Egiptul Antic

Repere cronologice

Mileniul IV î.Hr.
Uniunile tribale din Valea Nilului se grupează
în două regate: Egiptul de Sus și Egiptul de Jos
Cauzele apariției statului egiptean:
- necesitatea apărării față de atacurile
venite din exterior
- coordonarea sistemelor de irigații și îndiguiri
În jurul anului 3200 îHr regele Narmer (Menes):
- unifică cele două regate într-un singur stat
- instaurează puterea faraonică
- construiește o nouă capitală, Memfis
(„balanța dublei țări”)

ÎNCEPE EPOCA ISTORICĂ A EGIPTULUI

Putem împărții istoria Egiptului Antic în patru mari perioade:

1. Regatul Vechi (2815 - 2400 îHr.)

2. Regatul Mijlociu ( 2000 - 1800 îHr.)
3. Regatul Nou (1570 - 1086 î.Hr.)
4. Regatul Târziu (525 - 323 î.Hr.)
 Regatul Vechi Menphit
(2815 - 2400 îHr.)
Dinstiile III-VI
Egiptul cunoaște prima epocă de prosperitate și înflorire culturală:
- statul centralizat devine puternic;
- rețeaua de canale se extinde;
- meșteșugurile și comerțul se dezvoltă;
- știința ajunge la rezultate remarcabile;
- arta și literatura – sunt realizate primele capodopere.
- Djeser – fondatorul dinastiei a III-a, înalță piramida în trepte de la Saqqara
și întreprinde primele expediții spre nord în Sinai
- Snefru – întemeiază dinastia a IV-a
- Kheops, Khefren și Nikerinos – piramidele de la Ghizeh;
- au loc campanii militare victorioase în Nubia, Libia și prin Sinai spre Palestina și Liban
La sfârșitul dinastiei a VI- a nomazii din Canaan năvălesc în Egipt și astfel ia sfârșit Regatul Vechi Menphit.
 Regatul Mijlociu Theban
(2000 - 1800 îHr.)
Dinstiile XI-XVII

Capitala este mutată la Theba unde Amon este slăvit ca

zeu suprem al Egiptului.
Unitatea statului se reface, sunt construite numeroase
monumente iar literatura cunoaște o perioadă de
înflorire.

Amenemhat I
se impune guvernatorilor locali;
acordă anumite libertăți agricultorilor și meșteșugarilor;
constuiește un canal de navigație care lega Nilul de Marea
Roșie.

Sesostris III
cucerește Nubia pătrunde în Sudanul de azi, apoi în
Canaan

Declinul începe cu dinastiile a XIII-a și a XIV-a

1720 î.Hr. - Invazia hiksoșilor. Egiptul împărțit în două

regate:
Regatul Memphit, în nord regiunea deltei Nilului și
Regatul Theban în sud controlat de egipteni dar vasal
hiksoșilor.

Faraonul Kamose, dinastia a XVII-a, înlătră dominația

hiksoșilor din Egipt.
 Regatul Nou Dinstiile XVIII - XIX au însemnat apogeul statului și perioada imperială din istoria Egiptului antic.
Thutmes I (1525-1514 î.Hr.) și Thutmes III (1500-1450 î.Hr.) au cucerit Nubia, până la a patra cataractă a Nilului și
Theban
și-au extins autoritatea în nord, în Palestina, Fenicia, Siria și Mesopotamia până la Eufrat.
(1590- 1200 î.Hr.) Ramses II (1304-1234 î.Hr.) continuă politica de hegemonie a Egiptului în Orientul Apropiat.
Dinstiile XVIII - XX Bătălia de la Kadesh; tratatul egipteano-hittit încheiat între Ramses II și Hattusil III
Regatul Târziu (525 - 323 î.Hr.)
Egiptul provincie a Imperiului Persan (525-332 î.Hr.)
Perioada Greco-Romană (332 -31 î.Hr.)
Epoca greacă
(332 -31 î.Hr.)
Alexandru cel Mare cucerește Egiptul (332 î.Hr.)și îl integrează în
Imperiul Macedonean;
Ptolemeii restabilesc independența Egiptului(330-30 î.Hr.)
Dinastia Ptolemeică
Roma cucerește Egiptul ptolemeic (31 î.Hr.)
Egiptul - provincie romană (31 î.Hr.-395)
 Faraonul
Cuvântul FARAON apare în
vocabularul egiptean spre
sfârșitul mileniului I î.Hr. El
semnifică PER AHA „MAREA
CASĂ” iar prin extensie „CEL DIN
MAREA CASĂ”

Ipostazele faraonului:
1. Faraonul este un zeu printre
zei (căci el se va scălda în spațiul
divin) în primul rând prin
nașterea sa și în al doile rând prin
moartea sa.

2. Faraonul este un zeu printre

oameni pentru că a alungat
haosul și pentru că a ordona
viața; se manifesta prin titulatura
sa în virtutea atribuțiilor sale.

3. Faraonul ca om printre
oameni

Regatul Vechi
Societatea egipteană apare ca un
fel de mare familie grupată în
jurul zeului viu, care era faraonul.
Acesta era stăpânul țării și al
locuitorilor ei, viața acestora
gravita în jurul lui, faraonul avea
în schimb datoria de a face să
domnească dreptatea în rândul
supșilor săi.

Regatul de Mijloc
Faraonul era considerat în
continuare fiu al soarelui și
întruparea lui Horus; dobândește
și statutul de legiuitor.

Regatul Nou
Faraonul își menține caracterul
divin, însă puterea sa este
limitată de textele legilor.

Faraonul:
este nemuritor (întreaga artă îi celebrează eternitatea);
este asemenea zeului Osiris (care a fost și el cândva rege);
este reprezentat stând pe tron purtând o serie de însemne regale:
pe cap are diverse coroane în funcție de ipostazele în care era redat ca suveran
(mitra albă a Egiptului de Sus, coroana roșie a Deltei sau forma unificată a acestora
coroana dublă (pseșent) perucă, cobra divină protectoare de pe frunte, barba falsă
lungă înconvoiată și împletită).
brațele erau îndoite la nivelu coatelor, încrucișate pe piept, șințnd în pumni două
însemne caracteristice: apărătoarea de muște și șceptrul (heka).
corpul: era acoperit câteodată de veșminte simple asiriene constând dintr-o robă
albă până la genunchi; alteori veșmintele erau compuse din jupe pliate susținute
de un cordon iar în față purtau o fâșie metalică împodobită cu pietre prețioase
(la modă în epoca remesidă atunci când vorbim despre a doua ipostază).