Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
HUMANITAS
BUCUREŞTI
Ziua întâi
10
11
Era ora zece şi, ca în fiecare zi, Olga preluă din mâna Růženei
un cearşaf mare, alb, şi o cheie. Se duse apoi în cabină, se
dezbrăcă şi, agăţându-şi rochia în cuier, îşi trase pe ea cearşaful
ca pe o togă antică; încuie cabina, îi restitui cheia Růženei, şi
porni spre sala alăturată în care se afla bazinul cu apă
miraculoasă. Aruncă cearşaful pe balustrada bazinului şi,
coborând treptele, intră în apă, unde începuseră să-şi bălăcească
picioarele numeroase femei. Bazinul nu era mare, dar Olga,
încredinţată că înotul era absolut necesar pentru sănătatea ei,
încercă să facă câteva exerciţii. În felul ăsta, răscoli apa care
împroşcă gura unei doamne vorbăreţe.
— Ce v-a apucat? Aţi înnebunit? strigă aceasta îmbufnată;
ăsta nu-i bazin de înot...
Femeile stăteau aşezate pe marginea bazinului, ca nişte
broaşte uriaşe. Olgăi i se făcu frică de ele. Erau toate mai în
vârstă ca ea, erau mai robuste şi aveau pe ele mai multă grăsime
şi mai multă piele decât ea. De aceea se aşeză în mijlocul lor şi
rămase aşa, ţeapănă şi umilă, cu faţa încruntată.
Deodată zări la intrarea în sală un tânăr scund de statură;
purta nişte blugi ponosiţi şi un pulover zdrenţuit.
— Ce caută aici acest individ? izbucni Olga.
Toate femeile se uitară în direcţia în care privea Olga, şi
începură să râdă şi să chiuie.
În clipa aceea, pătrunse în sală Růžena şi strigă:
— Dumnealor sunt de la cinematografie. Au venit aici să
filmeze. Pregătesc un film pentru jurnalul de actualităţi.
Femeile din bazin izbucniră într-un hohot de râs asurzitor.
— Ce idee stupidă, protestă Olga.
— Au aprobare de la direcţia staţiunii, replică Růžena.
— Puţin îmi pasă mie de direcţia staţiunii! Pe mine nu m-a
întrebat nimeni! se răsti Olga.
Tânărul în pulover zdrenţăros (de gât îi atârna aparatul de
măsurat intensitatea luminii) se apropie de bazin şi, uitându-se
la Olga cu un zâmbet batjocoritor, care ei i se păru obscen,
spuse:
— Ascultaţi-mă pe mine, domnişoară, şi ţineţi minte ce vă
spun: mii de bărbaţi or să-şi iasă din minţi când o să apăreţi pe
ecran.
Femeile din bazin răspunseră cu un nou val de râsete, în
timp ce Olga, acoperindu-şi sânii cu palmele (nu era o treabă
anevoioasă căci, precum ştim, semănau cu două prune), ţipă în
gura mare şi se ascunse în spatele celorlalte.
Alţi doi tineri, îmbrăcaţi în blugi, se apropiară de marginea
bazinului şi unul dintre ei, mai înăltuţ, spuse:
— Vă rog să vă comportaţi cât mai firesc, ca şi când noi n-am
fi aici.
Olga întinse mâna spre balustrada pe care atârna cearşaful
ei. Se înfăşură în el înainte de a părăsi bazinul, apoi, urcând
treptele, ieşi pe podeaua pardosită cu plăci de faianţă; cearşaful
era ud leoarcă şi se scurgeau din el şiroaie de apă.
— Ei drăcie! Unde fugiţi aşa!?! i se adresă junele în pulover
zdrenţăros.
— Mai aveţi de stat un sfert de oră în bazin, strigă în urma ei
Růžena.
— Dumneaei se ruşinează. E pudică, hohotea bazinul în
spatele ei.
— Se teme să nu-i muşte careva o bucăţică din frumuseţea
ei! spuse Růžena.
— Prinţesa! se auzi o voce din bazin.
— Cine nu doreşte să fie filmat poate să plece, rosti cu o voce
blajină bărbatul înalt, îmbrăcat în blugi. Asta se înţelege de la
sine.
— Noi nu ne ruşinăm! Că, slavă Domnului, suntem
frumoase! răsună ca o trâmbiţă vocea unei grăsane, şi râsul
celorlalte fete făcu să se încreţească oglinda apei.
— Domnişoara nu poate să plece! Mai are de stat în bazin un
sfert de oră! protestă cu vehemenţă Růžena, urmărind-o din
priviri pe Olga care, cu o încăpăţânare înverşunată, dispăru în
sala vestiarelor.
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
10
12
13
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26