Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.

2023, 15:43

Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) Susține jurnalismul
cultural!
01-03-2019 Nr. 960 (/numar/nr-960/) ! Adrian GUTA (/author/adrianguta/) " Arte (/categorie/arte/)
# 0 Comentarii (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/)

$ Tipăreşte pagina (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- Recomandă articolul

romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/print/) % (https://twitter.com/intent/tweet?
url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
1989-vii/)
& (http://www.linkedin.com/shareArticle?
mini=true&url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
Agenda culturală
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-
vii/&source=Observator Cultural)
10/09 Pitch, please! Încep
' înscrierile pentru
(https://www.facebook.com/sharer/sharer.php? atelierul Animest
u=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- dedicat [...]
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in- (https://www.observatorcu
1989-vii/) please-incep-inscrierile-
( (/rss) pentru-atelierul-
animest-dedicat-
) (mailto:Adaugati o adresa de email aici? proiectelor-de-film-
subject=Observator Cultural&body=Arta animat/)
românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în
09/09 CULMEA, primul festival
1989 (VII)
de film pe teme de [...]
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
(https://www.observatorcu
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
primul-festival-de-film-
1989-vii/)
pe-teme-de-mediu-
adresat-copiilor-si-
tinerilor-are-loc-la-
brasov-intre-6-si-10-
Pictura lui Teodor Moraru a parcurs, după etapa „Școala de la Poiana Mărului“, un traseu complex, cu mai multe schimbări de
septembrie/)
viziune privind evoluția raporturilor dintre figurativ și abstract, toate contribuind, pe rînd, la edificarea unei creații remarcabil
personalizate. 08/09 Zece ani de diversitate
muzicală și culturală:

Teodor Moraru, eclectism al surselor Balkanik [...]

(https://www.observatorcu
„O mișcare liberă între modernism și postmodernism“ caracterizează această operă, ca și „surprinzătoarele, subiectivele, ani-de-diversitate-
cuceritoarele întîlniri ale referințelor culese din lumi diferite precum obiectualul țărănesc românesc, culturile vechi din îndepărtate muzicala-si-culturala-
perimetre geografice ori Evul Mediu european… Esențială este însă capacitatea de a realiza din acest eclectism al surselor un balkanik-festival-home-
discurs artistic armonic, autentic. Ceea ce s-a dovedit pe deplin posibil pentru că ceea ce contează în primul rînd în arta lui Teodor of-world-music-anunta-
Moraru sînt semnul plastic, forța și calitatea expresiei sale (din care punct de vedere procesul de creație al pictorului nostru, artistii-de-la-editia-x/)
ordinea etapelor elaborării rămîn atașate crezului modernist“ (Adrian Guță, în Ateliere de artiști din București, editor coordonator
08/09 Cea de-a X-a ediție
Mihai Oroveanu, vol. I, Editura NOI Media Print, București, 2007). Forma, culoarea structurantă, prețiozitățile ei sînt prioritățile,
Balkanik Festival –
dincolo de motivele înseși. În anii ’70-’80, peisajul agrar era unul dintre aceste motive (Terase, 1973) sau unele elemente de natură
Home [...]
moartă, însă recognoscibilitatea acestora se dizolva adesea sub semnul miraculos al unei abstracții invadante, organice,
(https://www.observatorcu
cuceritoare și pentru privirea receptoare.
de-a-x-a-editie-balkanik-
festival-home-of-world-
Florin Mitroi, originalitate şi discreţie music-va-avea-loc-intre-
Florin Mitroi, fost student al lui Catul Bogdan, este și el unul dintre cei mai valoroși pictori români din a doua jumătate a secolului 8-si-10-septembrie-la-
al XX-lea. Neoexpresionismul generației ’80 are un antecedent prețios în portretistica lui Mitroi. A fost un pictor aparte și prin gradina-uranus-si-pe-
tehnica în care a lucrat fără abatere, o tehnică dificilă, autoprovocatoare: tempera (cu ou, mai ales). Peisajele, naturile moarte, de strada-uranus/)
o simplitate dezarmantă, însă cu impact vizual viguros, erau alte două teme favorite. Portretele erau, într-un fel, tipologice și, în 03/09 Povești prin muzică la
același timp, de expresie, de stare. Originalitatea incontestabilă a acestei picturi s-a impus dincolo de discreția autorului, un om cu Festivalul Internațional
o ținută morală exemplară, un profesor care, în cariera lui pedagogică din anii ’60-’80, a inițiat în „Tehnicile artelor plastice“ – așa George Enescu: [...]
se numea cursul său de atelier – numeroase promoții ale secției de istoria și teoria artei din Institutul „Nicolae Grigorescu“, fiind (https://www.observatorcu
apreciat ca dascăl, prețuit de către toți studenții nu doar pentru partea tehnică a orelor sale, ci și pentru calitatea incursiunilor în prin-muzica-la-
istoria artei pe care le făcea. După 1990, în clasa lui Florin Mitroi, la catedra de pictură, a fost rîndul altor studenți să se bucure de festivalul-international-
învățăturile sale, printre aceștia fiind viitori artiști importanți ai generației 2000, precum Dumitru Gorzo ori Suzana Dan. Surse de george-enescu-seria-de-
inspirație i-au fost, în constituirea demersului artistic, între altele, icoanele pe sticlă oltenești, dar și pictura murală catalană concerte-pentru-familii-
medievală (artistul a confirmat, în legătură cu această din urmă idee, o ipoteză de lucru a noastră). Interesantă, puțin cunoscută si-copii-in-premiera-la-
pînă mai de curînd este și grafica lui Florin Mitroi, înscrisă pe aceeași direcție stilistică a expresionismului. Fotografia l-a preocupat editia-2023/)
constant, a lucrat, însă nu a expus – imagistica fotografică a lui Mitroi dezvăluie și spirit ludic, și sensibilitate poetică, de asemenea
(auto)ironie. Vezi toate evenimentele
(/stiri/toate-stirile/)

Ion Dumitriu, realism poetic

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 1 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Ion Dumitriu a „portretizat“ în pictura sa peisajul și civilizația rurală, reprezentată atît prin arhitectură, cît și prin lumea obiectuală
țărănească. A descoperit acest univers la Poiana Mărului în 1971, cînd s-a asociat lui Bernea și celorlalți artiști care lucrau vara aici.
L-a redescoperit în fiecare an, timp de două decenii, cu mereu nouă bucurie pentru natura și artefactele care se „topeau“ și ele în
armonia locului. Aceste surse au hrănit maturitatea artistică a lui Ion Dumitriu, care s-a exprimat printr-un realism poetic treptat
șlefuit, definit atît prin atenția acordată detaliului, cît și prin anveloparea ansamblului într-o atmosferă ce apropie lucrările
artistului de pictura metafizică. Fotografia a fost instrument pentru documentare, dar și limbaj autonom în opera lui Dumitriu.
Particular este, în altă ordine de idei, felul cum realismul, aproape fotorealismul uneori, s-a întîlnit cu aproape abstractul în pictura
acestui atît de iubit de elevi profesor al Liceului „Nicolae Tonitza“ din București: ne referim la seria Cap de grindă (anii ’80), una
dintre cele mai importante din opera sa. Artistul aparține generației ’60-’70, însă a fost apropiat, prin cîteva prietenii trainice, de
scriitorii generației ’80, mai ales de Mircea Nedelciu și Gheorghe Crăciun, iar prin atelierul său, care nu era doar spațiul de lucru al
lui Ion Dumitriu, ci și al dialogului între artiști, critici și scriitori, s-au perindat mai mulți autori optzeciști. Acest loc era unul al
prieteniei și al ceremoniei ceaiului (varianta Ion Dumitriu), atelier de pictor și gazdă a unor pitorești colecții de obiecte.

Tabere de creaţie
Taberele de sculptură de la Măgura și Arcuș și-au continuat existența după 1974, iar numărul simpozioanelor a crescut. Au trecut
prin „exercițiul“/experiența acestora, la început de drum, și tinerii reprezentanți ai generației ’80. La Măgura, de pildă, dintre
optzeciști, au participat la edițiile din 1976-1986: Leonard Răchită, Liviu Russu, Mihai Ecobici, Cristian Bedivan, Gheorghe Zărnescu,
Sava Stoianov, Marcel Voinea, Florentin Tănăsescu, Aurel Cucu, Doru Drăgușin, Dorin Lupea, Neculai Băndărău, Rodica Buștiuc,
Marian Zidaru, Maria Branea, Relu Mărășteanu, Gabriel Popian, Ion Mîndrescu, Ioan Bolborea, Romelo Pervolovici, Tiberiu
Moșteanu, Claudiu Filimon, Vlad Ciobanu, Nicolae Golici, Darie Dup, Constantin Șevțov, Carmen Tepșan, Narcis Teodoreanu,
Andrei Marina, Aurel Vlad, Alexandru Paraschiv, Petru Alexandru Galai, Alexandru Nancu, Octavian Pîrvan, Alexandru Ciutureanu, (https://www.observatorcultural.r
Ana Zoe Pop. o/wp-
content/uploads/2023/08/OC_117
S-au inițiat și alte tabere, cu existență mai scurtă decît cele 16 ediții consecutive de la Măgura, însă benefice, stimulative pentru
1_pag-1.jpg)
sculptori din mai multe generații. Simpozioanele de sculptură s-au repartizat amplu pe harta țării, unul din criteriile de localizare
fiind materialul de lucru. Iată cîteva exemple: Galați, 1976, 1977 (metal); Căsoaia (Arad), 1979-1985 (piatră); Săliștea Sibiului, 1981- Numărul curent
1987 (lemn); Brăila, 1981 (piatră și metal); Timișoara, 1981 (piatră); Reci (Covasna), 1982, 1983 (lemn); Covasna, 1986-1988 (piatră
și lemn); Izvorul Mureșului, 1986 (piatră); Scînteia (Iași), 1986-1988 (piatră).

Diversitatea stilistică s-a accentuat, însă filonul postbrâncușian, tentația abstracției s-au perpetuat și în intervalul de care ne
ocupăm acum, poate și pentru că ele deveniseră oarecum, am spune, tendințe mainstream în contextul plasticii de simpozion din
România – să nu uităm coexistența acestui trend cu figurativul, promovat în deceniul al nouălea și de către unii optzeciști prin
lucrările lor de tabără – Leonard Răchită, Neculai Păduraru, Cristian Bedivan, Mircea Roman, Narcis Teodoreanu, Constantin
Șevțov, Maria Branea, Mihai Ecobici, Vlad Ciobanu. Artiști aparținînd altor generații, care au marcat prin realizările lor sculptura
noastră de simpozion în anii 1975‑1989, au fost (prezentăm o selecție scurtă, așadar dificilă): George Apostu, Gheorghe Coman,
Paul Vasilescu, Constantin Popovici, Gheorghe Iliescu Călinești, Wilhelm Demeter, Nicolae Șaptefrați, Lehel Domokos, Ion Deac
Bistrița, Mihai Buculei, Doru Covrig, Nicolae Fleissig, Anton Eberwein, Napoleon Tiron, Ingo Glass, Iorgos Iliopolos, Dumitru
Pasima, Ion Iancuț, Bela Crișan, Manuela Siclodi, Laurențiu Mihail, Rodica Stanca Pamfil, Maria Cocea, Alexandru Călinescu
Arghira, Constantin Marinete, Aurel Contraș, Ionel Cinghiță, Mihai Istudor, Corneliu Camaroski, Traian Moldovan, Mihai Cornel
Stănescu, Gavril Abrihan, Dan Covătaru, Radu Aftenie, Constantin Platon, Octavian Olariu.

(https://gheorghecezar.podbean.c
George Apostu, arhaizant şi acut contemporan om/)
În ultimii ani de viață, petrecuți la Paris (1982-1986), George Apostu a dezvoltat, parcă – am spune – premonitoriu, o temă pe care Podcastul Narativ cu Cezar
o începuse în țară: Iisus Christos pe cruce. Lucrările, cioplite în lemn, sînt de un dramatism subliniat neretoric, realismul Gheorghe
esențializat este dominat de o notă expresionistă. Apostu se întorcea la figurativ, însă acesta era un figurativ simultan arhaizant și
acut contemporan, consonant cu repere marcante ale neoexpresionismului european al epocii.

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 2 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Teodor Moraru, Scara , tehnică mixtă, 1993

Florin Mitroi, Personaj , 1986

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 3 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Ion Dumitriu, Copac , 1986

George Apostu în atelierul din strada Bateriilor, 1979 (foto Mihai Oroveanu)

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 4 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Napoleon Tiron

Doru Covrig, Dictator nordsudestvest

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 5 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Maria Cocea, Femeie cu copil

Alexandru Călinescu Arghira, Pat nupţial pentru doi arbori , 1990

Mihai Buculei, Altarul, Groşi-Buteni

Napoleon Tiron şi „desenele“ spaţiale

Napoleon Tiron a impresionat în anii ’80 cu personajele sale umane înalte de cîțiva metri, „desene“ spațiale articulate din bucățele
de lemn prinse între ele cu sfoară, piese de o monumentalitate spectaculoasă, ce anulează vizual posibila impresie de fragilitate.
Ne amintim, cînd ne referim la ele, și de alte „desene“ spațiale care pleacă de la silueta umană, alcătuite din vergele metalice
sudate, realizate de Antony Gormley. În 1986, Napoleon Tiron a avut la Dalles o personală de răsunet cu personajele sale, iar în
1988, la propunerea lui Dan Hăulică, a reprezentat România în Bienala de la Veneția cu aceleași lucrări.

„Dealul Buculei“, „work in progress“

Mihai Buculei a găsit prin opera sa un echilibru nuanțat între figurativ și abstract, fiind inspirat și de moștenirea brâncușiană. Ne
referim acum la sculpturi în lemn sau în piatră din anii ’70-’80, la lucrări de simpozion, totodată, ce traduc, majoritatea, elemente
de arhitectură în volumetrii ale plasticii și le adaugă o dimensiune simbolică. Au apărut, astfel, Ferestre, Cupole, Bolți, mai tîrziu

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 6 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:43

Aripi. Reperul cel mai semnificativ am spune că este, pentru intervalul de timp care ne preocupă în acest capitol, ansamblul/work
in progress (1980‑1989) intitulat Dealul Buculei, aflat la Buteni, în județul Arad, și alcătuit din piese cioplite în piatră. Grupul de
lucrări personalizează consistent locul (numit Groși) și trimite la amintirea lui Avram Iancu. Este format din: Masa pentru amintirea
străbunilor, Fereastra pentru dorul Iancului, Fîntîna Iancului, Ultimul căzut și Altarul.

Doru Covrig şi suita Dictatorilor

Doru Covrig și-a făcut apariția pe scena artistică în deceniul al optulea, a participat la cîteva simpozioane de sculptură cît timp a
lucrat în România – la Arcuș, în 1975, a realizat Copacul, aplatizînd o reprezentare simplificată – și a avut o expoziție personală la
Galeria Simeza din București în 1981, iar în 1982 s-a stabilit în Franța. Insistînd asupra semnului antropomorf, în lucrări uneori de
mari dimensiuni, a „construit“ serii cu diverse conotații, arhitecturi umane tipologice. Încă în anii ’80 a deschis suita Dictatorilor,
masivi, dominatori, structurați însă, stratificat, la început, din materiale mai degrabă specifice Artei povera: hîrtie, carton, bucățele
de lemn. „O schimbare importantă au fost materialele folosite, lemne și mai tîrziu ambalaje de tot felul, găsite abandonate și în
abundență pe stradă și recuperate, ce inspirau lucrări din ce în ce mai voluminoase, mai ambițioase, de arhitecturi-siluete umane
pe ideea «Man is the measure of all things». Ceea ce mai tîrziu m-a dus la seria de «Dictatori», primul în carton în 1986, inspirat de
refugiul în Franța al dictatorului haitian poreclit Bebe Doc. Următorii au fost în lemn și tot în lemn s-au profilat apoi studiile mele
despre «Mîna» ca «urmă», sau, de ce nu, ca o formă vegetală de creștere, un Arbore“ (Doru Covrig, fragment din răspunsul la
ancheta „Situația sculpturii azi“, cu întrebări formulate de Adriana Oprea și Simona Vilău, în Arta, nr. 8-9/2013).

Ovidiu Maitec, modernitate cu repere arhaice

Ovidiu Maitec, important reprezentant al generației ’60-’70, a lucrat mai ales în lemn, pornind de la civilizația populară
românească, pentru care acest material a fost esențial în ceea ce privește arhitectura și realizarea de obiecte, și totodată de la
imboldul pentru înnoirea sculpturii noastre lansat prin redescoperirea operei lui Brâncuși. În etapa liberalizării culturale a
cunoscut și arta contemporană internațională, călătorind și expunînd în Occident. În 1985 a avut o retrospectivă majoră la Sala
Dalles, ce a subliniat coerența formală remarcabilă a creației sale, expresie a unei modernități care valorifică și repere arhaice,
care a găsit un echilibru semnificativ între figurativul esențializat și abstracția cu virtuți organice, dar și geometrice. În zilele
Revoluției din decembrie 1989, cînd în București s-a tras și în zona atelierelor UAP din strada Pangratti, atelierul lui Ovidiu Maitec a
fost atins de gloanțe incendiare și mare parte din lucrările sale în lemn aflate acolo a fost mistuită de flăcări… Principalele familii
tematice din opera artistului sînt Poarta, Pasărea, Stîlpul, Radarul, Falanga (ca formațiune de luptă), Tronul, Banca. Definitorii sînt nu
numai sobrietatea, dar și maiestatea formală a lucrărilor, soluțiile inspirate găsite atît în cazul pieselor de mici dimensiuni, cît și în
acela al operelor monumentale inclusiv dimensional, precum și alternanța, echilibrul dintre plin și gol – a se vedea, spre exemplu,
recursul la volumul compact și la cel perforat, uneori chiar în aceeași sculptură, ca în cazul celei intitulate Eroica, din 1971.

Maria Cocea, învolburări volumetrice

Maria Cocea, artistă care s-a făcut remarcată încă din 1969 prin lucrarea în piatră Maria de Mangop, a optat pentru figurativul
antropomorf în plină perioadă de expansiune a trendului postbrâncușian, a discursului plastic abstract (o excepție notabilă,
înclinată spre aderența la abstracție, este lucrarea sa din tabăra de la Măgura, din 1985). Personajele artistei și vestimentația lor
sînt particularizate, în reprezentare, de învolburări volumetrice pe care le-am asocia cu barocul atemporal. Am distinge uneori și
ecouri de arhaic grec sau de elenism. Sînt de subliniat totodată accentele cromatice aplicate formei, puse în valoare inclusiv prin
opțiunea Mariei Cocea pentru ipsos ca material definitiv. Unele lucrări ale maturității depline ne par a duce spre
neoexpresionismul generației ’80, prin forme, trăsături faciale, recursul la reprezentarea anatomică fragmentară (body in pieces, ar
spune Linda Nochlin). Cum observă Constantin Prut în Dicționarul de artă modernă și contemporană, ediția din 2016 de la Editura
Polirom: „Personajele au un plus de încărcătură metaforică și se dezvoltă suportînd acțiunea corozivă a luminii, ceea ce le face să
se înfățișeze într-un foarte pronunțat amestec de tragism și ironie“.

Alexandru Călinescu-Arghira, sculptura şi mediul

Alexandru Călinescu-Arghira a participat la numeroase simpozioane de sculptură în țară și în străinătate, începînd din 1978, la
Arcuș, în România, pînă în 2015 la Santo Tirso, în Portugalia (a se vedea volumul Alexandru Călinescu-Arghira, Editura Oscar Print).
Se conturează încă de la primele lucrări de simpozion, de la Arcuș, de la Măgura în 1979, Hobița în 1980, Săliște în 1982, faptul că
artistul e interesat de „transformarea“ în sculptură a unor elemente de arhitectură, în structurarea cărora fragmente
recognoscibile în real și altele imaginate se amestecă întru triumful armonizării volumelor, al spectacolului dialogului lor. Artistul
lucra în piatră, lemn, metal și a fost tot mai preocupat, în timp, de relația între sculptură și mediul în care aceasta se înscrie. A
ajuns să încorporeze și pămînt, iarbă în lucrări, împrietenindu-le explicit cu ambianța. „În mai bine de patru decenii de activitate
creatoare, Arghira a articulat un adevărat concept sculptural de mare respirație, pe care l-aș numi eco-sculpturalism, marcînd
astfel o tendință viguroasă în arta contemporană“, scrie cu îndreptățire Corneliu Antim în volumul amintit. Iată ce afirmă celebrul
artist Nicolas Schö!er, nume emblematic pentru arta cinetică și faimos pentru proiectele sale de artă în spațiul public, despre
lucrarea concepută și împlinită de sculptorul român la Seul în 1987: „Opera realizată la Olimpiada Artelor de la Seul, cu materiale
naturale – pămînt, iarbă, apă, pietre de rîu – își trage forța din marea puritate a liniilor înălțate către cer, o adevărată sfidare a
legilor gravitației, și aduce un plus peisajului, integrîndu-se totodată de o manieră simplă și armonioasă“ (citat în aceeași carte). O
lucrare de o remarcabilă calitate poetic vizuală, un fel de poem ecologic de dragoste este Pat nupțial pentru doi arbori, realizată în
1990, în cadrul simpozionului de la Oloron, Franța.

Taguri: Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (https://www.observatorcultural.ro/tag/arta-romaneasca-de-la-

jumatatea-anilor-70-pina-in-1989/)

Adaugă comentariu

https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/ Page 7 of 8
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VII) | Observator Cultural
Nume
Email
This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy (https://policies.google.com/privacy) and Terms of Service
(https://policies.google.com/terms) apply.
Comentariu
Comentează
Cele mai citite articole
La curțile documentului. A fost odată ca-n povești…
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/)
Dacă investiții nu sînt, nimic nu e
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca-
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/)
Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare
în perspectivă
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in-
primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in-
perspectiva/)
Ce fel de război mai e și ăsta?
(https://www.observatorcultural.ro/articol/ce-fel-de-
razboi-mai-e-si-asta/)
Mircea Iorgulescu – 80
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea-
iorgulescu-80/)
Termeni şi condiţii (https://www.observatorcultural.ro/termeni-si-conditii/)
Publicitate (https://www.observatorcultural.ro/publicitate/)
Ajutor (https://www.observatorcultural.ro/ajutor/) RSS Feed (/rss)
Newsletter (https://www.observatorcultural.ro/newsletter/)
Parteneri (https://www.observatorcultural.ro/parteneri/)
Despre Cookies (https://www.observatorcultural.ro/despre-cookies/)
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-vii/
25.08.2023, 15:43
Comentarii recente
Cele mai comentate articole
Liviu Ficior la Celor care n-au li se va lua
Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare
(https://www.observatorcultural.ro/articol/celor-care-n-
în perspectivă
au-li-se-va-lua/#comment-142411)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in-
Iacobescu la Dacă investiții nu sînt, nimic nu e
primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca-
perspectiva/)
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/#comment-142410)
Sîntem viitorul radios al comuniștilor de-atunci
DG Ontelus la La curțile documentului. A fost odată ca-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/sintem-
n povești…
viitorul-radios-al-comunistilor-de-atunci/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
România între Dan Nuțu și Gheboasă
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/#comment-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/romania-
142409)
intre-dan-nutu-si-gheboasa/)
DG Ontelus la In the mood for Everything Everywhere
„Poezia se poate converti în stil de viață…”
All At Once
(https://www.observatorcultural.ro/articol/poezia-se-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/in-the-
poate-converti-in-stil-de-viata/)
mood-for-everything-everywhere-all-at-
La curțile documentului. A fost odată ca-n povești…
once/#comment-142403)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
Doru la Mircea Iorgulescu – 80
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea-
iorgulescu-80/#comment-142402)
Copyright © 2023. All Rights Reserved. Design and development by High Contrast
(http://www.highcontrast.ro/)
(http://www.trafic.ro/?
rid=observatorculturalro)
Page 8 of 8