Mereuta Robert – Ionut

Pushball
Pushball este un joc jucat de două părți pe un teren de obicei de 130 m lungime și 46 m
lățime, cu o minge de 1,8 m în diametru și 23 kg greutate. Ocazional, s-au folosit bile mult
mai grele. [1] Echipele sunt de obicei unsprezece fiecare, existând cinci atacanți, două aripi
stângi, două aripi drepte și doi portari. Golurile constau din doi stâlpi verticali la 18 picioare
(5,5 m) înălțime și la 20 de picioare (6,1 m) unul de celălalt, cu o bară transversală la 7
picioare (2,1 m) de sol. Jocul durează două perioade cu pauză. Împingerea mingii sub bară
contează 5 puncte; ridicarea sau aruncarea peste bară contează 8. O atingere în spatele poartă
pentru siguranță contează 2 pentru partea atacantă.

Jocul a fost inventat de MG Crane din Newton, Massachusetts , în 1891, și a fost preluat la
Universitatea Harvard în anul următor, dar nu a atins niciodată vreo vogă considerabilă.
Colegiul Macalester a jucat pushball din 1914, implicând în mod tradițional atât studenți, cât
și profesori. [2] Studenții de la Universitatea Emory au jucat pushball din 1923 până în 1955
înainte ca jocul să fie retras din cauza naturii sale din ce în ce mai dure. [3]

În Regatul Unit, primul joc regulat a fost jucat la The Crystal Palace în 1902 de echipe de opt.
Regulile engleze sunt oarecum diferite de cele care se obțin în Statele Unite. Pushball pe cal a
fost introdus în 1902 la Durlands Riding Academy din New York și a fost jucat în Anglia la
Turneul Militar .

Variațiile „Pushball on horseback” au continuat în Europa și au reapărut recent ca o activitate

ecvină în creștere în Statele Unite, cu variații inclusiv „fotbal cu cal”, „fotbal ecvin” și
„hoofball”. Diferitele jocuri oferă o distracție grozavă atât pentru cal, cât și pentru călăreț,
servind în același timp ca un instrument valoros de antrenament de care se poate bucura unul
sau mai mulți jucători de echipă de călărie. Cel mai important factor de siguranță (în afară de
fundația de bază a călăriei și abilitățile de comunicare ecvină) necesită ca mingea să fie cel
puțin la fel de înaltă ca sternul monturii. Unii se joacă cu o bilă durabilă cu diametrul de 48 de
inchi (1.200 mm) – o vezică rezistentă încușată într-un capac separat de nailon,

O descriere a regulilor poate fi găsită în cartea Spalding Push Ball: History and Description of
the Game, cu Regulile oficiale de joc publicate în 1903 de Spalding's Athletic Library. [4]