Sunteți pe pagina 1din 4

CARACTERIZAREA UNUI PERSONAJ

1. Introducere ---------------------------------------------------------
Prima parte a unei caracterizări începe cu încadrarea operei din care face parte
personajul în ansamblul operelor scriitorului, respectiv în curentul literar. Privirea de
ansamblul asupra operei continuă cu informații referitoare la genul literar, structură și
subiect. În partea de introducere vom vorbi despre informațiile de bază referitoare la
personajul nostru. Vom preciza locul și rolul său în cadrul operei, respectiv, în rândul
celorlalte personaje, dacă este personaj principal, secundar, episodic sau figurant.

Pornind de la definiție se poate aminti că personajele sunt persoane descrise într-o


operă dramatică sau narativă pe care cititorii le interpretează ca fiind înzestrate cu calități
morale și emoționale exprimate prin ceea ce acestea spun (dialog) și prin felul în care
acestea acționează (acțiune). De asemenea, personajul se definește și prin motivația care
stă la baza temperamentului, dorințelor și naturii morale a discursului și acțiunilor
acestuia.

Inițial, vom să stabilim tipologia personajului și în ce împrejurări este înfățișat


acesta. Personajul poate fi unul negativ sau pozitiv, protagonist sau antagonist, colectiv sau
individual și chiar prezent sau absent în cadrul operei.

Se poate vorbi și despre personaje plate și rotunde. Denumit și bidimensional,


personajul plat este construit în jurul unei singure idei sau calități, putând fi descris într-o
singură frază. În contrast, personajul rotund este unul complex, fiind reprezentat prin
particularități subtile și având capacitatea de a ne surprinde prin apropierea sa de
realitate.

2. Cuprins --------------------------------------------------------------
În cuprins, partea cea mai consistentă a unei caracterizări, veți surprinde atât
aspecte ce țin de portretul fizic, de modul în care eroul se raportează la ceilalți și la
societate, cât și precizări referitoare la felul în care gândește și acționează.

Pe cât posibil, afirmațiile vor fi însoțite de exemple concrete din operă care să
susțină cele spuse. În funcție de specific, se vor identifica modalitățile de caracterizare
folosite de autor în construcția unui personaj. Exemplificând cu citate din text trăsăturile de
caracter ale personajului căruia îi realizezi portretul vei dovedi că știi să realizezi o
caracterizare, dar și că ai înțeles opera literară.
a) Trăsături fizice -------------------------------------------------------------
Atunci când ne gândim la un portret fizic, avem în minte exteriorul, înfățișarea, adică
ceea ce este vizibil la un personaj. Așadar, atunci când realizăm o caracterizare, evidențiem
aceste trăsături fizice referindu-ne la fizionomie, vestimentație, talie, figură, aspect etc.
Încercăm să conturăm portretul personajului nostru folosind acumularea de detalii
succesive oferite în textul literar.

Gestica și mimica sunt, de asemenea, trăsături fizice ale personajului. În funcție de


mimica feței (fie că e vorba despre o grimasă, un zâmbet sau un surâs) și de limbajul
trupului descris în text, putem sesiza care este starea sufletească exprimată de personaj.

b) Trăsături morale -----------------------------------------------------------


La realizarea portretului moral concură toate aspectele începând de la mediul în
care personajul locuiește (casa, orașul, decorul), de la modul în care se raportează la el
însuși, la ceilalți și la societate, până la felul în care vorbește și acționează.

Motivația sufletească a personajelor ar trebui să urmeze o logică a sentimentelor, în


sensul că ceea ce întreprind ele ar trebui să fie în conformitate cu dorința sufletească. Felul
în care personajele simt și trăiesc iubirea, nașterea sau moartea contribuie, de asemenea, la
realizarea portretului psihic. Existența eroilor operelor literare se derulează în jurul
conflictului dintre latura fizică și cea morală a personalității. Rolul personajelor în sânul
familiei sau al societății este, de asemenea, considerabil într-o caracterizare.

c) Modalități de caracterizare ---------------------------------------------


Personajele sunt elemente cheie într-o opera literară, iar construcția, alcătuirea și
apariția acestora nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-un puzzle care ne ajută să
decodificăm mesajul transmis.

Autorul poate avea autoritate asupra personajelor sale sau, dimpotrivă, le poate
acorda libertate absolută. În primul caz, în vorbele și acțiunile personajului puteam
recunoaște autorul, în al doilea caz, autorul renunță la privilegiul de a ști totul, iar eroii au
propria gândire și propriul limbaj.

Există trei modalități de caracterizare, descrise în continuare, pe care trebuie să le


urmăriți atunci când descrieți un personaj: modalități directe (date biografice, detalii
referitoare la aspectul fizic), indirecte (gesturi, vorbe, atitudini) și autocaracterizare
(gânduri, monolog).
• Caracterizare directă ------------------------------------------------------------------

În cazul caracterizării directe, naratorul comunică direct trăsăturile definitorii ale


personajului. De asemenea, această caracterizare poate fi făcută în mod direct și de către
celelalte personaje sau chiar de către personajul însuși.

Așadar, aspectul și acțiunile personajului se găsesc în mod explicit în text, iar


naratorul evidențiază trăsăturile dominante ale acestuia folosind mijloacele de
caracterizare directă. Luați în considerare și atitudinea autorului față de personajele sale.

În această parte a caracterizării, vă puteți folosi de câte un epitet, o metaforă sau de


comparațiile existente în text, pentru a exemplifica anumite însușiri fizice sau morale ale
personajului. Din spusele autorului putem extrage fapte semnificative din text care ne vor
ajuta la caracterizarea personajului, precum: opoziții și conflicte cu alte personaje, atitudini
relevante sau date biografice despre personaj.

Sentimentele și trăirile personajului sunt și ele exprimate în mod direct. Acestea


sunt descrise în text de către personajul însuși sau de către celelalte personaje.

După cum am amintit mai devreme, personajul poate fi caracterizat direct și de către
alte personaje. Aceasta constă în aprecierile celorlalte personaje, precum și în atitudinea
afișată de către acestea în raport cu personajul nostru.

• Caracterizare indirectă ----------------------------------------------------------------

Caracterizarea indirectă se deduce din faptele, vorbele și gândurile personajului,


trăsăturile astfel observate nefiind explicit descrise și exprimate în cadrul textului. Cu alte
cuvinte, caracterizarea indirectă este rezultatul interpretării limbajului și
comportamentului personajului de către narator sau de către celelalte personaje.

În această secțiune trebuie să avem în vedere, spre exemplu, faptele, gândurile și


frământările sufletești ale personajului, încercând să deducem trăsăturile dominante ale
acestuia, atât fizice, cât și morale. O altă sursă a caracterizării indirecte este meditația
interioară și introspecția. De asemenea, relațiile cu alte personaje sau punerea personajului
într-o situație limită ne oferă un izvor de informații cu privire la trăsăturile de caracter ale
acestuia.

Având o paletă largă de posibile surse ale caracterizării, putem evidenția trăsăturile
dominante de caracter și natura personajului nostru. Având în vedere tipul uman pe care îl
reprezintă, îl putem încadra într-o anumită tipologie.
• Autocaracterizare ----------------------------------------------------------------------

Pentru a surprinde complexitatea unui personaj, aveți în vedere gândurile,


sentimentele, autoanaliza, faptele și limbajul acestuia care vă pot oferi indicii semnificative
despre felul în care gândește și acționează acesta.

Atunci când ne referim la caracterizarea realizată de personajul însuși, vorbim de


autocaracterizare. Acesta se autocaracterizează folosind monologul interior, introspecția și
analiza propriilor gânduri și sentimente, precum și a faptelor comise, a limbajului și a
comportamentului. Autocaracterizarea poate fi exprimată și prin mărturia directă a
personajului și prin confesiunea acestuia cu referire la trăirile și la judecata sa.

3. Încheiere ------------------------------------------------------------
Încheierea constă într-o scurtă concluzie asupra personajului, în care puteți rezuma
în două fraze caracterizarea redactată mai sus, în cuprins. De asemenea, personajul trebuie
încadrat într-o categorie tipologică reprezentativă mai largă, și, tot aici, puteți aminti
principalele procedee de caracterizare folosite de către autor.

Este important de precizat dacă, de-a lungul întregii acțiuni a textului, au existat
modificări de comportament în ceea ce privește personajul. Menționați dacă a existat o
evoluție a comportamentului și care au fost evenimentele determinante. Totodată, trebuie
specificată atitudinea scriitorului față de personaj și care este relația dintre acesta și
personajul caracterizat.

În partea de încheiere a caracterizării vă puteți aduce contribuțiile personale. Puteți


adăuga comentarii și critici generale cu privire la personajul pe care l-ați caracterizat sau
puteți face trimiteri semnificative la eroi din literatura universală. Vă puteți exprima
opiniile personale pe baza subiectului, însă acestea trebuie să fie relevante.

La final, specificați care este locul personajului în contextul literaturii naționale și al


operei literare. Menționați care este mesajul artistic transmis prin existența personajului și
caracterul de noutate adus de acesta în cadrul operei.

S-ar putea să vă placă și