Crizantema galbenă

Zâna Toamnă locuiește într-un castel de culoare portocalie din Împărăția Anotimpurilor. Ea este
cea mai colorată dintre Zânele Anotimpurilor. Știți voi, copii, cine sunt surorile acestei zâne?
Ele sunt Zâna Primăvară, Zâna Vară și Zâna Iarnă.

În fiecare dimineață, Zâna Toamnă se trezește prima , la răsăritul soarelui și își începe plimbarea
prin regatul ei: vizitează crizantemele din grădina palatului, colindă prin livezile unde pomii
încărcați cu fructe își așteaptă culegătorii , vorbește cu toate animalele din pădure, care se
pregătesc pentru lungul somn de iarnă.

Dar iată că într-o dimineață zâna nu a ieșit din palatul său. Nerăbdătoare, crizantema galbenă, cea
mai iubită floare din regat, și-a ridicat căpșorul, uitându-se prin geamul camerei stăpânei sale.
Ceea ce a văzut a îngrijorat-o foarte tare: Zâna Toamnă era culcată în patul ei, părând să fie
bolnavă. Crizantema a vorbit, cu glasul ei subțire, de floare:

- Zână dragă, de ce nu vii afară? Vremea este frumoasă și noi, toate crizantemele tale, te
așteptăm cu drag să ne mângâi și să ne cânți, ca în fiecare zi.

Ridicându-și cu greu capul de pe pernă, zâna i-a răspuns crizantemei:

- Floarea mea iubită, astăzi rămân în pat, fiindcă sunt bolnavă: am guturai. Mă doare capul,
am febră, nasul îmi este înfundat și ochii înlăcrimați. Te rog să-i dai de știre mămicii
mele că am mare nevoie de ajutor.

Zis și făcut: crizantema galbenă și-a înfoiat petalele și frunzele, căutând pe cineva potrivit să
fugă repejor la Mămica Anotimpurilor, pentru a-i duce vestea cea îngrijorătoare. A văzut la
marginea pădurii o vulpe roșcovană, care se încălzea la soare. Știind că vulpea este un animal
foarte rapid, i-a spus:

- Vulpe dragă, ai auzit că zâna noastră preaiubită are guturai? Fugi, te rog, repejor la
mămica ei pentru a o chema în ajutor!

Vulpea s-a uitat cu un singur ochi la crizantemă și i-a răspuns:

- Astăzi este o zi frumoasă pentru a sta la soare. Caută pe altcineva, eu nu am chef.

La auzul vorbelor vulpii, floarea cea galbenă s-a înfuriat grozav, deoarece știa că Zâna Toamnă o
iubește mult pe vulpe iar aceasta se dovedește nerecunoscătoare. În loc să o certe pe vulpe,
crizantema nu a pierdut timpul și a căutat pe altcineva care să o ajute. Acolo, la marginea pădurii,
ea a simțit cum vântul de toamnă îi mângâie ușor petalele gingașe, așa că l-a rugat pe el să o
ajute.

Vântul de toamnă , care o iubea în secret pe zână, a fost bucuros să ajute, așa că a dus pe aripile
lui mesajul florii către Mămica Anotimpurilor. Mesajul suna așa: ” Ajutor! Sunt crizantema
galbenă, din împărăția Zânei Toamnă. Stăpâna mea este foarte bolnavă, are guturai. Vă rog să o
ajutați!”.

Vestea a ajuns imediat la Mămica Anotimpurilor . Imediat, aceasta le-a anunțat pe surorile zânei
bolnăvioare, rugându-le să o ajute fiecare cum poate pe Toamnă, pentru a o însănătoși.

Cele trei surori s-au sfătuit cu piticul doctor, întrebându-l ce tratament recomandă pentru guturai.
Piticul cu barbă albă și cu pălărie țuguiată, a răsfoit cartea cu rețete, după care le-a răspuns :

- Guturaiul este o boală foarte serioasă, care se tratează cu soare, aer curat, comprese reci și
ceai fierbinte de mușețel.

Mămica anotimpurilor și cele trei fiice ale ei, Primăvara, Vara și Iarna au discutat și au găsit
împreună soluția: Zâna Toamnă va primi de la sora ei, Primăvara, aerul curat și soarele
strălucitor de care are nevoie, Vara îi va trimite mușețelul pentru ceaiul fierbinte și Iarna îi va
coase o plapumă din fulgi reci de zăpadă, care-i va scădea febra.

În cel mai scurt timp, mămica zânei a ajuns la castelul acesteia, cu leacurile pentru guturai. A
găsit-o lângă patul Toamnei pe crizantema galbenă, care începuse să se ofilească de atâta tristețe,
sărăcuța.

- Nu-ți fie teamă, micuță floare, sunt aici pentru a o ajuta pe fiica mea iubită să se
însănătoșească. Iată, i-am adus din partea surorilor ei leacurile prescrise de piticul doctor.
Am să rămân aici cât timp va fi nevoie. Îți mulțumesc, buna mea crizantemă, pentru că ai
avut grijă de stăpâna ta până acum.
Mămica zânei a deschis geamul pentru a intra în cameră razele soarelui și aerul curat, a
acoperit-o pe zână cu pătura răcoroasă din fulgi de zăpadă, pentru a-i scădea febra și i-a pregătit
un ceai fierbinte de mușețel.

- Cum te simți , draga mea?

- Mami, mă simt mult, mult mai bine, dar încă mă mai doare puțin capul, a răspuns zâna
deschizând ochii mari și albaștri.

Crizantema galbenă, bucuroasă fiind că Toamna se simte mai bine, a avut o idee: o coroniță
colorată, împletită din crizanteme de toate culorile o va înveseli și o va scăpa imediat pe zână de
durerile de cap. Cât ai spune ”crizantemă”, o minunată coroniță multicoloră i-a fost adusă
Toamnei, pentru a se împodobi cu ea. Ea s-a simțit imediat mult mai bine și s-a ridicat din pat,
vorbindu-le florilor din grădina palatului ei:

- Dragile mele crizanteme, m-am lecuit de guturai datorită îngrijirii primite de la mămica
mea și datorită leacurilor trimise de surorile mele iubite, dar fără veselia dată de coronița
primită de la voi, nu aș fi fost pe deplin sănătoasă. Vă mulțumesc, frumoasele mele,
pentru tot ceea ce ați făcut pentru mine și acum vă rog să mergeți în lume și să-i faceți pe
oameni fericiți.

Așa că , de atunci, în fiecare toamnă, crizantemele înfloresc pentru a-i înveseli pe oameni, chiar
dacă plouă, bate vântul și este frig. De câte ori veți vedea o crizantemă galbenă, gândiți-vă dragi
copii că, deși pare să fie doar o floare mică, slăbuță, ea o iubește atât de mult pe Zâna Toamnă ,
încât a avut puterea să găsească ajutor atunci când ea a fost bolnavă. Dacă veți întâlni pe cineva
bolnav, nu treceți nepăsător pe lângă el, încercați măcar să-l înveseliți, pentru că nu doar
medicamentele îi fac bine pe oameni, ci și iubirea.