…cu trei zile inainte de a implini 16 ani
Padmi a primit o scrisoare. Visase acest
moment de nenumarate ori, scrisoarea in care
era anuntata ca era acceptata ucenica in cea
mai dorita ucenicie din regat. La Templu. Nu
orisice templu pe care il gasesti in orice satuc
sau oras ci la Templul Zeitei din capitala
regatului unde maharajahul domnea cu o mana
de fier. Multe lucruri se povesteau despre
Templu si Padmi privind soarele care isi itea
fata printre ramurile banianului din fata
ferestrei sale ce arunca sclipiri rosiatice pe
mobilele din camera se gandea la aceste
istorioare. Cate sunt adevarate si cate sunt doar
legende scornite de imaginatia mult prea
bogata a oamenilor? Povesti siniste cu
vrajitoare de temut. Povesti deochiate soptite
de surorile si verisoarele ei cand credeau ca ea
este prea mica ca sa priceapa ceva. Dar ea
intelegea perfect aceste povestioare sinistre
sau deochiate si de cele mai multe ori stia
chiar mai multe decat povestitoarele insesi.
Dintodeauna Padmi fusese foarte precoce
pentru varsta ei. Dar asta era o taina pe care
numai mama si doica ei o cunosteau. Era
neobijnuita in randul copiilor si la fel de
neobijnuita in randul femeilor. Foarte
inteligenta si din cale afara de intuitiva Padmi
crescuse ascunzandusi cu grija “talentele”.
Nici macar tatal ei nu stia nimic in afara de
faptul ca era mai isteata decat surorile ei. De
altfel el fiind seniorul local era un om foarte
ocupat. Atributiile de lider, de judecator sau
uneori chiar militare pe care le avea ii ocupau
practic tot timpul lasand in grija mamei ei
aproape toate atributiile casei. Pentru el Padmi
era cel de-al saptelea copil pe care il daruise
sotia sa.
Oficial femeie peste trei zile Padmi era deja
curtata de petitorii diversilor pretendenti la
mana ei din oras sau din provinciile
inconjuratoare. Chiar saptamana trecuta
primisera vizita unui sol din capitala. Dupa
penele de paun ce ii impodobeau coiful era
evident o solie de petitori regali si toate
surorile ei incepusera sa spere. Vizita a fost
insa foarte scurta si dupa parerea lui Padmi
foarte umilitoare. Solul descalecase si se
adresa direct fara pic de ceremonie sau respect
tatalui sau. Vreau  sa o “consemneze” pe
Padmi pentru a fi prezentata ca optiune de
casatorie cu vlastarul mostenitor al
maharajahului. Vadit nemultumit Tatal sau
plecase capul si ii invitase pe soli in salonul de
oaspeti unde ii servi cu delicatese apoi trimise
dupa ea. Cand cobaorase si fu prezentata soliei
de petitori o batrana ridata isi dadu voalul la o
parte de pe fata si o privii atent. Pdmi stiuse
imediat cine este si ingheta de frica. Era prima
sotie a maharajahului mama mostenitorului
tronului acestuia si probabil femeia cu cea mai
nefasta faima din regat. Sub privirea aceea
hulpava si patrunzatoare Padmi se simtea ca o
sclava scoasa la mezat sau si mai rau…
batrana se apropie si ii dadu jos voalul, ii
atinse parul si chiar pielea cu mainile ei
noduroase si uscate. Apoi satisfacuta de ceva
zambii ca un tigru in prezenta prazii si fara sa
zica nimic se intoarse isi stranse alaiul si se
indrepta spre iesire. Inainte de a iesi din salon
se oprii si ii spuse tatalui ei ceva la ureche apoi
pleca. Cand se intoarse inapoi in incapere tatal
ei era negru de suparare. Era acceptata si
Padmi stia ca asta insemna nu numai onoare ci
si un nesfarsit sir de probleme pentru ea si
pentru familia ei.
Abandonand gandurile Padmi se uita direct
in discul rosu stralucitor al soarelui. Daca
privea direct si fix un lucru stralucitor putea sa
vada lucruri ascunse vederii normale, sa vada
viitorul ori scene care se petreceau la mari
distante… Apele realitatii se tulburara in
cateva secunde si in fata privirii sale aparu un
tanar care medita intr-o pestera. Cu trupul
acoperit cu cenusa si inconjurat de cobre,
tanarul era o priveliste nu tocmai placuta. Dar
padmi era indragostita de el. Inima ei stia ca
doar acest tanar va putea sa o umple total de
iubire vreodata. Si cumva tainic stia ca si el o
iubeste. De fiecare data cand il spiona mai
mult, o umbra de zambet aparea in coltul
buzelor sale. Padmi il botezase Sidi. El ii
zambii si acum apoi se scufunda inapoi in
meditatia pe care o facea iar ea se regasi in
camera ei. Soarele iesise deja deasupra junglei
si caldura sa placuta acum, anunta o alta zi
torida si lunga.
Isi intrerupse sirul gandurilor si se ridica in
fund inchise ochii si se darui pe sine si
actiunile din ziua ce incepea lui Dumnezeu.
Simtii cum este tainic imbratisata de El si
ramase asa nemiscata o vreme bucurandu-se
de prezenta Lui. Multi oameni faceau
rugaciuni sau meditatii la aceasta ora si Padmi
se simtii una cu ei si cu Dumnezeu. Era foarte
riguroasa cu practica ei spirituala si
intotdeauna dimineata incepea pentru ea astfel
darauindu-se pe ea, actiunile si fructele
1
actiunilor din acea zi lui Dumnezeu. Locuia
singura in camera un lucru nespecific pentru o
fata. Insa nimic nu i se putea ascunde lui
Padmi iar micile boroboate ale surorilor ei
erau dezvaluite imediat atragand si generand o
multime de probleme. La cinci ani le deranja
asa de tare pe surorile ei mai mari ca singura
solutie fusese sa locuiasca singura.
Cineva se apropie de usa incaperii sale si
dupa pasul greu Padmi o recunoscu pe Nana
doica care ii fusese ca o umbra in fiecare zi de
cand se nascuse. Durdulie cu miscarile
gratioase ca ale unui elefant doica intra in
incapere cu un fosnet de draperii. In joaca
Padmi se prefacu ca doarme, dar femeia nu se
lasa pacalita.
-          Padmi! Nu te mai preface, stiu ca nu
dormi. La ora lui Brahma am auzit cum ti s-a
schimbat respiratia, in timp ce meditam. Si te-
am auzit si cand te-ai ridicat sa-ti faci
consacrarea zilei. Hai domnit-o jos din pat sa-
ti povestesc ce s-a intamplat azi dimineata
chiar inainte sa te trezesti. Phui… era sa mor
de sperietura. Padmi zambi smecher si
deschise un ochi cu care o privi pe femeie.
-          Vesti asa de dimineata si asa de
importante ca te-au tulburat din meditatia ta de
dimineata… ce poate fi asa de important cand
tu nu ai miscat niciodata in meditatia de
dimineata?
-          Vai, vai nici nu sti prin ce pericol ai
trecut domnito in dimineata asta … si acuma
cand ma gandesc mi se strange carnea pe
mine.
-          Hai Nana spune odata ce a fost ca mi
se lungesc urechile de atata curiozitate spuse
razand Padmi.
-          Nu rade domnit-o ca nu ma speriu eu
asa de usor … aici a fost un tigru. A sarit pe
langa mine ca o naluca in noapte dar m-a atins
cu coada cand era sa calce pe lampa mea cu
ulei pe care o aprind in timp ce meditez
dimineata. Apoi a intrat in camera ta si ti-a
mirosit picioarele dupa care pana sa ajung eu
acolo a disparut.
Padmi chicoti abia abtinandu-se sa nu
izbucneasca in ras. Corpolenta femeii facea ca
toata agitatia de care era cuprinsa in timp ce-I
descria intamplarea de dis de dimineata sa
arate ca un elefant care incerca sa danseze din
buric la un balci.
-          Nana, Nana ma faci sa mor de ras.
Nu a fost tigru ci o tigroaica. Si nu mi-a
mirosit picioarele ci a lasat in pat la picioarele
2
mele o scrisoare apoi pana sa vi tu in camera s-
a transformat in maimuta si a fugit pe
fereastra.
-          Copila, ce aiurezi tu acolo, sari ca
arsa femeia, tigru sau tigroaica ce o fi fost m-a
speriat de moarte dar io nu am vazut nici o
maimuta… scrisoare … ce scrisoare ? unde
este, ce scrie in ea?
Apoi cunoscand “talentele” lui Padmi se
linisti brusc. Padmi nu mintea niciodata. Fara
nici o educatie in acest sens nimeni nu isi
aducea aminte vreodata ca Padmi sa fi spus
vreo minciuna. De asta surorile ei nu o voiau
prin preajma.
-          Unde e scrisoarea! Ce scrie in ea?
Intreba doica cu o curiozitate devoratoare pe
chip.
-          Uite-o, ii intinse padmi papirusul
legat tinut sul de un sarpe de aur cu ochi
rubinii.
Inainte sa il atinga doica intelese ce era acel
papirus si ochii I se umplura de lacrimi.
-          Din ziua nasterii tale am stiut ca ele
te vor dar speram ca dupa atatia ani in care nu
au mai manifestat vreun interes fata de tine, te-
au uitat.
Spirala de aur care inconjura pergamentul
in forma de sarpe de aur cu ochii din rubine
rosii era semnul cunoscut in tot regatul al unui
mesaj de la templu. Doica ii inapoie papirusul
nedesfacut.
-          Doar tu il poti citii. Stiu ca scrisorile
lor nu pot fi citite decat de destinatar si sunt
periculoase pentru oricine altcineva ar vrea sa
le citeasca. Sa citesti atenta o mai sfatui
femeia. De obicei odata citita scrisoarea se
distruge singura. Sa pastrezi cobra de aur. O sa
ti se potriveasca ca o bratara pe mana si va fi
semnul ca esti acceptata la templu.
Cu ochii mari de uimire si rasul inghetat pe
fata Padmi muta de uimire lua papirusul din
mana doicii sale si in momentul in care atinse
cobra de aur aceasta se desfacu singura si ca
un sarpe adevarat I se infasura in jurul
incheieturii stangi apoi intepeni. Devenise din
nou o banala bratara.
-          De unde sti toate astea Nana?
-          Candva am lucrat pentru una din ele.
Apoi ea a plecat dintre noi …
Fara sa mai zica nimic inca plangand
femeia iesii din incapere si lasa draperiile sa
cada in urma ei. Padmi isi cobora privirea pe
scrisoarea din mainile ei si incepu sa citeasca.
 
             Scumpa noastra Padmi
 
            Ea ne-a transmis ca te-ai intors
printre noi. Te asteptam pline de nerabdare la
Templu in ziua de Tripura Sundari unde vei
participa la Initierea  in tainele adoratoarelor
perfectiunii. De indata ce citesti aceasta
scrisoare te vei duce la mama ta si ii vei arata
cobra de aur. Ea va sti ce are de facut.
 
Un fosnet de draperii o anunta ca cineva
intrase in incapere. Surprinsa ridica privirea de
pe scrisoare si isi vazu mama care o provea cu
o expresie nemaintlnita. Parea ca se privea un
sfant nu propria fiica pe care o crescuse timp
de 16 ani.
-          Deci este adevarat. Alerga inspre
Padmi si o lua in brate. Ele te-au chemat…
-          Mama? Ce se intampla? Ii intinse
scrisoarea dar chiar in timp ce isi misca bratul
aceasta se transforma in cenusa si mana ii
ramase goala.
-          Scrisoarea este numai a ta, eu pot
doar sa recunosc semnul lor si sa fac ceea ce
am jurat sa fac cu mult inainte de a te naste.
O lua din nou in brate si de data asta Padmi
simti pe gat lacrimile ei fierbinti. Se desprinse
apoi si cu un gest se indrepta isi reculese intr-o
fractiune de secunda fiinta si cu cel mai plat
glas auzit de Padmi la mama ei acesta ii spuse
– Vino! Si o prinse de mana ajutand-o sa
coboare din pat. Goala iesita de sub
asternuturile de pat Padmi era o priveliste care
ar fi taiat respiratia oricui. Mama sa si doica
care revenise intre timp o privira ca pe un
giuvaer nepretuit.
- Vino Padmi! Nu avem timp de pierdut.
Solia Maharajahului va reveni chiar azi sa te
duca la palatul sau din capitala pentru a te
casatorii cu fiul sau. Asta nu trebuie sa se
intample. Tu trebuie sa dispari inainte de a
reveni solia de petitori si ei deja au anuntat ca
ajung azi la amiaza.
- Mama, lucrurile par asa de ireale si se
desfasoara asa de repede… maharajahul ma
vrea pe mine ca sotie a mostenitorului viitorul
rege al tarii si eu regina lui? M-a ales pe mine
si eu fug de asta?
- Of fiica mea sunt asa de multe de explicat
si asa de putin timp. Uite hai sa te imbracam si
intre timp iti explic pe scurt ceea ce stiu.
O trase spre cufarul cu haine, pe care il
deschise si pe jumatate afundata in el incepu sa
vorbeasca.
3
- Batrana care a venit sa te vada te-a ales.
Sunt convinsa ca printul habar nu are cine esti
de unde esti sau cu arati. Dar ea a simtit ca esti
speciala in momentul in care te-a atins si cand
a plecat i-a spus tatalui tau ca pleaca sa vada si
celelalte fete dar ea stie ca a ajuns la capatul
cautarii sale aici si ca tu esti alegerea cea mai 
buna pe care printul o poate face. Tonul cu
care a vorbit cu tatal tau l-a facut sa inghete.
Maraitul unui tigru care urmeaza sa iti sara in
spate si sa te sfasie ar fi comparatia pe care
tatal tau a folosit-o atunci.
- Oh... batrana m-a ingrozit si pe mine si
senzatia ca m-a atins un tigru care isi alege
prada am avut-o si eu mama.
- Uite, si in timp ce femeia se ridica din
cufarul cu haine ii intinse o pereche de
pantaloni bufanti verzi si o camasa alba.
Padmi se imbraca tacuta apoi se privi in
oglinda. Hainele stateau pe ea mai degraba ca
pe un tanar baiat decat pe o fata. Mama ei
aparu in spatele ei si ii ridica parul intr-un fel
de coc in crestetul capului. Apoi doica incepu
sa-I infasoare rapid in jurul capului un turban.
Doar sanii mai tradau in acest moment
aparenta feminina a lui padmi dar doica ii
intinse un fel de pieptar care odata imbracat si
strans cu sireturile masca de bine de rau si
acest amanunt.
-          hai Padmi mai repede…
maicasa o prinse de un cot si o trase inspre
iesirea din incapere apoi pe trepte in jos.
Cotira spre bucatarie apoi spre poarta
servitorilor si iesira in curtea din spate a
castelului. Aici in agitatia de dimineata a
slugilor se indreptara spre grajduri de unde un
argat scotea de darlogi doi cai gata insauati cu
desagi de provizii pe ei. Argatul o ajuta pe
Padmi sa urce in  sa si apoi se intoarse spre
mama ei.
-          Hasi plecati chiar acum pe cel mai
scurt drum spre capitala. Fara popas daca
calariti zi si noapte ar trebui sa ajungeti
poimaine dimineata. Te duci direct la templu si
o lasi numai in grija uneia din cele zece
preotese. Raspunzi cu capul de ea. Baga mana
in una din cutele saariului ei si scoase o punga
in care se auzi clinchetul monedelor pe care o
inmana argatului.
    Cu o ultima privire pe care o arunca fiicei ei
femeia spuse iute.
-          Plecati…
 
 Padmi isi privi mama luung apoi Hasi lua
caii de darlogi si se indrepta spre poarta
castelului. Inainte de iesii pe poarta castelului
care ii fusese casa timp de 16 ani mai privi o
data inapoi si intelese ca viata ei intrase intr-o
noua etapa. Ca o sageata in inima intelegerea
faptului ca nu se va mai intoarce aici niciodata
o facu sa se incovoaie in sa. Una din tintele de
pe saua calului stralucii intens atinsa de razele
soarelui si viziunea viitorului se revarsa asupra
ei ca un uragan sfichiuind-o cu franturi de
imagini si fragmente ale unui viitor sumbru
plin de sange si moarte. Pana la amiaza
niciunul din locuitorii orasului nu va mai traii
iar palatul, palatul ei drag era doar o ruina
fumeganda…parintii.. frati si surorile toti erau
morti… si ea desi stia toate astea nu putea face
nimic… prinsa ca intr-o capcana asista
neputincioasa la macelul si distrugerea
nemiloasa a tot ceea ce iubise … intensitatea
trairii se franse brusc si lesina.
Cand se trezii afara era deja noapte. Caii se
miscau agale prin jungla deasa ici colo departe
in sus printre frunzisul copacilor mai aparea
cate un petec de cer instelat.
Hasi o privii incurcat.
-          A trebuit sa va leg de cal ca sa nu
cadeti domnisoara….
-          Toti cei pe care i-am iubit au
murit… sopti ea.
Hasi se apleca si ii taie legaturile care o
tineau in sa.
-          Am vazut flacarile din oras… se
pare ca orasul a fost atacat de o armata foarte
numeroasa care a distrus totul. Si apoi a
incendiat orasul si castelul. Dar ma intreb cine
a putut strecura o armata asa de numeroasa pe
nesimtite asa de adanc in regat. Sa fie chinezii
din nord? Nu prea cred ei nu sunt un genul
acesta de luptatori. Sau poate ca o fi fost o
banda de lotrii… sau ….
-          Nu te mai chinui Hasi nu au fost nici
chinezii, nici lotrii si nici altcineva necunoscut.
A fost vrajitoarea. Cand a plecat de la palatul
tatalui meu avea o privire de tigru in prezenta
prazii.
-          Dar a spus ca se duce sa vada si
fetele din tinuturile din jur pentru nunta
mostenitorului regal. Si avea doar o escorta
mica. Ca sa faca ce au facut cu orasul nostru
era nevoie de cel putin o mie de osteni si de
masinarii de razboi, cu care sa darame
portile… nu nu avea timp sa le aduca asa de
4
repede din capitala si am fi aflat. Ceva nu este
in regula, ceva imi scapa…
Calul lui Hasi scoase un scurt fornait si isi
ciuli urechile ascultand ceva atent in jur. Ca o
naluca barbatul aluneca din sa, prinse ambii
cai de darlogi si ii oprii pe marginea potecii.
-          Se apropie cineva. E noapte si
probabil inca nu ne-au vazut. Sa ne ascundem
in tufisurile de pe marinea drumului si sa
asteptam sa vedem cu cine avem de a face.
Se ascunsera in tufisuri si asteptara tacuti si
cu urechile ciulite. Dura doar cateva minute
pana ce pe poteca se auzira pasind copitele
unor cai si niste voci aspre care discutau. Cand
se apropiara putura chiar sa desluseasca
conversatia. Erau trei barbati
-          Vere de cat timp spunea vrajitoarea
ca au plecat cei doi din oras?
-          Spionul de la palat spunea ca au
plecat ieri dis de dimineata si s-au indreptat
spre jungla. Probabil fata a fost scoasa peste
noapte din palat si cei doi se duceau sa o
escorteze in vreo ascunzatoare…
-          Daca-I asa ar fi trebuit sa-I ajungem
pana acum. Urmele cailor lor arata ca au mers
la trap, iar noi am gonit caii pana aproape si-au
dat suflarea pana la tabara din jungla. Si
garnizoana de acolo a raportat ca doi calareti
au trecut in dupamiaza asta pa langa ei pe
drumul spre capitala.
-          Urmele dispar si se abat de pe carare
in jungla anunta cel ce mergea in fata. Si sunt
foarte prospete cel mult un sfert de ora.
Se auzi un zaganit de arme cand cei trei isi
scoasera armele din teci si descalecara. Apoi
Padmi auzi un zgomot ciudat chiar langa ea se
auzi ceva ca un fasait urmat de o plesnitura si
inainte sa poata intoarce capul sa vada despre
ce era vorba zgomotul se auzi din nou. Doi
dintre talhari sa prabusira fara nici un zgomot
cu gaturile strapunse de doua sageti. Cel de-al
treilea se oprii uluit si incerca sa fuga. Padmi
intorsese capul spre sursa ciudatului zgomot si
si-l vazu pe Hasi aruncand un arc mic din
mana duse iute mana la centura scoase un
pumnal pe care il arunca spre ultimul talhar
care tomai ajungea langa cal pregatinduse sa
incalece si sa fuga. Gestul omului se intrerupse
la jumatate cu bratele intinse cazu cu fata in
jos cand pumnalul il lovii scurt in ceafa. Foarte
rapid Hasi fu langa el si isi recupera pumnalul.
Ii scoase hotului turbanul si apoi il lega
fedeles. Padmi muta de uimire si oripilata de
scena violenta la care asistase inmarmurise
langa cai.
-          De ce i-ai ucis?
-          Pentru ca altfel m-ar fi ucis ei pe
mine, si tu ai fi fost in drum spre vrajitoare.
-          Si pe al treilea desi mort l-ai legat?
-          Nu e mort doar ametit. Am aruncat
pumnalul sa il loveasca cu manerul intr-un
punct sensibil din ceafa. Isi va revenii imediat
si o sa il faca sa ne spuna tot ce stie.
Hasi ascunse repede cele doua cadavre intr-
o vagauna si ii acoperii cu bolovani si frunze.
In finalul operatiunii daca nu ai fi stiut ce sa
cauti ciudatul mormant era invizibil. Dupa
modul in care carase cele doaua trupuri Padmi
intelese ca Hasi nu era nici pe departe un argat.
Forta si agilitatea acestui om erau mai degraba
cele ale unui om cu un trecut militar
indelungat iar indemanarea cu care il vazuse
manuind armele conduceau spre acelasi
rezultat. Fara sa se gandeasca Padmi ii spuse
plina de obida.
-          Esti un asasin! Nu stiu cum de mama
a avut incredere in tine sa ma trimita la
Templu.
-          Ah domnita, replica Hasi zambind,
maicata este cu mult mai periculoasa decat
mine. Si oricum un simplu multumesc pentru
ca mi-ai salvat viata se potrivea mai bine. Dar
cine sunt eu sa dau lectii de buna purtare unei
copile.
-          Tot un asasin ramai pentru mine!
Puteai sa ii ametesti pe toti trei, dar nu, tu ai
ales sa ii ucizi. Cine iti da acest drept?
-          Hi, hi, hi domnita,“talentele” mele
sunt treaba mea. Iar modul de a rezolva
lucrurile este tot alegerea mea. O sa ne miscam
greu si cu un prizonier cu trei ar fi fost
imposibil sa continuam drumul. Si cu tot
respectul, domnita, o sa te rog sa incaleci. I-am
promis mamei tale ca te duc in cel mai scurt
timp la templu. Si asta am sa fac.
-          Vrei sa spui ca te-a platit sa ma duci
la templu. Esti un simplu mercenar.
-          Ai mostenit-o pe mama ta. Si ea are
o limba pe masura de ascutita. Dar si un suflet
maret. Stiu ca si in tine inima pura este cea
care se revolta. Esti exact ca mama ta.
Niciodata nu era de acord cu pierderea oricarei
vieti indiferent daca era prieten sau dujman.
Dupa ce stapana ei m-a infrant ea a fost cea
care m-a salvat de la moarte. Si nu s-a
multumit numai cu atat. Ea a fost cea care mi-a
daruit nu numai o noua viata ci si un suflet viu.
5
Si pentru asta m-am legat sa o servesc pentru
tot restul zilelor pe care le mai am de trait.
Banii pe care mi i-a dat nu sunt o plata ci sunt
pentru caii de schimb mancare haine si orice
mai avem nevoie pe drumul spre Capitala. As
murii oricand cu zambetul pe buze ca sa ii duc
la indeplinire sarcinile.
Padmi incaleca in tacere. Scurtul discurs al
lui Hasi ii dezvaluise crampeie dintr-un trecut
al mamei ei pe care niciodata nu-l banuise.
Hasi il ridica pe talhar si-l aseza chiar pe calul
sau si ii lega picioarele pe sub sa ca sa nu cada.
Incaleca si el si pornira la drum. Ceilalti doi
cai ii urmara agale si ei.
Dupa vre-un ceas talharul dadu semne ca se
trezeste. Vru sa-si pipaie ceafa dar constata ca
mainile ii erau legate. Mormai o injuratura si
se indrepta cat putu in sa. Hasi ii facu semn lui
Padmi sa taca.
-          O sa platiti scump faptul ca ne-ati
atacat. Vrajitoarea o sa va jupoaie de vii.
-          Eh vrajitoarea este departe si aici in
mijlocul junglei nu avem de ce sa ne temem de
ea.
-          Fraierilor, tabara armatei sale este la
nici un ceas de aici. La ceasul asta cred ca deja
s-a intors in tabara dupa ce-au ars orasul. Si
daca nu dam nici un semn o sa ne caute. Se
opinti iar in sa. De fapt cred ca ne cauta deja.
-          Ce pacat ca nu o sa va gaseasca
nimeni, rase Hasi apoi isi strunii calul alaturi
de cel al talharului.
Brusc talharul se mai opinti o data si reusii
sa isi elibereze o maina, fulgerator scoase la
iveala un mic pumnal cu care incerca sa-l
loveasca pe Hasi. Dar experimentatul Hasi il
astepta deja. Ii prinse mana intr-o stransoare ca
de menghina si pumnalul talharului scapa. Iar
in secunda urmatoare sabia lui Hasi se oprii la
gatul lui.
-          Inca o miscare si te alaturi
complicilor tai pe lumea cealalta.
Ca un sarpe talharul sa lasa sa cada de pe
cal agata pumnalul de pe jos isi elibera
picioarele si printre picioarele calului lui
Padmi se facu nevazut in jungla. Mult mai
silentios dar la fel de rapid Hasi fu pe urmele
lui.
- Stai aici. Ma intorc repede.
- Nu-l ucide! Ii striga fata. Dar Hasi
disparuse in jungla.
Auzul antrenat al lui Hasi ii spunea fara
gres unde fugea talharul. Si urmarirea era mai
mult palpitanta pentru el decat tensionata. De
ani de zile nu mai simtise placerea vanatorii de
oameni prin jugla si savura ocazia pe care
viata i-o scosese in cale. Jungla se rarea semn
ca se apropiau de margine. Zgomotul fugarului
se puierdu intrun muget rasunator de elefant
suprapus peste un racnet uman curmat la
jumatate de un sunet straniu ca si cum un urias
ar fi strivit o insecta. Hasi incetini si se
stracura precaut printre arbusti. Privelistea pe
care o vazu il infurie putin si il facu sa
zambeasca aproape simultan. Fugarul nimerise
peste o turma de elefanti care se speriasera si il
calcasera in picioare fara mila. Elefantii inca il
mai striveau dar omul murise deja. “Si uite asa
placearea si rafinamentul vanatorii este stricata
de interventia fortei brute…”. O ultima privire
spre turma de elefanti ii smulse o expresie
uimita. Desii era noapte ochii lui antrtenati nu
se inselasera, unul din elefanti era alb.
Abandona urmarirea si se intoarse la Padmi.
Fata ii arunca o privire ucigasa..
-          Nu te uita asa la mine, aveam de
gand sa-l capturez viu dar a nimerit chiar sub
picioarele elefantilor...
-          Asta este o scuza jalnica si sa sti ca
moartea celor trei te va urmarii tot restul vietii.
Ramai un ucigas cu sange rece. Chiar nu
inteleg cum a putut mama sa ma dea pe mana
unuia ca tine...
-          Stapana stia foarte bine ce face...
cand te-a dat pe mana mea. Raspunse iritat
Hasi. Ce fel de fiinta esti tu de nu poti sa vezi
ca tocmai te-am salvat de la moarte?
Tacerea adanca ii cuprinse pe restul
drumului pana spre dimineata. Cei trei cai
ramasi fara calareti ii urmau indeaproape parca
intreband muteste unde le-au disparut stapanii.
Hasi le auzea copitele pe drum si se simtea
teribil de incurcat. Desii replicase aspru
spusele fetei nu ramasera fara effect in sufletul
lui. “ai imbatranit Hasi, altadata nu ai fi ezitat
sa ucizi o armata iar acum iti pare rau ca unui
prost de trei talhari trimisi sa te ucida.”
Jungla ramasese de ceva vreme in urma lor.
Drumul serpuia acum printre pasuni si ogoare
cultivate semn ca se aflau aproape de un sat. In
lumina zorilor ici colo se puteau vedea taranii
care isi incepeau lucrul. Drumul nu mai era
pustiu. Cirezi de vite erau manate in strigatele
blande ale pastorilor. Padmi privea peisajul si
saluta in modul ei obijnuit inceputul zilei.
Chiar daca era pe cal inchise ochii si se lasa
topita amestecata in fluxul misterios al vietii
ce o inconjura de pretutindeni. Dupa cateva
6
minute deschise ochii si vazu pe marginea
drumului un barbat. Era gol pusca dar asta nu
era ceva neobijnuit. Trupul acoperit de cenusa,
parul crescut salbatic probabil nepieptanat de
ani, si mai ales ochii aceia vii a caror privire
parea sa te strapunga pana in cele mai ascunse
unghere ale sufletului revela oricui ca omul era
un sfant. Cand ajunse in dreptul lui se barbatul
ridica brusc in picioare si se adresa lui Padmi...
-          Copila nu te indoi de Dumnezeu
niciodata. Si niciodata nu incerca sa faci
dreptate in locul lui. Fulgerele lui Indra vor
strapunge gaturile demonilor cu chip de om iar
talpile lui Airavata (elefantul alb al lui Indra)
vor fi mormantul celor ce fug de pedeapsa Lui.
Chiar daca ai scapat de Indra nu poti scapa de
zeita care pazeste lumea. ... Iar TU si de data
asta indrepta mana spre Hasi ai face bine sa te
grabesti demonii au prins de veste unde
mergeti. Nu va mai cauta in regat ci va
asteapta acolo. Dar sa nu uitati cobra de aur va
fi inghitita in pantecele cel mare al lui Ganesha
si multe lucruri pretioase zac nevazute
inauntrul lui, dar nu le tulburati.
De parca nimic nu s-ar fi intamplat sfantul
se aseza din nou pe marginea drumului si
inchise ochii.
-          Exact ce ne lipsea un nebun care sa
ne spuna cimilituri. Si sa imi dea sfaturi despre
itinerar. Hei tu nu avem nevoie ...
Cuvintele lui Hasi se oprira la jumatea
propozitiei, pe marginea drumului unde fusese
batranul sfant nu mai era nimic. Dar nici nu
mai era nevoie Padmi intelese ambele mesaje
si le traduse pragmaticului Hasi.
-          Batranul avea dreptate. Am
considerat ca sunt mai buna decat Dumnezeu,
sit e-am judecat fara sa incerc sa inteleg. Iar
cand elefantul alb l-a straivit pe cel de-al
treilea bandit te-am judecat si mai aspru.
-          Stai asa de unde stiai ca era in turma
un elefant alb?
-          Nu stiam dar spusele batranului
descriu lupta de azi noapteasa cum am vazut-o
eu. In lumina lunii sagetile tale au fost ca doua
fulgere care le-au strapuns banditilor gaturile.
Iar un om care nuntreste uciderea altuia este un
demon cu chip de om. Acum ca tu confirmi ca
elefantul care l-a strivit pe al treilea este alb
totul se leaga.
-          Nu inteleg nimic. Cobra de aur???
Pantecele lui Ganesha??? Lucruri nevazute???
 -          Cobra de aur este bratara de la mana
mea... mai departe... nu stiu... probabil ca vom
gasi indicii pe drum...
-          Ha! Un batran nebun te-a facut sa ai
incredere in judecata lui. Cu mine cum
ramane. Eu ar trebui sa fiu cel care te duce la
templu nu un batran nebun care apare si
dispare tam nesam in mijlocul drumului si
toarna cimilituri cu galeata.
-          Hasi iti multumesc ca mi-ai salvat
viata azi noapte.
Sinceritatea simpla fara ascunzisuri din
aceasta propozitie il inmarmuri pe durul
barbat. “femeile astea te scot din minti si pe
cand stai cazut la pamant in loc sa te ucida cu
demnitate iti zambesc matern si te fac sa te
simti ca se joaca cu tine ca si o maimuta cu un
fruct. N-au nici o logica. Cel putin nu una care
sa poata fi inteleasa de mine.”
-          Si pe unde ar trebui sa o apucam
domnita pe drumul spre capitala?
-          Of Hasi! Pe drumul cel mai scurt.
Dar vom avea nevoie de o noua deghizare cat
mai repede.
-          Lasa asta in seama mea. Nici
maicata nu te-ar recunoaste dupa ce te
deghizez eu. Am nevoie doar de niste mici
“ingrediente” care se gasesc de cumparat la
orice piata, ca de exemplu piata de care ne
apropiem acum de pe partea dreapta a
drumului.
Deja se auzea harmalaia ce caracteriza orice
piata din orice tinut. Vanzatori si vanzatoare
care urlau cat ii tineau bojocii despre calitatea
extraordinara a produsului pe care il vindea
care era bineinteles superior celor similar care
sevindeau de “concurenta de alaturi”. In doar
cateva minute agitatia pietei ii invalui si vrand
nevrand aflara ca granele lui cutare sunt mai
bune pentru ca au fost binecuvantate de Durga,
altele erau binecuvantate de Kali altele de Tara
ca unele camile aveau cocoase mai rotunde ca
altele si asta garantat le facea sa reziste mai
mult fara apa in desert (noroc, ca stapanii lor
oamenii nu rezistau decat cateva zile) iar altele
aveau copitele mai late sau picioarele mai
lungi, ca gainile unuia fac oua mari ca cele de
gasca (de parca pentru asta nu erau la fel de
bune niste gaste) ca laptele unuia este dulce ca
mierea si mierea era de culoarea aurului (care
garantat o facea mai dulce ca a vecinului) si o
multime de trucuri de targoveti pestriti a caror
singura tinta erau banii cumparatorilor si nu
neaparat calitatile presupuse sau nu ale
7
marfurilor lor. Hasi si Padmi treceau printre ei
pana ajunsera la un loc de popas invecinat
pietei. Aici Hasi lega caii de un protap.
-          O sa cumpar cat pot de repede ce am
de cumparat si revin. Dupa care disparu in
multime.
Padmi astepta cuminte facandu-si de lucru
langa cai. La un moment se apropie de ea un
barbat urmat de doua slugi.
-          Hei baiete de unde ai caii astia???
Padmi nu isi dadu seama la inceput ca omul
i se adresa ei abia cand strainul ajunsese foarte
aproape de ea intelese ca acesta vorbea cu ea.
Omul se protapii in fata ei si vorbi din nou.
-          Da tu baiete de unde ai caii acestia?
-          Din jungla, spuse cu o voce cat mai
groasa.
-          Caii astia sunt ai mei. Au fost furati
de la hanul meu de catre trei barbati cam
dubiosi care au inoptat ieri la noi. Dimineata
cand m-am trezit grajdarul era mort, si imi
lipseau trei cai.
-          Domnule daca astia sunt caii
dumneavoastra puteti sai luati inapoi. Cat
despre hotii se pare ca au murit. Uite-l pe
insotitorul meu. Va va lamurii el mai bine.
Intradevar in spatele celor trei neauzit
aparuse Hasi. Desii nimic nu trada exterior
asta Padmi mai mult simti ca barbatul era
pregatit de lupta.
-          Hasi, acesti domni afirma ca, acesti
trei cai sunt furati de la hanul lor.
-          Caii i-am gasit in jungla. Posesorii
lor de azi noapte sunt pe cealalta lume. Dar de
unde stiu eu ca sunt caii vostrii? Intreba Hasi.
-          Mainile celor doua slugi zvacnira
spre hangerele de la brau. Dar stapanul lor ii
opri printr-un gest.
-          Acesta este sigiliul casei mele, si le
arata un inel cu un Ganesha stilizat. Daca veti
privii caii veti vedea ca sunt insemnati cu
acelasi semn pe crupa.
-          Scuzele noastre pentru neincredere,
dar trebuia sa ne asiguram ca nu dam caii pe
mana altcuiva decat a stapanilor lor de drept.
Puteti lua caii sunt ai vostrii.
-          Scuze acceptate, nici eu nu as fi
procedat altfel. Rosti strainul in timp ce argatii
dezlegara caii si ii luara de darlogi. Daca aveti
nevoie de mancare sau un loc de odihna sunteti
invitati la hanul meu Cioplitorul in piatra. L-
am numit asa deoarece fiul meu este cel mai
renumit sculptor din tinut. Sa va ocroteasca
zeii ca m-ati scos dintr-un mare necaz. Fiul
meu tocmai a terminat o statuie pentru palatul
regal si fara caii astia nu puteam sa o trimitem
sa ajunga la timp pentru sfintirea din ziua de
Tripura Sundari. Toata munca fiului meu din
ultimul an ar fi fost in van.
-          Deci o trimiteti in capitala?? Se
pomenii Padmi intreband.
-          Da este o statuie a lui Ganesha
pentru templul familial al regelui. O adevarata
capodopera, dar pe care nimeni nu o va putea
privii decat dupa ce va fi sfintita de marea
preoteasa de la Templu si de Gurul personal al
regelui.
-          Venim cu dumneavoastra la han.
Chiar as avea nevoie de un pic de odihna.
Hasi...!
-          Nu mai era nevoie de nici o pregatire
batranul luptator dezlagase déjà caii si se
apropia.
-          Numele meu este Baurit. Hanul meu
este la doua strazi de aici dar voi veti fi
oaspetii casei mele care este la marginea
satului.
Baurit isi iubea fiul. Intr-un anume sens il
idolatriza. Fiul meu este un sculptor inspirat de
zei. In tot regatul nu o sa gasiti unul mai bun
ca el. Statuile lui sunt extraordinare.
-          Cand o sa plece statuia spre capitala.
Intreba Padmi?
-          In maxim un ceas.
-          Vrem si noi sa ajungem in capitala.
Putem insotii convoiul?
-          Bineinteles. Convoiul poate pleca
prin gratia voastra. Noi eram la piata in cautare
de cai. Dar cai invatati cu atelaje mari pentru
statui nu se gasesc nicaieri in sat. Oricum o sa
mergem in cea mai mare viteza. O sa calatorim
zi si noapte. Regele a aranjat cai de schimb
peste tot, nu o sa fim opriti la nici un punct de
control si o sa ajungem intr-o zi si o noapte
Padmi zambi in sinea ei. Batranul avusese
dreptate. Nu se facuse inca amiaza si déjà se
aflau in goana cailor pe drumul spre capitala.
La locuinta lui Baurit mancasera bine, si chiar
avusera timp sa se odihneasca o ora. Acum in
goanna cailor lumea pe care o cunostea
disparea cu repeziciune in urma. Statuia era
inchisa intr-o lada plina cu paie indesate astfel
ca hurducaturile drumului nu o afectau. Spre
seara schimbara caii la o garnizoana langa un
oras apoi continuara. Pentru o fata de la tara
viteza cu care se miscau era dea dreptul
ametitoare. Se lungii in caruta langa statuie si
puse mana stanga pe lada uriasa. Se pare ca
8
adormii asa pentru ca avu un vis tare ciudat.
Bratara cobra de la mana se descolacii si
patrunse in lada prin crapatura dintre doua
scanduri. Padmii vedea prin ochii cobrei cum
aceasta se apropie de statuie ii intra in gura si
apoi surpriza se afla intr-o incapere mica
ticsita cu o multime de podoabe de aur si
pietre petioase. Cobra iesii din gura stauii si se
tara pe pantecele statuii unde gasii un nasture
de piatra straniu ce avea o gaura cu o forma
inconfundabila. Era forma unui locas pentru o
cheie. Cobra se intoarse si se infasura pe mana
fetei. Padmi se trezi agitata. Zorii mijeau pe
cer spre est cand atelajul ajunsese la ultimul
punct de control in apropiere de capitala. Caii
erau pregatiti si in timp ce acestia erau
schimbati Padmi intelese complet profetia
sfantului. Un ostean se apropie de surgiul
carutei si ii spuse.
-          Pana la oras ai ai doua ore de mers.
Pana la sfintire mai sunt douasprazece ore. Hai
intra sa mananci o mancare buna tocmai se
serveste masa de dimineata la noi. Surgiul se
intoarse spre Hasi.
-          Eu o sa raman o ora pe aici cu
ostenii sa manac. Daca vreti ma asteptati daca
nu puteti continua singuri.
-          Multumim facu Hasi pe ursuzul
credeam ca te grabesti sa ajungi. Noi o sa
mergem mai departe. Ne grabim sa ajungem in
capitala. La revedere.
Coborara amandoi si in aparenta se
indreptara spre drum. La prima curba insa se
oprira si se ascunsera. De cum surgiul se
indeparta de caruta ei se apropiara prin partea
opusa. Folosind un pumnal Hasi desprinse o
scandura mai lata de pe o laterala a lazii si se
strecurarara cu greu in paiele ca inveleau
statuia. Hasii trase scandura la loc cu atta forta
incat si cuiele isi reluara lacasurile firesti
nalasand nici o urma a intruziunii lor. Ajunsera
langa pantecela imens al statuii si padmii isi
apropie bratara de catarama. Cobra de aur se
descolacii imediat si intra in lacasul cheii. Se
auzii un imperceptibil clic si Hasii reusii cu
niste eforturi supraomenesti sa deschida
ascunzatoarea din pantecele statuii. Padmi se
strecura inauntru si proptii un pocal de aur in
deschizatura. Cu mare efort se strecura
inauntru si Hasi. Apoi lua pocalul din
deschizatura si aseza capacul la loc. Cobra
inchise incuietoarea catarama si apoi se
strecura inauntru prin gura statuii. Asteptara
parca o eternitate pana cand simtira
hurducaturile specifice deplasarii carutei.
>>>>>>>>>>   arcasi,.. se pregatesc sa traaga
Cand atelajul ajunsese la poarta de vest a
cetatii capitala un strajer insotit de o silueta
invesmantata in mantie cu capul acoperit de o
gluga se apropiara de surgiu.
-          Ce aduci aici? Intreba strajerul
portii.
-          Statuia regelui. Uite aici
documentele... nimeni sa nu ma opreasca pana
la palat.
-          Silueta ascunsa in mantie urca langa
surgiu. Sunt aici sa te ghidez prin cetate. Te
asteptam de acu o saptamana...
-          De poarta se apropia un grup de
soldati. La vederea lor silueta ascunsa se
incorda. Soptii aproape imperceptibil
-          Hmm... garda personala a regelui,
apoi tare: Misca caruta asta daca ne ajung
soldatii aia niciunul nu mai vede ziua de
maine.
Surgiul nu astepta un al doilea imbold.
Cateva racnete si pocnete din bici si caruta se
puse in miscare foarte repede. In viteza gluga
insotitorului misterios cazu pe spate
dezvaluind o femeie intre doua varsete, foarte
frumoasa si cu aerul acela inconfundabil al
oamenilor invatati sa conduca. Fata ei nu trada
nici o umbra de frica.
-          Prima la dreapta, pe strada asta drept
inainte.
-          Ma scuzati majestate dar drumul asta
nu duce la palatele regale... pare ca ne
indreptam spre Templu...
-          Esti perspicace surgiule... asa este ne
indreptam spre templu, statuia asta a ta a
inghitit o prietena de a mea... ca sa spunem
asa...
-          Cred ca ne urmaresc niste calareti...
-          Mana mai tare ... lasa calaretii in
seama mea...
Cu o agilitate nebanuita femeia sari
deasupra pe lada si incepu sa gesticuleze
ciudat in aer... urmaritorii incepura aproape
imediat sa se confrunte cu o serie de ghinioane
care ii incetineau facand distanta dintre ei sa
creasca din ce in ce mai mult. Baloti de matase
se rostogoleau din senin pe drum, caii se
impiedicau in te miri ce, haturile sau scarile si
chiar seile se rupeau, ba chiar la un moment
dat un calaret care insista sa se apropie se
trezii cu o gaina care literalmente se izbii de
fata lui intr-un nor de pene si cotcodaceli.
9
Stapana ne apropiem de templu ce fac, pe
unde intru? Aoleu.... calea este blocata de
-          Zambind femeia se intoarse langa el
si il saruta pe ureche soptandu-i
-          Nu-ti fie teama dragul meu nici o
sageata nu ne va atinge... condu caruta direct
spre intrarea principala in templu.
Aproape ametit de incantarea surgiul ignora
amenintarea din fata si vazu cum sagetile trase
se opreau parca in zbor si cadeau pe jos apoi in
cateva secunde trecura peste si prin liniile de
soldati ce le barau drumul.
-          Acuma franeaza dragule ii soptii in
ureche senzuala voce a femeii...
Tocmai patrunsera sub arcadele immense ce
strajuiau intrarea principala in templu. In
spatele lor soldatii ce le barasera calea ii
priveau cu ura rece isi ridicara arcurile sa
trimita inca o salva de adio dar ciudat se auzi
un plesnet sec si toate corzile arcurilor pleznira
deodata. In curtea interioara a templului noua
femei ce pareau surorile insotitoarei din caruta
se indreptara spre caruta care in incercarea
disperata de a se opri se rasturna. Lada se
rostogoli odata apoi imensa grutate a statui o
sfarama. Intr-un mod straniu statuia ajunsese
in picioare in mijlocul curtii. Lada si paiele in
care fusese ambalata zaceau imprastiate pe
traseul de la caruta la statuie. In cateva
secunde cele zece femei inconjurara stauia si
ingenuncheara. Isi ridicara bratele spre cer si
incepura o incantatie monotona in cor. Aparut
parca din mantia fluturanda a uneia din cele
zece femei un batran gol acoperit cu cenusa
pasii in cercul format de femei. Se apropie de
statuie si puse mana dreapta in dreptul inimii
acesteia. Nu spuse nimic dar intreaga curte a
templului era plina de prezenta lui. Incet din
gura statuii o cobra de aur se tara sprea
catarama de pe pantecele statuii. Odata ajunsa
isi introduce coada in gaura cheii si deschise
trapa secreta. Batranul facu un pas inapoi si
rostogolindu-se dea valma cazura afara Padmi,
Hasi, si o multime de pietre pretioase si
ornamente de aur si un pocal. Cu gesturi
precise batranul lua de jos pietrele pretioase si
ornamentele si le aseza la lacasurile lor de pe
suprafata statuii. Cand termina statuia avea un
coif de aur, tinea un pocal, avea inele si tot
felul de podoabe pe mani si picioare, iar ochii
sclipeau de parca ar fi fost vii cu lumina
reflecatata de diamante. Cu o voce tunatoare
batranul poruncii statuii...
 -          RIDICATE... SI URMEAZA-MA!!!
Statuia se ridica si il urma pe batran afara
din templu. La intrare fu incadrata de o
multimede curiosi care asteptasera
respectuoasi desfasurarea ritualului. Curand
statuia era insotita de un adevarat alai ce
devenea tot mai numeros in fiecare clipa. Sub
o ploaie de flori si de grane sfintite statuia
pasea in urma batranului zguduind casele pe
langa care trecea in drum spre palatul regal.
Dupa ce multimea se indeparta de Templu
pe urmele statuii cele zece femei ramasera
nemiscate un timp. Hasi Padmi si surgiul
carutei erau singurii care mai ramasesera in
piata asistandu-le.
Ca la un semn femeile se ridicara, se
inclinara respectuos spre o prezenta nevazuta
din central cercului dupa care se indreptara
spre cei trei. Cea invesmantata in mantie care
condusese caruta spre templu se apropie de
Padmi se inclina si rosti:
-          Ne bucuram sa te revedem. Stim ca
esti obosita si tulburata de cele intamplate dar
o sa ti se ofere ocazia sa intelegi. Noi suntem
cele zece preotese adoratoare ale Perfectiunii
Divine. Bine ai venit la Templu. Mari condu-o
intr-o camera de oaspeti si ajut-o sa se
odihneasca.
Padmi simtea ca i se taie respiratia si ca
pamantul ii fuge de sub picioare. O fata care se
apropiase de ea o sprijini so o ajuta sa intre in
una din aripile administrative ale templului. O
conduse pana intr-o incapere plina de lumina
ce comunica cu o mica gradina. Aici fata o
ajuta sa se dezbrace si o spala si o imbaie, ii
aduse niste haine curate si o aseza intr-un pat.
Padmi adormii aproape imediat.
 
 
Molfuz si simtindu-se tradat Maron, surgiul
carutei ce adusese statuia in oras se plimba
fara nici un tel pe strazile capitalei. Cand si
cand la rastimpuri de pe strada mare ce lega
templul de palatal regal uralele multimii
ajungeau pana la el purtate de vant. Dupa ce
asistase la minunea ritualului de sfintire a
statuii ramasese singur in piata interioara a
templului. Se simtise folosit si abandonat ca o
unealta ce devenise nefolositoare. Trezirea din
vraja preotesei il lasase in lumea reala care ...
pur si simplu era asa de URATA. Mirosul fetid
si umed ce il inconjura pe stradutele mahalalei
parea ca ii completeaza tabloul despre lume
derulat de mintea lui. Fara sa isi dea seama
10
ajunsese pe marginea raului in aval de locul
sacru de imbaiere rituala al cartierului. Departe
in susul raului o forma uriasa se indrepta spre
mijlocul raului. Odata ajunsa acolo statuia se
apleca ridica in palmele de piatra facute caus
apa tulbure a raului si o oferii soarelui. Desii
nimeni nu putea vedea asta in cateva secunde
apa devenii limpede ca si un cristal, iar statuia
isi lasa bratele in jos pana in dreptul pieptului.
Apoi protejand ca pe o comoara nepretuita apa
din palme pasii incet incet afara din rau.
Cateva picaturi de apa sfintita cazura nevazute
in rau... Multimea urla in extaz apoi ca un
singr trup oamenii navalira in apa. Maron se
aseza pe marginea raului doar vag constient de
spectacolul ce se desfasura in zare. Aproape
complet absorbit in starea sa de uitare nu auzi
si nici nu observa cum dupa un timp  mai sus
cu zece metrii de el tacuta ca o umbra o silueta
se arunca in undele raului. Pleoscaitul apei nu
il  facu sa isi ridice ochii cu care isi privea
picioarele ce dispareau in apa tulbure... si ca o
vraja picioarele devenira din ce in ce mai clar
vizibile si dupa aproape o jumatate de ora
Maron intelese ce se petrecuse in aval cand
statuia intrase in rau pentru baia rituala. Prin
apa limpede ca un cristal putea vedea clar
fundul apei aflat la cinci metrii sub el. La
inceput nu realiza ce vedea, parea o umbra
unduitoare purpurie ce il privea de sub unde cu
o expresie plina de tristete... apoi intelese... era
o zeita a raului ce se intrupase pentru el ca
rasplata pentru ajutoarul ce il oferise de
dimineata... fara sa ezite Maron sari in apa sa
isi intalneasca zeita... purtati incet de undele
raului cei doi se privira in ochi prin apa
limpede si cristalina a raului. Traiau amandoi o
uimire atat de intense incat mintea lor
ramasese undeva departe.. si oricum nimanui
nu ii pasa de asta. Apoi ca intr-o vraja rupta el
intinse mana sa o atinga. Stia ca nu este permis
muritorilor sa ii atinga pe zei dar in acele
moment tot ceea ce stia era foarte departe
izolat intr-un ungher al constiintei sale de unde
doar asista la ceea ce se intampla... mana zeitei
pe care o atinse nu parea deloc ireala... era
pictata cu hena in.. modelele complicate ale
mireselor hinduse... apoi ea ii prinse mana si
cu un gest brusc il impinse departe de ea. Rupt
din vraja pe care o traise din nou cateva
secunde Maron fu invadat de ceva care ii
readuse aminte unde era. Ca o despartire dura
de ceva foarte frumos fu brusc constient de
nevoia de aer si oricat ar fi vrut sa mai ramana
mainile si picioarele ghidate de un tainic
imbold il propulsara inapoi la suprafata. Alte
trupuri trecura vijelios pa langa el sarind in apa
plonjand in adanc. Ii prinsera zeita de maini si
fortat o ridicara la suprafata... Moron inca
zapacit si la limita rezistentei psihice incepu sa
isi piarda constiinta... cand se trezii era purtat
pe brate strapungand incet multimea. Langa el
zeita inconstienta si ea era purtata in aceeasi
directie. Lesina din nou... si se trezii la
picioarele uriasei statui. Privirea lui zari un
batran care tocmai ii turnase cateva picaturi de
apa in gura zeitei. Apoi o apasa brusc pe piept
si in uralele multimii Ea deschise din nou
ochii. Cand privirile li se intalnira din nou
amandoi fura socati parca un fior forte
puternic ii ardea in interior pe coloana
vertebrala... si lumea era asa de VIE... batranul
ii privi foarte atent prêt de cateva clipe apoi le
prise mainile si ... incepu incantatiile clasice si
atat de cunoscute oricui ale ritualului de
casatorie... un domn se desprinse cu greu din
multimea aflata aproape in delir si se indrepta
spre batranul ce savarsea ritualul casatoriei. La
scurt timp fu urmat de un alt barbat intrte doua
varste... ajunsera aproape de batran care
tocmai terminase consacrarea celor doua finite
pentru uniunea mistica a doi zei... brusc se
intoarse spre cei doi si glasul lui tuna
acoperind si amutind multimea...
-          Ce vreti tu cel care iti vinzi propria
fiica, si tu cel care crezi ca poti cumpara cu
bani puritatea inimii...?
-          Aceeasta... este fiica mea... spuse
primul barbat balbainduse vizibil socat de
duritatea din vocea batranului...
Cel de-al doilea barbat mult mai
experimentat sari repede in ajutorul primului.
-          Aceasta femeie este a mea, este
sortita sa fie sotia mea...
-          Sotia ta... bubui din nou glasul
batranului... sau averea ta... tu nu o iubesti pe
fiinta aceasta te casatoresti cu ea doar pentru
banii de zestre. Se intoarse apoi spre tatal fetei
si continua... priveste-ti viitorul ginere. Nu
pare deloc surprins de faptul ca fiica ta a vrut
sa se sinucida. Fiica ta este doar mijloul prin
care vrea sa ajunga la banii tai. Apoi ea este
chiar mai bine sa dispara... ca astfel sa isi
poata cheltui zestrea in bordelurile unde este
un obijnuit al casei si la jocurile de noroc. Nu-i
asa Charos din Varanasi spuse batranul
intorcandu-se spre celalalt barbat. Barba si
hainele de soi nu te pot ascunde de ochii Zeitei
11
pe care ai necinstit-o si de palosul lui Kali nu o
sa scapi.  Ai déjà o sotie, o a doua ar fi o
necinste in fata zeilor...
Netulburat parca de nimic batranul se
intoarse la oficierea ritualului.
-          Vietile voastre s-au sfarsit in rau...
acum si aici incepeti o  noua viata prin gratia
zeitei Tripura Sundari. Ea a fost cea care v-a
oferit aceasta noua viata.
-          Barbate cine este cea pe care o ti de
mana?
-          Este zeita intrupata pentru mine...
rosti Maron iar adevarul si transfigurarea din
cuvintele sale nu lasau nici o urma de indoiala
ca era convins de asta.
-          Femeie cine este barbatul pe care il
tii de mana?
-          ... este un zeu coborat din ceruri sa
ma salveze... de la ceva mai rau ca moartea...
continua ea abia auzit....
In multime chiar in primele randuri o
femeie isi acoperii repede fata. Iar ochii ei
scanteietori lucira crud.
-          Charos iubitule in sfarsit ne
regasim... si mana i se stranse pe stiletul aflat
bine ascuns in faldurile sari-ului.
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
>>>>>>  
Umilit, demascat si redus la tacere Charos
incerca sa se strecoare afara din multimea
absorbita de ceea ce se intampla langa statuie.
Tacuta ca o umbra o femeie il urma discret...
barbatul iesii din multime si cu pas grabit se
indrepta spre una din mahalalele ce margineau
stravechiul oras. Se oprii in fata unui han unde
intra intr-o mica curte interioara. Urmaritoarea
lui se oprii la oaresce distanta de han.
Cunostea foarte bine zona, pentru ca si ea
lucra si locuia foarte aproape de locul
respectiv. Chiar in spatele Hanului cu acces la
o alta straduta ingusta se afla un bordel
binecunoscut in mahala si chiar in oras. Iar
clientii hanului erau discret sau nu si clientii
bordelului. Putini stiau ca patronii celor doaua
stabilimente erau frati. Iar si mai putini stiau
ca exista un al treilea frate, oaia neagra a
familiei. Acesta fusese plecat in urma cu vreo
zece ani la Varanasi unde pus pe capatuiala
rapida sucise mintile unei tinere de familie
buna cu care se casatorise. Dar caracterul lui
de risipitor pusese repede stapanire pe banii
noii familii pe care ii tocase impresionant de
rapid la bordeluri si jocuri de noroc. In
incercarea de a mai stoarce niste bani de la
socrul sau isi necinstise proaspata sotie pe care
o trimisese acasa pe motivul ca nu fusese
primul barbat din viata ei. Desii era o
minciuna sfruntata biata femeie fusese aproape
omorata in bataie de familia ei si apoi aruncata
pe un maidan unde o lasasera sa o manance
cainii vagabonzi. O lege a firii insa mai presus
de vrerea lor facuse ca acei caini care erau
sortiti sa o omoare sa ii linga de fapt ranile si
sa o incalzeasca noaptea. Iar dupa cateva zile o
caravana care trecea pe acolo o lua cu ea.
Caravana era de fapt un bordel ambulant iar o
femeie parasita si abandonata in groapa de
gunoi era mana cereasca. Acolo Piri pe noul ei
nume de curtezana incepuse o noua viata o
viata in care clocise razbunarea in fel si chip.
Zece ani petrecuti in poate treizeci de
bordeluri in care cutreierase tot regatul. La
inceput fusese foarte greu. Barbatii isi
descarcau cu brutalitate frustrarile acumulate.
Fusese batuta, violata, sau amandoua impreuna
de zeci de ori. Indurase totul fara sa cracneasca
cu un singur gand RAZBUNARE. Incet
invatatse de la colegele de breasla si uneori
chiar de la barbati trucuri care ii garantau
oarescum siguranta. Dar femeia care o salvase
si in final o transformase in ceea ce era acum o
ridicase cu mult deasupra conditiei sale. Era
patroana de bordel si o cumparase doar pe ea
numai pentru a-i reda imediat libertatea.
"nimeni nu te poate forta sa fi daruita in ceea
ce faci, dar daca accepti sa continui o vei face
ca o fiinta libera. Femeia aceea o invatase
totul, de la stiinta fardurilor si a parfumurilor,
la controlul deplin al starii interioare si la
stapanirea deplina a artei amoroase." Cand
aflase ce poveste trista avea si cum isi cauta
sotul ca sa se razbune, femeia o chemase la ea
intr-o seara. Cuvintele ii erau vi inca in
amintirea ei "Singura diferenta intre un animal
si un om, este iubirea. Constinta existentei
iubirii este poarta prin care sufletul trece de la
animal la om. Fara indoiala fostul tau sot a fost
un monstru. Iar ca o regula nescrisa a vietii cei
ce vaneaza si omoara monstrii sfarsesc prin a
devenii ei insisi niste monstrii. Tot ceea ce ai
invatat de la mine este o invatatura imperfecta  totusi nu au fugit toti dupa pietre plimbarete...
in lipsa iubirii. Iar in aceasta privinta inima ta
otravita de ura pe care o porti pentru acest om
este o limita peste care nu poti trece. Imi pare
rau dar colaborarea noastra se incheie aici.
Daca accepti ti-am gasit un loc in oras unde
poti lucra libera contra unei parti din veniturile
tale. Ca o exceptie o sa iti pastrezi clientii tai
dar o parte din veniturile de la ei vor ramane 12
va revenii, partea ta va fi o treime, oricum la
clientii pe care ii ai si cu educatia ta nu iti va
lipsi nimic. Daca vreodata renunti din toata
inima la aceasta preocupare prosteasca intre
noi doua relatia poate sa continue pana atunci
tine minte: Zeitele pot alege in anumite
conditii sa fie monstrii dar monstrii nu pot
alege sa fie zeite." Femeia aceea tinuse la ea si
dupa ani de colaborare Piri simtea ca ii fuge
pamantul de sub picioare de necaz ca trebuise
sa se desparta de ea. Cumva amintirea sotului
ei o alungase din singurul loc care il simtea ca
o casa. Focul razbunarii ce ardea mocnit in
sufletul ei o mistui reaprins de acest incident
ce avusese loc cu cateva luni in urma.
Razbunarea ei avea sa fie crunta pentru asta. Il
cautase cu o asiduitate de nestavilit pe Charos.
Pana cand in sfarsit il gasise. Zeii il scosesera
in cale, iar ea nu va rata aceasta sansa. Acum
cand era asa de aproape de realizarea
planurilor ei se simtea incordata ca un arc gata
sa plesneaca. Apoi planul ii devenise clar in
minte. Ocolii cladirea hanului pana ajunse in
fata bordelului din spate. Aici intra si se
indrepta cu pasi siguri spre o odaie laturalnica
dar care putea supraveghea intreaga curte.
Inauntru o femeie tuciurie cu falduri de
grasime sub barba se intoarse lenes spre ea.
-          Piri ratacitoareo pe unde mi-ai
umblat...???
-          Am fost in oras sa vad minunea... ai
auzit? O statuie se plimba chiar acum pe
strazile orasului indreptandu-se spre palatul
regal...
-          Ieah... deci din cauza asta nu am nici
un client astazi... au tulit-o toti sa vada o piatra
ce se plimba prin oras... si pe nesimtite au
taiat-o si fetele.... bine ca ai venit tu cu vestile
ca altfel trebuia sa fac efortul de a merge sa
vad unde au disparut toti... dupa cum spuneam
clienti ioc.... asa ca o sa pot savura in liniste
bomboane... dar fetele alea ar trebui sa
pescuiasca niste clienti cand vin inapoi altfel
stapanul o sa fie foarte suparat... n-am incasat
nici o para chioara astazi... a si daca tot ai
venit ar fi bine sa dai o raita prin han poate
Piri ii arunca din mers o moneda pe care
grasana o inhata cu o agilitate nebanuita din
zbor... apoi cu un gest reflex o musca sa vada
daca nu este falsa. Vorbaria neincetata a femeii
o urmari pret de cateva minute in timp ce se
indrepta spre discretul culoar ce facea legatura
intre cele doua stabilimente. Isi zari barbatul
care tocmai urca spre odaia sa. In mod
ostentativ traversa curtea hanului si sariul ei
purpuriu cu clopotei isi facu efectul scontat.
- Hei tu... vin-o incoace... oprit la jumatatea
treptelor barbatul o astepta.
Se indrepta spre el si cand ajunse langa el
isi ridica privirea si ochii li se intalnira. Fata ii
era partial ascunsa de un voal dar Piri era
sigura ca barbatul nu ar fi recunoscut-o nici
daca l-ar fi invitat in patul ei. Cand se privea in
oglinda era si ea surprinsa de diferenta. Intre
fata inocenta de acum zece ani si femeia care
era acum diferentele erau uluitoare. Era mai
plinuta, parul era vopsit si aranjat diferit,
machiajul si cel mai important starea ei
interioara atenua mult asemanarile daca
barbatul si-ar fi pus intrebari.
- Am avut o zi foarte urata astazi. Mi-ar
prinde bine o companie agreabila care sa ma
inveseleasca.
- Sunteti un obijnuit al casei vad ca v-ati
prins rapid ce cautam pe aici... surase ea. Si
aproape se trada. La auzul vocii ei barbatul
avu o vizibila tresarire. Scuzati-ma domnule
daca v-am socat... Probabil ca am fost prea
directa Capul plecat, voce umila atitudine de
fetita inocenta. ceva din interiorul ei ii soptea
tainic ce are de facut.
Barbatul isi revenii si masca tresarirea
continuind-o cu o intoarcere brusca si
continuarea drumului spre odaie. Nu acum, nu
poate pleca asa. L-am cautat si ateptat prea
mult... parca auzind-o Charos intoarse capul pe
jumatate peste umar si ii spuse...
- Ei vii sau tre sa chem pe altcineva...?
- Sunt pe urmele tale, noi femeile ne
miscam mai incet si hainele astea nu ne prea
ajuta sa fim rapide.
- Eh asta asa este, dar va ajuta sa fiti
frumoase ceea ce este o compensare mai mult
decat profitabila.
- Da, pentru barbati. In timp ce urca facu un
semn cunoscut slugilor de la han si in cateva
secunde in urma lor urca un baiat ce ducea pe
cap o tava cu bautura si prajiturele. Meniul era
cunoscut pentru asemenea ocazii si slugile
stiau ce au de facut, platourile erau pregatite
din timp. Cand ajunse sus pe balconul de unde
se intra in camera lui Piri ii veni o idee...
- Dupa o zi asa de grea nu ai vrea mai bine
sa te relaxezi pe deplin in camera mea? Acolo
ai fi la adapost de ochi si urechi indiscrete si
hangiul nu se va supara ca ii deranjez afacerea.
13
- Ah fratele meu nu o sa ma alunge pentru
atata lucru.. iar dupa o clipa de gandire
continua... dar ai dreptate mai bine vin eu in
spate linistea de dincolo m-ar ajuta sa ma
relaxez mai usor. bineinteles daca imi pot
permite acest lux.
- Oh nu stiam ca sunteti fratele
proprietarului hanului... daca asa stau lucrurile
sigur o sa va puteti permite...
Un ranjet de lup aparu pe fata arsa de soare
a barbatului.
Femeia plecă capul şi mâna ei atinse ca din
întâmplare locul unde bine ascuns într-un fald
al sariului avea stiletul şi... îşi simţii inima
tresărind. Câteva secunde, în timp ce se
îndrepta spre camera ei prin culoarul „secret”
ce lega cele doua stabilimente, în femeie se
dădu o bătălie crâncenă. Acesta era bărbatul pe
care se jurase că o să-l ucidă, dar tot acesta era
şi bărbatul faţă de care simţise prima dată
atingerea pasionala a dragostei. Din adâncuri
neştiute nici măcar de ea irumpeau la suprafata
conştiinţei sentimente, sentimente care
fuseseră blocate de ani de zile, sentimente care
nu trebuiau să existe...
„Revinoţi femeie proastă. Ăsta îi monstrul
care ţi-a nenorocit viaţa. TREBUIE SĂ
MOARĂ!!!” ajunseră deja pe balconul care
ducea la camera ei şi voit o ocoli... pajul care
purta platoul cu prăjituri neaşteptându-se la
acea continuare nefirească a drumului se
oprise. Charos aflat chiar în urma băiatului şi
cu ochii lipiţi lacom de femeie călcă efectiv pe
băiat şi amândoi se prăbuşiră. Pe jos era un
talmeş balmeş de nedescris. Cei doi erau
literalmente tăvăliţi în resturi de prăjitură iar
Charos pe deasupra se tăiase la piept în
cioburile unui pahar. Când se ridică în picioare
expresia de pe faţa lui era aşa de nefericită că
Piri aproape izbucni în râs. Se reculese rapid
cu abilitatea antrenată a curtezanelor de a face
faţă situaţiilor neprevăzute şi înainte să
gândească ceva se pomeni ajutându-l pe bărbat
să se ridice... Însă după ce şocul surprizei trecu
bărbatul se smulse, sării în picioare şi mâna îi
zvâcni spre cingătoarea de la şold de unde
scoase un cuţit şi voi să se arunce asupra
băiatului. Sesizând pericolul Piri acţionă rapid.
Cu o voce de leoaică strigă la băiat:
-          Netreebnicu-le uite ce ai facut!
Dispari imediat din calea mea! Îngrozit băiatul
nu aşteptă un al doilea impuls şi spălă putina
rapid. Înainte ca Charos să poată reacţiona în
vre-un fel se întoarse spre bărbat şi îngenunche
în faţa lui şi cu vocea femeii disperate începu
să se jelească...
-          Oh stăpâne merit să mor... omorâţi-
mă acum. Femeia îl prinse de mâna înarmată
pe bărbat şi îşi propti singură lama în zona
gâtului. Repetase scena asta de zeci de ori cu
zeci de bărbaţi. Lama era într-un colier de la
gâtul ei, bărbatul nu ar fi putut-o rănii nici din
greşeală. Şi ca toţi bărbaţii dinaintea lui
Charos îşi trase cu un gest nervos mâna
înarmată. Nici un bărbat nu va accepta să facă
un lucru impus de femeie. Dar astfel îi tăiase
calea de a fugii după slugă şi câştigase timp.
Paznicii eunuci ai bordelului apărură tăcut în
spatele lui Charos. Dar Piri îşi voia răzbunarea
doar pentru ea... interveni rapid.
-          A fost o neînţelegere, spuse ea în
timp ce se ridica şi îşi îndrepta ţinuta.
-            Scuzaţi-mă domnule, permiteţi-mi
să mă revanşez pentru acest incident. Cu
permisiunea dumneavoastră o să vă conduc în
baie unde veţi fi spălat si hainele
dumneavoastră curăţate.
Văzând ezitarea bărbatului plusă...
-          Totul în contul casei... bineînţeles.
Eunucii se făcură nevăzuţi, şi Charos fu
vizibil uşurat. Piri care îl privea atent mai
plusă o dată...
-          Apoi dacă stăpânul mai doreşte
poate să mă viziteze... şi zâmbii cu subînţeles.
-          Vizita la tine în cameră tot din partea
casei? Întrebă bărbatul încercând să tragă
foloase de pe urma incidentului anterior...
Piri se felicită în gând reuşise din nou.
„Bărbaţii ăştia sunt aşa de previzibili. Ei şi
egourile lor. Gâdilă orgoliul, fi umilă apoi
zâmbeste fermecător şi or să uite orice.”
Lecţiile protectoarei sale se dovedeau o dată în
plus extrem de folositoare.
-          Permiteţi-mi să vă fac cunoscută
ospitalitatea REALĂ a acestei case. Apoi
stăpânul va hotărâ dacă va fi mulţumit sau
nu... având în vedere că sunteţi fratele
patronului sunt sigur că o să înţeleagă...
-          La naiba femeie, nu sunt un sărăntoc
şi frate-miu nu tre să-mi plătească distracţiile.
Apoi cu voce coborâtă – şi nici nu aş vrea să
afle că am fost pe aici. Dar aş aprecia mult
dacă tu ai fi cea care mă îmbăiază. Asta m-ar
ajuta mult şi să uit de incidentele zilei astea
nefaste.
Piri stia să recunoască o negociere
indirectă.
14
-          Sunt un pic tulburată după toate
astea nu ştiu dacă pot dar sunt sigură că slugile
de la spălător îşi fac foarte bine treaba. Şi eu
trebuie să îmi refac machiajul şi să mă
pregătesc...
-          Hmm. Ok. Dar după baie o sa vin
direct în camera ta si mă aştept la un tratament
regesc... am multe de uitat pe ziua de azi.
Femeia zâmbi dar voalul îi ascusnse faţa.
Clienţii erau spălaţi de eunuci. Iar acestia erau
constienti ca sunt slugi la bordel. Spalarea
clientilor era „completa”, nu existau exceptii...
Mulţi „lei” deveniseră mieluşei după „baie”.
Apoi îi veni o nouă idee. După ce erau bine
curatati de eunuci clienţii erau poftiţi să se
îmbăieze în bazin. Dar acum nu era nici un alt
client iar în bazin clienţii intrau goi, fara haine,
fără arme. O oportunitate perfectă pentru...
Inima îi zvâcni iar.
-          Vino!
Ascunzânduşi tulburarea dar cu inima
bătând nebuneşte se îndreptă spre băi. Doi
eunuci negrii supraponderali îl preluară pe
Charos care făcea feţe feţe. Se vedea clar că nu
era obijnuit cu astfel de „atenţii”. Piri se
strecură direct în camera bazinului cu apă bătu
din palme şi imediat apăru o fetişcană care o
ajută să se dezbrace de complictele veşminte.
Trupul ei gol se afundă în mica piscină din
centrul încăperii. Slujnica se apropie şi Pirii îi
şopti câteva instrucţiuni. Fata zâmbi apoi
dispăru după o draperie. Se reîntoarse curând
cu o tăviţă pe care se aflau câteva sticluţe cu
uleiuri de masaj şi stiletul. Apoi dispăru din
nou după draperie. După un timp Charon intră
în încăpere, cu un gest rapid femeia lăsă
stiletul să cadă la fundul apei.în timp ce se
întorcea spre el. Cu un zâmbet provocator se
adresa barbatului.
-          Baia asta era asa de îmbietoare că
pur şi simplu nu am putut rezista tentaţiei.
Sper că nu deranjez.
-          Să mă deranjezi cât mai des aşa.
Spuse bărbatul după care intră în apă şi se
apropie de ea. Dar elanul i se oprii la jumătatea
gestului. Pentru prima dată Charon îi privea
faţa descoperită şi era evident tulburat. Femeia
nu aşteptă. Se apropie de el şi-l întrebă..
-          Nu-mi spune... seamăn cu o fostă
iubită de-a ta...
-          Ăăă ... d..aa.. dar de unde ştii?
-          Ei... şti tu ... Zâmbi provocator.
„proast-o. acum ce te faci. Dacă te recunoaşte
totu se duce de râpă.” Apoi cu voce tare:
 -          Mi se spune destul de des asta... Ba
că seamăn cu fosta lui iubită,... ba că seamăn
cu nevastă-sa care a murit... ba ca arăt leit ca
prima lui dragoste... în timp ce vorbea se
apropie de barbat şi chiar începu să-l atingă
sau să se frece cu trupul provocator de el. Mie
nu-mi place asta... comparaţiile cu alte femei
nu îşi au locul aici... Aici suntem doar eu şi
tu... pe celelalte sau ceilalţi mai bine ii lăsăm
afară... Mâinile ei experte îl cuprinseră în
îmbrăţişare şi îi masau gâtul... ceafa... umerii...
-          Semeni cu...
Degetul ei i se aşeză tandru pe buze..
-          Sssst.. Ne place ca aici între aceşti
pereţi să fie o oază în timp. Fără trecut şi fără
viitor... sânii i se presau deja de piepul
bărbatului iar corpurile mai aproapiate nu
puteau fi...
-          Ai nişte mâini de aur... sopti el...
vrăjit şi treptat pătruns de relaxarea plăcută pe
care masajul femeii goale de lângă el i-o
producea. Încet gu gesturi stilate şi experte
femeia il conduse pe marginea bazinului unde
pe o bancă anume sculptată îl întinse. Se aşeză
lângă el îşi unse mâinile cu ulei şi reîncepu să-
l maseze. Curînd bărbatul pe jumătate adormit
de transa masajului gemea de plăcere. Mâinile
ei alunecau experte pe muşchii bărbatului. Cu
ochii închişi Piri îl „vedea” prin palmele care
presau, întindeau, ciupeau sau mângâiau
corpul bărbatului. Ici colo denivelări nefireşti
dezvăluiau cicatrici mai mici sau mai mari.
Ajunsă la mâini descoperii cu uimire la
încheieturi cicatricile specifice ale
sinucigaşilor, spatele purta stigmatele
inconfundabile ale biciului antebraţele umerii
şi pieptul aveau ici colo cicatricile clasice ale
cuţitelor sau sabiei, dar ceea ce o uimi cel mai
tare era neobijnuita vigoare a acestui trup.
Bărbatul deşii nu era mătăhălos emana forţă
fizică, nu avea aproape nici un pic de grăsime
pe el iar muşchii erau bine reliefaţi. Dar mai
era ceva, ceva... ceva ce nu trebuia să fie.
Amintiri ce o chinuiau dintr-un trecut ce nu
trebuia să existe... nu acum, nu aici... corpul ei
o trăda în cel mai neaşteptat mod... În timp ce
îl atingea simţea răspunsul corpului ei... sânii îi
deveniseră mai fermi cu aureolele erecte,
mâinile deveneau tot mai îndrăzneţe şi pe
nesimţite se trezii fercânduşi sânii de corpul
bărbatului gemând uşor ca un suspin... el se
întoarse pe spate şi ea îl încălecă... mâinile îi
semnalau cum dorinţa ia locul relaxării în
trupul bărbatului...
15
Ca preluată de o conştiinţă ce nu era a sa
Piri înţelese că planul ei nu va fi deloc uşor. Pe
de o parte bărbatul arăta mai degrabă ca un
luptător de circ decât a negustor, iar cicatricile
arătau că nu era deloc străin de mânuirea
armelor... pe de altă parte simţea cum o parte
din ea îşi dorea să fie cu acest bărbat aşa cum
nu putuse să fie cândva... În interiorul ei era o
furtună de contrarii pînă când brusc fu înfrântă
de revărsarea  propriei energii sexuale care o
copleşii...
Dacă până atunci bărbatul nu făcuse nic un
gest acum trezit de dorinţă începuse să o
atingă. Şi o atingea bine, chiar foarte bine... cu
o ultimă sclipire de conştiinţă trează ea îl
prinse de mână si aproape dezbracat îl târâ în
camera ei. Energia dorinţei îi întuneca
simţurile iar bărbatul îi răspundea din ce in ce
mai incitat la rândul lui... o ridică în braţele lui
puternice şi o lipii cu spatele de zid în timp ce
buzele lui le frământau pe ale ei iar întregul lui
corp era lipit de al ei susţinând-o cu presiunea
lui în aer. Odată eliberate din nou mâinile
bărbatului reîncepură alternativ să o mângâie,
să o strângă sălbatic din când în când dansând
pe trupul ei din ce în ce mai înfierbântat...
începu să-şi împingă lingamul în ea presând
ritmic mai tare... şi mai tare... în intrarea în
yoniul ei... expertă, aproape din instinct isi
contractă puternic muşchii de la intrarea
vaginului... îi plăcea prea mult tipul asta de
stimulare în care bărbatul o considera total
expusă şi la cheremul lui dar ea controla precis
şi instinctiv penetrarea „nici un barbat nu va
şti mai bine decât tine ce îţi doreşti în
momentele astea... ” îşi aminti ea cuvintele
salvatoarei, protectoarei şi mai ales profesoarei
sale...
Ca un fior amintirea femeii o readuse total
în simţiri... era ea si nu era ea... într-o ciudată
conştientizare părea că asistă neimplicată la
dezlănţuirea pasională a trupului ei. Scuturată
puternic de iminenţa orgasmului relaxă treptat
muşchii şi fu penetrată luuung, încet, ritmic şi
profuund... „nu lăsa amănuntele astea pe
seama bărbatului” Si cand lingamul lui o
patrunse complet contractă din nou muşchii
blocândul în interiorul ei savurand constienta
placerea iminentei orgastice. Sedus de
exprimarea extazului ei barbatul isi intetii
miscarile. Ii elibera brusc lingamul relaxandusi
complet corpul si asemeni unui val ce se
izbeste de o stanca orgasmul ii exploda in
trup.  Orgasmului ii scutura trupul in convulsii
ritmice cand fu invadata de o prezenta
interioara atat de vie si de intensa incat parea
ca tot corpul era ars din interior. Parea ca in
loc de sange prin vene ii curgea metal topit si
asta nu era tot. Toate simturile ei erau intr-o
stare de alerta maxima. Limba ii cazu afara din
gura intredeschisa si incepu sa rada. Era ca si
cum intr-un fel orgasmul se continua printr-un
ras ce ii scutura trupul. Era sprijnita cu spatele
de peretele de langa intrare... auzi clar
respiratia grea a eunucului ce trecea prin
dreptul ei pe coridor... cu o miscare fluida si
spontana scoase mana pe usa si ii subtiliza
tacut iataganul de la sold... barbatul ridica
ochii spre ea si fu ingrozit de ceea ce vedea...
ii simtii socul reverberand in corp pana in
lingam. Inainte ca el sa poata reactiona il
imobiliza in ea din nou. Rasul ii scutura fiinta
si ochii ei il pironeau cu o forta irezistibia. Ca
un fulger de lumina iataganul cobora spre
gatul barbatului. Putea efectiv sa miroase, sa
guste, sa vada, sa simta si sa auda simultan
groaza barbatului cand lama ii despica carnea
si vertebrele despartindui capul de trup. Inainte
sa cada prinse capul insangerat al barbatului si
il privii din nou in ochi. Intr-o fractiune de
secunda ii vazu intreaga viata... si... zambi.
Alte maini izvorate din corpul ei deschisera
pieptul barbatului si acolo infasurat in jurul
inimii lui gasira sarpele. Fara ezitare il
smulsera inainte sa poata musca mortal gazda
si si-l azvarlii in gura lacoma care-l devora
incantata... mainile inchisera la loc trupul si
evenimentele se derulara in sens invers.
Iataganul se misca inapoi, capul se lipi la locul
lui, limba ii reintra in gura, aseza neauzita
iataganul in teaca eunucului de pe hol si... era
scuturata convulsiv de orgasmul fara inceput si
fara sfarsit... intr-un tarziu deschise ochii si isi
dadu seama ca este in pat. Se ridica in fund si
sprijinindu-se de o perna incepu sa-l priveasca.
Eliberata de povara dorintei de razbunare
iubirea din inima ei irumpse cu o forta
coplesitoare. Dupa cateva secunde barbatul se
ridica si el si se sprijini de perete. Ochii lui
erau limpezi si o priveau asa cum isi dorise sa
o priveasca inca de acum zece ani. Se privira
asa o buna bucata de vreme... nici unul nu
indraznea sa vorbeasca ca sa nu strice vraja
momentului.
-          Tu esti! Sopti el transfigurat si cu o
infinita tandrete o imbratisa din nou.
Ea ii puse un deget pe buze ...
-          Sssst... vino... iubeste-ma...
16
Se lasa pe spate cu picioarele desfacute.
Barbatul ezita inca asa ca incepu incet sa se
mangaie singura... isi ridica unul din sani si isi
linse usor sfarcul in timp ce il privea pe sub
sprancene provocator. Incet cobora cu mainile
mangaindu-se pe coaste pe abdomen
apropiindu-se sovaitor si incet de yoni. Cand
isi atinse labiile tresarii si gemuu usor.
Barbatul tresarii si el aproape in acelasi timp.
NU ai pierdut nimic aici! Ce surpriza placuta.
Faptul ca el nu ejaculase in dezlantuirea aceea
orgastica era uimitor. Ma te-a ajutat... Erectia
lingamului lui ii pulsa in ritmul batailor inimii,
cand se apropie din nou de ea... Era atata
savoare in ochii lor incat nici unul nu
indraznea sa ii inchida... miscarile trupurilor li
se sincronizara in acea armonie savuroasa care
erupea din inimile lor... tacut constiinta unica
ce era insasi centrul fiintei lor se expansiona
extatic... placerea ce deveni orgasm se izbii ca
un suvoi de foc de aceasta constiinta care se
umplu de ea primind-o fara oprelisti... vibrand
la unison traiau insasi taina ultima a existentei
ce li se revela cu o intensitate coplesitoare...
**************************
Padmi deschise ochii si constata ca se afla
intr-o incapere din aripa stanga a Templului.
Sunetul clopotului ce o trezise se auzii din nou
si din nou. dar mai era ceva. Ascuns in ecoul
clopotului mai era un zgomot. Vesminte
frecate de piatra. Zgomotul venea dinspre
fereastra incaperii.
BAAAAAAAANNNNNG.
Un alt dangat al clopotului. Si o umbra
intunecata se salta peste marginea ferestrei si
sarii in camera. Liniste din nou,
BAAAAAAAANNNNNG.
Si iar zgomote de pasi apropiindu-se de pat.
Intrusul era un barbat complet imbracat in
negru. Ingrozita Padmi deslusii cu greu o a
doua silueta in spatele primeia. Doua luminite
rubinii sclipira scurt. Se auzii un clinchet
metalic si cataratorul se prabusii.
- Hasii intra si adu niste lumanari... se auzi
o soapta suava de femeie.
- L-ai dovedit stapana? veni raspunsul tot
soptit
- Da. A fost simplu. Cobra mea l-a muscat
de gat. A cazut ca un lemn inainte sa realizeze
ce i s-a intamplat.
- E mort?
- Hasi... de ce crezi ca am insistat sa ma
ocup eu de el? Bineinteles ca nu e mort.
Veninul cobrei l-a paralizat. Ah Padmi te-ai
trezit. Scuze pentru incident. Dar trebuia sa
vad daca stie unde stai. Acum stim ca avem un
sarpe printre noi.
- Un sarpe cu limba lunga... mustaci Hasi.
Padmi simti o miscare pe mana stanga.
speriata o ridica si apuca sa vada cum cobra de
aur se infasura la locul ei redevenind o
bratara... cu o fata uimita privi la femeie apoi
la mana ei apoi iar la mana femeii unde o
bratara identica arunca sclipiri in odaie.
- Ce se intampla? intreba Padmi.
- Cobra ta te-a trezit, a simtit si ea pericolul,
si probabil se pregatea sa te apere in caz de
nevoie.
Neauzita o tanara intra in incapere si puse
langa pat un vas cu apa curatat si un bol cu
uleiuri de baie apoi la fel de neauzita se retrase
si disparu pe coridor. Revenii dupa cateva
clipe cu un prosop si niste haine lejere.
- Ma, pot incepe imbaierea fetei? Timpul
este scurt si ritualul va incepe cu sau fara ea...
- Da, grabeste-te. Hasi ia trupul si du-l in
pivnita si inchide-l in o camera fara lumina.
Ne vom ocupa de el mai tarziu. Eu o sa plec sa
ma intalnesc cu surorile mele. Deja ma
asteapta.
Tanara fata o ajuta pe Padmi sa se imbaieze
murmurand in continuu o incantatie
nedeslusita. Poate apa calda, poate mirosurile
uleiurilor de baie poate mainile acelea
cunoscatoare care o ajutau sa se spele avura un
efect calmant asupre ei. La finalul baii fata o
ajuta sa se imbrace in vesmintele lejere pe care
le aduse. apoi o trase usor de mana.
- Hai domnita sa ne grabim, cred ca femeia
de la tatuajele cu hena s-a plictisit de moarte
asteptandu-ne.
Iesira pe coridor si la capatul acestuia
coborara doua nivele, traversara o curte
interioara si intrara intr-o incapere mica.
Mirosul de hena si multimea de instrumente nu
prea lasa loc de interpretare cu privire la
utilizarea incaperii. mai intai pielea mainilor ii
fu înmuiată cu un unguent special apoi cu
dexteritatea data de ani de practica fiecare
palma ii fu acoperita cu complexele tatuaje ale
mireselor. Urma fata unde fu accentuat
conturul buzelor sprancenelor si al ochilor...
-Sa nu atingi nimic pana nu se usuca
tatuajele... ii spuse femeia cand iesea din nou
in curtea interioara. Se grabira de aceasta data
indreptandu-se spre intrarea in templu...
Urcara rapid treptele de piatra si inainte de a
intra ii fura din nou spalate picioarele... fata
17
care o insotise isi impreuna mainile in dreptul
pieptului si se inclina soptind - Namaste...
Namaste... Namas...
Usa templului se inchise inapoia ei si se
gasi intr-o bezna aproape totala. O lumanare se
aprinse si dezvalui o femeie cu pielea neagra,
vitala si goala. Razand salbatic ii intinse un
vas ciudat semisferic plin ochi cu un lichid
rubiniu aproape negru. O voce din interiorul ei
ii spuse ca trebuia sa nu piarda nici macar o
picatura din lichidul din ciudatul vas. Femeia
neagra facu o pirueta si acum avea un palos de
calau in mana. Urland salbatic se avanta inspre
ea. Padmi vru sa fuga dar femeia neagra se afla
intodeauna intre ea si usa templului. La un
moment dat zari o grota intunecata la celalalt
capat al incaperii si fara ezitare patrunse
inauntru. intr-o bezna totala era intr-un tunel
foarte ingust prin care abia incapea sa se
strecoare. Hainele ii alunecara la picioare si isi
dadu seama ca femeia neagra ii taiase legatura
din jurul gatului ce sustinea hainele. Vru sa le
ridice si fu cat pe ce sa verse vasul. Un raset
lungubru se auzi in spatele ei si intelese ca era
urmarita. Cu frica in san si simturile alerte la
maximum incepu din nou sa inainteze prin
straniul tunel. „Ce-a fost asta”. Simtise ca o
parere cum peretele tunelului o atinsese ca o
mangaiere... „Din nou” De data asta nu i se
paruse ceva de dincolo de peretele tunelului o
mangaiase din nou. Rasul femeii negre se auzi
din nou de data asta foarte aproape. Trebuia sa
inainteze. Frica ii obliga picioarele sa se miste.
Si la fiecare pas peretii tunelului se frecau de
ea, o mangaiau, o ciupeau, incercau sa o
opreasca. Urmaritoarea ei era deja chiar in
spatele ei. Ii simtea respiratia in ceafa. Isi
dubla eforturile de a inainta. Tunelul era acum
o viermuiala continua. Neobrazate creaturi ale
intunericului o atingeau cu nerusinare peste tot
in cele mai intime si sensibile locuri. Iar
trupului ei ii placeau aceste atingeri. Chiar
cauta atingerea din peretii tunelului intunecat.
Atingerile nu mai erau o piedica la inaintare.
De fapt nici nu mai voia sa inainteze, uitase de
tot si de toate, betia placerii pe care i-o
provocau atingerile din tunel ii comvulsiona
salbatic corpul. Totusi bratul care ducea vasul
cu lichid ramanea nemiscat parca nu facea
parte din trupul sedus de placere. Cu o atingere
inghetata simtii lama urmaritoarei ei presandu-
i tot mai tare ceafa, iar rasul sardonic al femeii
ii ingheta sangele in vene amintindu-i brutal
sorta care o astepta daca zabovea pe drum. Se
puse in miscare din nou. Dar si tunelul se
lipise efectiv de ea. Era ca si inghitita fortat
intr-un ocean al atingerilor. Dar nu se mai lasa
sedusa de el. Era frumos dar cupa din mana si
amintirea lamei de pe gatul ei o motivau
suficient sa inainteze. Ajunse se sa inteleaga
instinctiv miscarile tunelului, si sa inainteze in
ritmul lui. Observase ca daca se oprea tunelul
o cotropea cu placeri seducatoare, daca incerca
sa se grabeasca sa scape atingerile si
mangaierile deveneau lovituri sau muscaturi.
Exista un ritm lent ca un dans hipnotic pe o
muzica murmurata, mai mult ca o soapta sau o
parere. Corpul ei cunostea acest ritm dar nu se
putea abandona corpului, care era prea usor
sedus de placeri. In mijlocul pasiunii
descoperii treptat in centrul fiintei ei locul
acela in care exteriorul si interiorul erau in
echilibru si se fixa acolo. Inaintarea prin tunel
era acum simpla. Oricata placere exista in
corpul ei centrul fiintei ei era mereu calm si
neabatut. Brusc tunelul se largii si ramase
surprinsa de una singura in bezna. Corpul
sedus inca de placere cauta senzatia din nou si
din nou dar senzatiile disparusera. Dupa betia
si bogatia paroxistica la care ajunsesera
senzatiile, brusca lor disparitie o lasasera intr-
un vid unde nu mai exista nimic. Ca un sarpe
indoiala isi facu loc in mintea ei. „Am murit”.
Uriasul gol senzorial in care se afla acum nu
putea fi acceptat sub nici o forma de minte.
Incerca sa mearga din nou dar lipsa senzatiilor
aproape o facura sa cada de pe picioare. Se
retrase din nou in centrul interior al fiintei si
de acolo in liniste se reevalua. Existau senzatii
care ramesera simtea contactul palmei cu bolul
cu lichid si vag contactul talpilor cu pardosela.
Si mai era ceva. Abia simtit pe degetul
mijlociu de la mana stanga o picatura de lichid
se scurgea incet. Langa urechea ei simtii
apropierea caldurii unui corp iar pe coloana
simti cum atingerea inghetata a palosului urca
spre gat. O soapta cruda guturala i se auizi in
ureche:
- -In clipa in care picatura pe care ai
risipit-o atinge podeaua si capul tau o va
atinge. Inainteaza!!! Apoi iar rasul acela ce iti
baga groaza in suflet.
„Nu stiu incotro” vru sa zica dar uitase de
mult sa vorbeasca si nici un sunet nu ii iesii de
pe buze. Cu infinita grija sterse marginea
vasului si instinctiv ridica mana deasupra
capului. Miscarea insa puse picatura de lichid
in miscare si simti cum aceasta cade de pe
18
mana un vajait al lamei se auzi in spatele ei
apoi o senzatie calda pe frunte. Picatura cazuse
pe fruntea ei si acum se prelingea incet printre
sprancene pe nas. Incepu din nou sa mearga
bucuroasa de aceasta gratie. Atentia indreptata
acum in doua locuri simultan sub presiunea
iminentei morti facea ca intreaga fiinta sa ii
vibreze. Totusi continua sa inainteze prin
bezna. Parea ca trecusera ani pana cand o voce
de data asta masculina i se adresa.
- Oprestete cu grija si inchide ochii. Fi
foarte atenta sa nu scapi vasul. Sa nu deschizi
ochii pana nu ti se cerea aceasta.
Urma o pauza scurta dupa care fu invadata
de culoarea rosie la inceput apoi portocalie din
ce in ce mai aprinsa. Cu ultima farama de
constiinta Padmi se bucura scapase de
intuneric.
Dupa cateva minute de tacere in care putea
auzi fosnetul miscarilor in jurul ei, aceeasi
voce masculina i se adresa:
- Incet cu grija deschide ochii.
Prima raza de lumina care patrunse in ochii
ei o sageta ca un cutit. Trupul ii tresari
puternic dar reusii sa se echilibreze fara sa mai
verse din vas. Picatura de pe nas insa aluneca
sprintara pe varful nasului. Cu grija Padmi
duse vasul la buze si picatura de lichid cazu
inapoi in vas.
In jurul ei se auzii un murmur dar Padmi nu
se lasa distrasa. Privii atenta in jurul ei. Se afla
intr-o uriasa incapere ce adapostea in centrul ei
un bazin stelat. In fata ei se afla un batran
imbracat in portocaliu. Desii era goala nu se
simtea deloc rusinata. Nu era singura fata
carese afla in acesta ipostaza. Erau zece in
total si ca o stihie neobosita printre ele femeia
neagra le privea. Dar ochii femeii negre
exprimau acum altceva cu totul neasteptat.
Nici macar mama ei nu o privise vreodata cu
atata iubire. In stanga tuturor fetelor aparu o
alta silueta in negru. O femeie, care le conduse
inspre bazinul din centrul incaperii unde fura
asezate in cerc pe niste mici piedestaluri
sculptate in forma de lotus. Vasele cu lichid
fura si ele asezate intrun lacas special sapat in
piedestal. Batranul guru se apropie de bazin si
ridica palma dreapta apoi murmura formula
sacra de binecuvantare a apei din bazinul
central. Repeta operatiunea de sapte ori apoi se
retrase. Asistentele in negru se apropiara de
bazin si umplura cate un recipient cu apa
binecuvantata si le asezara in fata fiecareia
dintre ele. Apoi in fata fiecareia fu asezata o
tava neagra. In final fiecare din ele fu
acoperita cu un voal negru. Un tipat strident
care electriza atmosfera marca trecerea la
urmatoarea etapa a ritualului. O muzica
ritmata lent si adanc incepu sa se auda din ce
in ce mai tare acompaniata de recitarea unor
mantre in cor. Ritmul incepu sa se inteteasca la
fel si recitarea mantrelor... mai rapid si mai
rapid ... si mai rapid pana cand iuresul mantric
si ritmul tobelor parea ca se confunda intr-un
suvoi neintrerupt si aproape imposibil de
urmarit. Si iar tipatul acela strident care puse
capat brusc dezlantuirii sonore. In centrul
bazinului se afla acum un barbat intins pe
spate ca un cadavru. Cocul din crestetul
capului precum si cobrele ce erau infasurate pe
gatul mainile si picioarele barbatului dar mai
ales tridentul sugerau ca el este Shiva
principiul distrugator din manifestare. Femeia
neagra era in picioare langa el calcand cu
piciorul drept pe piepul lui. Cu o voce sonora
declama...
- Toate jiva-urile care se nasc in
manifestare din mine se nasc. Dar clipele lor in
manifestare sunt numarate. Si niciunul nu va
traii nici cu o clipa mai mult decat hotarasc eu.
In final tot eu sunt cea care le va devora
cadavrele. Oriunde ai fugii de mine nu te poti
ascunde. Deci nu te teme sa traiesti. Viata este
darul meu pe care trebuie sa-l primesti.
Traieste cu pasiune. Nu ezita sa iubesti.
Iubirea este darul meu pe care trebuie sa-l
daruiesti. Iubeste cu pasiune. Dar mai ales nu
ma uita niciodata. Eu ofer daruri nenumarate
celor merituosi si tot eu le smulg din mainile
celor care nu sunt vrednici de ele. Nu fac
diferenta intre demoni, oameni sau zei. Toti
imi sunt mie supusi si viata lor este in mana
mea. Shiva insusi este un cadavru sub piciorul
meu. Cu dragoste de mama ii voi veghea si
ocroti pe toti copii mei ce se supun ordinii
divine. Cu pofta vesnic nesatioasa ii voi
devora pe cei ce o incalca. Eu sunt Kali
stapana timpului zeita dragostei si a mortii
zamislitoarea si devoratoarea tuturor
creaturilor manifestarii.
Muzica reincepu dar acum ritmul si
mantrele erau monotone fara schimbari bruste.
Asistentele ridicara vasele cu apa din fata
fiecarei fete. Zeita rosti solemn.
- Acesta este trecutul... Asistentele
incepura sa toarne apa din vas incet in tava,
acesta este viitorul... intre trecut si viitor
existenta ta curge neincetat. Nu privi inapoi nu
19
privi inainte concentreazate doar asupra
acestei curgeri. Este secretul pe care Eu l-am
ascuns in manifestare. Traieste fiecare clipa a
vietii tale la intensitate maxima. Nu se stie
poate va fi ultima. Si nici o scuza nu te va
apara de mania Mea daca mi-ai irosit darul
vietii.
Dupa un timp asistentele ridicara cupele cu
lichid rosu deasupra tavii pline cu apa si tacut
le inamanra fiecarei fete facandu-le semn sa
toarne lichidul in tava.
- Aceasta este iubirea pe care sunteti
menite sa o daruiti. Padmi incepu sa toarne
picatura cu picatura lichidul in tava cu apa,
apoi gradual mari debitul asteptand ca vasul sa
se goleasca. Dar vasul nu se golea. Parea ca cu
cat mai mult turna cu atat mai mult se umplea.
Ajunsese sa intoarca cupa cu totul peste cap si
din ea curgea un suvoi navalnic greu de
stapanit de lichid rosu. Tava ei se revarsase
peste margini si lichidul curgea acum in
bazinul cu apa. Padmi isi privii vrajita mana in
care se afla cupa si fascinatia curgerii o
absorbi total. Intr-un tarziu isi ridica ochii spre
asistenta ei care o privea cu ochii mariti de
uimire. In fata ei se afla acum femeia neagra
care se aseza langa ea.
- Te asteptam de mult de foarte de mult
zeito. Binecuvanteaza-ne Mare Iubita.
- In lumea asta pot patrunde doar prin
biunecuvantarea ta, si ritualul e menit sa ma
trezeasca, asa ca sa continuam asa cum a fost
prorocit... raspunse o voce din inima lui
Padmi.
Stralucitoare ca o nestemata o lacrima de
bucurie se prelinse din ochiul central al femeii
negre in tava cu apa rosie. Lichidul rosu curse
inapoi in tava cu apa si apoi inapoi in cupa.
Apoi Padmi puse cupa inca plina in lacasul ei.
- - Acolo unde iubirea curge Divinul este
prezent. Fiti binecuvantate fice ale mele.
Acum va daruiesc mantra mea secreta.
Folosindu-va de ea ca de un vehicul puteti
oicand padrunde in realitatea mea intima.
- Sincron asistentele asezara varfurile
degetelor de la mana dreapta in mijlocul fruntii
fiecarei fete. Femeia neagra trecu pe la fiecare
si le sopti in ureche mantra.
Se intoarse apoi in centru unde vorbi din
nou.
- Mantra Mea este secreta. Si in
constiintele voastre este ca o samanta gata sa
rodeasca. Udati-o cu devotiunea voastra zilnic
si va rodii. Neglijati-o si va muri. Ca o
samanta care este lasata la soare isi va pierde
puterea daca o dezvaluiti celor ce nu o merita.
Iar cei care o merita o vor primi oricum. Dar
fiti avertizate Karma ca si sabia are doua
taisuri. Folositi acest dar cu discernamant si
intelepciune si va veti inalta. Risipitil si va va
distruge. Iar in finalul, care este inexorabil, in
fata mea veti da socoteala pentru el.
In tacerea care urma asistentele le soptira
incet la ureche fiecareia dintre ele cum se
foloseste mantra.
- E simplu. Pentru inceput mantra se
repeta in minte pana cand mintea rezoneaza cu
ea. Semnul este ca poti auzii un sunet foarte
fin la inceput in care mantra vibreaza. Apoi
acest sunet este ascultat pana cand se pierde
rezonanta cu mantra, dupa care repetitia
mentala a mantrei se reia pana o auzi iar apoi o
asculti din nou si tot asa...
Meditatia care urma fu o experienta pe care
Padmi stia ca nu o va uita niciodata ....
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Shani isi privea sotul... inca nu-i venea sa
creada ce i se intamplase. Era in camera
nuptiala a palatului tatalui ei impreuna cu
zeul ... sotul ce ii fusese daruit si era foarte
nedumerita. Mama ei devenise femeie in
aceasta camera, surorile ei mai mari
devenisera femei aici cand se maritasera.
Incaperea era de o frumusete rapitoare. Ea
insasi starea pe asternuturile de dantela mai
albe ca laptele. Era imbracata cu un vesmant
sumar mai mult decat provocator iar el... se
plimba de colo colo prin incapere acordandui o
atentie minima. Macinat de nu se stie ce
ganduri sau probleme Maron nu facea ceea ce
se astepta de la el. Era tarziu in noapte si spre
est deja zorii mijeau... era noaptea nuntii ei,
noaptea in care totul trebuia sa fie perfect dar
ca si cum ziua de dinainte supsese in ea toate
evenimentele posibile noaptea era teribil de
goala. Avea patru surori mai mari si o mama
care trecusera prin aceasta noapte si aveau ce
povesti. Iar relatarile lor nu fusesera deloc
goale... In coltul cel mai indepartat al mintii ii
incoltii o idee. Nastrusnica dar oricum nu avea
ce pierde... Inchise ochii si isi imagina ca este
iar la picioarele lui Ganesha. Odata stabilizata
imaginea il ruga sa o ajute sa iasa din impas...
Ganesha din mintea ei era diferit acum... in
stanga si la dreapta lui existau doua zeite iar el
le desfata pe amandoua pana si trompa ii era
20
rasucita diferit. Dar de cum mintea iscoditoare
isi baga nasul imaginea mentala tremura
inainte sa dispara apuca sa priveasca in jur.
Cei trei erau singuri degajati in intimitatea lor.
Nu avea nevoie de mai mult ca sa inteleaga ca
fusese inspirata corect. El se indepartase de ea
cand o zarise pe mama ei spionand de dupa
coltul unei draperii. De atunci pufnea si
mormaia de fiecare data cand din jur se auzea
ceva... Atenta studie camera nuptiala si incepu
sa ii vada si sa ii auda pe cei ce misunau in
jurul lor. A nu stiu cata oara o surprinse pe
mama ei de dupa draperie, pe balconul comun
isi zarii doua surori, pasii grei ai corpolentului
ei tata scartaiau sie ei agasant in apropiere.
Se ridica brusc si se indrepta spre draperia
unde o zarise pa mama ei si o dadu brusc
deoparte. Surpriza si emotiile amestecate ale
mamei ei si ale celor doua slujnice o enervara
la culme. Se rasti la ele in soapta
- Daca nu plecati in trei minute il
iau pe Maron si mergem in noaptea nuntii
la un han, sau pe camp, poate acolo o sa
avem mai multa intimitate, iar trandafirul
meu o sa fie pe o frunza de palmier.
Cuvintele erau grele si doar furia le
permise sa ii iasa pe gura. Asta este
noaptea mea si daca nu vrei sa plecam noi,
plecati voi.
Cu un protest mut pe buze maicasa se
retrase urmata indeaproape de ceilalti membrii
ai familiei si de slujitori. Se intoarse in pat si
inchise ochii. Ganesha si cele doua zeite de
langa el reaparura in spatele pleoapelor ei.
Privii din nou in jur si vazu ca zeitele erau
relaxate si jucause angajate in jocul seductiei.
Isi relaxa rand pe rand manile picioarele
corpul fata si simtii cum tensiunile acumulate
se risipesc.
Cand deschise ochii vazu ca Marton se
oprise si o privea intr-un mod in care nu o ma
privise pana atunci. Ochii lui o mangaiau
staruind in mod sugestiv pe diverse parti ale
corpului ei. Ca din greseala sariul ii cazu si un
umar se dezgoli aproape pana la jumatatea
sanului. Desii nu il privea direct vazu foarte
clar tresarirea lui Maron. Isi aranja incet sariul
si se ridica de pe pat dar din nou in miscare
piciorul ii fu dezgolit aproape pana la fesa.
Cand ridica privirea sa se intalnii cu a lui.
Zambea si se apropia incet ca intr-o transa.
Daca vesintele de nunta erau menite sa ii
ascunda trupul cele pe care le purta acum
aveau un rol exact opus Era acum foarte
aproape de ea si mainile lui ii mangaiau parul.
Agrafa dupa agrafa cazura in jurul ei pana
cand ca o revarsare neagra cu sclipiri albastre
parul i se desfacu si curse pe umeri si spate.
Privirea lui exprima incantare iar zambetul ei
complice il incuraza sa continue. Lent
urmarind linia fetei mainile coborara pe gat si
pe umeri. Apoi urcara din nou si prinse delicat
in palma lobul urechii care se prelungea cu
cerceii mari si foarte grei pe care ii purta. Ii
studie cu grija si ca o parere simtii cum el ii
dadu jos desfacand atent micile si delicatele
cleme. Ca niste picaturi de aur cerceii fura
asezati pe una din pernele rosii din jurul
patului. Dupa doar o clipa el revenii cu atentia
aceea speciala asupra ei. Neindraznind parca
sa continue o privi prelung. In ochii aceea ea
se simtea dragostea tacuta ca o adorare
savuroasa a fiecarei clipe. Mainile ii se
miscara din nou si o mangaie coborand peste
vesminte. Incet trecu de umeri mangaindui
sanii si se oprira pe mijlocul ei. Aici se jucara
cu nodul sumar al cordonului ce ii lega
vesmintele pe trup. Ca un explorator ce
intelege ca nu mai poate urca o cascada dupa
ce a sarit ezita sa faca pasul decisiv. Dar
inevitabilul se produse cordonul aproape
desfacut permise sanilor presati unul in celelalt
sa se reverse in lateral iar vesmantul simplu
aluneca de pe ea starnganduse gramada la
picioarele ei. Efectul asupra lui fu imediat si
imposibil de trecut cu vederea. Pantalonii lui
capatasera o cuta in plus intre picioare care
aproape ii rupea. Hainele lui disparura aproape
imediat ca si ezitarile mainilor sale. Conduse
de o intelepciune scrisa in fiecare celula vie
mainele lui o mangaiau peste tot. La un
moment dat se lasara sa cada in patul de langa
ei. Shani simtea cum atingerile lui ii declansau
dorinta de a nu se oprii, apoi de a continua,
corpul ei se unduia si se rasucea in cautarea
placerii atingerii care curgea prin ea ca un
torent de foc. Respiratia devenise grea apoi
buzele lui le cautara pe ale ei si sarutarile lui ii
zmulsera primul geamat de placere ce izvora
din gatul ei. Cand el cobora si incepu sa o
sarute pe sani placerea era deja un fluviu ce nu
mai incapea in ea si se revarsa regulat cu
fiecare expiratie care se freca de gatul ei parca
nevrand sa-i paraseasca trupul incins. Iar acum
SURPRIZA o facu sa tipe asa de tare ca era
sigura ca toata casa o auzise. Mainile
barbatului ramasesera pe sani pe care ii
mangaiau si framantau de zor dar gura lui 21
si o sarutase acolo... iar placerea ce erupse in
abdomenul ei care se incorda spasmotic era ca
un foc viu. Mintea fu scurtcircuitata si uita
imediat de tot si de toate capituland spasmotic
in fata unei placeri atat de intense... dar nimic
nu o putuse pregati pentru ceea ce urma. Cand
tensiunea sexuala a yoniului eii credea ca nu
poate creste mai mult simtii pentru prima data
zvacnetul de o intensitate uriasa a orgasmului.
Corpul nu mai ii apartinea era cu totul imbibat
in placerea care il facea sa se miste in ritmul ei
stravechi. El se concentra din nou pe sani si
corpul ei raspunse din nou cu un orgasm de
data asta isi simtea pieptul si sanii zvacnind
neregulat in orgasm. Profitand de un moment
de respiro cand el isi schimba sprijinul de pe
un umar pe altul il impinse in lateral si cu o
rasucire simpla ajunse ea deasupra lui. Stia ce
vrea. Voia sa-l faca si pe el sa simta ce simtise
ea.
Incepu sa il sarute apoi cobora incet pe
piept cu sarutarile. Instinctiv se ghida dupa
raspunsul lui. Daca o miscare dadea roade o
continua daca nu trecea mai departe ca o
avalansa a placerii. Isi dadu repede seama ca
trupul lui raspunde mai difuz la placere asa ca
contunua sarutarile in jos mangaind sarutand
muscand biciuindul cu parul pe abdomnen
pana ajunse la lingamul lui erect. Incet il
prinse in mana si il saruta usor pe varf.
Expiratia lui zgomotoasa ii arata ca isi atinse
telul. Incet il tachina din nou cu sarutar jur
imprejurul lingamului apoi brusc il prinse in
gura si il supse un pic ca pe o acadea
retragandu-se imediat. Acum il prinse pe inspir
si siisaitul lui ii arata din nou ca ii placea.
Faptul ca reusea sa ii faca placere declansa in
ea un raspuns atat de implinitor incat isi dorea
sa ofere si mai mult. Prinse din nou lingamul
in gura si il supse. Din nou respiratia lui isi
schimba instantaneu intensitatea dar de data
asta cobora incet capul pana simtii ca lingamul
era infipt pana fundul gurii ei apoi se ridica din
nou dar nu mai dadu drumul lingamului din
gura. Ca sa nu il piarda din gura il tinea cu o
mana, acum respiratia lui grea era continua
acordata cu ritmul miscarii buzelor si limbii ei.
Ca un test cand se misca astfel incepu sa miste
si mana in sus si in jos pe lingam si auzi cum
primul geamat de placere se desprinde de pe
buzele lui. Desi nu direct simtea o placere
mare in a oferi placere. Maron o oprii insa la
un moment dat si o intoarse pe spate sarutand-
o din nou pe yoni. Placerea erupse din nou in
ea dar el parasii yoniul si incet sarutand-o
venii deasupra ei pana cand simtii la intrarea in
yoni lingamul lui tare. El o saruta pe buze gat
sani gat buze si in acelasi timp folosind o
mana se juca cu lingamul la intrarea in vagin.
Simtii cum excitatia si fierbinteala placerii o
cuprin din nou. Si de semenea simtea cum
incetul cu incetul ritmic lingamul lui patrundea
tot mai adanc in vagin. Placerea care o
cuprinse ii seduse din nou mintea si desii
simtea o durere mica intre picioare placerea o
acoperea rapid. Apoi o miscare brusca asociata
cu o durere scurta dar intensa fu urmata de o
placere ca nu o mai cunoscuse nici cand. El era
acum infipt in ea cu totul si la fiecare penetrare
valuri de placere o unpleau intr-un mod
indescrptibil umilele usturimi ce le mai simtea
se topira rapid in intensitatea placerii pe care o
simtea. Cand orgasmul se declansa intregul
corp i se convulsiona salbatic iar tipetele ce ii
ieseau ritmic din gat se contopira intr-un tipat
ascutit ca si cum valul de placerece se izbise
de ea trebuia sa tasneasca afara printr-o gura
asa de mica. Deschise ochii sii il privii pe
Maron in timp ce el reincepu sa o penetreze al
doilea orgasm venii rapid dar ea nu inchise
ochii de data asta ci il privii in ochi aratandu-i
prin ei toata intensitatea trairii pe care o avea.
Iar el o savura cu o incantare nespusa. Nici nu
apuca sa isi revina din orgasm cand urmatorul
se si inghesui sa o cuprinda. De data asta insa
il simtea adanc in yoniul ei toata partea de sub
ombilic a abdomenului se contracta in
profunzime in valuri de placere care acum
curgeau libere in corpul ei. Isi simtii inima atat
de plina de dragoste fata de acest barbat pe
care il daruisera zeii ca lacrimi i se rostogolira
din ochi de recunostinta. Si asa cu lacrimi in
ochi simtii orgasmul cum se declanseaza din
nou. De data asta intreagul corp fu apucat de
contractii atat de rapide ca semanau cu
tremuraturile de frig. Nu mai tipa pentru ca nu
mai avea voce iar lumea pe care o cunostea ea
se destrama si o lumina atat de intensa ii
invada fiinta ca o facu aproape sa isi piarda
cunostiinta. Il simtii la limita constiintei pe
Maron care era si el zguduit de spasmele
orgastice. Ramasera imbratisati minute in sir.
Simtea in yoniul ei cum lingamul lui se
micsoreaza in pulsatiile din ce in ce mai slabe
pe care i le transmitea. Se priveau si ochii lor
exprimau iubirea. Ea simtea o usoara usturime
intre picioare dar nu era ceva care sa o
deranjeze asa de tare incat sa il scape pe
Maron din priviri. Erau culcati pe o parte 22
pasarelelor anunta rasaritul care colora deja in
rosu orizontul. Se priveau unul pe altul ca doi
copii satisfacuti. Lent somnul o cuprinse pe
Shani. Ganesha era in visul ei Maron. Si ea se
juca seducand un zeu... apoi visele se
amestecara cu realitatea. Era mama si alapta
un baietel. Maron ii privea cu dragoste de pe
balcon. Apoi langa ea se aseza una din
preotesele templului si ii vorbea... si mai
departe era in camera copiilor doi baieti si o
fata...preoteasa era iar laga ea vorbindui.
Maron intrand pe poarta castelului impreuna
cu tatal ei cu zambetul larg pe buze la vedrea
lor... mama ei o scutura usor de umar... se trezi
Doua slijnice o ajutara sa coboare neuzit
din pat si o condusera in camera de baie. O
ajutara sa se spele apoi una din ele ii oferii o
cutie. Slujnica zambi si arata inspre yoniul din
care un strop de sange se scurgea pe picior.
Shani multumi si se unse cu alifia din cutie pe
yoni. Usturimea se calma repede. Iar
sangerarea se opri si ea. Se imbraca in visiniu
si reveni in camera. Maron se tresise si el si
parasise incaperea. Mama ei se apropie de ea
si ii puse in mana cearceaful de pe patul
nuptial. Era impaturit ca sa se vada pata de
sange de pe el. Arata frumoasa ca un trandafir.
- Sa dea zeii sa nasti un baiat.
Casa asta are nevoie mare de unul.
- Multumesc mama. Asa va fi.
Tonul de siguranta din vocea ei o facu
pe femeie sa tresara.
- L-am visat. De fapt o sa am doi
baieti si o fata. Cel putin asa era in vis. Iar
lui tata o sa ii placa mult de Maron.
- Lacrimi de fericire izvorara din
ochii femeii. Fiica ei avusese un vis
profetic in noaptea nuntii. Visurile astea
aveau cele mai mari sanse sa devina reale.
- O sa avem un baiat!!!! Maron
care aparuse in spatele lor auzise si acum
topaia ca un copil... Ambele femeii il
privira cu condescendenta si rasera –
Barbatii tot timpul raman copii – rasera din
nou.