ISTORIE

BACALAUREAT
SINTEZE

Preaviz
Pentru documentare suplimentară sugerez citirea bibliografiei de la final cât și aprofundarea
notelor de subsol, deoarece acestea conțin informații referitoare la subiectul propus și au
scopul de a clarifica s-au de a completa cele menționate.
Țin să menționez că anumite fragmente sunt copiate din cărțile de istorie din bibliografie, fără
a fi parafrazate sau date în [„”]. De aceea, recomand să nu fie utilizate aceleași cuvinte când
este redactată teza de Bacalaureat.
Conținut
I. Romanitatea Românilor ................................................. Error! Bookmark not defined.
Cultura Preistorică ...................................................... Error! Bookmark not defined.
Tracii (Epoca Bronzului) .............................................. Error! Bookmark not defined.
Geto-Dacii (Epoca Fierului) ......................................... Error! Bookmark not defined.
Cultura dacică ........................................................ Error! Bookmark not defined.
Etnogeneza românească ............................................ Error! Bookmark not defined.
Romanizare ............................................................ Error! Bookmark not defined.
Etnogeneza românească ........................................ Error! Bookmark not defined.
Romanitatea ........................................................... Error! Bookmark not defined.
Izvoare externe despre români ............................... Error! Bookmark not defined.
Izvoare interne despre români ................................ Error! Bookmark not defined.
Elementul slav ........................................................ Error! Bookmark not defined.
Teoria emigraționistă .................................................. Error! Bookmark not defined.
II. Autonomii Locale (sec. IX-XVIII) .............................................................................. 5
Primul stat creat – statul vlaho-bulgar (Al II-lea Țarat Bulgar)..................................... 6
Statul Medieval Transilvania (Voievodatul Transilvaniei) ............................................ 6
Statul Medieval Țara Românească ............................................................................ 7
Statul Medieval Moldova ............................................................................................ 8
Statul Medieval Dobrogea .......................................................................................... 9
Cadrul International în sec. XIV-XVI ........................................................................... 9
Instituții Centrale ...................................................................................................10
III. Domnitorii Spațiului Românesc ................................... Error! Bookmark not defined.
Contextul European .................................................... Error! Bookmark not defined.
Mircea cel Bătrân ........................................................ Error! Bookmark not defined.
Alexandru cel Bun ....................................................... Error! Bookmark not defined.
Iancu de Hunedoara ................................................... Error! Bookmark not defined.
Vlad Țepeș.................................................................. Error! Bookmark not defined.
Ștefan cel Mare ........................................................... Error! Bookmark not defined.
Diplomație și Conflict în sec. XVI ................................ Error! Bookmark not defined.
Mihai Viteazul ............................................................. Error! Bookmark not defined.
IV. Începuturile Modernității.............................................. Error! Bookmark not defined.
sec. XVII-XVIII..................................................................... Error! Bookmark not defined.
Șerban Cantacuzino (1678-1688) ........................... Error! Bookmark not defined.

1
 Constantin Brâncoveanu (1688-1714) .................... Error! Bookmark not defined.
Dimitrie Cantemir (1710-1711)................................ Error! Bookmark not defined.
Reformismul austriac și fanariot .................................. Error! Bookmark not defined.
Regimul Fanariot......................................................... Error! Bookmark not defined.
V. Statul modern român în sec. XIII-XX ............................ Error! Bookmark not defined.
Conceptul de stat modern în Principatele Române și România .. Error! Bookmark not
defined.
Modernizarea socială ............................................. Error! Bookmark not defined.
Modernizarea politică ............................................. Error! Bookmark not defined.
Reformismul domnesc ............................................ Error! Bookmark not defined.
Reformismul boieresc ............................................. Error! Bookmark not defined.
Emanciparea Națională ............................................... Error! Bookmark not defined.
Planul religios ......................................................... Error! Bookmark not defined.
Planul Politic ........................................................... Error! Bookmark not defined.
Planul Cultural ........................................................ Error! Bookmark not defined.
Planul Social........................................................... Error! Bookmark not defined.
Proiectul lui Tudor Vladimirescu și revoluția de la 1821Error! Bookmark not defined.
Desfășurarea revoluției ........................................... Error! Bookmark not defined.
Relațiile cu eteriștii. Înfrângerea revoluției. ............. Error! Bookmark not defined.
Consecințele Revoluției .......................................... Error! Bookmark not defined.
Regulamentele Organice ............................................ Error! Bookmark not defined.
Revoluția Pașoptistă ................................................... Error! Bookmark not defined.
Revoluția în Moldova .............................................. Error! Bookmark not defined.
Revoluția în Țara Românească .............................. Error! Bookmark not defined.
Revoluția în Transilvania ........................................ Error! Bookmark not defined.
Unirea Principatelor .................................................... Error! Bookmark not defined.
Războiul Crimeii (1853-1856) ................................. Error! Bookmark not defined.
Alexandru Ioan Cuza (1859-1866) .............................. Error! Bookmark not defined.
Reformele ............................................................... Error! Bookmark not defined.
Statutul lui Cuza ..................................................... Error! Bookmark not defined.
Carol I (1866-1914) ..................................................... Error! Bookmark not defined.
Războiul Ruso-Turc / de Independență (1877-1878) ............. Error! Bookmark not
defined.
Modernizarea țării ................................................... Error! Bookmark not defined.
Războaiele Balcanice (1912-1913) ......................... Error! Bookmark not defined.

2
 Ferdinand I (1914-1927) / Primul Război Mondial ....... Error! Bookmark not defined.
Marea Unire (Statul Național Unitar Român) ............... Error! Bookmark not defined.
Unirea Basarabiei ................................................... Error! Bookmark not defined.
Unirea Bucovinei cu România ................................ Error! Bookmark not defined.
Unirea Transilvaniei ................................................ Error! Bookmark not defined.
VI. România și concertul european – de la Criza Orientală la marile alianțe ale
secolului XX .................................................................................. Error! Bookmark not defined.
De la Războiul Crimeii la Războiul de Independență (1856-1878) ... Error! Bookmark
not defined.
Statutul Principatelor. Unirea (1859) ....................... Error! Bookmark not defined.
Condițiile internaționale de înfăptuire a Unirii .......... Error! Bookmark not defined.
Adunările Ad-hoc .................................................... Error! Bookmark not defined.
Convenția de la Paris ............................................. Error! Bookmark not defined.
Alegerea domnitorului ............................................. Error! Bookmark not defined.
Inițiative externe în timpul domniei lui Cuza (1859-1866) ....... Error! Bookmark not
defined.
Cucerirea independenței......................................... Error! Bookmark not defined.
Tratatele de Pace ................................................... Error! Bookmark not defined.
De la recunoașterea independenței la Conferința de pace de la Paris (1919-1920)
............................................................................................... Error! Bookmark not defined.
Aderarea la Tripla Alianță ....................................... Error! Bookmark not defined.
Politica externă a României la începutul sec. al XX-lea ......... Error! Bookmark not
defined.
România și Marile Puteri în Primul Război Mondial (1914-1918) . Error! Bookmark
not defined.
Marea Unire............................................................ Error! Bookmark not defined.
VII. Secolul XX între democrație și totalitarism ............... Error! Bookmark not defined.
Ideologii și regimuri politice democratice în Europa ..... Error! Bookmark not defined.
Liberalismul ............................................................ Error! Bookmark not defined.
Conservatorismul.................................................... Error! Bookmark not defined.
Socialismul ............................................................. Error! Bookmark not defined.
Ideologii și regimuri politice totalitare în Europa .......... Error! Bookmark not defined.
Caracteristicile politicii totalitare .............................. Error! Bookmark not defined.
Comunismul ........................................................... Error! Bookmark not defined.
Fascismul ............................................................... Error! Bookmark not defined.
Nazismul ................................................................ Error! Bookmark not defined.

3
 Ideologii și practici politice în România ........................ Error! Bookmark not defined.
Liberalismul (PNL) .................................................. Error! Bookmark not defined.
Țărănismul (PNȚ) ................................................... Error! Bookmark not defined.
Extremismul de dreapta .......................................... Error! Bookmark not defined.
Extremismul de stânga ........................................... Error! Bookmark not defined.
România în al II-lea Război Mondial............................ Error! Bookmark not defined.
VIII. România Postbelică (Comunismul) ....................................................................12
Instaurarea Regimului Comunist ...............................................................................12
Regimul stalinist la lui Gheorghe Gheorghiu Dej .......................................................13
Politică Internă......................................................................................................13
Politică Externă ....................................................................................................15
Regimul Național-Comunist al lui Nicolae Ceaușescu (1965-1989) ...........................16
Liberalizarea (1965-1971).....................................................................................17
Neostalinismul (1971-1989) ..................................................................................18
IX. Construcția democrației post-decembriste ................ Error! Bookmark not defined.
Evoluția spre democrație............................................. Error! Bookmark not defined.
Politica externă ........................................................... Error! Bookmark not defined.
X. România în Războiul Rece ........................................... Error! Bookmark not defined.
Politica externă în timpul regimului lui Dej ................... Error! Bookmark not defined.
Politica externă în timpul regimului Ceaușescu ........... Error! Bookmark not defined.
Relațiile diplomatice în ultima perioadă a lui Ceaușescu........ Error! Bookmark not
defined.
XI. Constituțiile din România ............................................ Error! Bookmark not defined.
Constituția liberală din 1866 ........................................ Error! Bookmark not defined.
Constituția democratică din 1923 ................................ Error! Bookmark not defined.
Constituția din 1938 (autoritară) .................................. Error! Bookmark not defined.
Constituția din 1948 (comunistă) ................................. Error! Bookmark not defined.
Constituția din 1952 (comunistă) ................................. Error! Bookmark not defined.
Constituția din 1965 (comunistă) ................................. Error! Bookmark not defined.
Constituția din 1991 .................................................... Error! Bookmark not defined.
Bibliografie...................................................................................................................22

4
 II. Autonomii Locale (sec. IX-XVIII)
În secolele IX-XIII, în urma destrămării dominației slavilor la nordul și sudul Dunării,
romanitatea răsăriteană apare din ce în ce mai frecvent în sursele epocii.

Asaltate și în pericol de a fi anihilate de Imperiul Bizantin la sfârșitul secolului al XII-lea și

de ungurii instalați în Panonia încă de la începuturile expansiunii lor spre răsărit, autonomiile
românești au evoluat în cele din urmă spre formula statului independent.

Autonomiile românești erau grupări de sate și de cătune, modelate în general după

cadrul geografic în care se alcătuiseră. Așezările rurale risipite în cuprinsul unor țări erau
conduse de cnezi (slav) sau juzi (latin) cu funcții judecătorești sau administrative. Țările născute
din asocierea mai multor sate, depindeau de un centru de putere străin, fie direct prin
intermediul unei căpetenii militare cum este voievodul. Satul, cadrul principal de conviețuire
socială, grupa familiile de țărani care foloseau în comun o parte din teritoriile aflate în stăpânirea
sa.

În cadrul autonomiilor locale s-au conturat clasele sociale

▪ Rusticii (țăranii)
▪ Maiores terrae (mai marii pământurilor)

Primele forme de organizare ale locuitorilor de la N de Dunăre au fost obștile sătești

(teritoriale). Din unirea acestora s-au format uniunile de obști conduse de un jude (latin) sau
cneaz (slav). Devenit ulterior autonomii locale sau „romanii populare” (N. Iorga), acestea au fost
nucleul statelor medievale.
Obști sătești → uniuni → jude/cneaz → „romanii populare” → stat medieval

Când s-au așezat în Câmpia Panonica, la sfârșitul secolului al IX-lea, ungurii au găsit în
regiune o populație romanică pe care au supus-o, impunându-i diferite obligații.

Cauzele apariției autonomiilor locale au fost:

5
▪ Prosperitatea economică
▪ Stabilitatea politică
▪ Creșterea demografică
▪ Presiunile exterioare (statele vecine, în special Ungaria și migratorii – cumanii, uzii, secui,
sași, pecenegii)

Tipuri de autonomii locale:

▪ Țările (Țara Maramureșului)

▪ Cnezatele (Cnezatul lui Ioan)
▪ Voievodatele (voievodatul lui Glad)
▪ Codrii (Codrii Cosminului)
▪ Câmpurile (Câmpul lui Dragoș)
▪ Ocoalele (Câmpul Lung)
▪ Cobâlele

Primul stat creat – statul vlaho-bulgar (Al II-lea Țarat

Bulgar)
Cel dintâi stat creat de romanitatea răsăriteană a fost opera vlahilor din nordul Peninsulei
Balcanice. După o cooperarea cu Imperiul Bizantin, vlahii din Munții Balcani s-au răsculat în
1185, sub conducerea fraților Petru și Asan. Sprijinită de bulgari, Bizanțul a fost silit să încheie
pace cu statul vlaho-bulgar format în Nordul Peninsulei.
Ionița cel Frumos (1197-1207), al treilea suveran al statului va fi recunoscut de pap Inocențiu al
III-lea ca „rege al vlahilor și bulgarilor”. Acesta a fost urmat la conducere de Ioan Asan al II-lea.
Cu timpul însă, încă din secolul al XIII-lea, dinastia română a Asăneștilor s-a slavizat, Biserica
Catolică a fost respinsă, componenta etnică vlahă s-a redus tot mai mult, iar statul a devenit
bulgar.1

Statul Medieval Transilvania (Voievodatul Transilvaniei)

Când s-au așezat în Câmpia Panonica, la sfârșitul secolului al IX-lea, ungurii au găsit în
regiune o populație romanică pe care au supus-o, impunându-i diferite obligații.

În expansiunea lor spre răsărit, ungurii se lovesc de rezistența armată a populațiilor

slave, turanice și românești dinlăuntrul și din afara arcului carpatic și a organizațiilor lor politice.

Cel mai important izvor care transmite aceste informații este Gesta Hungarorum (scris
de Anonymus), care arată că maghiarii au luptat împotriva a trei formațiuni politice:

▪ Voievodatul lui Menumorut (Crișana)

▪ Voievodatul lui Glad (Banat)

1 Statul creat inițial de români și bulgari este denumit de istorici drept al II-lea Țarat Bulgar.

Anterior, Primul Țarat Bulgar, condus de Simeon I, s-a luptat cu împărații bizantini Ioan Tzimiskes și
Vasile al II-lea, obținând victorii considerabile. Așadar, al II-lea Țarat bulgar este rezultatul unirii
temporare a bulgarilor cu românii.

6
▪ Voievodatul lui Gelu (S-V Transilvaniei)

În Legenda Sfântului Gerard sunt relatate multiple informații privind formațiunile din
Transilvania:

▪ În Transilvania – Gyula refuză creștinarea în rit catolic; este atacat, învins, dus în Ungaria;
țara este ocupată (1002-1003)
▪ În Banat – Ahtum intră în conflict cu regalitatea maghiară.

A doua etapă a întemeierii Transilvaniei a constat în cucerirea acesteia de către

regalitatea maghiară, proces declanșat după 1050. Populația locală – românii – au rezistat cu
mijloace modeste și s-au retras în locuri adăpostite. Teritoriile lor au fost treptat cucerite.

În jurul anilor 1200, întreaga țară până la Carpați era supusă Ungariei. În anii 1111-
1113, două documente menționează pe primul conducător al Transilvaniei numit de regele
ungar. El avea titlul de principe și se numea Mercurius. Timp de vreo 65 de ani nu mai sunt
menționați alți conducători ai Transilvaniei, pentru ca în 1176 să fie pomenit Leustachius, cu
titlul de voievod.

Metodele prin care maghiarii au cucerit Transilvania au fost:

▪ Militare – cucerirea cetăților de margine.

▪ Politice – încercarea de a impune principatul în locul voievodatului, încercarea a eșuat2.
▪ Etnice – coroana maghiară i-a colonizat în Transilvania pe sași, popor de origine germanică,
secui (de origine asiatică) și pentru o scurta perioadă pe cavalerii teutoni (de origine
germană).

Colonizări în Transilvania
❖ Secuii – au servit drept avangardă în condițiile pătrunderii maghiarilor în Transilvania;
așezați mai întâi în Bihor, apoi în zona Târnavelor și, în final, în Subcarpații Răsăriteni;
aveau obligații militare.
❖ Sașii – veniți în Transilvania în mai multe valuri, datorită transformărilor social-economice
din lumea germană; au jucat în primul rând un rol economic; obțin privilegii recunoscute de
Bula de Aur din 1224.
Prin urmare, Transilvania a traversat 2 perioade:

• Voievodatul (menținut până în 1514)

• Principatul (aflat sub suzeranitate otomană, înlocuită în 1699 prin tratatul de la Karlowitz cu
suzeranitatea habsburgică)

În pofida acestui regim de dominație, Transilvania și-a păstrat în tot cursul Evului Mediu
autonomia, prin existența așa numitelor „țări”: Țara Maramureșului, țara Oașului, Făgărașului,
Bârsei.

2 În 1111, documentele îl amintesc pe Mercurius Princeps, în 1176 documentele îl menționează

pe Leustachius Ratot voievod.

7
 Statul Medieval Țara Românească
Diploma Cavalerilor Ioaniți (1247) menționează formațiuni politice la sud de Carpați:
▪ Banatul de Severin
▪ Voievodatele conduse de Seneslau în stânga Oltului, Litovoi în dreapta Oltului
▪ Cnezatele condu de Ioan și Farcaș între Jiu și Olt
Toate acestea se aflau sub suzeranitatea regelui Ungariei.
Prin 1275-1277 voievodul Litovoi și fratele său Bărbat încearcă să înlăture suzeranitatea
maghiară, dar încercare eșuează: Litovoi este ucis în luptă, iar Bărbat este obligat să
recunoască suzeranitatea maghiară.
Din punct de vedere administrativ, maghiarii au încercat să impună catolicismul, legând
calitatea de mobil de apartenența la religia catolică, românii, în mare majoritate ortodocși au
încercat să impună religia catolică, românii, în mare majoritate ortodocși fiind considerați
tolerați.

Românii au fost împiedicați să formeze un stat medieval în Transilvania. Cu toate

acestea, extinderea maghiară a fost stăvilită de dominația cumană (sec. XII) si marea invazie
tătară (mongolă), care s-a extins în Polonia și Ungaria. Tătarii au venit, de asemenea, din est și
au pustii tot în calea lor. În 1242 tătarii s-au retras spre est, iar cei rămași, organizați sub
formațiunea denumită Hanatul Hoardei de Aur au continuat să atace ținuturile românești.

Conform Letopisețului Cantacuzinesc, statul s-a întemeiat prin descălecatul3 lui Negru
Vodă sau Radu Negru din Făgăraș la Câmpul lung și apoi la Curtea de Argeș între anii 1290-
1291.

Istoria certă a Țării Românești începe cu Basarab I (1310-1352). El a reușit, în lunga sa

domnie, să atingă cel puțin trei scopuri importante:
❖ A unificat statele de la sud de Carpați
❖ A rupt legăturile cu Ungaria
❖ A obținut, printr-o mare victorie militară, recunoașterea și afirmarea internațională a țării
sale.
După consolidarea domniei, Basarab a refuzat să accepte suzeranitatea regelui
Ungariei. În 1330 la Posada4, regele ungar Carol Robert de Anjou se confruntă cu Basarab I.
Lupta s-a încheiat cu victoria lui Basarab I. Această victorie a marcat independența Țării
Românești în raport cu Ungaria5. Țara românească cuprinde: Banatul de Severin, Oltenia,
Muntenia și sudul Basarabiei.
Consolidarea statului a avut loc după Basarab I sub domniile lui Nicolae Alexandru (a
întemeiat mitropolia Țării Românești la Curtea de Argeș) și Vladislav Vlaicu (a emis prima
monedă a Țării Românești).

3 Înseamnă să ctitorești un stat

4 9-12 noiembrie
5 Atestată de Cronica pictată de la Viena

8
 Statul Medieval Moldova
Izvoarele istorice menționează existența unor țări: „Țara Bolohovenilor, Țara
Berladnicilor, Țara Brodnicilor”. Importanța comunităților de la Est de Carpați este evidențiată și
de drumul comercial care lega Europa Centrală de Marea Neagră.

În secolul al XIV-lea, Maramureșul era un ținut românesc organizat sub formă de

voievodat. Regatul Ungariei a incercat să înlocuiască instituțiile românesți cu instituții noi aduse
dinspre Apus. În acest timp, influența ungară la est de Carpați era în pericol datorită
nemulțumirilor și revoltelor românilor și presiunilor Poloniei.

Atunci, regele ungar a ales un conducător dintre românii Maramureșeni pe un nobil

numit Dragoș. În prima etapă, Dragoș s-a stabilit la Est de Carpați, după 1347 și-a întemeiat o
unitate de apărare împotriva tătarilor cu reședință la Baia. Succesorii lui Dragoș, Sas și Balc, au
fost înlăturați în urma unei răscoale.

Totuși, românii din Moldova erau nemulțumiți de dominați ungară și de misionarismul

catolic. A doua etapă s-a desfășurat între 1359-1365, fiind legată de acțiunea energică a
voievodului Bogdan. Conform Cronicii lui Ioan de Târnave, Bogdan a întemeiat „o domnie
nouă”, independentă de regatul Ungariei. Bogdan s-a răzvrătit în Maramureș, iar, ulterior, a
trecut munții în Moldova cu o armată de 100-200 cnezi. Aici el a fost bine primit de localnici, i-a
alungat pe Dragoș și pe rudele sale și a proclamat independența Moldovei. Regele ungar
Ludovic (fiul lui Carol Robert de Anjou) a trimis o oaste împotriva lui Bogdan, dar expediția nu a
avut succes.

Consolidarea statului Moldova a avut loc în timpul succesorilor lui Bogdan:

❖ Lațcu (1365-1377) a continuat politica de independență a statului, intrând în legătura cu
papalitatea, care îi recunoaște titlul de conducător al Moldovei.
❖ Petru Mușat (1375-1391) a creat o Mitropolia de la Suceava, unde a stabilit și reședința
domnească; se orientează spre Polonia pentru a face față presiunilor Ungariei; în 1387
depune jurământ de vasalitate regelui Poloniei, Vladislav Jagello.
❖ Roman I (1391-1394) a creat statul riveran al Modlovei, unificând teritoriile dintre Carpați,
Nistru, Dunăre și Marea Neagră; a înlăturat dominația tătară.

Statul Medieval Dobrogea

În sec. VIII, documentele menționează Țara Cavarnei, între Mangalia și Varna. Lucrarea
Anei Comnena, Alexiada, atestă o serie de formațiuni politice prestatale conduse de Tatos,
Seslav și Satza.

În sec. XIV, documentele îi menționează pe Balica, Dobrotici și Ivanco. Dobrotici a primit

titlul de despot de la Imperiul Bizantin, fiind și unificatorul teritoriului dintre Dunăre și Marea
Neagră. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1388), Dobrogea intră în componența Țării
Românești, fiind anexată de Imperiul Otoman după 1417. Dobrogea a revenit statului român în
18786.

6 În urma Războiului de Independență

9
 Cadrul International în sec. XIV-XVI
În secolele XIV și XVI Europa trăia minunata lume a Renașterii. Reforma religioasă avea
să schimbe fața apuseană a continentului după 1500, trimițându-și reverberațiile și spre lumea
răsăriteană. Occidentul, dominat politic și spiritual de imperiu și papalitate, dar și de state
naționale timpurii precum Franța și Anglia, avea să cunoască, prin Reconquista iberică,
eliberarea de sub mauri și unificarea Spaniei.
Crizele de la finele secolului al XIII-lea din regatele Boemiei, Poloniei și Ungariei se
prelungește și în secolul XIV. În Boemia și Ungaria se sting vechile dinastii ale Przemyslizilor
(1306) și, respectiv, Arpadienilor (1301). Criza din Boemia a devenit evidentă după 1278, când
Rudolf I de Habsburg a obținut o victorie militară contra cehilor, care pierd teritorii întinse,
devenite parte a domeniilor ereditare ale Casei de Habsburg. Stabilizarea situației s-a realizat în
1310 după venirea la tron a dinastiei de Luxembourg.
Ungaria s-a refăcut treptat după 1308, în timpul domniei lui Carol Robert (1308-1342),
pentru ca să ajungă la apogeul puterii sub regele Ludovic cel Mare (1342-1382).
Polonia ajunge și ea un stat unitar abia sub conducerea lui Piast Vladislav Lokietek în
1320. Polonia a avut și legături cu Lituania, prin regina Hedwiga care s-a căsători cu regele
Lituaniei Vladislav Jagiello.
Amenințarea islamică dinspre est, slăbită, dar nu anihilată, este urmată și însoțită de
asaltul otomanilor în Balcani și Europa Estică. Turcii otomani, ajunși la Dunărea de Jos după
cucerirea Constantinopolului de către Mehmed al II-lea, alarmează creștinătatea Europeană. În
secolul al XV-lea Țările Române, Ungaria, Polonia, forțe sârbești, albaneze au obținut
importante succes împotriva otomanilor. Marea înfrângere a otomanilor de la Belgrad (1456) i-a
oprit pentru mai bine de trei sferturi de veac pe otomani să înainteze către Buda și Viena.
În secolul XVI, otomanii realizează alianțe cu francezii și reușesc să pătrundă în Europa,
transformând Ungaria în provincie otomană și asediind Viena. Astfel, între Imperiul Habsburgic
și Imperiul Otoman au loc războaie pentru Ungaria.

Instituții Centrale
Voievodatul
Prezent în Transilvania, era condus de un voievod. Voievozii aveau atribuții militare
judiciare și administrative; voievodul își exercita autoritatea asupra comitatelor; era dependent
de regalitatea maghiară.
În 1541 are loc crearea Principatului autonom7, aflat sub suzeranitatea otomană ca
urmare a prăbușirii Ungariei după lupta de la Mohacs (1526). Țara era condusă de un principe
ales de Dietă. Principele deținea prerogative însemnate în politica internă.
Prin Diploma leopoldină (dec. 1691), Transilvania a devenit Principat a Imperiului
Habsburgic; era condusă de împărat prin intermediul unui guvernator ales de către Dietă și
confirmat de către Curtea de la Viena.

7 Din Transilvania

10
Domnia
Este cea mai importantă Instituție a statului medieval, fiind reprezentat de domn, reunind
și calitatea de voievod (conducător militar). Era instituția centrală în Țara Românească și
Moldova. Țara era condusă de domn.
Succesiunea la tron se baza pe principiul ereditar-electiv. La jumătatea sec. XVII,
instituția domniei începe să se erodeze. În timpul regimul Fanariot, în sec. XVIII, domnii sunt
transformați în simpli funcționari ai Imperiului Otoman, fiind asimilați unui pașă cu două tuiuri.

Domnia era:
❖ Ereditară – în familia Basarabilor (Țara Românească) și a Mușatinilor (Moldova)
❖ Electivă – prin alegerea domnului de către marea boierime din rândul membrilor familiei
domnitoare.
Domnia a fost configurată în țările române după modelul bizantin. Particula „Io” din
titulatura domnului derivă din grecescul Ioannes, care înseamnă „uns de Dumnezeu”.

Atribuțiile domniei:

❖ Politica externă – declara război și încheia pace, semna tratate cu țările vecine
❖ Politica internă – percepea birul8, era proprietarul întregului pământ, confirma proprietățile,
bate monedă, instituie sistemul de impozite, atribuții judecătorești (este instanța supremă de
judecată

Sfatul Domnesc
Era format din marii boieri, ulterior doar din boierii cu dregătorie. Sfatul Domnesc avea
rol consultativ și atribuții mai ales politice.
Principalii dregători erau: vornicul (conducătorul Curții Domnești), logofătul (conducătorul
Cancelariei Domnești), spătarul (purtătorul de spadă), postelnicul (șeful diplomației).
Cele mai înalte dregătorii erau: Banul Craiovei (Țara Românească) și Portarul Sucevei
(Moldova).
Adunarea Țării
Reprezintă o instituție semnalată încă din secolul al XV-lea purtând denumirea de
Marea Adunare a Țării; nu avea caracter permanent în Moldova și Țara Românească, ci
sporadic, când era vorba de alegerea domnului, declarații de război, încheierea păcii.
Reprezenta stările privilegiate. Avea rol consultativ. În Transilvania locul Adunării Țării
era deținut de congregații generale ale nobililor.
Începând cu secolul al XVI-lea problemele importante de politică externă se discutau în
Dieta Țării, care se întrunea periodic, avea atribuții permanente și un statut bine precizat.

8 Dare destinata în general acoperirii cheltuielilor de apărare sau răscumpărare a păcii

11
Armata
Era formată din „Oastea cea mare” (reunită în situații de primejdie și formată din toți
bărbații apți să poarte o armă) și „Oastea cea mică” (avea caracter permanent și era formată din
curteni și dregători).

Biserica
Reprezenta puterea spirituală. Era condusă de mitropolit. Acesta devenea locțiitorul
domnului în caz de vacanță a tronului. Atât Mitropolia Țării Românești, cât și cea a Moldovei
erau construite după model bizantin, fiind dependente de Patriarhia de la Constantinopol.

Organizarea administrativ teritorială a Țărilor Române

Țara Românească era organizată în județe, iar Moldova în ținuturi. Din punct de vedere
juridic, domnul reprezenta instanța supremă, iar primele coduri de legi au apărut în sec. XVI.

VIII. România Postbelică (Comunismul)

Instaurarea Regimului Comunist
La 23 august 1944, printr-o lovitură de stat, mareșalul Ion Antonescu este arestat.
România a întors armele împotriva Germaniei naziste, alăturându-se coaliției Națiunilor Unite
(SUA, Marea Britanie și URSS).
Regele, exercitându-și prerogativele constituționale, l-a numit prim-ministru și șef de
guvern pe Constantin Sănătescu, unul dintre comandanții care contribuise la elaborarea
planurilor de răsturnare a lui Antonescu. Constantin Sănătescu a numit pe I. Maniu, C. I. C.
Brătianu, Constantin Titel Petrescu (șeful PSD) și Lucrețiu Pătrășcanu (Partidul Comunist) ca
membrii ai guvernului.
În septembrie 1944, o delegație română la Moscova, condusă de Lucrețiu Pătrășcanu va
accepta forțat armistițiul cu Uniunea Sovietică.
În octombrie 1944 va fi formată o coaliție a PSD cu PC numită Frontul Național
Democrat, care a avut ca scop demiterea lui Sănătescu și emanciparea comunismului.
În decembrie 1944, Sănătescu demisionează din funcție și este înlocuit de Nicolae
Rădescu. După o vizită la Moscova realizată de Ana Pauker și Gheorghe Gh. Dej, Frontul
Național Democrat a început o campanie sistematică în vederea înlocuirii guvernului Rădescu
cu unul comunist.
Astfel, la 6 martie 1945, a fost numit primul guvern de factură comunistă condus de dr.
Petru Groza. Presiunile exercitate de comuniști asupra regelui Mihai au fost intermediate de
adjunctul ministrului de externe sovietic Andrei Vîșinski – care îl amenințase pe rege că
existența României ca stat independent era pusă în pericol dacă nu era acceptat guvernul
comunist al lui Petru Groza
În toamna anului 1945, Partidul Comunist îl va alege secretar general pe Gheorghe Gh.
Dej, alături de Ana Pauker și Teohari Georgescu ca miniștrii de externe și secretari ai Partidului.
În această perioadă Lucrețiu Pătrășcanu (ministrul justiției) era suspectat că vrea să ia locul lui
Dej în partid.

12
 După ce și-a asigurat controlul asupra executivului, comuniștii au falsificat alegerile
parlamentare din 19 noiembrie 1946 care fuseseră câștigate, în realitate, de PNȚ.
În iulie 1947, după înscenarea de la Tămădău, Partidul Național Țărănesc a fost
desființat și interzis prin lege, iar liderii acestuia au fost arestați și condamnați la ani grei de
închisoare. În august 1947, în fața furiei comuniste, Partidul Național Liberal – Brătianu a ales
calea autodizolvării. Ultimul obstacol în calea preluării integrale a puterii de către comuniști era
monarhia.
Regele Mihai a încercat să reziste în fața ofensivei partidului comunist prin „greva
regală” din august-decembrie 1945, prin refuzarea semnării actelor guvernului. La 30 decembrie
1947, regele Mihai este obligat să abdice. Astfel, s-a schimbat forma de guvernământ, România
fiind proclamată republică (Republica Populară Română – RPR).
Din punct de vedere extern, procesul de comunizare este rezultatul unor măsuri decise
de marile puteri. Astfel, în septembrie 1944, România a fost obligată să semneze Armistițiul de
la Moscova ce prevedea:
▪ Reunirea NV Transilvaniei la statul român realizat în mar. 1945
▪ Cedarea Basarabiei, N Bucovinei și Herței către URSS
▪ Cedare Cadrilaterului către Bulgaria
Aceste decizii au fost reconfirmate prin Tratatul de Pace de la Paris, semnat de România în
februarie 1947. De asemenea, statul român a trebuit să plătească 300 de milioane de dolari
drept despăgubire de război Uniunii Sovietice.

Regimul stalinist la lui Gheorghe Gheorghiu Dej

Politică Internă
În februarie 1948, Partidul Comunist Român (PCR) a fuzionat cu PSD (Partidul Social-
Democrat), rezultând Partidul Muncitoresc Român (PMR), devenit partid unic. Modelul sovietic a
fost impus Românei în toate domeniile: economic, social, politic, cultural și religios.
Partidul Muncitoresc Român și-a ținut primul congres în februarie 1948. Gh. Gh. Dej a
fost reales secretar general, Ana Pauker, Vasile Luca, și Teohari Georgescu au devenit ceilalți
trei membri ai Secretariatului.
Din punct de vedere politic, în timpul regimului democrației populare, au fost adoptat 2
constituții: în 1948 și în 1952. Constituția din 1948 proclama Republica Populară Română și
impune parlamentul unicameral: Marea Adunare Națională. Consiliul de miniștri era numit organ
executiv. Constituția din 1952 consfințea rolul Partidului Comunist ca forță conducătoare a
societății.
În noiembrie 1948, Comitetul Central a condus o campanie de verificări ce s-a soldat cu
înlăturarea a 192.000 de membri ai Partidului Comunist.
Au fost anulate drepturile și libertățile cetățenești și principiul separării puterilor în stat.
La vremea apariție sale pe scena politica a Românei, Partidul Comunist era împărțit în
trei grupuri: cei care rămăseseră în țară, cei ce se aflau la Moscova și cei ce se aflaseră în
închisori și activaseră cu succes în ilegalitate. Din primul grup făcea parte Gh. Gh. Dej, N.

13
Ceaușescu, Miron Constantinescu, Teohari Georgescu – aflați în închisoare pe perioada
războiului. Din al doilea făceau parte Ana Pauker (membru al Kominternului – care avea legături
cu Vîșinski si Molotov), Vasile Luca (Laszlo Luka). În ultimul grup erau: Lucrețiu Pătrășcanu,
Ștefan Foriș, etc.
Stalin îl prefera pe Dej deoarece urmărea întocmai ordinele sale. Astfel, în 1952,
Comitetul Central i-a criticat pe Luca, Pauker și Georgescu pentru gravele greșeli cu ocazia
aplicării reformei monetar în ianuarie. Căderea acestor 3 a fost, de fapt, rezultatul investigațiilor
din 1948. În iunie 1952, Dej îl acuză pe Luca pentru întârzieri în dezvoltarea industriei grele,
condamnându-i-i pe Ana Pauker și Teohari Georgescu pentru obstrucționarea organizării
gospodăriilor colective.
Vulnerabil la neîncrederea și invidia conducătorilor sovietici și, în egală măsură, a
tovarășilor de partid, Pătrășcanu și-a subminat propria poziție publică prin manifestări
nechibzuite de patriotism, interpretate ca „șovinism”. În 1954, Lucrețiu Pătrășcanu, fostul
ministru comunist al Justiției, arestat în 1948, este executat.
În plan economic, prin legea din 11 iunie 1948 s-a realizat naționalizarea principalelor
mijloace de producție. Peste 1000 de fabrici, întreprinderi, societăți de transport și societăți
bancare au fost confiscate și trecute în proprietatea statului. De asemenea, s-a trecut la
planificarea economiei naționale, mai întâi prin intermediul planurilor anuale (1949 și 1950) și
apoi al planurilor cincinale (primul plan cincinal 1951-1955)
A fost impusă colectivizarea agriculturii în 1949, proces încheiat în 1962. Alături de
Gospodăriile Agricole de Stat (mai târziu, Întreprinderile Agricole de Stat), Gospodăriile Agricole
Colective (ulterior, Cooperativele Agricole de Producție – CAP) au asigurat controlul asupra
agriculturii și țărănimii)
Din punct de vedere cultural, sovietizarea României a constat în:
▪ Falsificarea manualului de istorie (1947) de Mihail Roller
▪ Apariția unei noi legi a educației în 1948 – care presupunea întărirea cultului personalității și
încorporarea perceptelor marxist-leniniste în manuale.
▪ Desființarea Academiei Române și înființarea Academiei RPR.
▪ Cultura noastră își întrerupe legăturile cu Occidentul și are ca model Cultura sovietică și
proletcultismul – s-au făcut epurări în rândurile profesorilor și studenților de la universități.
▪ Predarea religiei a fost total interzisă
Din punct de vedere religios, Biserica Ortodoxă româna a fost subordonată regimului de
dictatură a proletariatului (clasa muncitoare). Biserica Greco-Catolică a fost desființată în 1948 –
deoarece era subordonată papei. Tuturor cultelor li se cerea să supună aprobării Ministerului
Cultelor un statut reglementând activitatea lor, în conformitate cu legile statului; în schimb
ministerul avea să plătească salariile clerului cultelor recunoscute.
Adversarii reali sau imaginari ai regimului comunist au fost arestați și supuși unor metode de
tortura fizică și psihică, prin intermediul celor 2 organizații de represiune:
▪ Securitatea statului – înființată în 1948 sub numele de Direcția Generala a Securității
Poporului (D.G.S.P) și a Miliției, redenumită în 1949 Direcția Generală a Miliției. Securitatea
era împărțită, din puncte de vedere administrativ, în 10 departamente numite „direcții”.
Gheorghe Pintilie, fost agent NKVD a devenit șeful structurii. Brutalitatea a fost

14
 caracteristica principală a oamenilor aleși. Pintilie, alături de Marin Jianu ( secretarul general
al Ministerului de Interne) au înscenat procese de sabotaj și spionaj.
▪ Închisorile comuniste – prezente în Pitești, Aiud, Sighet, Gherla Râmnicu-Sărat, Canalul
Dunăre-Marea Neagră.
Elita politică și culturala a României interbelice a fost decimată în acest sistem
concentraționar: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Gh. Brătianu, Mircea Vulcănescu, Anton
Golopenția.
A fost instituită munca forțată – prin care fiecare cetățean român era obligat să muncească.
Pe la sfârșitul anului 1952, niciunui locuitor al orașelor nu i se permitea să-și schimbe domiciliul
fără aprobare și orice mișcare era controlată de miliție.
Abuzurile și violențele săvârșite de comuniști împotriva populației vor duce la apariția unei
rezistențe anticomuniste. În perioada regimului stalinist această rezistență a luat forma luptei
armate a partizanilor din munți. Încă din a doua jumătate a anului 1945 s-au constituit în mai
multe zone ale țării grupuri de partizani anticomuniști care luptau împotriva regimului totalitar.
Cele mai importante au fost: Mișcarea Națională de Rezistență condusă de generalul Aurel
Aldea, Haiducii lui Avram Iancu, Sumanele Negre, Haiducii Muscelului, grupul de partizani din
Munții Banatului condus de Spiru Blănaru și grupul de partizani din Munții Făgărașului condus
de Ion Gavrilă-Ogoranu. În zona Muscelului și în Munții Făgărașului grupurile de partizani
anticomuniști s-au angajat în ciocniri violente cu trupele de securitate. Numărul relativ mic al
membrilor acestor grupări, lipsa unei coordonări a acțiunilor și hărțuirea permanentă a acestora
de către trupele de securitate au făcut ca acestea să fie nimicite rând pe rând.
Formațiunea care a supraviețuit cel mai mult a fost cea a „Haiducilor Muscelului”. O
persoană implicată îndeaproape în activitatea acestei formațiuni a fost Elisabeta Rizea. Ce
reiese din documentele păstrate este că acest grup a fost constituit de către doi foști ofițeri de
armată: Gheorghe Arsenescu șu Toma Arnăuțoiu. Grupul s-a format în zona Nucșoarei.
Ministerul de Interne era evident îngrijorat și, pentru acest motiv, a împânzit regiunea cu trupe și
ofițeri ai D.G.S.P. În 1949, membrii grupului au fost prinși într-o ambuscadă. Armamentul a fost
confiscat, iar Elisabeta Rizea a fost arestată și condamnată la 7 ani de închisoare. Gruparea s-a
divizat, dar nu a mai rezistat mult timp după.

Politică Externă
În anul 1948 a fost semnat Tratatul de prietenie româno-sovietic ce consfințea statul se
subordonare a României față de URSS.
În 1949, România a intrat în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), coordonat de
sovietici. Proiectul de lansare a canalului Marea Neagră-Dunăre a fost lansat de CAER – in
acest proces au fost folosiți oamenii din lagărele de muncă a României. Mulți dintre deținuți erau
țăranii care se împotriviseră colectivizării și intelectualii.
După moartea lui Stalin (1953), noul lider de la Kremlin, Nikita Hrușciov a denunțat cultul
personalității și crimele săvârșite, iar în 1958, trupele Armatei Roșii s-au retras din România
(venite în 1944). Gheorghe Gh. Dej a critica îndepărtarea URSS de la doctrina stalinistă.

15
 În dec. 1955, în cadrul celui de al II-lea Congres al PMR, au fost adăugați doi membri:
Nicolae Ceaușescu și Alexandru Drăghici9. În cadrul celui de al XX-lea Congres al PC al URSS
(1956) – la care au participat Miron Constantinescu și Iosif Chișnevski10 – Nikita Hrușciov a
denunțat crimele lui Stalin și a propus reabilitarea relațiilor cu celelalte țări comuniste.
În 1955 România aderă la Pactul de la Varșovia, alianță politico-militară a statelor comuniste
coordonate de URSS.
În 1956, ca expresie a docilității față de Moscova, Gheorghe Gh. Dej a aprobat intervenția
militară11 în Ungaria, unde se declanșase o mișcare reformista condusă de Imre Nogy. Revolta
ungurilor a permis conducerii României să-și demonstreze fidelitatea față de URSS. Reprimarea
acesteia a însemnat si reprimarea posibilelor revolte din Transilvania. Trupele sovietice din
România au fost printre primele care au ajutat la oprirea guvernului lui Imre Nagy.
După retragerea trupelor sovietice, în 1958, a început o anumită desprinderea față de URSS
și căutare unei poziții relativ independente.
Ca stat aflat în sfera de influență sovietică România s-a implicat în relațiile internaționale din
perioada Războiului rece. Până spre anul 1960, politica externă a României a fost subordonată
strict intereselor Uniunii Sovietice. Această atitudine se observă în contextul desfășurării
conflictului ideologic dintre Tito, liderul Iugoslaviei comuniste, și Stalin, liderul Uniunii Sovietice,
din anul 1948. Gheorghe Gheorghiu-Dej și-a manifestat fidelitatea față de Moscova,
condamnându-i pe liderii iugoslavi drept „spioni și asasini ai imperialismului anglo-american”. De
asemenea, Dej a denunțat tratatul semnat în anul anterior cu Iugoslavia și a susținut excluderea
Iugoslaviei din Cominform.
În 1960 a fost desființată Regiunea Autonomă Maghiară 12 - dar în 1968, în timpul lui
Ceaușescu Marea Adunare Națională a permis utilizarea limbii maghiare în județele
preponderent maghiare.
În 1964, România a respins Planul Valev, prin care se încerca înființarea unui complex
agrar din Bulgaria, Sudul României și o parte a URSS-ului – propus de Nikita Hrușciov. Dej a
căutat să evite exploatarea economică a României de către URSS. Pentru a preveni aplicarea
planului, o delegație română a vizitat Beijingul în feb. 1964, dar a fost fără succes – nu au primit
sprijinul chinezesc.
În 1964 a fost adoptată Declarația din aprilie, unde PMR promova dreptul fiecărui partid
comunist de a-și construi socialismul în concordanță cu particularitățile naționale. Discuțiile
dintre Dej și Leonid Ilici Brejnev duc la retragerea consilierilor K.G.B. din România.

9 Viitor ministru de interne și șef al Securității

10 Alături de Iosif Chișinevschi, Constantinescu a fost exclus din conducerea partidului în 1957
deoarece se împotriveau doctrine staliniste organizată de Gh. Gh. Dej.
11 Studenții maghiari formulează un număr de revendicări radicale. Ei cer plecarea trupelor

sovietice, organizarea alegerilor libere și pluraliste, revizuirea sistemului economic în funcție de condițiile
specifice Ungariei. Convocat în grabă pe 24 octombrie, Comitetul Central al partidul, cuprins de panică ia
măsuri contradictorii. Nagy este numit prim ministru.
12 A fost o diviziune administrativ-teritorială situată în centrul Republicii Populare Române,

înființată în anul 1952 (când a fost desființată regiunea Mureș și s-a reorganizat regiunea Stalin) și care a
existat până în anul 1960, când a fost înființată regiunea Mureș-Autonomă Maghiară.

16
 În acest context se înscria și reluarea relațiilor cu Iugoslavia, concretizate prin vizita lui Dej
în 1963 la Belgrad.

Regimul Național-Comunist al lui Nicolae Ceaușescu (1965-

1989)
După moartea lui Gh. Gh. Dej (1965), puterea este preluată de Nicolae Ceaușescu,
devenit liderul partidului. Pe hârtie, Ceaușescu era doar unul dintre activiștii de frunte ai
partidului alături de: Al. Drăghici, Chivu Stoica, Ghoerghe Apostol, Gheorghe Maurer. Datorita
susținerii lui Maurer, Ceaușescu va ajunge liderul partidului.
Concomitent cu venirea sa la putere, Constituția statului român este schimbată. Mai
mult de atât, numele țării este schimbat din Republica Populară Română în Republica Socialistă
România (RSR). De asemenea, numele partidului este modificat din Partidul Muncitoresc
Român în Partidul Comunist Român (PCR).
Convențional, regimul Ceaușescu se împarte în 2 etape:
▪ Etapa relativei liberalizări (1965-1971)
▪ Etapa național-comunistă/neostalinistă (1971-1989)

Liberalizarea (1965-1971)
În 1965 are loc înlocuirea lui Al. Drăghici din funcția de ministru de interne, fapt ce i-a permis
lui Ceaușescu să facă schimbări importante în Statul partidului – mai exact scrierea unui
articol13 care interzicea oricărui membru de partid să dețină mai mult de o funcție.
Prima etapă se caracterizează printr-o relativă liberalizare, destindere inițiată de Gh. Gh.
Dej. S-a desfășurat un amplu program de modernizare economică, cu accent pe dezvoltarea
industriei grele; energetică, siderurgică, metalurgică, chimică, constructoare, de mașini.
După anul 1965, Nicolae Ceaușescu va continua și chiar accelera politica de distanțare a
României față de Moscova. Astfel, în anul 1967 se desfășoară războiul de șase zile (5-10 iunie
1967) din Orientul Mijlociu dintre Israel și statele arabe. În contextul desfășurării conflictului,
Uniunea Sovietică a convocat o conferință a statelor membre ale Tratatului de la Varșovia la
care a fost invitată și Iugoslavia. În declarația finală a întâlnirii Israelul era considerat stat
agresor, se solicita ruperea relațiilor diplomatice cu Israelul și se afirma sprijinul pentru statele
arabe. România a fost singurul stat socialist care a refuzat să condamne statul Israel, a
menținut relațiile diplomatice cu Israelul și a criticat statele arabe pentru greșelile comise.
Din punct de vedere politic, în 1967, Nicolae Ceaușescu obține și funcția de președinte al
Consiliului de Stat. Unii lideri, nedreptățiți de Gh. Gh. Dej (Ștefan Foriș și Lucrețiu Pătrășcanu)
au fost reabilitați.
În plan cultural, de la proletcultismul manifestat în timpul lui Gh. Gh. Dej se ajunge la
conturarea unei culturi cu accente naționale (limba rusă – obligatorie în perioada lui Dej – este
redusă din importanță în timpul lui Nicolae Ceaușescu).

13 Articolul 13 (b)

17
 Pe plan extern s-a continuat distanțarea de Moscova inițiată de Gh. Gh. Dej. Astfel, au fost
reluate relațiile cu Occidentul: Republica Federală Germania, Franța, Marea Britanie, SUA.
În 1968, Nicolae Ceaușescu a condamnat intervenția brutală a trupelor Tratatului de la
Varșovia14 în Praga („Primăvara de la Praga”). Denunțarea invaziei de către Ceaușescu a dus
la excluderea de la întâlnirea statelor membre ale Tratatului de la Varșovia din 1968.
Ceaușescu a constituit o gardă patriotică si o miliție muncitorească care, în caz de o invazie
URSS, să organizeze o rezistență armată.
O consecință a campanie masive de industrializare a fost crearea unei clase mijlocii de
tehnicieni, oameni de știință și economiști – fapte care prevedea slăbirea monopolului
planificării și introducerea unei autonomii manageriale. Ceaușescu a oprit această libertate și a
continuat să centralizeze puterea.
Faptul că Ceaușescu se împotrivea URSS-ului, a dus la vizita lui Nixon din 1970, urmată
de o serie de favoruri:
▪ În 1971 – România a semnat Acordul General pentru Tarife și Comerț
▪ In 1972 – a fost acceptată în Fondul Monetar Internațional și în Banca Internațională pentru
Reconstrucție și Dezvoltare (B.I.R.D.).

Neostalinismul (1971-1989)
A II-a etapă a regimului lui N. Ceaușescu se caracteriza prin autarhie (izolaționism) economică
și culturală.
La Congresul al X-lea al Partidului din 1969, Ceaușescu își înțesase Comitetul Executiv al
Partidului cu proprii susținători: Manea Mănescu, Paul Niculescu-Mizil, Vasile Patilineț, etc.
După vizitele întreprinse în China și Coreea de Nord, Ceaușescu va lansa, prin Tezele
din iulie (1971), revoluția culturală după modelul chinez. Aceasta a însemnat o ideologizare
masivă a societății, în special în cultură și învățământ, și instaurarea unui regim neostalinist
bazat pe dictatura personală a liderului suprem.
Comunitatea artisticost siderat acete propuneri. Veterani ai regimului ca Zaharia Stancu,
Eugen Jebeleanu, Adrian Păunescu și Marin Sorescu se pregăteau să anunțe sfârșitul literaturii
române. Nicolae Breban, aflat în Germania, a demisionat din funcția de redactor-șef al
României Literare.
În martie 1974, Nicolae Ceaușescu va fi ales președinte al Republicii Socialiste România
concentrând în mâinile sale cele mai importante funcții de partid și de stat. Promovarea unor
membri ai familiei în funcții importante de partid și de stat a făcut să se vorbească de un
veritabil socialism dinastic.
În plan economic continuă politica de industrializare masivă a țării, prin investiții mari în
industria grea, în industria petrochimică, dar și în proiecte faraonice lipsite de vreo eficiență
economică (Transfăgărășanul, Canalul Dunăre – Marea Neagră și Casa Poporului15). Toate

14 Tratatul de la Varșovia a fost înființat în 1955, fiind o alianța politico-militară opusă NATO, care

reunea țările plasate sub controlul URSS.

15 Trebuia să fie amplasată în zona cartierelor Uranus, Antim și Rahova, unde erau clădiri și

monumente istorice mai vechi de 300 de ani. Mii de locuințe si câteva biserici au fost puse la pământ

18
acestea au grevat negativ asupra bugetului țării și așa afectat de consecințele crizei energetice
din anii 1979 – 1980.
În 1974, Nicolae Ceaușescu instituie o nouă funcție de președinte al republicii.
Programul partidului avea ca obiectiv edificarea „Societății socialiste multilateral dezvoltate și
crearea omului nou”.
Cultul personalității atinge apogeul. În încercarea de a construi un socialism dinastic,
Nicolae Ceaușescu își asociază și rudele la putere, Elena Ceaușescu devenind nr.2 în Statul
Român.
Criza economică declanșata în 1970 se agravează în anii 1980. Plata datoriei externe
(peste 11 miliarde de dolari la începutul anilor 1980) a determinat pauperizarea societății.
În timpul regimului național-comunist, teroarea nu a mai fost una directă și s-a
manifestat prin controlul corespondenței, ascultarea convorbirilor telefonice, șantajarea cu
dosarul personal și interdicția de a călători în străinătate. Dictatura personală a lui Ceaușescu și
încălcarea drepturilor și libertăților cetățenești au dus la apariția unei disidențe anticomuniste.
Fenomenul disidenței anticomuniste din România nu a avut amploarea celui din Polonia sau
Cehoslovacia și s-a manifestat, în special, în rândul intelectualilor. În prima parte a anului 1977,
scriitorul Paul Goma, fost deținut politic, a inițiat o acțiune de solidaritate cu mișcarea din
Cehoslovacia „Charta 77”, solicitând alegeri libere și respectarea drepturilor omului. Securitatea
a reacționat dur, iar scriitorul a fost expulzat în Franța.
În același an (1977) s-a desfășurat revolta minerilor din valea Jiului: 10.000 de mineri de
la Lupeni au intrat în grevă. Scânteia grevei a constituit-o legea din iulie 1977 care desființa
pensiile de invaliditate pentru mineri și ridica vârsta de pensionare de la 50 la 55 de ani.
Disidența românească a acționat prin scrisori deschise adresate posturilor de radio
occidentale (Europa Liberă, Vocea Americii şi BBC) și prin texte ale disidenților religioși, în
primul rând predicile preotului Gh. Calciu Dumitreasa din anul 1979. Toate aceste scrieri erau
extrem de critice la adresa cultului personalității, a socialismului dinastic și solicitau respectarea
drepturilor cetățenești și reforme de structură. S-au remarcat în acest sens Silviu Burcan16,
Doina Cornea17, Mircea Dinescu18, Ana Blandiana, Dan Petrescu, Vlad Georgescu ș.a.
La începutul anilor 80’ în cadrul Uniunii Scriitorilor a fost interzisă aproape complet
intrarea noilor membri – mai ales celor care nu erau în favoarea partidului. Astfel, în 1981 în

înainte ca protestul internațional să-l oblige pe Ceaușescu să fi de acord cu mutarea a două biserici.
Ștefan Gane a înființat în 1985 la Paris, Asociația Internațională pentru Protejarea Monumentelor și
Locurilor Istorice din România. Au fost distruse întregi sate din România – conform celei de a IV-a
Conferința a președinților consiliilor populare din 1988.
16 Redactorul-șef al revistei partidului „Scânteia” invită la el acasă doi ziariști occidentali și le

înmânează o declarație destinată corespondenților occidentali – scrisoarea punea în discuție autoritatea

partidului. După difuzarea declarației sale, acesta a primit domiciliu forțat.
17 Niciun alt caz nu a atras mai mult atenția decât cel al Doinei Cornea. Îndoielile ei în legătura cu

impactul regimului Ceaușescu asupra societății românești au fost făcute publice pentru prima dată la
Universitatea din Cluj (1982). Prin scrisorile către N. Ceaușescu și cooperarea cu Europa Liberă, Doina a
denunțat starea de umilință la care fusese adusă populația română.
18 Obsesia regimului privind siguranța sa a fost confirmată în 1989, când Mircea Dinescu, din

redacția României Literare, i s-a impus domiciliu forțat.

19
Conferința scriitorilor a fost lansată o campanie de represalii pentru a desființa Uniunea
Scriitorilor.
Natura a fost și ea împotriva regimului. Cutremurul catastrofal din 1977 și inundațiile din
1980-1981 au dat o lovitură producției industriale și au avut drept efect reducerea exporturilor
de alimente.
Ceaușescu a declarat în mod sfidător, în decembrie 1982, că va plăti datoria externă
până în 1990 și, pentru a realiza acest lucru, a introdus o serie de măsuri de austeritate. In
începutul anului 1982, a fost introdusă raționalizarea alimentelor. S-au aprobat și măsuri
drastice de economisire a energiei și carburantului.
În 1985, liderul de la Kremlin, Mihail Gorbaciov, a lansat un nou program de reforme:
Perestroika (redresarea economică) și Glasnost (transparența instituțiilor).
În momentul vizitei lui Gorbaciov în România, în mai 1987, s-a produs o remarcabilă
întoarcere de 180 de grade în perceperea de către români a Uniunii Sovietice și a relațiilor
acesteia cu România. Ceaușescu nega, de fapt, reformele lui Gorbaciov.
Formarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii (1979) condus de Paul Goma,
manifestația studenților din Iași (1987) au dus la manifestările de la Timișoara, Cluj și București.
Opoziția fată de regimul totalitar comunist s-a manifestat și în mediile muncitorești.
Astfel, la 15 noiembrie 1987 a avut loc cea mai cunoscută acțiune de protest din timpul lui
Nicolae Ceaușescu – revolta muncitorilor de pe platformele industriale din Brașov. Muncitorii au
solicitat îmbunătățirea condițiilor de viață, au scandat lozinci anticomuniste și au devastat sediul
județean al P.C.R. Mișcarea a fost reprimată și numeroși participanți au fost arestați și judecați.
Printre criticii stăruitori ai Partidului Comunist de aflau Istvan Tőkés, episcop al Bisericii
Reformate maghiare din Transilvania și Laszlo, fiul său. Situația grea din România a fost adusă
la cunoștința Comitetului pentru Relații externe al Senatului S.U.A – prin episcopul Tőkés.
Episcopul Papp a primit în 1986 instrucțiuni să-l numească pe Tőkés capelan în Timișoara. În
1989, Tokes a organizat o festivitate culturală – ce a fost urmata de scoaterea acestuia din
rândul clerului. La 2 noiembrie s-a încercat asasinarea acestuia, dar fără succes. În jurul
locuinței sale se adunaseră sute de români și maghiari, gata să protejeze clerul. L 16
decembrie, orele 19, mulțimea a umplut străzile ce duceau la Biserica Reformată din Timișoara.
Pe 17 decembrie a fost dus centrul securității din Timișoara, unde a fost bătut crunt. La 20
decembrie mulțimea a proclamat Timișoara oraș liber.
La 20 decembrie, un mesaj televizat de către Ceaușescu după întoarcerea din Iran
condamnă evenimentele de la Timișoara. Pe 21 decembrie a fost convocat un meeting de
sprijin în care populația adunată la București s-a revoltat prin strigăte împotriva dictatorului. A
fost pornit focul de arme, iar mulțimea a început să o ia la goană. Pe 22 decembrie a convocat
un al doilea meeting, Vasile Milea – ministrul apărării – se sinucide, iar când Ceaușescu apare
la fereastra balconului pentru cuvânta, publicul aruncă cu pietre. Mulțimea a luat clădirea în
asalt și cuplul Ceaușescu a fugit cu elicopterul.

20
 În acest timp (22 dec. 1989), în fruntea țării s-a instaurat un organ provizoriu de
conducere, numit Frontul Salvării Naționale19 (FSN), care a luat primele măsuri democratice prin
Comunicatul de zece puncte ale Consiliului FSN (22 dec.)
Fuga lui N. Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu este oprită în Târgoviște. Cei doi au fost
duși, în cele din urmă, la garnizoana din Târgoviște, unde au fost judecați și executați în ziua de
Crăciun a anului 1989.
În decembrie 1989, în contextul prăbușirii regimului comunist, Nicolae Ceaușescu a
pierdut puterea, fiind executat în urma unui proces sumar ținut la 25 decembrie 1989. Puterea a
fost luată de către FSN, iar România a devenit o democrație.
La 27 decembrie 1989, FSN a decretat abolirea sistemului uni-partidist și convocarea
alegerilor. La scurt timp după aceea, două dintre cele mai importante partide interbelice,
Partidul Național-Țărănesc (PNȚ) și Partidul Național Liberal (PNL), au fost înregistrate.

19 Condus de Ion Iliescu și Petre Roman

21
 Bibliografie
➢ Istoria României – Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins,
Șerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Ed. Rev. București Corint, 2012
➢ Scurtă istorie ilustrată a românilor – Ioan-Aurel Pop, București, Ed.
Litera, 2018
➢ Scurta istorie a românilor – Ioan-Aurel Pop, București, Ed. Litera,
2019
➢ O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri – Neagu Djuvara,
București, Ed. Humanitas, 2001
➢ Istoria Românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi –
Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, București, Ed. Albatros, 1971
(Republica Socialistă Română)
➢ Istoria Românilor (sinteze și teste) – Marian Curculescu, Constantin
Dincă, Gheorghe Dondorici, Târgoviște, Dâmbovița, Ed. Gimnasium,
2016.

22
23