Arta Românească de La Jumătatea Anilor '70 Pînă În 1989 (V) - Observator Cultural

Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (V) | Observator Cultural 25.08.
2023, 15:41
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (V) Susține jurnalismul
cultural!
Artă și artiști între 1975 și 1989
15-02-2019 Nr. 958 (/numar/nr-958/) ! Adrian GUTA (/author/adrianguta/)
" STUDII CULTURALE (/categorie/studii-culturale/)
# 2 Comentarii (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-v/)
$ Tipăreşte pagina (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- Recomandă articolul
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-v/print/) % (https://twitter.com/intent/tweet?
url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
1989-v/)
Agenda culturală
& (http://www.linkedin.com/shareArticle?
mini=true&url=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-
10/09 Pitch, please! Încep
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989- înscrierile pentru
v/&source=Observator Cultural) atelierul Animest
' dedicat [...]
(https://www.observatorcu
(https://www.facebook.com/sharer/sharer.php?
u=https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- please-incep-inscrierile-
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in- pentru-atelierul-
1989-v/) animest-dedicat-
proiectelor-de-film-
( (/rss) animat/)
) (mailto:Adaugati o adresa de email aici? 09/09 CULMEA, primul festival
subject=Observator Cultural&body=Arta de film pe teme de [...]
românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în (https://www.observatorcu
1989 (V) primul-festival-de-film-
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- pe-teme-de-mediu-
romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in- adresat-copiilor-si-
1989-v/) tinerilor-are-loc-la-
brasov-intre-6-si-10-
septembrie/)
08/09 Zece ani de diversitate

Horia Bernea a creat, pe parcursul celei de a doua jumătăți a anilor ’70 și în deceniul următor,
muzicală și culturală:
noi serii de pictură, unele influențîndu-i, fie prin impulsul tematic, fie prin simbolistica
Balkanik [...]
motivelor sau chiar prin modificările stilistice, pe mai mulți optzeciști emergenți. În seria Hrana
s-a arătat preocupat de un fel de fenomenologie a motivului naturii statice – în unele exemple,
ani-de-diversitate-
prin așezarea elementelor (mere) în compoziție, pregătea structura orientată spre ordinea
muzicala-si-culturala-
spirituală a religiosului, din Prapori. Lucrul cu forma și culoarea s-a redefinit în datele unui
balkanik-festival-home-
„țesut“ postimpresionist, capacitat treptat de o energie care l-a apropiat pe Bernea de stilistica
of-world-music-anunta-
neoexpresionistă. Analiza naturii (a se vedea și Curțile, serie care a fost începută în perioada de
artistii-de-la-editia-x/)
la Poiana Mărului, în anii ’60) s-a ramificat, s-a aprofundat, s-a încărcat treptat de o
spiritualitate conectată la ubicuitatea divinului și la creștinismul ortodox. Încă de pe cînd lucra 08/09 Cea de-a X-a ediție
la Deal, artistul a anticipat probabil viziunea lui Paul Gherasim, a grupului Prolog, integrîndu-se Balkanik Festival –
apoi, firesc în expozițiile grupului, fără să facă efectiv parte din el. Home [...]
Lucrurile aveau să devină și mai limpezi odată cu a doua jumătate a anilor ’80, cînd în
de-a-x-a-editie-balkanik-
iconografia picturii lui Bernea au apărut Iconostasele, Tetrapozii, Interioarele de biserici –
festival-home-of-world-
bogăția și vigoarea tușei ne par a-l apropia, uneori, pe pictorul român de Anselm Kiefer.
(https://www.observatorcultural.ro/wp- music-va-avea-loc-intre-
Coloana a depășit rapid condiția de motiv arhitectonic și a devenit – în anii ’90, fiind obsesiv
content/uploads/2019/02/1.-Horia- 8-si-10-septembrie-la-
prezentă în numeroase pînze, izolată ori contextualizată – simbol al axei spirituale, axis mundi.
Bernea-Coloana_1.jpg) gradina-uranus-si-pe-
În aceeași perioadă, luxuriantele Grădini, pe care le privim și ca pe niște locuri paradiziace, și
Horia Bernea, Coloana strada-uranus/)
drept continuări ale Curților, au constituit al doilea laitmotiv din opera ultimului deceniu de
viață a lui Bernea. Ne-au atras atenția și Autoportretele, „risipite“ pe cîteva decenii: sînt introspective, multe dintre ele frontale, 03/09 Povești prin muzică la
anticalofile și neoexpresioniste. De asemenea, Nudurile feminine ale anilor ’80-’90, reprezentate din față ori din spate, speculată Festivalul Internațional
fiind, în ambele ipostaze, simetria formelor, aparent „la rece“, deși personajele emană totodată un erotism tulburător, iar pe de George Enescu: [...]
altă parte aparițiile au o grație și un mister simbolist. (https://www.observatorcu
prin-muzica-la-
Neobizantinismul festivalul-international-
george-enescu-seria-de-
Una dintre direcțiile perioadei, neobizantinismul, acumula, punea în circulație, în opinia noastră, o serie de motive-semne plastice concerte-pentru-familii-
cu forță simbolică. Orientarea neobizantină de substanță spirituală creștin-ortodoxă, activă încă de pe la jumătatea anilor ’70, si-copii-in-premiera-la-
trebuia să se manifeste cu o oarecare discreție, dat fiind contextul social-politic și ideologic (și cu toate acestea, lucrurile erau editia-2023/)
uneori destul de evidente). Grupul Prolog a ales ca vehicul purtător al unei anume stări de spirit peisajul. O privire asupra operei
lui Bernea, a lui Sorin Dumitrescu și a lui Șerban Gabrea atrage atenția asupra unui tip de semn comun, ce se va regăsi apoi și la Vezi toate evenimentele
alți artiști: este vorba despre reprezentarea cruciformă, care la Bernea va apărea sub înfățișarea praporului, devansată de (/stiri/toate-stirile/)
încrucișările experimentale de vergele metalice.
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-v/ Page 1 of 6
Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (V) | Observator Cultural 25.08.2023, 15:41
Sorin Dumitrescu avea să deschidă în 1980, la Sala Dalles, marea lui personală, intitulată Hipersemne, în care intersecția
cruciformă era unul dintre motivele recurente, în reprezentare plană ori spațială. Expoziția a fost un eveniment cultural al acelor
ani, a contribuit și la ascendența neobizantinismului, a influențat ca gîndire artistică și vocabular plastic o serie de tineri. Sorin
Dumitrescu, pe de altă parte, fusese bun prieten, în anii ’70, cu Șerban Gabrea, deschiseseră împreună cîte o personală la
Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“, în 1976, în legătură cu care Ioan Horga observa în „Cronologia“ din Experiment în arta
românească după 1960: „dublă expoziție de artă ambientală, primă abordare conceptualistă a problemei sacrului“.
Răspîntia, intersecția cruciformă, era un semn cu care lucra și Gabrea, și a fost integrat de asemenea în fascinanta lume de
reprezentări și semne simbolice cu care Șerban Gabrea și Florin Ciubotaru au alcătuit marea tapiserie Teatrul Lumii (Istoria
Teatrului), 1969‑1979. Circulația acestui motiv esențial pentru trimiterea la sacru – în opera cu putere de iradiere a cîtorva dintre
cei mai importanți artiști ai noștri, în anii ‘70 și mai intens în a doua lor jumătate – avea să marcheze și să impulsioneze, în opinia
noastră, direcția neobizantină, ce va căpăta după 1989 titulatura mai firească de neoortodoxism.
Privit din această perspectivă, neobizantinismul, apelînd la limbaje artistice tradiționale precum pictura și sculptura și la o ideatică
asemenea, a reprezentat, pe de altă parte, o ipostază a artei alternative, manifestîndu-se divergent față de lumea de idei festivistă
și omagială, supusă cultului personalității, artei oficiale (există însă și opinia că neobizantinismul a fost tolerat de autorități pentru
că ar fi contribuit, fie și involuntar, la încurajarea spiritului naționalist, atitudine conținută în politica culturală oficială). Între artiștii
care aparțin generației ’80 și care au integrat iconografiei și limbajului lor plastic elemente inspirate de discursul artistic al acestor
precursori imediați amintiți mai sus, între tinerii pe care i‑am asocia, cel puțin pentru acea etapă de creație, neobizantinismului, îi
numim pe pictorii Constantin Pacea, Gruia Floruț, Dragoș Filip, Dan Mohanu, pe sculptorul Iulian Olariu (cu lucrări amintind de
arhitectura vechilor civilizații), autoarea de tapiserii Florica Pacea.
(https://www.observatorcultural.r
o/wp-
content/uploads/2023/08/OC_117
1_pag-1.jpg)
Numărul curent
(https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads/2019/02/2.-Sorin-
Dumitrescu-aspect-din-expozitia-Hipersemne-Dalles-1980_1.jpg)
Sorin Dumitrescu, aspect din expoziţia Hipersemne, Dalles, 1980
Ștefan Rîmniceanu, optzecist și el, prin memorabila expoziție de pictură și sculptură‑obiect din 1988, structurată în spațiul ruinelor
de la Curtea-Veche (spațiu profund semnificativ, fructificat atunci pentru prima dată ca ambient pentru arta contemporană, (https://gheorghecezar.podbean.c
inițiativa fiind una bine-venită și novatoare), își afirma cu fermitate opțiunea pentru neobizantinism; acea expoziție fusese om/)
precedată de o revizitare remarcabilă, de către acest plastician, a realismului andreescian, prin cele două expoziții simultane de Podcastul Narativ cu Cezar
debut (1985) de la Galeria Orizont (parter și Sala Atelier 35), care conțineau și o întoarcere spre „umbre“ bizantine – acea Gheorghe
recuperare în notă postmodernă, însă deloc ludică, a viziunii andreesciene asupra naturii fusese salutată cu entuziasm de către
istoricul și criticul de artă Radu Bogdan, cel mai reputat exeget al operei lui Ioan Andreescu.
Grupul Prolog: întoarcerea la impresionism

Grupul Prolog era/este alcătuit din artiști din generații diferite. Paul Gherasim se
număra printre pictorii care au declanșat detașarea de realismul socialist. A fost
preocupat de figura încărcată simbolic a țăranului român. Pasul către
spiritualitatea religioasă l-a făcut prin seria Bolți de lumină (anii ’70). La mijlocul
anilor ’80, lucrul împreună în peisaj, la Tescani, al viitorilor membri ai grupului, a
conturat o nouă viziune, cea spirituală, în abordarea naturii – traducerea plastică
a constat într-o întoarcere la impresionism și postimpresionism –, a creat o
solidaritate profundă între acei artiști, a căror călăuză spirituală a fost Paul
Gherasim. Fiecare element din natură putea produce o revelație și era pictat în
această nouă „lumină“.
Pentru prima expoziție, din 1985, au ales un motiv comun, floarea de măr. Spunea
(https://www.observatorcultural.ro/wp-
Paul Gherasim în 1993: „În anul acela [1985] ne-am dus la Tescani primăvara, într-
content/uploads/2019/02/3.-Paul-Gherasim-
o grădină care părea începutul lumii. Ne uitam cum cresc florile și priveam la cer.
Floare_1.jpg)
Și am încercat să uităm tot ceea ce învățasem; să ne eliberăm, fiecare, de
Paul Gherasim, Floare
canoanele atelierului și de regulile deprinse în școală: încercam să luăm școala de
la început. Ce lucru minunat e acesta, să uiți din cînd în cînd ce ai învățat! […] Experiența pe care o facem noi e o experiență
mistică. Vorbim despre o înțelegere a naturii și de o trecere dincolo de ea, spre cuvînt. Prin mirarea în fața creației lui Dumnezeu,
pricepi tocmai faptul că aceasta e creație, iar acela – Creatorul“ (în Mihai Sîrbulescu, Despre ucenicie [convorbiri], Editura Anastasia,
2002).
Constantin Flondor afirma într-o scrisoare deschisă publicată într-un număr din 1990 al revistei Arta că, natura fiind o temă
centrală a artei sale, nu există o contradicție de fond între cele două viziuni succesive prin care a abordat-o: cea subordonată
perioadei în care el a făcut parte din grupurile 111 și Sigma, așadar guvernată de cercetare analitică și de paralelism între
structurile naturale și cele plastice, respectiv cea în care, devenind membru fondator al Prologului, în percepția sa și în
reprezentare, a primat apropierea sufletească și revelator spirituală de natură.
„Ne leagă prietenia, pictura și credința, dar nu în chip militant“

Pe această cale s-a produs revenirea artistului la pictură, regăsită cu bucurie.
„Înțeleg acum foarte bine de ce am renunțat la pictură (1967). Ajunsesem la
saturație, mă îngrețoșau culorile de ulei, le-am pus pe toate într-o cămară – să nu
le mai văd!… Perioada aceasta de pauză m-a ajutat să-mi limpezesc alfabetul
plastic, iar reîntoarcerea «fiului risipitor», revenirea mea, s-a produs cu mare beție,
deoarece pictorul rămăsese tot timpul în mine… Mai e ceva. Sigma avea un
program foarte strict, spre deosebire de Prolog – care are o direcție, dar nu un
program“ (Constantin Flondor, în Mihai Sîrbulescu, Despre ucenicie [convorbiri],
Editura Anastasia, 2002).
Mai tîrziu, într-un interviu din 2016, Flondor spune, definind Prologul și prin
raportare polemică la o serie de considerații repetat rostite în lumea artistică: (https://www.observatorcultural.ro/wp-
„Prologul nu este un grup, fiindcă nu are ideologie, nu are program. Prologul se content/uploads/2019/02/4.-Constantin-
motivează printr-o stare, prin nevoia întîlnirilor. Pe noi ne leagă prietenia, pictura Flondor-lemnul-lui-hristos-1997_1.jpg)
și credința, dar nu în chip militant… Există o etichetă, că Prologul e neoortodoxist Constantin Flondor, lemnul lui Hristos, 1997
sau neobizantin, nici vorbă de așa ceva! Prologul nu are dorința, nici ambiția de a
ține predici teologice. Prologul face pictură, pictura îi e dorința. Credința este o stare de veghe, un fel de a citi și de a asculta
această lume, simbolurile pe care le folosește Prologul dovedesc motivația și tăria pe care ni le dă credința“ (Constantin Flondor,
interviu cu Valentin Iacob, în Formula As, nr. 1213, 2016). Este adevărat că Prologul nu are un program „afișat“, însă, după epoca
avangardei istorice, acesta nu mai este un criteriu indispensabil pentru existența unui grup artistic. Prietenia, pictura și credința
creștin-ortodoxă au întemeiat Prologul, deopotrivă cu noua viziune spirituală asupra peisajului, pictura împreună în peisaj.
Neobizantinismul și neoortodoxismul sînt elemente de identitate generică, cu importanță, la fel ca și altele, în străduințele criticii
și ale istoriei de artă de a contura și numi unele direcții din arta contemporană românească, ele nu afectează identitatea
profundă, individuală, a respectivelor direcții.
Horea Paștina a fost student al lui Alexandru Ciucurencu și face parte, la rîndu-i,
din nucleul Prologului. El accesa, în anii ’80, un „vocabular“ apropiat de cel
neoimpresionist, pe de altă parte, rigoarea structurii interne a formelor și
echilibrul compozițional trimiteau și spre Cézanne. Tușa accentuat mărunțită nu
pulveriza forma, ci o închega, adăugîndu-se acestui mod de lucru o luminozitate
sporită a imaginii. „Școala cu Ciucurencu mi-a prins foarte bine și mi-a marcat
cursul vieții… Asta făceam, mergeam la muzeu și ieșeam la peisaj, la Plumbuita și
la Pasărea… Lucrul în peisaj a devenit precumpănitor pentru mine, pentru că nu
aveam modele după care să lucrez“ (în Mihai Sîrbulescu, Despre ucenicie
[convorbiri], Editura Anastasia, 2002).
La expoziția Floarea de măr din 1985 a participat și Mihai Sîrbulescu, în calitatea sa content/uploads/2019/02/5.-Horea-
de membru fondator. El și Christian Paraschiv, care lucrase în peisaj împreună cu Pastina_1.jpg)
ceilați întemeietori și contribuise la crearea spiritului Prologului, dar care nu a Horea Paștina
prezentat lucrări la acea expoziție din 1985, erau mai tineri decît colegii lor, făceau
parte din generația ’80. Sîrbulescu era un neoexpresionist, ca mulți congeneri, încă de cînd lucra la motivele cu care a debutat la
începutul anilor ’80, Clopotul și Ceaunul, apoi a transferat această viziune (ceva mai surdinizată la început) în pictura de peisaj.
Artistul era atras și de scris, începînd să publice în revista Arta (în textele sale iese la iveală, de asemenea, o consistentă cultură
vizuală, muzicală și literară).
Mihai Sîrbulescu a devenit principalul exeget al grupării Prolog, dedicîndu-i o teză de doctorat și volumul Studiul 3, Prolog, pe care
l‑a coordonat și care a fost publicat de Editura Institutului Cultural Român în 2009. „1985, 10 Octombrie. Sînt în atelierul meu din
Giulești, cu iedera înroșită de toamnă arzînd în fereastră, dar m-am întors și la Tescani, în livada de astă-primăvară: pictez un măr
înflorit, după un desen făcut acolo. Încă de la întoarcerea noastră, Cristian Paraschiv insistă să expunem împreună, ca grup, iar
Paul a acceptat, în sfîrșit, această propunere. În căutarea unui sens de acțiune, el a găsit grupului un nume: Prolog. «De ce
Prolog?», întreabă Andrei Pleșu, care este alături de noi (el și Alexandru vor prefața catalogul). – «Dar de ce nu?», îi răspunde Paul,
care se gîndește la un început. Expoziția va fi dedicată florii de măr și o vom deschide în preajma Crăciunului“ (Mihai Sîrbulescu, în
Jurnal, Editura Ileana, București, 2004).
Memoria absidei
Marin Gherasim a fost, la rîndul său, unul dintre exponenții majori ai neobizantinismului și neoortodoxismului. Spunea artistul
într‑un interviu din 2007: „Una dintre temele mele permanente este cea a memoriei, a rememorării… Iar tema mea, «Memoria
absidei», tocmai despre asta vorbește. Am mai spus-o: în anii în care la noi bisericile erau dărîmate, eu le reconstruiam în chip
simbolic în picturile mele. Am început să pictez abside prin 1973-1974. Și de atunci le îmbunătățesc și le schimb întruna. Ele sînt
firul roșu al picturii mele. În jurul lor se înlănțuie toate celelalte teme ale mele. Între ele, poate cea mai dragă îmi este tema Pomel-
nicului“. Înainte de a se dedica acestei direcții de lucru, cu un remarcabil angajament spiritual și afectiv, pînă la sfîrșitul vieții,
pictorul se făcuse remarcat mai ales prin abordarea, într-un registru care-l apropia în egală măsură de figurativ și de abstract, am
spune, a temei citadine – configurarea viguroasă, expresivă, a unor rețele urbane (a se vedea Ciclul urban, Galeria Apollo,
București, 1973). Reprezentarea absidei, a scutului și a pomelnicului, a reperelor din lumea bisericii într-o vreme potrivnică a făcut
din pictura lui Marin Gherasim, în plină „epocă de aur“, un exemplu de rezistență spirituală.
Marian Zidaru, sculptor din generația ’80, a pornit pe calea artei cu fond ideatic religios la jumătatea deceniului al nouălea, iar
începînd din anii ’90 a devenit, treptat, o figură emblematică pentru direcția neoortodoxă în cultura noastră vizuală, structurînd un
adevărat program în acest sens, cu dese „discursuri“ expoziționale în primul deceniu postdecembrist – ele continuă, chiar dacă nu
cu aceeași frecvență, pînă în prezent.
(https://www.observatorcultural.ro/wp-content/uploads/2019/02/8.-Stefan-
Ramniceanu_1.jpg)
Ştefan Râmniceanu, retrospectiva de la Palatul Mogoșoaia, 2014 (detaliu)
Ideea sacrificiului
Dimensiunea credinței, ținuta morală, rolul vindecător spiritual al artei (din care
perspectivă privind lucrurile l-am apropia pe Marian Zidaru de Joseph Beuys), sînt
coordonate majore ale demersului acestui artist, care se exprimă, pe lîngă
sculptură, și prin pictură, instalație, uneori chiar prin performance și video. O sursă
majoră de inspirație a fost pentru el, de la bun început, sculptura lui Brâncuși, în
efortul care se concentra pe sinteza formei. În 1985, la Muzeul Satului din
București, sculptorul a avut o expoziție personală, curatoriată de Anca Vasiliu și
intitulată în epocă Rememorare, adevăratul ei titlu fiind Crăciun însîngerat, expoziție
de sculptură și desen a cărei axă tematică o constituia ideea sacrificiului, tradusă,
de exemplu, prin piese din bronz (capete de miel și o reprezentare aproape
abstractizată a Pruncului) așezate pe o structură cruciformă de lemn. Sculpturile și
desenele găzduite de o construcție țărănească (arta și arhitectura alcătuind
împreună un environment sugestiv) produceau un impact emoțional puternic,
stilistic înfățișîndu-se ca o împletire sui generis de realism fantastic învestit simbolic
și de neoexpresionism, grefate pe o simplificare de tip brâncușian a formei.
content/uploads/2019/02/9.-Marian-Zidaru-
Aspect-din-expozitia-Rememorare”-_1.jpg)
Marian Zidaru, Aspect din expoziţia
Rememorare
Taguri: Artă și artiști între 1975 și 1989 (https://www.observatorcultural.ro/tag/arta-si-artisti-intre-1975-si-1989/)
Comentarii utilizatori
121378
Paraschiv Christianfebruarie 21, 2019 la 3:50 pm
(https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-v/#comment-121378)
Bine am citit si acest episod toate bune si frumoase -cu rezerve in ceea ce numesti tu neoortodoxie, neobizantinism / nu exista
decit ortodoxie in fiintarea noastra– iarasi nu inteleg cine iti face documentarea in ceea ce priveste grupul Prolog ti am scris deja si
ti am vorbit de expozitia peisaj: Tescani 84 facuta inaintea celei din 85 care este foarte importanta in intelegerea ,constituirea si
existentei grupului Prolog de ce au venit alaturi de Paul Gherasim artisti foarte tineri!
ce este insa de ne inteles spui „ca CHRISTIAN PARASCHIV care a lucrat in spiritul Prolog nu a prezentat lucrari la floarea de
mar!!!!!!! ” asta chiar ca este lata !!! in catalogul STUDIUL 3 vei gasi notat PARASCHIV membru fondator si expo prolog unde a avut
lucrari1985 2000,2003,20042005,2006,2007, 2009 : la pag 220 PROLOG I si cei ce expun Paul Gherasim C Flondor H Pastina M
Sirbulesc C. Paraschiv!!!!!!!!!!!
iti voi alatura poza unei lucrari expuse atunci / eu am avut cam 11 lucrari acuarele desen si ulei !!!!
cred ca voi publica anul accesta note din aceea perioada un fel de journal care poate va ajuta la intelegerea atmosfera lucrului si
faptuirii a acelor ani 80! Multumesc (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-
1989-v/#comment-121378)
121358
paulafebruarie 18, 2019 la 10:55 pm
Dimensiunea credinței, ținuta morală, rolul vindecător spiritual al artei – ne ajuta cred, pe noi, romanii de peste mari si tari, sa
supravietuim. Cu cata bucurie sarbatorim aici anul facerii Coloanei Infinitului sau orice poezie a lui Eminescu. Arta face parte cred
din spiritul poporului roman si ne ajuta sa ne pastram radacinile chiar plecati si chinuiti pe unde suntem. Multumim Adrian.
Adaugă comentariu
Nume
Email
This site is protected by reCAPTCHA and the Google Privacy Policy (https://policies.google.com/privacy) and Terms of Service
(https://policies.google.com/terms) apply.
Comentariu
Comentează
Comentarii recente
Cele mai citite articole Cele mai comentate articole
Liviu Ficior la Celor care n-au li se va lua
La curțile documentului. A fost odată ca-n povești… Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare
(https://www.observatorcultural.ro/articol/celor-care-n-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile- în perspectivă
au-li-se-va-lua/#comment-142411)
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/) (https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in-
Iacobescu la Dacă investiții nu sînt, nimic nu e
Dacă investiții nu sînt, nimic nu e primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/daca- perspectiva/)
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/#comment-142410)
investitii-nu-sint-nimic-nu-e/) Sîntem viitorul radios al comuniștilor de-atunci
DG Ontelus la La curțile documentului. A fost odată ca-
Cultură în primejdie, democraţie în regres, idiotizare (https://www.observatorcultural.ro/articol/sintem-
n povești…
în perspectivă viitorul-radios-al-comunistilor-de-atunci/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/cultura-in- România între Dan Nuțu și Gheboasă
documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/#comment-
primejdie-democratie-in-regres-idiotizare-in- (https://www.observatorcultural.ro/articol/romania-
142409)
perspectiva/) intre-dan-nutu-si-gheboasa/)
DG Ontelus la In the mood for Everything Everywhere
Ce fel de război mai e și ăsta? „Poezia se poate converti în stil de viață…”
All At Once
(https://www.observatorcultural.ro/articol/ce-fel-de- (https://www.observatorcultural.ro/articol/poezia-se-
(https://www.observatorcultural.ro/articol/in-the-
razboi-mai-e-si-asta/) poate-converti-in-stil-de-viata/)
mood-for-everything-everywhere-all-at-
Mircea Iorgulescu – 80 La curțile documentului. A fost odată ca-n povești…
once/#comment-142403)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea- (https://www.observatorcultural.ro/articol/la-curtile-
Doru la Mircea Iorgulescu – 80
iorgulescu-80/) documentului-a-fost-odata-ca-n-povesti/)
(https://www.observatorcultural.ro/articol/mircea-
iorgulescu-80/#comment-142402)
Termeni şi condiţii (https://www.observatorcultural.ro/termeni-si-conditii/) Copyright © 2023. All Rights Reserved. Design and development by High Contrast
Publicitate (https://www.observatorcultural.ro/publicitate/) (http://www.highcontrast.ro/)
Ajutor (https://www.observatorcultural.ro/ajutor/) RSS Feed (/rss)

Newsletter (https://www.observatorcultural.ro/newsletter/)
Parteneri (https://www.observatorcultural.ro/parteneri/)
Despre Cookies (https://www.observatorcultural.ro/despre-cookies/) (http://www.trafic.ro/?
rid=observatorculturalro)

Arta Românească de La Jumătatea Anilor '70 Pînă În 1989 (V) - Observator Cultural

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arta Românească de La Jumătatea Anilor '70 Pînă În 1989 (V) - Observator Cultural

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (V) | Observator Cultural 25.08.

$ Tipăreşte pagina (https://www.observatorcultural.ro/articol/arta- Recomandă articolul

08/09 Zece ani de diversitate

Grupul Prolog: întoarcerea la impresionism

„Ne leagă prietenia, pictura și credința, dar nu în chip militant“

Taguri: Artă și artiști între 1975 și 1989 (https://www.observatorcultural.ro/tag/arta-si-artisti-intre-1975-si-1989/)

Ajutor (https://www.observatorcultural.ro/ajutor/) RSS Feed (/rss)

S-ar putea să vă placă și