Capitolul 6 –

Susţinerea lucrărilor
miniere orizontale
Stabilitatea lucrărilor miniere orizontale şi condiţii de
stabilitate

Cand este stabila o lucrare ?

Excavare
Modificare stare de tensiuni
Presiune

Conditii geologice + caracteristici roci

Caracteristici tehnice sustinere

INTERACTIUNE SISTEM DE SUSTINERE – MASIV DE ROCA

 Definitie

Susţinerea este o construcţie utilizată în scopul asigurării stabilităţii lucrărilor

subterane şi de a se opune mişcării şi surpării rocilor înconjurătoare.

Cazuri / condiţii de stabilitate a lucrărilor

a) rocile sunt stabile - nu necesită susţinere - lucrare minieră stabilă

k k

H H
1
a

r
c

 
2

r
t

 

k1 – coeficient de concentrare a tensiunilor la compresiune;

k2 – coeficient de concentrare a tensiunilor la tracţiune / întindere.
b) rocile cu stabilitate medie  sustinere = reactiune
 lucrări miniere de stabilitate medie

k k

H H
1
a

r
c
 

r
t
 
 H
S

Grad de stabilitate, S 

r
c

 - coeficient de reducere a rezistenţei la compresiune datorită umidităţii,
structurii rocilor şi tehnologiei de săpare,  = 0,4 – 0,9.

 S < 0,12  lucrare miniera stabila

nu necesita sustinere
eventual sustineri usoare de protejare
Criterii de alegere a susţinerilor
 alegerea profilului
 dimensionarea pilierilor de siguranţă
 consolidarea rocilor înconjurătoare
 detensionarea conturului lucrării miniere
 alegerea locului de amplasare a lucrării
g) după amplasarea lucrării miniere:
susţineri pentru lucrări miniere de deschidere
susţineri pentru lucrări miniere de pregătire
susţineri pentru lucrări de abataj
h) după amplasarea faţă de frontul de lucru:
susţineri obişnuite, amplasate la distanţă mică de front
susţineri înaintaşe sub protejarea cărora are loc tăierea rocilor înconjurătoare
i) după condiţiile geologice:
susţineri obişnuite
susţineri speciale (cu palplanşe, cu cuvelaje etc.)
j) după tipul construcţiei şi repartiţia elementelor:
susţineri inelare sau discontinue
susţineri continue
susţineri din beton monolit
susţineri ancorate
0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
0,3
0,2
0,1
0
0 10 20 30 40 50
caracteristica sustinerii
 Relaţii de calcul a presiunii rocilor
a f
b

[
c
m
]
s
a
u
[
m
]
 - înălţimea bolţii de echilibru

B – deschiderea la vatră a lucrării, m sau cm;

L – distanţa dintre cadre sau pasul de armare,
m sau cm;
f – coeficientul de tărie a rocii;
a – semideschiderea la tavan a lucrării, m sau
cm

Relaţia de calcul după Protodiakonov:

- pentru lucrări cu durată mică de serviciu

4 3
P

a
b
[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]
a

 

Respectiv:
4 3

a f
2
P

L
[
d
a
N
/
c
a
d
r
u
]
s
a
u
[
t
/
c
a
d
r
u
]
a

 
 8 3
- pentru lucrări cu durată mare de serviciu:

a
b
[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]
a
 

8 3 8 3

a f a f
2
P

[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]
Respectiv:

a
 

2
P

L
[
d
a
N
/
c
a
d
r
u
]
s
a
u
[
t
/
c
a
d
r
u
]
a
 

Pentru cazul 2 de stabilitate:

- relaţia lui Fenner – Labasse pentru un model de interacţiune rocă – susţinere de
tip elasto – plastic:

B 2
2
s
i
n

[
c
m
]
s
a
u
[
m
]

R Ra
1
s
i
n
P

H
1
s
i
n

[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]

f
b
2

2
     
   
a

  
 
P
8

R
u

[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]
2

2
3

Sau:
a

 
H
a

  
u
0
,
2
R
e

1
[
c
m
]

  - valoarea deformaţiilor pentru un model elasto – plastic

r
c


   

 
S – reducerea de secţiune a lucrării datorită
S

a ka
k 1

1
2

 
b

a
f

  
 cedării susţinerii
 
f


SUSŢINEREA ÎN LEMN
Construcţia de bază a susţinerii în lemn sub formă de cadre:
 trapezoidale cu profil închis sau deschis
 dreptunghiulare
 poligonale

Moduri de imbinare stalpi si grinda

sistemul în dinte (sau în prag)

d = 18 – 26 cm
  sistemul de îmbinare în şor

Montarea cadrelor de sustinere:

 în câmpuri, la distanţe de 0,3 – 0,8 – 1,0 m;
 în desiş, la o distanţă < 0,2 – 0,3 m.
Elementele susţinerii în lemn :
stâlpi
grindă
bandaje
strângători
distanţieri
pilugă
Dimensionarea susţinerii în lemn
 a f
4 3
P

a
b
[
d
a
N
/
c
m
]
s
a
u
[
t
/
m
]

[
c
m
]
s
a
u
[
m
]
a
  

4 3

a f
2
P

L
[
d
a
N
/
c
a
d
r
u
]
s
a
u
[
t
/
c
a
d
r
u
]
a
 

2a – lungimea grinzii
b – înălţimea bolţii de echilibru formată în tavanul lucrării
L – pasul de armare prevăzut

 determinarea momentului maxim încovoietor la nivelul grinzii

5 1
M

p
a
[
d
a
N
c
m
]
6
i
m
a
x

 

 determinarea modulului de rezistenţă minim al grinzii

M
i
m
a
x
W

[
c
m
]
3
m
i
n


i

i – rezistenţa de rupere la încovoiere a lemnului:

i = 30 – 60 daN/cm2 pentru lemn de brad
i = 70 – 120 daN/cm2 pentru lemn de stejar
 d 3
3 2
W

[
c
m
]
3
pentru secţiune circulară 

a 6
3
W

[
c
m
]
3
pentru secţiune pătrată 

pentru secţiune dreptunghiulară

a
b
2 6
W

[
c
m
 ]
3
a
b 6
2
W

[
c
m
]
3

 determinarea diametrului minim al grinzii

d

3
2
W

2
,
1
5
4
W
[
c
m
]
3
3
m
i
n

m
i
n

  

Se alege un diametru care să fie d > dmin

Exemplu:
Să se determine diametrul minim al grinzii în cazul în care se cunosc:
2a = 3 m; f = 3; a = 2,5 t/m3; i = 45 daN/cm2; L=1m

Se alege: d = 30 cm
DACA: dmin > 30 cm, atunci se va recalcula pasul de armare L