Numere prietene

Prof. PAVEL Simona

Școala Gim „Oprea Iorgulescu”Câmpulung

Definiţie: O pereche de numere amiabile constă din două numere

între care există următoarea relaţie: suma alicotă a divizorilor fiecăruia
dintre ele este egală cu celălalt număr.
Primele 7 perechi de numere amiabile [220, 284], [1184, 1210],
[2620, 2924], [5020, 5564], [6232, 6368], [10744, 10856], [12285,
14595]. Comentariu: Numerele amiabile erau cunoscute de Pitagora,
căruia i se atribuie comparaţia dintre conexiunea între aceste numere şi
amiciţia între oameni.
Alte perechi de numere amiabile au fost descoperite în secolele
XVII-XVIII de Fermat, Descartes, Euler; în mod extraordinar, în 1866,
muzicianul Nicolo Paganini, atunci în vârstă de 16 ani, a descoperit
perechea [1184, 1210], omisă până atunci de predecesorii săi.
Matematicianului arab Thabit ibn Qurra i se datorează o formulă de
producere a numerelor amiabile, formulă redescoperită de Fermat şi
Descartes şi extinsă de Euler.
Printre întrebările privind numerele amiabile la care nu s-a dat încă
un răspuns se numără întrebarea dacă poate exista o pereche de astfel de
numere astfel încât unul dintre ele să fie par iar celălalt impar sau dacă
poate exista o astfel de pereche având termenii coprimi. De asemenea nu
se cunoaşte dacă mulţimea numerelor amiabile este infinită.
 Formula de producere a numerelor amiabile a lui Thabit ibn Qurra:
Dacă p, q şi r sunt prime, unde p = 3*2^(n – 1) – 1; q = 3*2^n – 1 şi r =
9* 2^(2*n – 1) – 1, iar n este natural, n > 1, atunci 2^n*p*q şi 2^n*r sunt
numere amiabile. Formula de producere a numerelor amiabile a lui
Euler: Dacă p, q şi r sunt prime, unde p = (2^(n – m ) + 1)*2^m – 1; q =
(2^(n – m ) + 1)*2^n – 1 şi r = (2^(n – m ) + 1)^2*2^(m + n) – 1, iar m
şi n sunt naturale diferite de 0, atunci 2^n*p*q şi 2^n*r sunt numere
amiabile.
Definiţie: O pereche de numere amiabile [m, n] se numeşte
regulară dacă, dat fiind d cel mai mare divizor comun al lui m şi n iar m
= M*d şi n = N*d, M şi N sunt libere de pătrate şi relativ prime cu d (în
caz contrar perechea se numeşte iregulară sau exotică). Dacă perechea
este regulară iar M are un număr de i factori primi iar N un număr de j
factori primi, atunci perechea [m, n] se numeşte de tip (i, j).

Două numere cu proprietatea că fiecare este egal cu suma divizorilor

celuilalt, dintre divizori excluzându-se numerele însele, se numesc numere
amiabile sau numere prietene. Primul exemplu de numere prietene l-a dat
Pitagora: 220 și 248. Până în secolul al XVII-lea nu a fost cunoscută nici o alta
pereche de numere prietene. În anul 1636, Pierre de Fermat a găsit o nouă pereche:
17296 și 18416, iar doi ani mai târziu, Descartes a calculat a treia pereche de
numere de acest gen: 9363584 și 9437056.
În secolul al IX-lea celebrul matematician și astronom Tabit ibn Kurra, a
găsit o metodă care arată cum se pot calcula perechile de numere prietene. Pentru
determinarea acestor perechi nu există o formulă generală de calculare ci doar
formule particulare.
Formula lui Kurrra este: ” Dacă numerele de forma:
p=3 ∙ 2 -1; q=3 ∙ 2 −1; r =9 ∙ 2 −1, n>1 sunt prime atunci perechile
n n−1 n−1

a=2 ∙ p ∙ q ș ib=2 ∙ r sunt numere prietene.”

n n
 În scrierile matematice arabe, numerele prietene apar de mai multe ori. Ele
au jucat un rol magic și astronomic , în stabilirea horoscoapelor, în vrăjitorie și în
fabricarea talismanelor. În cartea “Historical Prolegomenon” a arabului Ibn
Khaldun (secolul XIV): “practica artei talismanelor ne-a făcut să recunoaștem
minunatele virtuți ale numerelor prietene. Ele sunt 220 și 284........”.
În anul 1747, când Euler a publicat articolul “Despre numere prietene”, a
amintit de cele trei perechi cunoscute și a adăugat încă 30 de perechi de numere
prietene!
O poveste vestită despre numerele prietene este următoarea:„Se spune că o
data cineva a venit la Pitagora și l-a rugat să-i arate cum ar trebui să fie doi oameni,
care se pot numi prieteni. Să se comporte ca numerele 220 și 284! a răspuns
filozoful. Nedumerit de răspuns, i s-a indicat să stabilească divizorii acestor
numere. Pentru numărul 220 am găsit divizorii:1, 2,4,5,10,11,20, 22, 44, 55, 110 a
căror sumă este 284 iar pentru 284 am găsit divizorii: 1, 2, 4, 71, 142 și suma lor
este 220.
Atunci el a înțeles că fiecare dintre cei doi prieteni trebuie să poarte în suflet
ce-l preocupă pe celălalt, adică este ca și eul celuilalt.”
BIBLIOGRAFIE:
 Matematică- Teme pentru activități opționale - Artur Bălăucă, Alexandru
Negrescu, Gheorghe Gându, Cezar Chirilă, Lenuța Pârlog, Lucian Gloambeș