FLEABAG

de Pheobe Waller-Bridge
Traducerea: Cristina Giurgea

PERSONAJE: FLEABAG

NOTE: Celelalte personaje pot fi voci înregistrate jucate de alți actori sau de Fleabag.
Pauzele sunt indicate de spațiile dintre replici.
Un slash forward (/) indică unde replica este întreruptă.

Lumina se aprinde pe Fleabag.

Respiră greu și transpiră.
VOCE DE FEMEIE: E gata să te vadă acum.
FLEABAG: Mulțumesc.
Fleabag încearcă să ascundă că îi e cald.
VOCE DE BĂRBAT: Mulțumesc că ați venit astăzi. Apreciez că ați trimis și CV-ul.
FLEABAG: Nicio problemă.
VOCE DE BĂRBAT: A fost amuzant.
FLEABAG: Așa? Ok. Nu asta a fost intenția, dar –
VOCE DE BĂRBAT: Grozav. Situația noastră actuală e mai neobișnuită, în sensul că... nu avem
multe... nicio femeie care să lucreze aici. În mare din cauza –
FLEABAG: Cazurilor/ de hărțuire sexuală
VOCE DE BĂRBAT: Cazurilor de hărțuire sexuală, da. Sunteți în regulă?
FLEABAG: Da, scuze – am fugit din stați. Mi-e doar cald. Scuze, sunt foarte entuziasmată de –
VOCE DE BĂRBAT: Apă?
FLEABAG: Nu, nu. Sunt – o să fiu ok- de fapt, da vă răg, ar fi minunat.
În timpul următoarei bucăți de monolog, FLEABAG își trage pe cap puloverul rămânând doar
în sutien. Realizează că nu are nimic sub pulover și încearcă să-și tragă puloverul înapoi ca și
cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
VOCE DE BĂRBAT: Căutăm pe cineva care să poate face față unui mediu competitiv. În mare
ar fi îndosariere și organizare, dar avem câțiva care sunt destul de buni – haha- da. Implică și
update-ul pentru site și câte o mustrare ocazională. Scrie aici că ați făcut ceva similar înainte
la... cafeneaua unde –
Ah, okay, hmm.
Scuze. Dar asta nu o să te ajute aici, nu mai facem asta.
FLEABAG: Oh nu, scuze, am crezut că am un top dedesubt.
VOCE DE BĂRBAT: Da, okay, dar ca să știi...
FLEABAG: Nu serios. În cazul ăsta – a fost un accident.
VOCE DE BĂRBAT: Uite, cu faima noastră înțeleg de ce ai crezut că –
FLEABAG: Nu încercam să – Isuse – mi-era cald.
VOCE DE BĂRBAT: Acum iau chestiile astea foarte în serios.
FLEABAG: Nu încerc să ți-o trag! Uită-te la tine.
VOCE DE BĂRBAT: Ok, vă rog să plecați.
FLEABAG: Ce? Dar nu – nu înțelegi. Am nevoie -
VOCE DE BĂRBAT: Vă rog, plecați.
FLEABAG începe să plece. Se întoarce.

1
FLEABAG: Pervers.
VOCE DE BĂRBAT: Târfă.
FLEABAG: Wow.
VOCE DE BĂRBAT: Te rog pleacă.
FLEABAG: Pleacă tu.
VOCE DE BĂRBAT: E biroul meu.
FLEABAG: Da?
VOCE DE BĂRBAT: Okay.
Efect de sunet – pași îndepărtându-se și o ușă deschinzându-se/
FLEABAG: Stai.
Pașii se opresc.
FLEABAG (către public):
Acum trei nopți mi-am comandat o pizza super perversă. Vreau să spun că se scurgea
nenorocita. Nenorocita aia mică de crustă plină voia să fie în mine așa tare, am mâncat-o ca
și cum n-ar fi însemnat nimic pentru mine și ei i-a plăcut la nebunie.
Asta a pus capac, iar acum era destul de târziu așa că m-am târât până sus și m-am băgat în
biroul – sau patul meu – și am încercat să lucrez la contabilitatea pentru cafenea. Am o
cafenea cu porci de Guineea. Dar e în faliment așa că o să trebuiască să închid dacă nu-mi
cade vreun cec din cer, sau dacă nu mă mărit cu vreun bancher, dar niciuna din astea n-o să
se-ntâmple și nici nu vreau să-i ofer bancherului așa o mențiune așa că n-am să vorbeasc
despre el sau despre cum mi-aș dori uneori să nu am nicio moralitate și să mă mărit cu unul
pentru câteva zeci de mii de lire dar aparent n-ar trebui să facem din astea, așa că, ok, n-o s-
o fac. Chiar dacă ar rezolva totul, n-o s-o fac.
Chiar dacă aș putea s-o fac.
Stând în birou, cifrele de la cafenea încep să-mi sară în față ca niște ninja, așa că realizez că
ar fi bine să fac o pauză. Să-mi limpezesc mintea. Așa că m-am uitat la un film destul de bun,
17 again cu Zac Efron care e... bine.
Știu.
Dar, serios, chiar e – bun actor. Deci, da, și filmul ar putea fi mai prost, sincer. Uitați-vă.
Apoi am terminat. Așa că zac acolo. Gândind. Cafenea. Numere, numere. Zac. Numere.
Am căutat Obama pe Google ca să țin și eu pasul cu – știți voi. Uu, nu știam, chiar e
atrăgător.
Zac acolo. Numere, numere, Obama, numere, Zac, Obama, numere, Zac –
Și brusc mă trezesc pe YouPorn masturbând-mă într-un mare fel.
Am găsit un gangbang foarte specific.
Asta m-a epuizat, așa că mi-am pus computerul deoparte, m-am aplecat, l-am sărutat pe
iubitul meu Harry de noapte bună și m-am pus la somn.
-
Mă trezesc dimineața cu un bilet de la Harry : `Asta a fost picătura care-a umplut paharul.`
Ceea ce e... cam din senin dacă mă întrebi. Nu știam că numără picăturile. Dar bine de știut
că era foarte atent. I-au dispărut toate lucrurile, și tot ce era în frigider. Am fost puțin
entuziasmată de cât de egoist e. Brusc a început să-mi placă din nou de el. Dar sunt ușurată
că unul din noi a făcut ceva – îmi spunea chestii de genul –
HARRY: Nu ești ca alte fete... poți să... ții pasul.
FLEABAG (meditând): Țin pasul.

2
Am rămas holbându-mă la o urmă de mână de pe perete de atunci când am făcut un
threesome și eram la ciclu. Harry și cu mine ne despărțim o dată la 12-18 luni și ne merge
bine, ei bine...
Mi-ar plăcea să vă spun povestea cu threesome-ul, să vă spun că a fost cam lipicioasă și că
toată lumea a plecat acasă puțin tristă și goală pe dinăuntru dar... a fost minunat.
Scuze.
Admir mult cât de în serios ia Harry despărțirile noastre. Frigiderul e un detaliu nou, dar tot
timpul face un extra efort. De câteva ori a făcut și curat în tot apartamentul.
Parcă ar fi scena unei crime. M-am gândit adesea că aș putea să sincronizez o despărțire
când apartamentul are nevoie de un deep clean, dar nu știu cum s-o declanșez. Mă
surprinde.
Stau pe budă și mă gândesc la toți oamenii cu care aș putea face sex acum.
Nu sunt obsedată de sex.
Doar că nu mă pot gândi la altceva.
The performace of it, stângăcia, drama. Momentul ăla în care realizezi că cineva îți vrea
corpul, deci nu felul cum se simte.
Probabil am cam vreo săptămână până se întoarce Harry, ar trebui să mă pun pe treabă.
Okay.
La duș. Boom. Dormitor. Machiaj. Boom. Chiar o să fac un efort. Mă pregătesc cam jumate
de oră încercând să arăt drăguț și ies arătând – superb. Vreau să zic, n-am mai arătat de ani
așa. Una din zilele alea. Boom.
Superbă, proaspătă, tocuri, port o fustă, top nou, puțin sexy, pe drum să-mi salvez cafeneaua
și da, merg țanțoș.
Văd un tip care se îndreaptă spre mine în stația de autobuz. Se holbează la mine. Eu merg ca
și cum aș avea o pensulă-n fund, gândindu-mă:
Da, așa, uită-te, că n-o să se-ntâmple niciodată, grăsuțule.
-
Mi-am deschis cafeneaua cu prietena mea Boo. Acum ea e moartă. S-a sinucis din greșeală.
Nu a fost intenția ei dar nici n-a fost neapărat un accident. N-a crezut că chiar o să moară,
tocmai ce aflase că prietenul ei s-a culcat cu altcineva și a vrut să-l pedepsească, să ajungă la
spital și să nu-l lase să viziteze o vreme. Așa că a intrat pe pista de biciclete, crezând că o să
intre într-o bicicletă. Poate să-și rupă un deget sau ceva, Dar se pare că bicicletele pot merge
repede și te pot arunca în drum. Au murit trei oameni. Era așa de proastă. Nu le-am spus
părinților ei adevărul. I-am spus prietenului. A plâns. Mult.
-
Grăsuțul se apropie. Jachetă oversized. Față cărnoasă. Mă verifică de sus în jos. E ca și cum ar
fi confuz de cât de atrăgătoare sunt – nu prea îi vine să creadă. Pentru un moment mă
gândesc că sunt aproape să-l transform în prădător sexual, săracul. O să spună ceva. Sper să
fie una bună. Trece, trece. Își fac curaj, face mâna căuș la gură și tușește:
CHUB CHUB: Walk of shame.
FLEABAG: E prea târziu să mă duc acasă să mă schimb. Am niște balerini în geantă și mă rog,
e gras.
Și nu poate să-și ia liber de la asta.
-
Harry e puțin gras. Își bate ușor burtica ca și cum ar fi un ursuleț. Mândru de ce a realizat. A
vânat. A cules. A mâncat. A bătut. Dovada. Bate, bate. Mă face să râd. O gagică m-a întrebat

3
la o petrecere dacă în secret îmi place că Harry are burtică pentru că asta-l face mai puțin
atrăgător față de alte fete. Prietenul ei era balena din colț care bloca ușa de la toaletă.
Am întrebat-o dacă el o pune să-i spele părțile unde nu poate ajunge. M-a plesnit. Chiar o
palmă.
Ceea ce înseamnă c-o punea.
-
Moartea lui Boo a fost în ziare.
`Localnică proprietară de cafenea a fost lovită de o bicicletă, o mașină și apoi altă bicicletă.`
Brusc a fost nebunie la cafenea. Flori, bilețele, căcaturi cu porci de Guineea lăsate afară în
memoria ei.
Boo a fost cea care a propus tematica cu porci de Guineea. Era mică și drăguță și punea poze
cu porcușori de Guineea peste tot. Eu mă prefac că nu-s acolo. Ceea ce bănuiesc că face
întreaga experiență la o cafenea cu porci de Guineea puțin creepy.
Boo avea constituția unui porcușor de Guineea. Fără talie sau șolduri. Dreaptă. Era asumată.
Și era frumoasă. Complicată, totuși. Geloasă, sensibilă. Dar frumoasă și ... cea mai bună
prietenă a mea.
-
E 10 și un sfert la cafenea. Liniște. De mormânt. Boo punea tot timpul muzică, citea
horoscopul și punea pungi de chipsuri în cuptorul cu microunde. Asta făcea tot locul să pută,
dar ea le transforma în brelocuri și le dădea oamenilor care era super politicoși.
E un tip în colț care bea apă plată direct de la robinet. Ar trebui să cumpere ceva, dar e așa
de plăcut să fie cineva aici. Citește. E chiar atrăgător, dar nu se uită la mine. Scap intenționat
un castravete pe jos doar ca să am ceva după care să mă aplec.
Nici măcar Joe n-a apărut.
Joe e tot timpul aici la unșpe. Bătrânel cum trebuie, cockney din cap până-n picioare, unul
din oamenii buni pe care-i întâlnești în viață. Dinți uriași, păr alb, privire sălbatică și o bucurie
care te izbește în față până când nu te mai poți abține și îi zâmbești. Până și mobila îl iubește
pe Joe. Jur că balamalele se deschid voluntar când apare el. Brusc el apare. Bam. Aproape își
iese din țâțâni de forța pe care și-o ia de la el. Nimic nu îl atinge pe Joe. E invincibil.
Îl poți auzi urlând `Bună, drăguța` către toată strada înainte să intre mândru cu părul alb
fluturând în urma lui, cu pantalonii pepit până la gleznă și cu tricoul alb cu bretele ud tot de
la ploaie.
JOE: Bun, magie. Ce dimineață frumoasă! Nu pot să trec peste cât de glorios e afară. Sunt
norocos să fiu în viață, eh. Norocos să fiu în viață.
FLEABAG: Nu știu cu ce se ocupă. Tot ce știu e că vine la ora 11.
De obicei.
Mă găsesc holbându-mă la ușă. Nu observasem că e client fidel cât era Boo aici, dar acum...
Dar e ok, că încep să-i văd silueta prin fereastră și aștept să se trântească ușa. Dar astăzi se
deschide bleg într-o parte cu un scârțâit și Joe șchiopătează ușor către tejghea,
Nu sunt pregătită pentru asta.
Ești ok, Joe?
JOE: Da...da... Sunt bine, rățușcă.
FLEABAG: Ceai, Joe?
JOE: Da, drăguț, drăguț. Mulțumesc, draga mea. Mă găsești... mă găsești în spate.
FLEABAG: Îi fac ceaiul. 6 cubulețe de zahăr. Îl duc afară și i-l pun pe masa lui micuță. Își
rulează o țigară și se uită la ceașca aburindă.
JOE: Nu e un lucru superb?

4
FLEABAG: Nu sunt sigură ce... Îi cer să-mi ruleze și mie una. Nu fumez. Ei, ba da, dar – tăceți.
JOE: Dulceață, îți dau tot ce vrei. Îmi dai voie?
FLEABAG: Da, mulțumesc.
O rulează cu degetele sale filiforme, murdare de cerneală. Îi ia patru secunde. Un adevărat
profesionist. O iau și o aprind. Fumăm. Mă așez lângă el. Suntem doi pe niște scaune mici de
copii - un fel de... ciudățenie, dar erau mai ieftine. El arată ridicol.
JOE: Îmi plac scaunele astea, să știi.
FLEABAG: Ce... s-a întâmplat, Joe?
JOE (oftează): Ah, fata mea, eu doar... iubesc oamenii. Iubesc oamenii. Dar... ei mă deprimă.
FLEABAG: Da. Oamenii sunt... de rahat.
Se întoarce și pot să văd fiecare linie adâncă de pe fața lui.
JOE: Oh, nu, dragă. Oamenii sunt uimitori, dar... când vor realiza oamenii că... că oamenii...
că oamenii sunt tot ce avem?
FLEABAG: El zâmbește, dar eu mă simt un pic prinsă în ambuscadă. Mă prefac că trebuie să
spăl mașina de cappuccino, intru înăuntru și șterg puțin robinetul.
-
Ora cinci. Linia de nord. Încerc să citesc un articol despre cum cuvântul "feminist" a devenit
aparent murdar. Încerc să mă concentrez, dar mă face să mă gândesc doar la un la o
grămadă de feministe mici și murdare. Râd în hohote de mine însămi, iar apoi atrag atenția
unui Bărbat Atrăgător. Oooh. Ei bine, este atrăgător atunci când își ține ziarul în față - totul
devine un pic cam șobolănesc de la nas în jos, dar suficient de bun pentru nișe ocheade în
metrou. Îmi zâmbește cu gura lui mică. Îi zâmbesc și eu.
El se uită în jos. Eu mă uit în jos.
Apoi ne uităm amândoi în sus în același timp!
Un mic chicotit. Ceilalți oameni din vagon încep să observe, fermecați de moment.
E revoltător.
Metroul se oprește în Tottenham Court Road.
Ne ridicăm amândoi în picioare în același timp.
Îmi vine să vomit.
El spune
ȘOBO DE METROU: Asta nu se întâmplă prea des, nu-i așa?
FLEABAG: Eu zic un chicotito-oribil "Nu! Nu, nu, presupun că e... destul de... rar... da...".
El spune că poate sună nebunesc, dar are o idee nebună și ideea nebună este să
să-i dau numărul meu.
Dăm credit momentului și facem schimb de numere.
-
Am ieșit din metrou și am intrat în panică cu Harry. El pur și simplu - nu va mai fi acolo.
Doamna Ovar îmi spune să mă întorc ÎNTR-UN LOC SIGUR. POȚI SĂ FACI UN COPIL ÎNTR-UN
LOC SIGUR. Dar eu trebuie să mă descarc. O să-mi trimită un mesaj mai târziu. Frigiderul nu
înseamnă nimic. Descarcă-te. Am întâlnit un rozător drăguț în metrou. Am multe motive să
fiu recunoscătoare.
-
VOCE DE FEMEIE: Bine ați venit la Women Speak. Prelegerea va începe în cinci minute.
minute. Vă rugăm să vă pregătiți biletele.
FLEABAG: O găsesc pe sora mea în fața sălii de lectură. Este încordată și frumoasă și...
și probabil anorexică, dar hainele îi vin minunat pe ea, așa că...

5
Mama a murit acum doi ani. A suferit o dublă mastectomie și nu și-a revenit niciodată. A fost
deosebit de greu pentru că avea niște sâni extraordinari. Obișnuia să spună că eram
norocoasă, pentru că ai mei n-o să-mi stea niciodată în cale. Când am întrebat-o ce vrea să
spună demonstra prin a se preface că se străduiește să deschidă ușa frigiderului sau că se
prefăcea că nu poate să vadă ce este pe podea.
Sora mea are niște sâni imenși. Da, a primit toate părțile bune ale mamei.
Modul în care tata face față celor două fiice fără mamă a fost să ne cumpere bilete la
conferințe feministe, să înceapă să i-o tragă nașei noastre și în cele din urmă să nu ne mai
sune.
Conferințele astea se țineau o dată la trei luni. Este practic singura dată când o văd pe sora
mea. Pare obosită. Stăm în sala de așteptare. Îmi dau seama că port bluza pe care ea o
"pierdut-o" cu ani în urmă, așa că va fi tensionată treaba.
Îi plăcea la nebunie bluza asta.
Ochii ei se fixează pe ea. Dar - și îi văd creierul ticăind - decide s-o păstreze pentru
pentru mai târziu. Mă face să fiu anxioasă. Muniție.
Citește de pe "Kindle".
Și-a aranjat puțin părul, mă întreb dacă iese în oraș după curs sau dacă... dacă nu cumva îi
vine ciclul. Întotdeauna face ceva un pic diferit în preajma menstruației. Are sindrom
premenstrual foarte grav. Mama îi spunea "Criza de încredere lunară", dar este... PMS.
Singurul mod în care poate trece prin asta este să se reinventeze într-un fel sau altul.
Într-o lună deosebit de proastă, a venit în bucătărie în pragul lacrimilor, îmbrăcată din cap
până în picioare în Lycra. Până și tata a trebuit să iasă din cameră. Arăta de parcă s-ar fi
învelit într-un prezervativ. Au fost câteva zile complexe din punct de vedere emoțional,
despre care nu avem voie să mai vorbim.
Stă atât de nemișcată. Cu siguranță are o criză de încredere lunară. Vreau să spun că este un
mănunchi de emoții. Părul e împletit. În ambele părți. Într-un fel legat în partea de sus. E
insuportabil. Nu pot rezista.
(Către Soră) Îți stă bine părul.
SORA: Să te ia naiba.
FLEABAG (către public): Genial.
Mă întreabă de muncă și eu mă irit. Îi spun că în două zile expiră contractul de închiriere al
cafenelei dacă nu găsesc cel puțin cinci mii de lire, ceea ce e imposibil. Așa că trebuie să mă
descurc să renunț la singurul lucru care mi-a mai rămas din Boo și singurul lucru care mă va
salva să nu devin o sclavă corporatistă ca ea și în care știu că toată lumea a crezut că voi
eșua, iar acum se pare că am îndeplinit așteptările tuturor, ceea ce nu am vrut să spun, dar
mi-a ieșit, și acum o să am parte de îngâmfarea ei.
Ea se uită la mine. Fără reacție.
Cunosc regulile, așa că o întreb despre jobul ei super-puternic și perfect-super-viața. Îmi
spune că în sfârșit i s-a oferit un loc de muncă de vis în Finlanda. Aparent, vor s-o plătească
mai mult pentru mai puțină muncă și nu mai trebuie să poarte deloc costum.
(Către SORĂ): Uau. Finlanda!
Dar o să refuze, pentru că soțul ei spune că nu ar trebui să meargă, din cauza lui Jake. Jake e
fiul ei vitreg. E foarte ciudat, probabil clinic, dar nimeni nu vorbește cu adevărat despre asta.
Se sperie dacă ea este plecată mai mult de o zi și are o chestie... tot încearcă să intre în cadă
cu ea. Are 15 ani.
Nu. Are 7 ani.
Ba nu, are 15 ani.

6
Îi spun:
(Către SORĂ) Nu e fiul tău.
SORA: Nu asta e problema.
FLEABAG face o grimasă.
Nu face fața asta.
FLEABAG: Nu am făcut nicio față. Pleacă! E vorba de tine.
SORA: Știam eu că o să spui asta.
FLEABAG: Îi spun că face o greșeală, că nu ar trebui să-i lase pe alții să stea în calea a ceea
ce își dorește cu adevărat, iar Finlanda este ceea ce își dorește cu adevărat.
Mi-a spus că soțul ei nu este "alții". Că soțul ei este viața ei.
Îi spun că soțul ei a încercat să mă pipăie de Crăciun.
Nu știu de ce am spus-o. E adevărat, dar era beat, așa că...
Martin e mereu beat. Ceea ce e ciudat, pentru că ea e atât de normală. Poate că nu e ciudat.
Dar se pricepe foarte bine la a fi beat, în sensul că e bețiv din ăla fun! Nimeni nu vrea să
să recunoască că există o problemă, pentru că atunci nu mai au parte de "crazy nights" cu
"Martin cel beat și distractiv".
(Accent scoțian.) Martin.
Este unul dintre acei bărbați care nepotrivit de sexual cu toată lumea. Dar apoi te face să te
simți prost dacă te superi, pentru că încearcă să fie amuzant. Tu poți să-i spui că "te duci la
toaletă" și el va spune...
MARTIN: Da, te duci la toaletă, apoi îți dai chiloții jos și vin eu. Și o să intru și o să ți-o trag!
FLEABAG: Claire încearcă mereu să râdă pe jumătate, ca și cum ar înțelege gluma, care nici
măcar nu e o glumă.
VOCEA DE FEMEIE: Bine ați venit la Women Speak. Scuze pentru întârziere. Prelegerea va
începe curând. Băuturile și mâncarea nu sunt permise în auditoriu.
FLEABAG: Se holbează la mine.
Apoi gâtul i se înroșește. Am văzut asta doar o singură dată înainte.
Apoi se uită în fața ei.
Îi dau jumătate din sandvișul meu. Pe care îl mănâncă! Poate că nu e anorexică... poate că
hainele doar...
Bitch.
Stăm și așteptăm. Mâncăm sandvișul.
Nu o pot citi. Niciodată nu am putut s-o citesc.
Scoate o felicitare de la tata și o pune pe scaunul dintre noi. Probabil e încă acolo.
VOCE DE FEMEIE: Conferința Women`s Speak va începe în curând. Vă rugăm să intrați în sală.
Sunet de mulțime.
FLEABAG: Sala de conferințe e uriașă. Mergem în primul rând și ne așeză. Tot n-o pot citi.
Brusc spune.
SORA: Mă duc în Finlanda!
FLEABAG: Ok.
SORA: Urăsc costumele astea.
FLEABAG: Ok.
SORA: De câți bani ai nevoie pentru cafenea?
FLEABAG: Cam de 5 mii.
SORA: Ok, ți-i transfer mâine. Dar nu mai vreau să vii cu din astea.
FLEABAG: OK.
SORA: Și-mi vreau bluza înapoi.

7
FLEABAG: Ok. Mersi, Claire.
Sunetul unei femei care testează microfonul. Fleabag începe să fie atentă.
VOCE DE FEMEIE: Doamne, uitați-vă la voi toate! Vă mulțumesc foarte mult pentru că ați
venit. Sunt copleșită de câte fețe văd în fața mea. Sper să fiu pe măsura eforturilor voastre cu
ceea ce am de spus în această seară. Dar înainte de a începe, vreau să vă pun o întrebare.
Aceeași întrebare care m-a inspirat să țin această prelegere. Aceeași întrebare care a fost
pusă femeilor din toată lumea din toată țara cu rezultate, sincer, șocante. Acum, nu știu ce
părere aveți voi, dar eu am nevoie să mă asigur. (câteva râsete.) Așa vă pun aceeași întrebare
vouă, femeilor din această sală: vă rog să ridicați mâna dacă ați renunța la 5 ani din viață
pentru așa-zisul `corp perfect`?
FLEABAG ridică mâna.
FLEABAG: Amândouă.
Patru sute de femei se uită la noi oripilate.
Suntem feministe rele.
După conferință Claire îmi spune că merge acasă să vorbească cu Martin.
Vreau s-o întreb dacă vrea să bea ceva cu mine înainte să plece, dar nu știu cum s-o întreb
așa că îi las codițele împletite să dispară în mulțimea care intră la metrou.
-
Mesaj de la ȘOBO.
ȘOBO DE METROU: Încă zâmbesc. 
FLEABAG: Aw.
Îi răspund: Ești liber acum?
Este. Ne întâlnim și ne îmbătăm foarte, foarte tare. Nu mă pot opri să nu mă holbez la gura
lui mică îmi spune o poveste de parcă nu vrea să lase cuvintele să iasă.
Îmi spune că sora lui e surdă, ceea ce e modul lui de a-mi spune că e interesant și sensibil.
Ceea ce este în regulă. Dar atunci el este singurul din familia lui care nu a trebuit să învețe
limbajul semnelor, așa că....Aparent, pentru că au crescut împreună, ea poate citi pe buze.
Ceea ce mă face să mă întreb ce crede ea că spune el tot timpul, în fine...
pentru că mie mi se pare că spune Oooo OOOoo Ooo Oooo.
El spune că sora lui este atât de instinctivă. Ea poate citi oamenii cu brio. Cum ar fi că ar
putea să mă citească pe mine.
Se distrează de minune.
-
Harry are instincte teribile. Odată... Cred că ăsta ar putea fi cel mai bun lucru pe care l-a
făcut vreodată. Odată, a mers la un restaurant - e destul de timid - a mers la un restaurant...
după ce a avut o noapte murdară în oraș cu mine cu o seară înainte. Adică, omul era luat.
Luase prânzul cu niște oameni importanți de la muncă, când și-a dat seama.
La jumătatea aperitivului. Da. I se făcea rău. Acum. S-a scuzat și s-a grăbit să meargă la
toaletă. A dat buzna înăuntru – știind că va fi o chestiune de proiectil - dar toate urinalele
erau ocupate și toate cabinele erau încuiate și nu se putea hotărî să scuipe într-o chiuvetă,
așa că, de panică, a spart cu piciorul ușa uneia dintre cabine, intrând peste un bărbat care se
căca. Apoi bum. A ieșit totul la iveală - a vomitat pe tipul care stătea acolo, peste tot... pe
cămașă, pe sculă, pe picioare, pe mâini, pe boxeri, pe perete, pe glezne, l-a înecat.
Dar apoi - și asta e partea cea mai bună - în frenezia aia, Harry a raționalizat...
HARRY: Oh, Doamne, tocmai am vomitat pe tipul ăsta - o să mă lovească.
FLEABAG: Așa că l-a pocnit în față.

8
Nu-i așa că e frumos? A fost deosebit de bine pentru că atunci când mi-a spus prima dată
mie și lui Boo, el nu a știa că e o poveste amuzantă. Nu o auzise așa. A fost atât de serios. A
fost umilit. Lui Boo îi plăceau poveștile cu caca, așa că nu a putut să se împace cu gloria
acestei povești. Doar s-a holbat la el, cu gura deschisă, paralizată de bucurie în timp ce el îi
povestea.
-
Cu câteva săptămâni în urmă, când Harry credea că dorm, s-a rostogolit, mi-a mângâiat părul
și mi-a șoptit
HARRY (în șoaptă): Unde te-ai dus? Unde te-ai dus?
FLEABAG: Crede că îl neglijez, dar când inima ta este - aș vrea doar să mi-o tragă. Tot ce vrea
el e să facă dragoste.
Mă irosește. Am futut odată un bărbat care îmi șoptea cu fiecare împingere `Ești atât de
tânără, ești atât de tânără.`
Mă masturbez în legătură cu asta tot timpul. Mă masturbez foarte mult zilele astea. Mai ales
când sunt plictisită sau supărată sau fericită.
-
Sunetul metroului.
Ultimul metrou. Încerc să-l sărut pe Șobo de Metrou. E ca și cum te-ai antrena la țintă cu o
țintă foarte mică.
Îl rog să vină pe la mine, dar spune că mâine are treabă.
Îi spun că pot să vin eu la el, dar el spune că trebuie să se trezească devreme.
Îi spun că o să-i chem un taxi dimineață, dar el spune că e ridicol.
Îi spun "care naiba e problema ta" și el spune că nu-i nimic, că vrea să mă vadă din nou, fără
să se grăbească.
Îi spun că e un nemernic. Spune că nu înțelege ce se întâmplă.
Îi spun că e un bărbat jalnic și îl las la bariere. Ha.
E un pic ciudat, pentru că trebuie să coborâm pe aceeași scară rulantă. Îmi împing fundul
afară un pic. Să-i dau o perspectivă.
Mă întorc pe peron, dar el a plecat.
-
La capătul peronului, așezată pe chestia aia cu banca, e cea mai beată fată pe care am văzut-
o vreodată. Capul rostogolit în față, o țâță atârnând în afară, geanta pe jos. Îmbrăcată
frumos, normală, dar care în mod cert tocmai a avut o noapte dezastruoasă. Ultimul metrou.
Ea nu se mișcă. Am împins-o să se trezească, iar ea se împiedică în prag și se prăbușește pe
un scaun, cu capul întors, celălalt sân în afară, cu geanta încurcată în picioare. O întreb unde
coboară, ea spune:
Se lasă pe spate, cu gura deschisă. Nu se mișcă.
FATA BEATĂ: Waterloo.
FLEABAG: Bine, acolo cobor și eu. O ajut să coboare, o întreb unde trebuie să ajungă în
continuare.
FATA BEATĂ: London Bridge...
FLEABAG (către Fata beată): Bine.
FATA BEATĂ: Și apoi Kent.
FLEABAG: Metroul nu mai merge, așa că vom găsi un autobuz până la London Bridge. La un
moment dat, mergem pe jos, iar ea cade pe jos direct în față. Bum. Ridic-o. Continuă. Capul
ei se duce peste tot. Încerc să o fac să vorbească. După aproximativ patruzeci și cinci de

9
minute suntem pe o scară rulantă, un mic moment de liniște. Apoi se întoarce spre mine și
spune:
FATA BEATĂ: Aw... ești un bărbat atât de drăguț.
-
FLEABAG: Autobuzul se oprește. Nu-i dau drumul. O întreb dacă nu vrea să vină acasă cu
mine, dar ea îmi spune:
FATA BEATĂ (zâmbind): Cum îndrăznești... Băiat neastâmpărat... nu!
FLEABAG: Așa că o împing înăuntru și-o las să plece.
-
Plec din stație și mă gândesc, "ce mai contează încă una". Intru într-un bar. Este un bar
business. Oamenii fac afaceri. Beau mult și mă prefac că sunt in business. Un tip transpirat,
chel îmi pune mâna unde nu trebuie la bar. Dar îmi face cinste cu o băutură, așa că... e
drăguț de fapt. După un timp dispare și barul business se închide. (Se bâlbâie ușor.) Închis
pentru business. Închiderea șandramalei!
Asta spunea Boo de fiecare dată când închideam cafeneaua.
BOO: Închidem șandramaua!
FLEABAG: Ca și cum ar fi fost beată. Ceea ce noi eram adesea. Închideam, băgam o sticlă
de vin. Boo cânta la ukulele și inventam cântece murdare. Timp de ore întregi.
(Cântând.)
'Altă pauză de masă, alt avort.
Încă o bucată de tort, încă două, la naiba, douăzeci de țigări.
Și suntem fericite, atât de fericite că suntem femei moderne'.
-
Dintr-o dată mă aflu în fața unei uși cunoscute. Sun la sonerie. Și sun la sonerie. Și ciocănesc
la ușă. Și țip ca o capră. Asta ar trebui să fie umilitor. Să urlu printr-o cutie poștală în mijlocul
nopții dar continui.
Se aprinde o lumină. Îi văd silueta în timp ce coboară cu greu pe scări. Cred că mă
recunoaște prin vizor, pentru că limbajul corpului său se schimbă brusc. El desface încet
zăvorul și deschide ușa.
Arată ca naiba.
Îmi pun mâna chiar pe fața lui și îl împing puțin.
Mi se pare ceva ce nu m-aș fi gândit niciodată că i-aș face unui părinte, dar mi se pare corect
în momentul ăsta.
El stă în ușă. În boxeri și în tricou. Îi pot vedea sfârcurile.
(Către TATĂ, foarte beată.) În regulă, tată!
TATA: Ce se întâmplă?
FLEABAG: Oh, sunt super bine.
TATA: Bine.
FLEABAG: Eu doar...
TATA: Da?
FLEABAG: Nimic.
TATA: Nu-i nimic.
FLEABAG (beată): Bine... nu știu... da... eu... ăăă... ăă... um... E o... hm... ah, la naiba
...la naiba.
Am un sentiment oribil că sunt o femeie lacomă, perversă, egoistă, apatică, cinică, depravată
cu aspect bărbătesc, falimentară din punct de vedere moral, care nici măcar nu se poate
numi pe ea însăși feministă.

10
El se uită la mine.
TATA: Păi... toate astea le ai de la mama ta.
FLEABAG (către TATĂ): Bună asta.
Mă întreb dacă m-ar găsi atrăgătoare. Dacă n-aș fi fost fiica lui.
(Către TATĂ.) Dacă m-ai vedea pe internet. Ai da click pe mine?
TATA: O să-ți chem un taxi, dragă.
FLEABAG: Mă lasă să aștept în sufragerie în timp ce-mi cheamă un taxi. O aud pe nașa mea
încercând să facă liniște în capătul scărilor.
Când vine taxiul, mă urcă cu grijă în el și îmi dă douăzeci de lire.
-
Sunt într-un taxi. Pot merge oriunde. Așa că i-am spus să mă ducă la... apartamentul meu.
Mă gândesc deja la ce voi căuta.
-
Înapoi la apartament. Pornesc televizorul și plâng un pic.
-
Mă gândesc la o fată pe nume Lily, pe care obișnuiam să o ating puțin când ne îmbătam.
Harry nu știa, dar fetele nu se pun la socoteală. Îi trimit un mesaj. Locuiește destul de
aproape, cred.
Dintr-o dată mă aflu pe PornHub, udă ca un prosop de plajă, dar nu pot să termin pentru că
fata are pete pe fund. Unele dintre ele pur și simplu nu fac efort.
-
Niciun răspuns de la Lily. Încep să mă gândesc la tipul ăla roșcat pe care l-am întâlnit la un
festival vara trecută.
A fost la o lună după ce a murit Boo. Am luat o pastilă și am fugit în pădure. Eram disperată
să scap de Harry. Începuse să mă îmbrățișeze neîncetat, spunându-mi cât de mult mă
iubește, întrebându-mă cât de mult îl iubesc și verificând dacă sunt bine. Era o petrecere în
pădure. Eram panicată și el îmi atingeam fața încontinuu. Și apoi a apărut el - roșcatul. Mi-a
spus să îl urmez. Că mă va duce înapoi la cortul meu. Ne-am plimbat o veșnicie. Mă ținea de
încheietura mâinii. La un moment dat m-a luat în brațe. Era foarte întuneric. Nu-mi puteam
da seama unde ne aflam. El nu voia să mă lase jos. Mă ținea foarte strâns de picioare.
Spunea că sunt prea slăbită să merg și că trebuie să am încredere în el. În cele din urmă ne-
am oprit. L-am simțit cum m-a întins în cort pe spate. Și apoi el... el...
Mi-a pus o pătură peste mine și o sticlă de apă lângă braț și a stat afară până când am
adormit.
Mă gândeam că ar fi putut măcar să încerce să mă atingă puțin. Niciodată nu am uitat asta.
-
Îi trimit un mesaj. Îi spun că sunt singură și excitată. Îmi răspunde că e în oraș și că poate fi
aici în 20 de minute. Minunat. Beau rapid o jumătate de sticlă de vin, fac un duș, mă epilez
peste tot. Mă hotărăsc să fac un efort. Scotocesc prin dulap după niște elemente de Agent
Provocateur Business - portjartier, tot tacâmul. Îi deschid ușa. `Bună` . Trecem la treabă
imediat. După o tăvăleală standard îmi dau seama că se apropie de gaura fundului meu. Sunt
beată și îi datorez un "mulțumesc" pentru că a fost drăguț cu mine la festival, așa că... îl las. E
încântat.
A doua zi dimineață mă trezesc și îl găsesc pe pat, îmbrăcat complet, uitându-se la mine.
Spune că noaptea trecută a fost incredibilă - ceea ce cred că este o exagerare - dar el
continuă spunând că a fost deosebit de special pentru că nu a reușit niciodată să facă asta cu
cineva până acum - ca să fim corecți, are un penis mare – și deși a fost întotdeauna o

11
fantezie a lui, nu a găsit niciodată pe cineva cu care să o poată face. Îmi atinge părul și îmi
mulțumește cu sinceritate autentică. Este oarecum emoționant. Mă sărută ușor. Îl sărut și
eu. Apoi pleacă.
Iar eu îmi petrec restul zilei întrebându-mă...
Dacă am o gaură în fund enormă?
-
Unsprezece fără cinci la cafenea. Încă mă gândesc la asta.
Nu am primit vești de la sora mea. Nici un transfer încă. Mă întreb dacă Martin a ucis-o,
și acum se plimbă prin oraș căutându-mă.
Se deschide ușa. Joe.
JOE: ALO, drăguță!
FLEABAG: Picioarele lui sunt prea lungi pentru corpul lui.
JOE: Uită-te la frumusețea asta!
FLEABAG: Ține în mână un ukulele pe care cineva tocmai i l-a da aseară într-un pub.
Pur și simplu i-a dat un ukulele.
Spune că a scris un cântec.
Nu vreau să-l aud.
Scoate un ukulele pe care se pare că i-o dăduse altcineva în alt bar.
JOE: E o nebunie cum îți vorbește lumea deodată, nu?
FLEABAG: Spune că îmi va cânta cântecul lui. Apoi o să mă învețe. Ca să putem să i-l cântăm
amândoi lui Hilary.
Îi spun că sunt prea ocupată și stau în spate până când îl aud plecând.
El cântă un pic, dar nu-l aud cântând.
-
Elevii obișnuiau să vină la cafenea. Mai ales din cauza lui Hilary.
Practic, sunt varză la făcut cadouri și de ziua lui Boo, acum doi ani, am intrat în panică și i-am
cumpărat un porcușor de Guineea. L-a numit Hilary și acum am rămas cu el. Nu simt nimic
pentru porcușorii de Guineea. Sunt inutili. Dar Boo a luat-o pe Hilary foarte în serios. Și apoi
totul a devenit legat de porcușori de Guineea.
-
Cred că a fost ușurată să aibă un alt animal asociat cu ea. Când avea vreo cinci ani, a
menționat, pe un capriciu copilăresc, că îi plac bufnițele. Apoi tot restul vieții a primit
bufnițe. Huse de plapumă cu bufnițe, pixuri cu bufnițe, cărți despre bufnițe, excursii la
sanctuare de bufnițe. Ea ura bufnițele. Arată-i o bufniță și-și pierdea mințile. Ceea ce-i plăcea
cu adevărat - și eu știam asta - erau șurubelnițele. Era înnebunită după ele. Noi am petrecut
ore întregi deșurubând lucruri, apoi înșurubându-le la loc. Se culca cu șurubelnițe sub pernă
până pe la zece ani.
Dacă stau să mă gândesc bine, o șurubelniță ar fi fost un cadou mai bun decât un porcușor
de Guineea.
-
Prânz. Încă nu am primit vești de la sora mea. Martin o să mă urască. Îmi imaginez că
capul lui masiv, scoțian. Sper că nu a bătut-o măr sau ceva de genul ăsta. Nu, nu ar face
niciodată ceva atât de sexy ca asta.
Glumesc. Isuse.
-
Hilary este grasă și roșcată cu părul creț. Ca Annie, orfana. Dacă ar fi crescut și ar fi fost
adultă și ar fi fost porcușor de Guineea. Ei bine, cine știe ce s-ar fi întâmplat cu ea.

12
Are o chică de blană care începe de pe creștetul capului și cade în jos peste ochi. O face să
arate destul de dură. Are o expresie foarte dreaptă. Boo spunea mereu că dacă Hilary ar fi
într-o trupă, ea ar fi chitaristul care ia muzica foarte în serios. De fapt, ea a luat muzica în
serios. Ori de câte ori Boo cânta ceva în cafenea, ea era...
Cântă niște ritmuri. Dă din cap aproape imperceptibil, în ritmul muzicii. Fără expresie.
E și o mică șireată. Știe cum să deschidă ușa de la coteț. Am văzut-o
făcând-o. Împinge micul opritor de lemn până când acesta cade și ușa se deschide. Apoi se
blochează, ca și cum nu ar fi făcut nimic, apoi se întoarce și se lasă pe tejghea, cu piciorușele
sale care se mișcă, uitându-se peste umăr - verificând... verificând... Adesea face un pic de
caca din cauza emoțiilor.
Odată aterizată, se târăște de-a lungul tejghelei până la fereastră. Apoi, când
când ajunge acolo, în frenezia ei de libertate, se așează și se uită afară. Privește lumea.
Dacă vrea să cred că e cu adevărat profundă și poetică făcând asta, nu mă ridic
nu mă ridic la înălțimea ei.
-
Se pare că porcușorii de Guineea au nevoie de alți porcușori de Guineea. Sau pot muri de
singurătate.
Dar Hilary nu avea nevoie de un partener. Avea parte de mai mult decât suficientă atenție.
Clienții o iubeau, era mereu în poala cuiva și o avea pe Boo, care nu o părăsea niciodată.
Se adorau una pe celălaltă. În dimineața în care prietenul lui Boo i-a spus că o înșela ea a
trecut pe lângă mine, a scos-o pe Hilary din cușcă și au stat împreună ore întregi în spate.
Odată le-am citit lui Boo și Hilary o poveste din ziar despre cum un copil mic îndesa creioane
cu capăt de cauciuc în fundul hamsterului din clasă, pentru că îi plăcea cum îi ieșeau ochii. A
fost trimis într-o închisoare pentru minori.
Eu am citit-o ca pe o glumă, dar Boo era devastată.
BOO: L-au trimis departe? Dar are nevoie de ajutor!
FLEABAG: Era surprinzător.
(Către BOO) Da. A regulat un hamster cu creionul.
BOO: Este evident că nu este fericit. Oamenii fericiți nu fac lucruri de genul ăsta.
FLEABAG: Ai dreptate.
BOO: Oricum, de aia se pun cauciucuri la capetele creionului.
FLEABAG (către BOO): Ca să regulezi hamsteri?
BOO: Nu, pentru că oamenii sunt supuși greșelii.
FLEABAG: Dar acum că Boo nu mai e, e o cafenea a morții, așa că nu mai vine nimeni. Hilary
stă în cușca ei ca un ghemuleț. Se holbează la mine. Nu știu ce să fac cu ea.
-
Ora șase. Două fete cu corpuri de yoga intră în cafenea și comandă risotto din meniu.
Mă duc la Tesco. Le pun la microunde. Fetele vorbeau despre faptul că nu vor să nască
niciodată pentru că le va afecta viața sexuală.
Încă nu am primit vești de la sora mea.
Am pus un pachet gol de chipsuri în cuptorul cu microunde și am privit cum se zbârcește.
Mă joc puțin pe telefon.
-
BOO (mesagerie vocală înregistrată): Bună, sunt Boo. Nu pot să răspund la telefon în acest
moment, dar lasă un messiagio și te voi suna eu.
FLEABAG: Cineva ar trebui probabil să șteargă asta.
-

13
Încep să îi trimit un mesaj lui Șobo de Metrou. Îmi cer scuze și în cele din urmă îi trimit o
poză cu sânii mei. El îmi trimite una înapoi. Cred că e un dick pic.
-
Prietenul meu dinainte de Harry mă punea să-i trimit poze cu vaginul meu oriunde eram
De zece sau unsprezece ori pe zi. Trebuia să mă duc și să mă crăcesc în toaleta pentru
handicapați și să-mi fac o poză atractivă. Ceea ce nu e ușor. Mai ales pentru că voia un
anumit unchi. De cele mai multe ori arăta ca o chiflă storcită pe podeaua unui coafor. Și
cineva îi făcuse o fotografie.
Într-o dimineață m-a rugat să fac fotografii cu "părțile mele preferate ale corpului".
M-am dus la toaleta pentru persoane cu handicap.
Mimează că-și descheie bluza. Fără expresie. Plictisită. Își fotografiază sânii. Stă în picioare
în picioare. Mimează că-și ridică fusta, își dă chiloții la o parte, își fotografiază vaginul.
Fără expresie. Se plictisește.
Mimează să se încheie la nasturi. Răsfoiește fotografiile. Fără expresie. Plictisită. Alege una.
Trimite.
Pune telefonul deoparte.
Beep beep.
Scoate telefonul.
FOSTUL IUBIT: Oh, asta e atât de fierbinte. Mai trimite una, târfă frumoasă.
Mimează că-și descheie bluza. Fără expresie. Plictisită. Își fotografiază sânii. Stă în picioare
în picioare. Mimează că-și ridică fusta, își dă chiloții la o parte, își fotografiază vaginul.
Fără expresie. Se plictisește.
Mimează să se încheie la nasturi. Răsfoiește fotografiile. Se plictisește. Alege una. Trimite.
Pune telefonul deoparte.
Beep beep.
Scoate telefonul.
Acum spune ceva atât de murdar încât să te șochezi singură. Trimite-mi o altă poză. Oh,
Doamne, mă masturbez.
FLEABAG: M-a epuizat, dar trebuie să o faci. Altfel caută în altă parte.
Șeful a bătut la ușa de la toaleta pentru handicapați. Era a patra mea vizită în dimineața
aceea.
ȘEFUL: E totul în regulă acolo?
FLEABAG: E australian.
(Către ȘEF) Da - am - am doar - am cistită.
ȘEFUL: Oh, biet pui de găină! Nevastă-mea pățește asta tot timpul! Ai nevoie de suc de
merișoare. La găleată. Să-ți aduc de la bar?
Dragă?
Alo?
Plângi?
-
FLEABAG: Am să mă opresc din epilat. Am întâlnit un bărbat spunea - spun "spunea" , dar
mai degrabă țipa - cât de mult îi place o "tufă deasă" și cât de "rare sunt în zilele noastre".
Deși a fost nepotrivit la momentul respectiv - prieten de familie la înmormântarea mamei -
mi-a dat un sentiment special. Speranță? O ușurare? Nu știu. Nu pot să mă las convinsă să o
las să crească.
-
Îl sun pe Șobo de Metrou. El vine la cafenea cu o sticlă de vin. O bem.

14
Îmi șoptește
ȘOBO DE METROU: Am un penis enorm.
FLEABAG: Îl întreb: chiar așa? El spune
ȘOBO DE METROU: Da.
FLEABAG: Eu zic: ei bine, ai noroc, pentru că eu am un vagin enorm. El spune
ȘOBO DE METROU (confuz): Grozav.
FLEABAG: Ne-o tragem în spatele tejghelei. E foarte osos. Toate colțurile. E ca și cum ai face
sex cu un raportor. El nu termină. Spune că sunt prea intensă, ce-o fi însemnând și asta.
.
Am stins luminile și acum e destul de întuneric. Își trage pantalonii pe el și își caută telefonul
ca să vadă dacă prietenii lui ies mai târziu în oraș. Poartă o eșarfă rozo-movo-purpurie. Arată
ca o doamnă.
Sare pe fereastră și se sprijină pe pervaz. Își pornește telefonul și țipă. Foarte ascuțit. Lumina
de la telefon îi face ochii lui Hilary să pară roșii în întuneric. Trebuie să se fi rătăcit pe la
fereastră în timp ce noi făceam sex.
Pentru o secundă am râs de reacția lui, dar ea se mișcă și el țipă din nou. Ea încearcă să fugă
spre mine, dar s-a panicat și a alunecat pe o parte. A aterizat pe burtă și a început să se
zbată, dar Șobo a văzut-o și a lovit-o.
Ea se izbește de perete cu un zgomot surd.
El se holbează la grămada de blană de pe podea.
Dar ea tresare. Asta îl face să sară. O lovește din nou. Ea aterizează pe podea.
Eu nu mă pot mișca. Mă gândesc la Boo. Mă gândesc la ele jucându-se împreună.
Șobo de Metrou se panichează. Mormăie ceva despre o fobie de șobolani.
Îi spun că poate pleca și el dispare.
Hilary e pe burtă, dar cu spatele la mine. Arată ca un... glonț blănos.
E încă în viață, dar...
O pun înapoi în cușcă și stăm împreună puțin.
-
I-am trimis un mesaj tipului cu fundul. Mi-a răspuns că are o prietenă și că era foarte beat.
noaptea trecută, dar i-ar plăcea să ieșim împreună fără să facem sex. Îi pare rău dacă m-a
indus în eroare.
Îi trimit fostului meu prieten o poză cu vaginul meu.
Îi trimit lui Harry o poză cu vaginul meu.
Îi trimit un mesaj lui Lily.
Încă nimic de la sora mea.
Hilary nu se mișcă.
BOO (mesagerie vocală înregistrată): Bună, sunt Boo. Nu pot să răspund la telefon în acest
moment, dar lăsați un messiagio și o să vă sun eu.
FLEABAG: Hilary începe să scoată un zgomot oribil. O scot din nou din cușcă. O pun în poala
mea. O mângâi, dar ea nu se oprește. O pun înapoi.
-
Mă duc la pubul "The Rabbit & Winslow". Fumez afară. Trei oameni râd lângă ușă. Pot
distinge doar bretelele și părul alb prin mulțime.
Îl pot auzi.
Cineva l-a lăsat să urce pe scenă cu ukulele-ul lui. Cântă un cântec. Oamenii râd și aplaudă.
Îl ascult de afară.

15
E despre o călătorie cu trenul pe care a făcut-o odată prin Irlanda, unde un bărbat spunea
tuturor povești despre dragoste, casă și romantism și aventură și surprize și femei frumoase
și bărbați frumoși și mame și fiice și tați și fii și monștri și zâne și petreceri și dorințe...
Toate prostiile obișnuite.
Întreaga scenă pare desprinsă dintr-un comedie romantică revoltătoare, dar el e asumat.
După aceea se duce la bar. Toată lumea îi face cinste. Omul nu are nevoie să lucreze.
Îmi dau seama că am uitat să-i dau lui Hilary Earl Grey.
-
Zece și jumătate seara. Ciocănesc și ciocănesc și sun la sonerie. Îi pot vedea silueta
în capătul scărilor, dar nu deschide ușa.
-
Înapoi la apartament. Harry a fost pe aici. Televizorul a dispărut și miroase ca și cum ar fi fost
la toaletă. Nu obișnuia să-și facă nevoile în apartament. Era foarte ciudat în privința asta.
Obișnuia să se ducă la barul de peste drum.
-
Mă așez pe canapeaua mea cu dungi. Îmi deschid laptopul.
Anal
Gang bang
Mature
Big cock
Small tits
Hentai
Asian
Teen
Milf
Big butt
Gay
Lesbian
Facial
Fetish
Young and old
Swallow
Rough
Voyeur
Public
Dintr-o dată soarele se strecoară înăuntru și eu sunt încă trează.
Azi se încheie contractul de închiriere. Încă nimic de la sora mea. Plec din apartament.
-
BOO (mesagerie vocală înregistrată): Bună, sunt Boo...
-
FLEABAG: Am pus semnul de ÎNCHIS în fața cafenelei.
Unsprezece și trei minute. Nu a ajuns încă. Mă uit la ușă.
Și zece.
Ușa se deschide.
JOE: În regulă, baba ganoush! Iartă-mă - am întârziat puțin, dar am o poveste pentru tine
astăz! Ascultă...
FLEABAG: Îi spun să tacă și să închidă ușa. El pare confuz. Dar o face.

16
(Către JOE) De ce vii aici, Joe?
JOE: Ce?
FLEABAG: Închid jaluzelele. Încui ușa.
(Către JOE) De ce vii aici, Joe?
JOE: Pentru ceai, dragă. Și să vă văd pe voi.
FLEABAG: Hilary tot nu se mișcă.
(Către JOE) E în regulă, Joe. Am înțeles. Nu e nimic în neregulă cu tine.
Îmi dau jos bluza. Îmi desfac sutienul. Le pun ușor pe tejghea.
El se uită fix la mine. Fac un pas înainte. Îi arăt sânii mei tineri.
El se mișcă puțin. I se schimbă ritmul respirației. Tremură.
Ridică ușor mâna.
-
La ora nouă în acea dimineață. La ușa surorii mele.
Martin se uită în jos la mine.
MARTIN: Hey, tu.
FLEABAG: Claire e aici?
MARTIN: Da.
FLEABAG: Încerc să trec pe lângă el și să intru în casă. El nu mă lasă.
Claire se apropie de ușă. Și-a încrețit bretonul. Îi livrez o glumă bine construită referitoare la
asta. Ea se răstește la mine. Spune că trebuie să încetez să mai vorbesc cu oamenii ca și cum
aș face un număr de stand-up. Că unele lucruri nu sunt deloc amuzante.
Eu râd. Și apoi nu mai râd. Mi se usucă gâtul. Nimeni nu spune nimic pentru o vreme.
(Către SORĂ) Nu ai transferat banii...
SORA: Nu.
FLEABAG: Nu te duci în Finlanda.
SORA: Nu.
FLEABAG: El de ce mai e încă aici?
SORA: Nu te-a atins.
FLEABAG: A încercat.
SORA: El spune că a fost mai degrabă invers.
FLEABAG: Nu este adevărat.
SORA: Cum aș putea să te cred?
FLEABAG: Pentru că sunt...
SORA: După ce i-ai făcut lui Boo.
FLEABAG (către public): Nu a fost vina mea. El m-a vrut... el... m-a vrut atât de...
-
Este ora 11:15.
Joe tremură.
Eu sunt în picioare. Topless. În unghiul potrivit.
Își ridică mâna ușor până când își acoperă ochii.
JOE: Îmbracă-te la loc, dragă.
FLEABAG: Ce?
JOE: Pune-ți hainele la loc.
FLEABAG: Haide, Joe. Nu te judec.
JOE: Am venit aici pentru ceai, dragă. Și să te văd pe tine. A fost un lucru trist ce s-întâmplat
prietenei tale.
FLEABAG: Ești slab.

17
JOE: S-ar putea să fie adevărat, dar... Acum am să plec.
FLEABAG: Rămâi. Rămâi. Te rog. Joe. Am douăzeci și șase de ani, Joe.
Se oprește. Își dă mâna jos de pe ochi. În sfârșit se uită la mine.
JOE: Du-te acasă, dragă. Îmi pare rău. Asta nu e pentru mine.
FLEABAG: Îl apuc de braț când trece pe lângă mine. E slăbuț și are pielea lăsată. În loc să-l
strâng parcă îl ciupesc. E dezgustător.
Ușa se închide în urma lui.
-
Mă așez puțin pe scaunul lui Joe. E ceva în neregulă cu omul ăsta.
Hilary începe iar să scrâșnească din dinți. Se izbesc unul de altul. Zgomotul e insuportabil.
Scrâșnește neîncetat. Fac asta când sunt supărați sau furioși sau când - nu pot să mai ascult.
O scot din cușcă. Îi țin trupul ei mic la pieptul meu gol. Îi pot simți ghearele. Abia se poate
mișca. Oasele i se simt îndoite, iar respirația e superficială. Dar dinții ei merg ca - nu vrea - îi
mângâi corpul. Mă uit la ea , la chipul ei roșcat și punk. Îmi imaginez că-mi bag degetul
înăuntru ca să-i fac ochii să iasă. Îmi imaginez asta. Îmi imaginez că fac asta - nu-mi pot
imagina să fac altceva și în timp ce mâna mea coboară pe corpul ei... eu... eu...
Când i-am dat-o prima dată lui Boo, era atât de mică. Am pus-o într-o cutiuță de cadou de la
de la un magazin de felicitări. Stătea acolo pe o bucată de vată de bumbac. Era ridicolă. Un
micuț pufuleț supraexcitat. Stătea pur și simplu în mână ca... (Face un sunet de mini-
explozie.)
Fața lui Boo. Fața lui Boo când a deschis cutia - un zâmbet uriaș s-a răspândit pe fața ei.
pe tot corpul.
BOO: Ce este asta!? E un porcușor... Mi-ai luat un... Ce... Ce e asta!?
FLEABAG: Nu știu. Ceva de iubit?
Plâng. Degetele mele o cuprind. Nu pot - îmi imaginez - îmi imaginez - nu pot - pot simți
cât de speriată este. Cât de multă durere simte- Degetele mele sunt - Nu pot - O strâng în
brațe, o țin strâns... o țin și mai strâns lipită de mine până când simt cum oasele ei se sparg și
cum se opresc bătăile ei.
Totul e liniștit și ea e în siguranță.
-
VOCE DE BĂRBAT: Bine. Vă rog să plecați.
FLEABAG: Ce? Dar eu... tu nu înțelegi. Am nevoie...
VOCE DE BĂRBAT: Vă rog să plecați.
FLEABAG începe să plece. Se întoarce.
FLEABAG: Perversule.
VOCE DE BĂRBAT: Târfo.
FLEABAG: Uau.
VOCE DE BĂRBAT: Vă rog să plecați.
FLEABAG: Pleacă tu!
VOCE DE BĂRBAT: E biroul meu.
FLEABAG: Da?
VOCE DE BĂRBAT: Bine.
Efectul sonor al unor pași care se îndepărtează și al unei uși care se deschide.
FLEABAG: Stai.
Pașii se opresc.
Ce te-a făcut să râzi?
VOCE DE BĂRBAT: Ce?

18
FLEABAG: Din CV-ul meu. Ai spus că e amuzant.
VOCE DE BĂRBAT: Nu. Ați scris că aveți o cafenea pentru porcușori de Guineea...?
FLEABAG: Da. Nu e chiar adevărat, dar, bine. Asta te-a făcut să râzi?
VOCE DE BĂRBAT: Da. Cred că da. N-am crezut niciodată că porcușorii de Guineea au
nevoie...
FLEABAG: Era o cafenea / cu tematica Porcușori de Guineea.
VOCE DE BĂRBAT: A, ok.
FLEABAG: Da.
VOCE DE BĂRBAT: Asta are sens.
FLEABAG: Da.
Dar dacă aș scrie că am distrus cafeneaua aia până la faliment, că mi-am distrus familia, că
mi-am omorât prietena trăgându-mi-o cu prietenul ei, că nu mă simt în viață decât dacă sunt
futută și că nu mă simt în control decât dacă mi-o trag, pentru că asta face ca totul să fie mai
ușor pentru că lumea se strânge în jurul meu, că mă uit la oameni cum și-o trag de când mă
știu.
Și că știu că trupul meu, așa cum este acum, este în cea mai bună stare a lui și că e singurul
lucru pe care îl am și când va îmbătrâni și va deveni imposibil de futut, aș putea la fel de bine
să îl omor și că uneori îmi doresc să nu fi știut niciodată că fututul există, pentru că, cumva,
nu există ceva mai rău decât cineva care nu vrea să mi-o tragă.
Că eu fut totul. Dar de data asta, chiar nu încercam să... nu încercam... chiar nu...
Ori toată lumea se simte un pic așa și nu vorbește despre asta, ori sunt complet singură.
Ceea ce nu e deloc amuzant.
VOCE DE BĂRBAT: Asta chiar nu a fost potrivit.
FLEABAG: Da. Bine. Scuze.
Dă să plece.
VOCE DE BĂRBAT: Uite. Acum trei luni am atins sânul unei colege la o petrecere. Nu pentru
prima dată. A distrus reputația afacerii pe care am construit-o, toată viața mea și m-a
îndepărtat complet de familia mea.
FLEABAG: De ce ai făcut-o?
VOCE DE BĂRBAT: Eu... a fost o greșeală... teribilă.
FLEABAG: Oamenii fac greșeli.
VOCE DE BĂRBAT: Da, așa este.
FLEABAG: De asta se pun cauciucuri la capetele creioanelor.
VOCE DE BĂRBAT (râde puțin): Asta e o glumă?
FLEABAG: Nu știu.
VOCE DE BĂRBAT: Să... începem din nou interviul?
FLEABAG: Bine.
VOCE DE BĂRBAT: Vă mulțumim că ați venit. Apreciez foarte mult că ați trimis CV-ul.
FLEABAG: Nicio problemă.
VOCE DE BĂRBAT: A fost amuzant.
Ea râde.
FLEABAG: Fuck you!

Sfârșit.

19
20