acest paragraf se prezintă în mod detaliat calculul pereților transversali cuplați din

axul 1. Rezultatele pot fi folosite și pentru armarea pereților din axul 4, structura fiind
simetrică. Pereții cuplați din axul 1 sunt denumiți în continuare PT1 și PT2.
Grinzile de cuplare se proiectează astfel încât să formeze articulații plastice, parte a
mecanismului optim de plastificare. În acord cu principiile metodei proiectării la
capacitate, valorile de proiectare ale momentelor încovoietoare se aleg egale cu
momentele rezultate din calculul static în combinția seismică de proiectare. În cazul
grinzilor de cuplare există unele particularități privind calculul la moment încovoietor.
Diagramele de momente încovoietoare rezultate din calculul static arată valori
aproximativ egale și de semn opus la cele două capete, aportul încărcărilor
gravitaționale fiind redus. Valorile extreme din diagrama de momente se formează
întotdeauna la capetele grinzii. Se realizează, de regulă, o armare longitudinală
simetrică în secțiunea transversală.
Întrucât momentele încovoietoare rezultă din calculul seismic rezultă că, în principiu,
pot fi acceptate subarmari consistente și redistribuiri ale momentelor încovoietoare
considerând răspunsul neliniar. Conform practicii se acceptă de regulă redistribuiri de
±20% din momentul rezultat din calculul static cu condiția ca, pe aceeași verticală,
suma momentelor să rămână constantă. Prin redistribuire se înțelege “transferul”
unei părți din momentul încovoietor maxim de la capătul unei grinzi către celelalte
grinzi, mai puțin solicitate. În acest fel se pot realiza soluții de armare uniforme pe
înălțime, se poate limita suprarezistența ansamblului de grinzi aflate pe aceeași
verticală și se controlează nivelul de rezistență la încovoiere în grinzile cele mai
solicitate.
Nu există, de regulă, dificultăți la armarea longitudinală a grinzilor de cuplare. Fiind
elemente scurte grinzile sunt solicitate puternic la forță tăietoare și moderat la
moment încovoietor. Prin controlul capacității de rezistență la încovoiere se
realizează și limitarea forței tăietoare care se dezvoltă, la limită, în grindă. De aceea,
la stabilirea soluției de armare longitudinală trebuie să se țină seama de posibilitatea
preluării forței tăietoare asociate. La evaluarea momentelor capabile trebuie să se
țină seama de armăturile intermediare din inima grinzii și de armăturile din placă
paralele cu grinda, dacă acestea sunt ancorate eficient la capete.
Armarea longitudinală a grinzilor de cuplare cuprinde și barele longitudinale
intermediare dispuse pe fețele laterale. Acestea trebuie să aibă diametrul de minim
12mm și trebuie să conducă la un procent de armare de minim 0,25% pentru clasa
de ductilitate înaltă (conform CR2-1-1.1). Pentru grinda în discuție:

In figură se prezintă schematic soluția de armare aleasă pentru ansamblul grinzilor

care cuplează montanții PT1 și PT2:
Diagramele de momente rezultate din calculul static în combinația seismică de
proiectare evidențiează maxime cuprinse între 233kNm (pentru grinda de la ultimul
nivel) și 610kNm(pentru grinda de la nivelul 4). Momentul din grinzile cele mai
solicitate a fost redistribuit parțial către grinzile mai puțin solicitate pentru a limita forța
tăietoare asociată plastificării. Se observă în tabel, prin compararea M’Edb cu MRdb, că
momentele în grinzile de la nivelurile 3,4,5,6 și 7 au fost reduse prin redistribuire în
timp ce momentele din celelalte grinzi au fost crescute. Reducerea de moment
încovoietor prin redistribuire nu a depășit în nici o grindă 20% din momentul rezultat
din calculul static (MRdb > M’Edb). La calculul momentelor capabile s-a utilizat metoda
exactă de calcul a secțiunilor de beton armat pentru a ține seama de aportul
armăturilor intermediare.