Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.

2023, 15:42

Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) Susține jurnalismul
cultural!
22-02-2019 Nr. 959 (/numar/nr-959/) ! Adrian GUTA (/author/adrianguta/) " Arte (/categorie/arte/)
# 1 Comentarii (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/)

$ Tipăreşte pagina (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- Recomandă articolul

romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/print/) % (https://twitter.com/intent/tweet?
url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
1989-vi/)
& (http://www.linkedin.com/shareArticle?
mini=true&url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
Agenda culturală
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-
vi/&source=Observator Cultural)
26/09 Filme premiate la
' festivaluri prestigioase
(https://www.facebook.com/sharer/sharer.php? prezentate în premieră
u=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- [...]
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in- (https://www.observatorcu
1989-vi/) premiate-la-festivaluri-
( (/rss) prestigioase-prezentate-
in-premiera-nationala-
) (mailto:Adaugati o adresa de email aici? in-cadrul-competitiei-
subject=Observator Cultural&body=Arta internationale-de-
românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în lungmetraj-bie!-13/)
1989 (VI)
17/09 Fii voluntar la ediția
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
aniversară Astra Film
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
Festival!
1989-vi/)
(https://www.observatorcu
voluntar-la-editia-
aniversara-astra-film-
festival/)
Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu au reprezentat, pînă la finalul deceniului al optulea, borne esențiale în pedagogia artistică
bucureșteană, privitoare la pictură. Unii dintre foștii lor studenți au devenit nume respectate, la rîndu-le, în arta românească, buni 15/09 Bucharest International
formatori, de asemenea, ca profesori, intrați în învățămîntul artistic superior mai ales după 1990 și contribuind la configurarea Film Festival 2023
unei noi etape a acestuia. anunță componența
juriului [...]

Henry Mavrodin, reformulări figurative (https://www.observatorcu

international-film-
Henry Mavrodin a fost unul dintre studenții cei mai apropiați de Corneliu Baba (a absolvit Institutul „Nicolae Grigorescu“ în 1963), festival-2023-anunta-
iar prețuirea sa pentru maestru rodește pînă în anii acestui debut de mileniu într-o formă inedită, prin corespondența „imaginară“ componenta-juriului-
cu profesorul său, redactată de către Mavrodin, cu vădită plăcere și cu sensibilitate față de arta cuvîntului. La începutul anilor ’70, pentru-editia-a-xix-a/)
fostul elev al lui Baba s-a stabilit în Italia, însă în perioada postdecembristă a revenit în România, fiind un timp și profesor la
15/09 Bucharest International
reformata Academie de Artă din București. Pictura lui, cu un registru tematic divers, s-a apropiat de la un moment dat, am spune,
Film Festival (BIFF)
poate și datorită anvelopării autorului în atmosfera culturală italiană, de pittura metafisica, ceea ce, opinăm, a devenit o constantă,
anunță filmele din [...]
dincolo de trăsăturile stilistice, cu interesante (re)formulări în contextul generos al figurativului. Atrag atenția și puritatea
(https://www.observatorcu
desenului ca limbaj autonom şi, de asemenea, unele „obiecte“, cîteodată apropiate de neodada.
international-film-
festival-bi!-anunta-
Ştefan Câlţia, „lumea ca scenă de teatru“ filmele-din-competitia-
Pictura lui Ștefan Câlția impune prin bogăția imaginarului și somptuozitatea cromaticii sale. Artistul face parte din așa-numita oficiala-a-celei-de-a-xix-
„promoție de aur“ (absolvenții din 1970) a clasei lui Corneliu Baba, împreună cu, printre alții, Sorin Ilfoveanu, Sorin Dumitrescu, a-editii/)
Mihai Cismaru, Zamfir Dumitrescu. Important în formația lui Câlția, înainte de etapa universitară, a fost pictorul și graficianul Julius 10/09 Cinema în aer liber
Podlipny, la Timișoara. Universul afectiv al viitorului artist a fost marcat, în copilărie, de satul transilvănean, mai precis de cel revine între 15 august
numit Șona, din regiunea natală a Făgărașului, și de fascinanta pentru el, pe atunci, cupolă a circului. Elemente din aceste două [...]
medii s-au regăsit mai tîrziu în operă, definind, pe de o parte, o lume curată și ideală în același timp (a se vedea între altele motivul (https://www.observatorcu
insulei purtătoare de casă, ca refugiu și paradis terestru), pe de alta, o lume a spectacolului, uneori grotesc, dincolo de umorul in-aer-liber-revine-intre-
obișnuit. Privind compozițiile populate de personaje cîteodată hibride și de acțiuni ivite ca rod al unei viziuni pe care artistul însuși 15-august-si-10-
o asociază cu realismul fantastic, refuzînd eticheta de „suprarealism“, ne apare limpede faptul că arta lui Câlția satiriza „esopic“ septembrie-in-parcul-
lumea social-politică românească dinainte de 1990, folosindu-se și de o „scenografie“ care conducea parcă spre tulburătoarea titan-din-sectorul-3/)
idee shakespeariană a „lumii ca scenă de teatru“ – unul dintre exemplele din pictură notabile în acest sens este tripticul Lumea ca
teatru (1987-1989). Subliniem că artistul nu consideră prioritare în „discursul“ său multiplele simboluri, sîmburele narativ (cînd
există), ci elementele plastice înseși, de pildă traseele cromatice de pe suprafața pînzei. Semnificativă pentru opera lui Ștefan Cîlția
din a doua jumătate a anilor ’80 este și ilustrarea cărții lui Gustav Meyrink, Golem, atît prin performanța grafică (de această dată e
vorba de litografii), cît și prin apropierea de subiectul însuși, consonant cu orizontul dramatic al României de atunci.
Vezi toate evenimentele
(/stiri/toate-stirile/)
Sorin Ilfoveanu, „meditaţii vizuale“
Pictura și desenul sînt principalele medii prin care se exprimă Sorin Ilfoveanu; am spune că ele comunică în modalități
caracteristice artistului: în tablouri, reprezentările de ființe și obiecte, peisajele exploatează consistent expresivitatea liniei, se
creează o complementaritate stimulativă între traseele lineare și suprafețele vibrat sau, cîteodată, plat colorate, aşa încît intrăm

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 1 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:42

uneori în dialog cu ceea ce Ion Frunzetti ar fi numit o „pictură grafică“; desenele pe hîrtie patinată sînt picturale prin chiar această
pulsație cromatică a fondului, prin gradațiile tonale care conferă formelor o plasticitate discretă. Compozițiile cu personaje,
scenele de gen, portretele, naturile moarte cu păsări și cu simboluri cristice (peștele) oferite pe platouri văzute în perspectivă ușor
plonjantă sînt „secvențe“ mai degrabă atemporale, „meditații vizuale“ ale unui artist contemplativ. În ce privește personajele care
poartă pe umeri animale, putem identifica o trimitere la tema sacrificială, la simbolistica „Moscoforului“, iar la un nivel mai
pămîntean, mai familiar, o trimitere la motivul vînătorului, ori poate fi semnul atașamentului omului față de acele ființe. Pasărea,
pe de altă parte, semnifică spiritul și sufletul.

Iconografia artei lui Sorin Ilfoveanu s-a amplificat în timp, s-au adăugat tema sexualității, a maternității, referiri la „spațiul“
mitologic și cultural extins. În scenele imaginate de artist personajele au o vestimentație la rîndul ei atemporală, fără o limpede
trimitere geo-culturală, istorică. Linia a avut și inflexiuni orientale în unele serii, capacitatea de sinteză formală a lui Ilfoveanu a
fost și este remarcabilă. O fericită întîlnire culturală a fost, la un moment dat, aceea între proza realist-magică a lui Ștefan Agopian
și arta lui Sorin Ilfoveanu, navigînd cu lejeritate, între real și închipuit. Plasticianul s-a apropiat și de alte surse literare de inspirație,
un exemplu apreciat constituindu-l expoziția de la Galeria Simeza, în 1982, cu interpretări vizuale după Anabasis de Xenofon.
Cariera didactică a lui Sorin Ilfoveanu a început după 1989, la catedra de pictură a actualei Universități Naționale de Arte din
București, artistul fiind și rectorul instituției între anii 2004-2006.

Florin Ciubotaru, „delectabilă aventură“

Florin Ciubotaru, coleg de promoție cu Henry Mavrodin (1963), a studiat cu Baba, apoi cu Ștefan Constantinescu. Variante
numeroase de întîlnire a figurativului cu abstractul i-au personalizat de timpuriu pictura, căreia i-au întreținut astfel vivacitatea. Îl
preocupă esențialmente structura și infrastructura formei, „carnea“ colorată a acesteia, relevanța semnului plastic. Membru al
(https://www.observatorcultural.r
grupului 9+1, a participat la expozițiile acestuia, în 1981 și 1990. Unul dintre cele mai bune „portrete“ ale lui Florin Ciubotaru este
o/wp-
semnat de Andrei Pleșu: „De cîte ori mă aflu dinaintea unei lucrări de Florin Ciubotaru îi recunosc amprenta, dar sînt, totuși, luat
content/uploads/2023/08/OC_117
prin surprindere. Marea lui reușită e dozajul inteligent dintre fidelitatea față de sine și incapacitatea de a se repeta. Soliditate și
1_pag-1.jpg)
prospețime – iată o combinație care se potrivește mai curînd arborilor: trunchi viguros și reînnoire ciclică. Pictura lui Ciubo are
farmecul spontan al creșterii vegetale: te odihnește, te binedispune, te provoacă. Chiar cînd e gravă, cînd plonjează în Numărul curent
inconfortabil și insolit, rămîne tonică, o perpetuă sursă de jovialitate. Am să îmbătrînesc bucurîndu-mă de istețimea artistică, de
grația fiecărei expoziții. Cu Ciubo nu te poți plictisi. Sub naturalețea fiecărei compoziții, se simte febra unei delectabile aventuri“ (în
Ateliere de artiști din București, Florin Ciubotaru, vol. 1, editor-coordonator Mihai Oroveanu, Editura NOI Mediaprint, București,
2007).

Dimitrie Gavrilean, „miraculosul folcloric“

Dimitrie Gavrilean a fost studentul lui Corneliu Baba în prima jumătate a anilor ’60, iar cariera sa de pictor și cea didactică,
universitară, îndelungată – a fost și rectorul Universității de Arte „George Enescu“, între 2000 și 2004 –, s-au desfășurat la Iași. În
pictura lui, de amplă respirație, se împletesc ecouri din arta populară românească, din cea a frescelor medievale din bisericile
bucovinene, dar și plăcerea de a „povesti“ în imagini, coborîtoare poate, în cazul său, din pictura lui Breugel. Octavian Barbosa
descoperea la Dimitrie Gavrilean „o evidentă propensiune spre miraculosul folcloric“. Artistul „evocă în pictura sa datini și
obiceiuri ancestrale, proiectate în atmosfera fantastică a visului, acolo unde umorul grotesc și candoarea angelică coexistă într‑o
alternanță osmotică, menită să atenueze excesul reciproc al contrastelor“ (Octavian Barbosa, în Dicționarul artiștilor români
contemporani, Editura Meridiane, 1976). (https://gheorghecezar.podbean.c
om/)
Ilie Boca, revărsare de forme şi culori Podcastul Narativ cu Cezar
Ilie Boca face parte din promoția 1967 a clasei lui Alexandru Ciucurencu. Pictorul, care trăiește și lucrează la Bacău, a contribuit Gheorghe
substanțial, în timp, la intensificarea, îmbogățirea vieții cultural-artistice a orașului. La mijlocul anilor ’70 a pus bazele Taberei de la
Tescani, ce i-a atras pe Horia Bernea și pe alți artiști importanți, care veneau verile să lucreze aici. Boca știe să formeze și să
însuflețească o comunitate artistică, să o coaguleze prin priceperea lui de organizator și comunicator. Se poate spune, pe de altă
parte, că rațiunea de a fi, pentru Ilie Boca, este pictura. Îl inspiră realitatea din jurul său, figuri anonime însă expresive pe care le
observă și le portretizează fugar; îl inspiră însă și folclorul, modul de reprezentare sintetic al personajelor în arta populară.
Pictează cu evidentă plăcere și nu în cheie stilistică unică peisajul moldovenesc. Artistul a dovedit, de-a lungul anilor, că nu îi sînt
străine tendințe din planul internațional ale figurativului și a asimilat, a prelucrat elemente ale primitivismului occidental, mai ales
în varianta Dubu!et, am spune – sînt tentante, din perspectiva criticului, și unele apropieri de grupul CoBrA sau de Willem de
Kooning. Pictura lui Boca e o revărsare de forme și culori, polipticurile lui seamănă eventual cu niște suite verticale de benzi
desenate, neunificate printr-un fir narativ, sau cu icoanele istoriate de altădată. Unele „scene“ sînt parcă extrase dintr-o povestire
sau alta, alteori privim compoziții religioase, portrete ori chiar heraldică, mai degrabă inventată. Universul acesta de imagini este
străbătut și de umor, de spirit ludic. Poate cea mai importantă personală a lui Ilie Boca, cel puțin pînă în 1990, a fost aceea din
1987, de la Sala Dalles, îngrijită de Dan Hăulică, spectaculoasă și barocă, valoroasă
totodată prin calitatea intrinsecă a lucrărilor.

Gheorghe I. Anghel, tensiune neoexpresionistă

Gheorghe I. Anghel a dezvoltat, în paralel cu drumul său în pictură, o pasiune pentru arheologie și pentru mitologie. Serii
importante de lucrări ale sale reflectă, începînd din anii ’70, aceste opțiuni culturale, iar asumarea trecutului, pe calea respectivă,
s-a tradus în formulări stilistice diverse, mereu mai complexe. Anghel aspira spre apolinicul grec în „rostiri“ picturale dionisiace, în
anii ’80 și după. Posibile trimiteri, mai devreme, la Antoni Tàpies, la matierism și abstracțiunile sale, au fost urmate de ecouri din
Dubu!et și arta brută, de o tipologie a desenului figurilor apropiată celei prezente pe ceramica antică greacă pictată. Gheorghe I.
Anghel a devenit, mai ales începînd din anii ’90, un artist postmodern – a se vedea suita picturilor pe forme ceramice
asemănătoare vechilor stele funerare (Stele pentru iubirile mele defuncte, 2001) ori marile pînze dedicate iubirii, precum Triclinium
pentru Melissa (1996), pictate cu tensiune
neoexpresionistă. Răzvan Theodorescu scrie astfel despre universul de idei și imagini al pictorului Gheorghe Anghel: „Poezia și
seninătatea de gînd a lui Anghel, cu rafinamentul culorilor sale stinse, în tonuri mate, de elegantă fluiditate și transparență,
muzicale aproape (oare nu în atmosferă de Debussy și Mallarmé își găsesc cel mai bine locul desenele și laviurile evocînd

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 2 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:42

mitologicele apariții ale semenilor lui Chiron și ale frumoasei Pasiphae?), îi croiesc drum acestui creator de excepție spre
înțelegerea unei întocmiri deopotrivă puternice și fragile: aceea a umanității noastre așa cum au plăsmuit-o, rînd pe rînd,
majestățile carpatice, tăcerile Dunării și ale Mării, peanurile Traciei, gestele fabuloase ale Olimpului, strălucirile neasemuite ale
Bizanțului“ (în volumul Gheorghe I. Anghel, Editura Semne, București, 2006).

Ion Stendl, „poliglot“ al artelor vizuale

Ion Stendl afirmă: „Mă simt bine în această lume postmodernă, în care un centaur poate fi mai autentic decît un Ferrari. Mă plimb
cu văzul sau cu gîndul în minunatul muzeu imaginar, fascinat de comorile văzului de care sînt înconjurat. După o zi de trudă, mă
așez obosit pe pluta Meduzei ce a eșuat la marginea deșertului de lut și revăd întocmirea lucrurilor. Adesea, se cuibărește lîngă
mine melancolia și, în umbra serii ce se lasă, reușesc să-i spun că mă simt bine în această lume postmodernă în care…“ (în
catalogul expoziției Colecția de vise, pe care a avut-o împreună cu Teodora Stendl, la Galeria Apollo, București, în 2003). Ion Stendl
este un „poliglot“ al artelor vizuale, opera sa fiind alcătuită din repere notabile atît pentru pictura de șevalet, pictura și tapiseria
monumentală, cît și pentru grafică (desen și tehnici de multiplicare) ori colaj, carte-obiect… Un spirit umanist de amintire
renascentistă însuflețește arta lui Ion Stendl, iar gustul pentru arheologie, ce-i încurajează reprezentările fragmentare,
argumentează în plus profilul postmodern (la care se referă chiar artistul), definibil și prin recursul la revival/reciclare culturală
lucidă și nostalgică totodată. Eclectismul imagisticii lui Stendl este nutrit de o cultură vizuală remarcabilă și este echilibrat, pe de
altă parte, printr-o coerență stilistică de netăgăduit.

Ion Bitzan, „nume de cod“

Ion Bitzan, în deceniul și jumătate de care ne ocupăm în acest capitol, a continuat să lucreze pe ambele direcții care se
formulaseră în intervalul anterior, adică atît artă oficială, cît și ceea ce însemna creația de atelier destinată altor expoziții decît cele
omagiale și în general decît cele configurate politico-ideologic, această categorie alternativă de expoziții incluzînd personalele,
selecțiile de artă contemporană românească în străinătate ori participările la expoziții internaționale. Pictura lui oficială consta în
compoziții, de obicei de mari dimensiuni, reprezentînd vizite de lucru ale șefului partidului și statului ori ale cuplului Ceaușescu,
portrete ale „conducătorului iubit“, secvențe de pe șantiere majore, iar fotografiile de presă îi ofereau lui Bitzan materia primă.
Pictura în sine își dovedea însă, adesea, buna calitate, chiar și în cazul lucrărilor de comandă socială. În ce privește celălalt
compartiment al creației, amintim acum, de pildă, cărțile-obiect, recipientele cu obiecte (vezi Borcan, 1980, ready-made cu
intervenții), seria Adidași, începută în 1985 și continuată pînă în 1996 – picioare de porc realizate în gips și pictate, titlul fiind
„numele de cod“ pentru un produs alimentar caracteristic perioadei de criză din deceniul al nouălea al veacului trecut.

Alexandru Chira, „un maestro al utopiei“

Îl considerăm pe Alexandru Chira, care s-a lansat în prima parte a anilor ’70, unul dintre artiștii noștri conceptuali sui generis, cu o
operă amplă, exprimată în varii limbaje, de la desen și pictură la sculptură, obiect, instalație și land art. Arta lui Alexandru Chira e
profund ancorată în civilizația rurală, în ritmul și ritualurile muncilor cîmpului, însă este în același timp rostire filozofică în imagini.
Autorul avea vocația sistemului, a construit o lume coerentă de simboluri traduse într-o suită de semne plastice aparte, figurative
și abstracte totodată. A pornit de la universul rural românesc, de la gospodăria țărănească transilvăneană, dar a ajuns la un
sistem de reprezentări inteligibil
pe orice meridian, dacă receptorul își pune în mișcare acuitatea perceptivă, inteligența vizuală și livrescă, capacitatea speculativă.
Artistul cu educația academică începută la Cluj și continuată, finalizată la București își autodefinea demersul ca fiind „drumul de la
obiect la proiect“ (era și un iubitor al paradoxului, un iscusit utilizator al cuvîntului, un polemist înnăscut). Chira se autointitula „un
maestru al utopiei“, ținînd la loc de cinste în propriul instrumentar metodologic și lingvistic ironia și autoironia. Nu ocolea
mundanul, însă tindea spre transcendent. Din vocabularul special pe care l-a constituit fac parte cuvinte-cheie precum „de-semn“,
„telepoem“, „stereopoem“, și cu substanța conceptuală a acestui vocabular a plămădit inedite titluri cu reală valoare poetică, între
care: Poem colet (1973), Colet palpabil pe suprafața lunii (1974), Batoza alegorică – Studiu pentru telepoem (1986), Templul așteptărilor
– studiu (1989), Lămpaș înaripat – Desemn pentru telepoem (2000), Casa geometrului – Studiu pentru telepoem (1997), Stereopoem
funcțional palpabil pe întuneric (1988), Telepoem cu oglinzi pentru memorie (1985, triptic), Oglindă pentru autoportret (1986). Principii
organizatoare și contraste, simetria, geometricul și organicul simplificat, „urma“ omului și aceea a naturii, pămîntul și artefactele,
realul și imaginarul, rațiunea și sensibilitatea alcătuiesc bogatul conținut vizual și semantic al picturilor și desenelor lui Alexandru
Chira. Oglinda e pentru acest artist semn al reflectării și al reflecției, al narcisismului, însă totodată semn al introspecției și al
îndoielii, am spune, iar motivul degetelor încrucișate sau unite ale mîinilor, prezent ca un element heraldic în numeroase
compoziții, trimite încă o dată la simetrie și reflecție, „pune în abis“ gîndul, mărturisește frumusețea în sine a construcției lui.

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 3 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:42

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/9.-Ion-Bitzan.jpg)
Ion Bitzan, Adidaşi, credit foto: Lucian Spatariu.
(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/1.-Henry-Mavrodin-1979.jpg)
Henry Mavrodin, lucrare din 1979

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/2.-Casa-cu-ochi.jpg)
Ştefan Câlţia, Casa cu ochi

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/3.-Sorin-Ilfoveanu-Lucrarea-XIII-
ianuarie-2010-acril-panza.jpg)
Sorin Ilfoveanu, Lucrarea XIII ,

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 4 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:42

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/4.-Florin-Ciubotaru-2016.jpg) (https://www.observatorcultural.ro/wp-
Florin Ciubotaru, Vîrtej , acrilic pe pînză, 2016 content/uploads/2019/02/5.-Dimitrie-Gavrilean.jpg)
Dimitrie Gavrilean, Viaţa la ţară

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/7.-Gheorghe-I.-Anghel.jpg)
Gheorghe I. Anghel, Marii Îndrăgostiți

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/6.-Ilie-Boca.jpg)
Ilie Boca

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 5 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:42

(https://www.observatorcultural.ro/wp-
content/uploads/2019/02/8.-Ion-Stendl-1983.jpg)
Ion Stendl, Apariţie , 1983

Comentarii utilizatori

121442
Adrian Gutafebruarie 28, 2019 la 5:32 pm
(https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/#comment-121442)
Pentru ca dl Cristian Paraschiv a publicat si la rubrica de comentarii a revistei ceea ce crezusem ca era doar schimbul de mesaje
intre mine si el (adica a publicat doar interventiile sale), vreau acum sa precizez ceva ce i-am scris deja: am gresit, intr-adevar, cind
am scris ca el nu a participat la prima expozitie a grupului Prolog – de fapt nici n-am scris asta explicit… Nu pot, pe de alta parte,
sa incarc aceasta sinteza cu toate reperele carierei lui artistice de pina in 1986. Insa ma voi mai referi la Cristian Paraschiv si arta
lui, va constata lucrul acesta daca va citi in continuare serialul. Oricum, stim amindoi ca despre artistul Cristian Paraschiv am scris
mult de-a lungul deceniilor.
Adrian Guta (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/#comment-
121442)

(https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/#comment-121442)

Adaugă comentariu

Nume

Email

This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy (https://policies.google.com/privacy) and Terms of Service
(https://policies.google.com/terms) apply.

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/ Page 6 of 7
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VI) | Observator Cultural
Comentariu
Comentează
Cele mai citite articole
La curțile documentului. A fost odată ca-n povești…
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/)
Dacă investiții nu sînt, nimic nu e
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca-
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/)
Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare
în perspectivă
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in-
primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in-
perspectiva/)
Ce fel de război mai e și ăsta?
(https://www.observatorcultural.ro/articol/ce-fel-de-
razboi-mai-e-si-asta/)
Mircea Iorgulescu – 80
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea-
iorgulescu-80/)
Termeni şi condiţii (https://www.observatorcultural.ro/termeni-si-conditii/)
Publicitate (https://www.observatorcultural.ro/publicitate/)
Ajutor (https://www.observatorcultural.ro/ajutor/) RSS Feed (/rss)
Newsletter (https://www.observatorcultural.ro/newsletter/)
Parteneri (https://www.observatorcultural.ro/parteneri/)
Despre Cookies (https://www.observatorcultural.ro/despre-cookies/)
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vi/
25.08.2023, 15:42
Comentarii recente
Cele mai comentate articole
Liviu Ficior la Celor care n-au li se va lua
Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare
(https://www.observatorcultural.ro/articol/celor-care-n-
în perspectivă
au-li-se-va-lua/#comment-142411)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in-
Iacobescu la Dacă investiții nu sînt, nimic nu e
primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca-
perspectiva/)
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/#comment-142410)
Sîntem viitorul radios al comuniștilor de-atunci
DG Ontelus la La curțile documentului. A fost odată ca-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/sintem-
n povești…
viitorul-radios-al-comunistilor-de-atunci/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
România între Dan Nuțu și Gheboasă
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/#comment-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/romania-
142409)
intre-dan-nutu-si-gheboasa/)
DG Ontelus la In the mood for Everything Everywhere
„Poezia se poate converti în stil de viață…”
All At Once
(https://www.observatorcultural.ro/articol/poezia-se-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/in-the-
poate-converti-in-stil-de-viata/)
mood-for-everything-everywhere-all-at-
La curțile documentului. A fost odată ca-n povești…
once/#comment-142403)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
Doru la Mircea Iorgulescu – 80
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea-
iorgulescu-80/#comment-142402)
Copyright © 2023. All Rights Reserved. Design and development by High Contrast
(http://www.highcontrast.ro/)
(http://www.trafic.ro/?
rid=observatorculturalro)
Page 7 of 7