]:
identice celor specifice cazului când se indică la început un
colţ al bazei.
 WEDGE – desenează o un corp geometric 3D de forma unui plan înclinat, cu

baza dreptunghiulară în planul XY şi ascuţit după axa X.
Linie de comandă wedge

3D Tools / Modeling /Wedge
Specify first corner or [CEnter]:
First corner Opţiune implicită
Cereri şi
of wedge Se solicită primul colţ al bazei.
opţiuni
Specify other corner or [Cube/Length]:
2
Corner Se solicită celălalt colţ. Dacă punctul
specificat are coordonata z diferită de cea
a primului colţ, AutoCAD calculează
înălţimea corpului ca diferenţa celor două
coordonate. Dacă cele două coordonate z
sunt identice, este solicitată şi înălţimea la
cererea Specify height or [2Point]:
Cube Va determina trasarea unui plan înclinat

cu laturile bazei şi înălţimea egale, cu
aspectul unui cub tăiat pe diagonală. Se
specifică lungimea laturii ca răspuns la
cererea
Specify length:
Specificând o valoare negativă, este
permisă o dispunere în sensul neagtiv al
axei X.
Length Va determina trasarea planului înclinat
prin specificarea succesivă a celor trei
dimensiuni de-a lungul axelor X, Y şi Z,
ca răspuns la cererile Specify length:,
Specify width: şi Specify height or
[2Point]:
Center Se solicită centrul planului înclinat
Specify center of wedge <0,0,0>:
Cererea este urmată opţiunile:

Specify corner or [Cube/Length]:
identice celor specifice cazului când se indică la început
primul colţ al bazei.
 CYLINDER – trasează un cilindru cu baza în planul XY.
Linie de comandă cylinder

3D Tools / Modeling /Wedge
Cereri şi Specify center point of base or [3P/2P/Ttr/Elliptical]:
opţiuni
Center point Opţiune implicită
Se solicită centrul bazei circulare.
Cereri şi
opţiuni
Specify base radius or [Diameter]:
3
Radius Se specifică raza şi apoi apar opţiunile:
Specify height or [2Point/Axis
Endpoint]:
Height – solicită înălţimea (valoare
negativă pentru dispunere în sensul
negativ al axei Z).
2Point - Prin intermediul opțiunii 2Point
se poate stabili înălțimea cilindrului ca
fiind egală cu lungimea liniei descrisă de
2 puncte specificate
Axis Endpoint – solicită centrul celeilalte
suprafeţe circulare.
Diameter Se specifică diametrul (Specify
diameter:) şi apoi apar aceleaşi cereri şi
opţiuni ca la opţiunea Radius.
3P/2P Solicită specificarea a 3, respectiv 2

puncte care definesc baza elipsei.
Opțiunile sunt urmate de cererile: Specify
height or [2Point/Axis Endpoint] care
sunt similare cu cele corespunzătoare
opțiunii Radius.
Ttr (Tangent, Tangent, Definește baza cilindrului cu o rază
Radius) specificată tangentă (Specify point on
object for first tangent și Specify point
on object for second tangent) la două
obiecte. Opțiunea este urmată de
cererile:Specify height or [2Point/Axis
Endpoint] similare cu cele de mai sus.
Elliptical Creează un cilindru cu baza eliptică
Opţiunea este urmată de cererile

Specify endpoint of first axis or [Center]:
pentru definirea elipsei de la bază şi apoi de cererile
Specify height or [2Point/Axis Endpoint]:
care sunt similare cazului cilindrului cu baza circulară.
8.2.2. Comenzi pentru combinarea obiectelor 3D
 UNION – formează un singur corp 3D prin unirea corpurilor 3D selectate

Linie de comandă union
3D Tools/Solid Editing/Union
Cerere
4
Select objects: Se solicită selectarea (prin orice metodă)
a obiectelor ce vor fi reunite. Obiectele
acceptate sunt de tipul solid sau regiune şi
pot fi situate în orice poziţii şi plane.
Solide înainte Solidul după

union
de union
 SUBTRACT – extrage dintr-un solid un alt solid care este conţinut sau îl intersectează
pe acesta. Are aceeaşi acţiune şi asupra unui obiect de tip regiune.
Linie de comandă subtract
3D Tools/Solid Editing/Subtract
Select solids, surfaces and Solicită selectarea, prin orice metodă de
regions to subtract from... selecţie, a obiectelor din care se vor
Select objects: extrage alte obiecte.
Select solids, surfaces and Solicită selectarea obiectelor care vor fi

regions to subtract... extrase.
Cereri Select objects:
Rezultatul operaţiei
8.2.3. Crearea unui solid 3D prin extrudarea unui contur

închis 2D.
 EXTRUDE – permite crearea de solide prin extrudarea (adăugarea celei de-a

treia dimensiuni) obiectelor existente 2D selectate, care trebuie să fie contururi
închise (polilinii care descriu un profil, feţe 3D plane, cercuri, elipse, curbe
spline) sau regiuni. Nu pot fi extrudate polilinii care se autointersectează şi
obiecte din blocuri. Extrudarea poate fi realizată de-a lungul unui căi sau prin
specificarea înălţimii şi a unghiului de extrudare care va determina profilul
corpului rezultat.
Linie de comandă extrude
3D Tools/Modeling/Extrude
5
Select objects to extrude or Se solicită selectarea obiectelor de
[Mode]: extrudat.
Specify height of extrusion or [Direction/Path/Taper angle/Expression]:

Height of extrusion: Opţiunea implicită
Se solicită înălţimea de extrudare pe
direcţia axei Z. Pentru extrudare în sensul
negativ al axei Z se specifică o valoare
negativă.
Dacă unghiul de extrudare (sau înălţimea)
este prea mare, este posibil ca profilul să
se reducă la un punct înainte ca întreaga
înălţime să fie parcursă, caz în care
AutoCAD rejectează operaţia.
Cereri şi Direction Se solicită lungimea și direcția de
opţiuni extrudare prin specificarea a două puncte.
Path Permite extrudarea de-a lungul unei căi
(traiectorii) ce va fi specificată la cererea
Select extrusion path:
Drept cale poate fi specificat un obiect de
unul din tipurile: linie, cerc, arc, elipsă,
arc de elipsă, polilinie şi spline care nu
este în acelaşi plan cu obiectul 2D de
extrudat.
Specify angle of taper Se solicită unghiul de extrudare. Poate fi

for extrusion or o valoare între –90º şi 90º.
[Expression]:
Expression Se permite introducerea unei formule sau
a unei ecuații pentru specificarea înălțimii
de extrudare.
8.2.4. Specificarea interactivă a vederii 3D

3dorbit – activează o vedere interactivă 3D de tip orbită care permite manipularea, cu
mouse-ul, a vederii modelului, astfel încât să se vizualizeze întregul model sau orice
obiect al acestuia din diferite puncte de vedere.
Linie de comandă 3dorbit

View/Navigate/3dorbit
6
Diferitele opţiuni ale comenzii sunt accesibile din bara de instrumente
3dorbit şi shade sau din meniul contextual aferent (afişat cu un clic dreapta
cu mouse-ul când comanda este activă. Opțiunea 3D orbit mai poate fi
activată cu ajutorul barei Navigation. Această bară este afișată numai dacă
butonul Navigation bar din meniul View/Viewport tools este activ.
a) b)
Fig. 8.1. a) Meniul contextual 3D orbit; b) bara Navigation

Se vor realiza cele două corpuri din figura 8.2.
a) b)
Fig. 8.2 Desenele 3D de realizat
8.4. Modul de lucru

1. Se lansează programul AutoCAD şi se creează un desen nou parcurgând etapele
de iniţializare ale acestuia.
2. Se salvează desenul în directorul de lucru.
3. Se stabileşte culoarea implicită a stratului curent de desenare ca fiind cyan.
7
4. Se apelează comanda box şi se desenează un paralelipiped cu dimensiunile 300,

200, 100 şi primul colţ al bazei în originea WCS.
În vederea curentă (vedere de sus), desenul pare 2D.
5. Pentru vizualizarea tridimensională a obiectului creat se
apelează comanda 3dorbit.
6. Se modifică interactiv poziţia vizorului (direcţia din
care este privit obiectul).
Astfel, menţinând butonul stâng al mouse-ului apăsat,
se mişcă cursorul mouse-ului, iar obiectul apare
tridimensional.
După obţinerea unei poziţii convenabile, din
meniul contextual 3D orbit, se apelează opţiunea
Visual Styles/Shaded. Paralelipipedul va fi
reprezentat ca un obiect 3D ”plin”.
7. După terminarea acestor operaţii, se întrerupe comanda
3dorbit. Se observă poziţia originii WCS orientarea
sistemului de axe 3D.
8. Cu comanda box, se desenează un alt paralelipiped, având

primul colţ al bazei în punctul 100,0,100, lungimea de
100, lăţimea de 200 şi înălţimea de 75.
9. Se repetă comanda box pentru a desena încă un
paralelipiped cu lungimea de 100, lăţimea de 100 şi
înălţimea 50 având ca prim colţ al bazei punctul de
coordonate 100,0,175. În loc să se tasteze coordonatele
primului colţ al bazei, acest punct poate fi indicat cu mouse-ul
folosind mecanismul OSNAP Endpoint.
10. Se roteşte UCS-ul în jurul axei Z cu 90o. Pentru aceasta, se
apelează comanda UCS, opţiunea New, opţiunea Z şi se
specifică unghiul de rotaţie de 900.
11. Cu comanda 3dorbit, se vizualizează convenabil desenul.
12. Se apelează comanda wedge pentru a desena prisma de
forma unui plan înclinat, plasată în golul creat prin
suprapunerea anterioară de paralelipipede. Specificarea
primului colţ al bazei şi a dimensiunilor se poate face cu
mecanismul OSNAP, ţinând seama că planul din care
face parte dreptunghiul de la bază este paralel cu planul
XY, lungimea este pe direcţia axei X, lăţimea pe direcţia
axei Y şi înălţimea pe direcţia axei Z. Se observă că, deşi corpul obţinut se
prezintă sub forma unui corp 3D unitar, el este de fapt alcătuit din patru corpuri
distincte. Acest fapt se evidenţiază uşor la încercarea de a selecta corpul,
constatându-se că apare ca fiind selectat numai unul din cele patru corpuri, nu tot
ansamblul.
13. Pentru a obţine un singur corp 3D, se apelează comanda Union. Se selectează
cele patru corpuri şi se termină selecţia prin apăsarea tastei Enter.
14. Se salvează desenul cu numele l8a.dwg.
8
15. Se creează un fişier desen nou şi se stabileşte culoarea asociată stratului de

desenare curent ca fiind magenta.
16. Se desenează un paralelipiped cu un vârf al bazei în originea WCS şi
dimensiunile: lungimea 400, lăţimea 200 şi înălţimea 200.
17. Similar pasului 6, se vizualizează obiectul creat astfel încât să
i se evidenţieze aspectul 3D.
18. Fără a modifica culoarea asociată stratului de desenare
curent, se schimbă culoarea de desenare curentă în cyan.
19. Se desenează pătratul cu latura de 200 unităţi de desenare
plasat în planul XY, care va constitui baza trunchiului de
piramidă ce va fi extras din partea inferioară a
paralelipipedului.
Se apelează comanda rectangle şi se specifică succesiv cele
două colţuri opuse ale pătratului. În modul cel mai simplu, se poate utiliza
mecanismul Otrack Endpoint, primul punct de indicat aflându-se la 100 unităţi de
desenare faţă de vârful bazei din originea WCS în sensul pozitiv al axei X, iar al
doilea punct de indicat la aceeaşi distanţă faţă de colţul opus al bazei în sensul negativ
al axei X.
20. Cu comanda extrude se adaugă cea de-a treia dimensiune
pătratului creat anterior, stabilindu-se în acelaşi timp şi
profilul de trunchi de piramidă pentru noul corp.
După selectarea obiectului de extrudat, pentru unghiul de
extrudare se specifică valoarea -45, iar pentru înălţimea de
extrudare valoarea 50.
21. Se extrage din paralelipiped obiectul obţinut anterior.
Se apelează comanda subtract şi se selectează mai întâi obiectul din care se va
extrage un alt corp, respectiv paralelipipedul. Se încheie operaţia
de selecţie şi se indică şi obiectul care va fi extras (trunchiul de
piramidă).
Se stabileşte modul de umbrire Shaded with Edge (ca la punctul
6).
22. Se revine în modul de vizualizare wireframe.
23. Apelând comanda wedge, se desenează corpul de forma unui
plan înclinat având baza în planul (paralel cu XY) din care
face parte faţa superioară a corpului existent în acest moment,
primul colţ al acestuia în unul din colţurile paralelipipedului
şi dimensiunile rezultate din cote (lungimea 200, lăţimea 100 şi înălţimea 100).
La specificarea dimensiunilor, trebuie să se ţină seama că dispunerea acestora este
realizată faţă de primul colţ al bazei şi ţine seama de orientarea axelor sistemului de
coordonate. Astfel, există două posibilităţi de specificare a primului vârf al bazei şi,
corespunzător, a dimensiunilor:
a) dacă se indică pentru primul colţ al bazei vârful ca în figura de mai jos
, după alegerea opţiunii Length, urmează succesiunea de cereri

şi răspunsuri: Specify length: -200
Specify width: 200
9
Specify height: -100
b) dacă se indică pentru primul colţ al bazei vârful ca în figura de mai jos
, după alegerea opţiunii Length, urmează succesiunea de

cereri şi răspunsuri: Specify length: -200
Specify width: -200
Specify height: -100
24. Similar pasului 21, se extrage corpul creat anterior din
celălalt corp.
25. Se desenează cilindrul care va fi extras din corpul existent.
După apelul comenzii cylinder se specifică raza de 75, se alege
opţiunea Axis Endpoint şi se indică centrul celeilalte baze
folosind mecanismul OTRACK Midpoint, după afişarea vectorului
de aliniere cu direcţia corectă tastându-se 400.
26. Se extrage cilindrul din celălalt corp.
27. Se salvează desenul cu numele l8b.dwg şi se închide
sesiunea de lucru.
10

Grafica Asistata Calculator I - Laborator

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grafica Asistata Calculator I - Laborator

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GRAFICA PE CALCULATOR – AUTOCAD – L1

1.1. Scopul lucrării

1.2. Noţiuni teoretice

1.2.1. Lansarea în execuţie a programului AutoCAD 2016

Programul AutoCAD 2016 se lansează în execuţie din meniul Start/

1.2.2. Interfaţa de iniţializare

După lansarea în execuţie a AutoCAD-ului, apare fereastra principală de lucru

Fig. 1.3 Fereastra principală de lucru şi fereastra de iniţializare AutoCAD 2016

Fereastra de iniţializare poate rămâne activă în timpul sesiunii de desenare,

1.2.3. Fereastra principală de lucru

Fig. 1.4. Butonul Start Drawing

Quick Access Toolbar Bandă (Ribbon)

Iconul sistemul de coordonate Controale

Linia de comenzi Bara de stare

Fig. 1.5. Fereastra principală de lucru AutoCAD 2016

Fig. 1.6. Meniul principal

Bara de stare, aflată în partea cea mai de jos a ferestrei principale de

Fig. 1.7. Caseta de dialog Drafting Settings

1.2.4. Apelarea comenzilor AutoCAD

Lucrul în AutoCAD presupune executarea succesivă de comenzi specifice.

Fig. 1.8. Meniul derulant ce conţine comenzile existente

Majoritatea comenzilor AutoCAD au asociate opţiuni de lucru. Opţiunile unei

Fig. 1.10 Exemplu de apel în mod transparent

Fig. 1.11 Meniul contextual “Default Menu”

Anularea efectului ultimei comenzi se realizează cu comanda u, fie prin

1.2.5. Concepte de bază în AutoCAD

1.2.5.1. Spaţiul model şi spaţiul hârtie

La solicitarea unui punct, coordonatele acestuia pot fi specificate în mai multe

Fig. 1.13 Fereastra de dialog Drawing Units

desenului se realizează cu comanda limits. Apelul acesteia solicită succsesiv

Opţiunea ON activează mecanismul de verificare a limitelor de desenare şi

1.2.6. Salvarea unui desen AutoCAD

Un desen AutoCAD este salvat implicit într-un fişier cu extensie .dwg,

1.2.7. Comenzi de desenare utilizate în lucrare

Specify Se solicită specificarea punctului

Închide linia poligonală. Apare numai

Justify Setează alinierea textului.

La repetarea comenzii, dacă la cererea pentru punctul de start se furnizează un

1.3. Chestiuni de studiat

Se foloseşte simetria figurii şi se

1.4. Modul de lucru

2. UTILIZAREA COMENZILOR SIMPLE DE EDITARE

2.1. Scopul lucrării

2.2. Noţiuni teoretice

2.2.1. Comenzi de desenare noi

 XLINE - creează linii de construcţie infinite, care sunt utilizate ca linii

Ver Creează o linie infinită verticală, care

 RAY - creează semidrepte (linii care pleacă dintr-un punct şi au o lungime

 CIRCLE – desenează un cerc.

2P Se trasează un cerc care trece prin

Ttr Se trasează un cerc tangent la două

 ARC – desenează un arc de cerc.

Start point: S,C,E Se trasează un arc de cerc

Start point: S,E,D Se trasează un arc de cerc

2.2.2. Comenzi de editare

 OFFSET – desenează un obiect grafic de acelaşi tip cu unul existent (cerc,

 ARRAY – efectuează copii multiple ale obiectelor selectate, care pot fi

Fig. 2.1 Fila asociată comenzii array, opţiunea Polar

 Selectarea obiectului de multiplicat

 MIRROR – permite oglindirea obiectelor faţă de o axă, creând astfel obiecte

Linie de comandă trim sau tr

Select object to trim or shift- După terminarea selecţiei muchiilor

Linie de comandă break sau br

 SCALE – scalează (măreşte/micşorează) obiectele selectate cu un factor de