Grădina cu trandafiri

Trandafirii , flori ce din dragoste se dăruiesc , cu a lor imagine romantică, nasul de a

lor aromă ți-l îmbată.
Așa stătea scumpa și firava Julia în imensul ei conac, dar tot mai singură rămânea ,
căci personalul din casă dispărea pe zi ce trece.
Camera ei atât de pală și florală cu o aromă de vanilie în aer, acolo își petrecea ea
timpul citind , presând flori printre paginile cărților uzate, iar din când in când , m-ai
cânta și la vioară. Dar de la o vreme viața ei devenea tot mai monotonă, plictiseala se
așternea între ea și activitățile ei.
Astfel Julia, trăind tot mai mult în această monotonie, singurătate și tristețe; Își pierde
orele întregi în fața ferestrei, cu ochii ațintiți pe grădina plină cu trandafiri , niște
trandafiri roși ca sângele în vene , cu o aromă dulce leșinătoare , și cu niște spini
ascuțiți ca vârful acului.
Asta făcea ea, stătea toată ziua și ii admira, cu gândul, “ce sentiment minunat mi-ar
stârni pe o zi atât de senină , o plimbare in această gradină plină de aceste flori
splendide, să absorbi aroma lor”, dar rămâne cu gândul , căci micul personal care a m-
ai rămas în conac, iau interzis să se ducă în acea grădină, cu motivul că se va răni in
spinii trandafirilor.
Julia aprobând această regulă ,dar totuși doritoare să aibă câțiva trandafiri din gradină,
puși într-o vază așezată pe măsuța din camera ei. Începe a insista cu această rugăminte.
Până când, bătrâna servitoare Pamela , femeia care a stat cu Julia de când era o
fetișcană.
Ia spus fetei că îi va culege un buchet plin de trandafiri din grădină.
Atâta fericire se putea citi pe fața fetei încât a stat cuminte in camera ei, așteptând ca
bătrânica Pamela să se întoarcă cu buchetul.
Dimineața trecuse repede, Julia își luase micul dejun iar apoi se întoarce în camera ei
citind o carte nouă, după-amiaza era liniștitoare , soarele ardea pe cer cu atâta
putere ,pe fundal se auzeau ciripitul vrăbiuțelor. Apoi se așterne și seara cu o liniște
asurzitoare.
Aștepta în patul ei, cu o mică dezamăgire pe fața ei, căci Pamela nu a m-ai venit cu
buchetul de trandafiri pe care-i la promis.
Veioza o stinseră, doar stelele pe cer se mai puteau observa, și într-un somn adânc fata
se scufundaseră.
Dis se dimineață, când tot personalul din conac dormea ,doar pașii fetei răsunau ușor
pe covorul holului. Deschise larg ușa casei, moment în care aerul dimineții îi străpunse
picioruțele goale cu 1000 de ace.
Julia intr-o rochie albă din dantelă, se chinuie cu cheia masivă furată din dulap, sa
deschidă poarta grădinii.
Soarele abia răsărise pe cer, ciripitul păsărilor pe fundal, și câteva albinuțe dornice de
munca se iveau printre trandafiri. Julia admirând tot acest tablou la care a tot așteptat
cu nerăbdare.
Cu coșul pentru flori în mână, iar cu cealaltă se apropie pentru a rupe un trandafir ,dar
fix în momentul acela, tresărind la creatura neagră ce se răscula prin tufiș.
Așteptând un moment până când creatura înfricoșătoare se dovedește a fi o cioară
rătăcită printre trandafirii grădini.
Julia cu corpul încremenit , începe a mima in zâmbet la această întâmplare.
Reușește a culege in trandafir ,fără să se înțepe in spinul acestuia , îl duse ușor la nas
unde aroma trandafirului îi provoacă o ușoară amețeală încât , uitându-se în jur , parcă
totul sclipea.
Dar o adiere de vânt îi suflă rochia direct în spinii ascuțiți , unde rămăsese blocată .
Trăgând de rochie încât sa nu o rupă, se înțeapă într-un spin.
Sângele ii zvâcni din degetul rănit, mirându-se de nuanța sângelui ce se potrivea la
perfecție cu nuanța trandafirului.
Fata începând sa amuțească și mai rău , încât caută cu disperare ceva de care sa se
sprijine, dar cade pe pământul rece, și tot ce mai zărește cu ochii , sunt o mulțime de
trandafiri roșii, totul se întunecă, se transformă într-o nuanță de roșu sângeriu.
Era dimineață în toată regula, iar în grădină înflorire un nou trandafir, unu la fel de
sângeriu și de admirabil.
Sărăcuța Julia, dacă ar fi știut ea ca înțepătura de către spini o metamorfozează într-un
trandafir, sau dacă toți acei trandafiri erau de fapt suflete blestemate ca și ea, familia ei
și toți acei servitori ce dispăreau , oare s-ar m-ai fi dus in grădina cu trandafiri?