Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Tigrul malaezian (Panthera tigris jacksoni) este o subspecie de tigru care trăieşte în partea sudică
şi centrală a Malaeziei, fiind clasificat ca o specie pe cale de dispariţie de catre IUCN în 2008.
Populaţia tigrilor a fost estimată între 500 şi 1500 de indivizi în 2003.
Când în 1968 Panthera tigris corbetti (tigrul indochinez) a fost declarată ca subspecie nouă, tigrii
de Malaezia au fost şi ei incluşi în această subspecie. În 2004, Panthera tigris jacksoni a fost
recunoscută ca fiind o subspecie nouă atunci când analiza genetică a relevat că acestea sunt
distincte genetic de Panthera tigris corbetti.
Totusi, nu exista nicio diferenţă fizică clară între tigrul indochinez şi tigrul malaezian. Masculii nu
depăşesc lungimea de 250 cm, iar femelele de 230 cm, fiind mai mici decat cei bengali. De
asemenea, greutatea nu depăşeşte 130 kg.
Tigrii malaezieni preferă să vâneze caprioare (Rusa unicolor, Muntiacus), mistreţi şi tapiri. Tigrul
malaezian este animalul naţional al Malaeziei.
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din Banat şi
Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din Banat şi
Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din Banat şi
Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din Banat şi
Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi:
Este adaptată la mediul terestru. În România, trăieşte în pădurile şi regiunile de stepă din Oltenia,
Banat şi Dobrogea.
Speciile întâlnite în România sunt ţestoasa de uscat bănăţeană sau ţestoasa lui Hermanni (Testudo
hermanni) şi ţestoasa de uscat dobrogeană (Testudo graeca).
Ţestoasa de uscat se recunoaşte după corpul ei scurt, acoperit cu un ţest format din 2 părţi: