SUPERIORITATEA BIOLOGICĂ A FEMEII

Raymond Bernard – citate autobiografice legate de studiul său asupra

fenomenului menstruaţiei

Oferim în continuare câteva fragmente autobiografice ale doctorului iniţiat Raymond Bernard, din
studiul său asupra fenomenului menstruaţiei; aceste fragmente sunt deosebit de interesante pentru
sinceritatea cu care au fost scrise şi foarte valoroase pentru conţinutul lor ştiinţific.
„Încă de pe vremea când eram un adolescent, misterioasa hemoragie a sexului opus a fost pentru
mine o sursă de mirare. Fiind fiul unui medic şi crescând înconjurat de cărţi de medicină, am studiat
literatura de specialitate a tatălui meu, încă de la o vârstă fragedă, străduindu-mă să descopăr cauza şi
natura acestei hemoragii care afectează numai fetele, în timp ce la băieţi nu apare niciodată. Dar tratatele
descriau doar simptomele şi manifestarea menstruaţiei, fără a căuta cu adevărat să explice natura
profundă şi semnificaţia acestei hemoragii.
Mulţi ani mai târziu, am întâlnit o tânără femeie care mi-a dezvăluit în mod confidenţial ceva ce nu
mai auzisem până atunci. Ea mi-a spus că a fost căsătorită şi după ce a divorţat de soţul ei, a urmat o dietă
vegetariană, constând în principal din salate de crudităţi şi fructe; după un anumit timp, menstruaţia sa a
dispărut complet. Pe lângă dietă, ea făcea în fiecare zi câte o baie rece, în zona pelviană. Până în acel
moment,crezusem că menstruaţia este un aspect necesar al fiziologiei feminine, care „umple” intervalul
dintre pubertate şi menopauză, dar acest caz m-a pus pe gânduri, mai ales că femeia respectivă era perfect
sănătoasă şi vitală. Puţin mai târziu am întâlnit o altă femeie care mi-a relatat şi ea că, atunci când a
adoptat o dietă vegetariană, menstruaţia i-a dispărut pentru aproape un an, dar după ce a revenit la
alimentaţia bazată pe carne, menstruaţia a reapărut.
Astfel, m-am decis să fac un studiu amplu asupra acestui subiect şi să rezolv odată pentru
totdeauna misterul. Aşa că am mers la bibliotecile medicale şi am citit tot ceea ce am putut găsi despre
acest subiect, desfăşurându-mi cele mai multe dintre cercetări la Marea Bibliotecă a Academiei de
Medicină din New York. Primul lucru pe care l-am remarcat în timpul cercetărilor a fost o conspiraţie a
tăcerii care exista între cei mai mulţi medici. Se părea că atitudinea de a nu interveni în credinţele obişnuite
ale femeii făcea parte din etica lor profesională, conform cărora menstruaţia este necesară pentru
sănătatea lor, deşi femeilor nu li se explicase niciodată DE CE este ea atât de „necesară” pentru ele.
Deoarece majoritatea cărţilor de medicină nu reuşeau să-mi explice ceea ce eu urmăream să
descopăr, m-am îndreptat către ginecologie, pentru că, dintre toţi medicii, aceştia sunt cei mai obişnuiţi cu
fenomenul menstruaţiei şi cu efectele sale asupra organismului femeii. Am fost surprins să descopăr că unii
dintre ginecologi, în cărţile lor, nu se fereau să spună adevărul, ştiind că aceste cărţi scrise în limbajul
ştiinţific foarte dificil de înţeles, nu vor fi niciodată citite de către femei; astfel, ei considerau că nu violaseră
etica profesională spunând adevărul despre menstruaţie. Ei au fost cei care au înlăturat vălul ce acoperea
misterul atât de îndelung timp ascuns de către „conspiraţia tăcerii”.”
De exemplu, Dr. Shroyer, medic ginecolog în New England, în cartea sa Boala Femeilor, privea
menstruaţia ca pe un proces patologic rezultat din inflamarea cronică a endometrului (mucoasa ce
căptuşeşte uterul), în strânsă legătură cu „myoma” (miofibroamele – formaţiuni patologice ale uterului);
atunci când menstruaţia este excesivă (menoragie), ea indică frecvent existenţa acestor formaţiuni.
Tot Dr. Shroyer susţine că atât menstruaţia, cât şi leucoreea (descărcările mucoasei genitale) indică
predispoziţia către boală a aparatului genital, deci nu sunt deloc normale, aşa cum s-a obişnuit să se
considere. Mai mult chiar, după o anumită vârstă, îşi fac apariţia formaţiuni patologice în uter. De exemplu,
în momentul în care se apropie de 35 de ani, 20% dintre femei prezintă deja aceste formaţiuni numite
myoma (miofibroame sau fibroame), produse prin hipertrofia menstruală a endometrului, iar către vârsta
de 50 de ani, 40% dintre ele au deja miofibroame. Acest medic atribuie menstruaţiei dezvoltarea
miofibroamelor, deoarece ele apar după inflamarea şi îngroşarea mucoasei uterine, niciodată înainte de
apariţia menstruaţiei şi, de asemenea, nici după ce aceasta încetează (la menopauză). Altfel spus, dacă în
timpul manifestării menstruaţiei femeii nu au apărut tumori uterine, în afara acestei perioade ele nu mai
apar. În opinia Dr. Shroyer, tumorile uterine şi cancerele care se formează în jurul vârstei de 30 de ani sunt
cauzate de hemoragiile menstruale periodice (deci sunt consecinţe ale inflamaţiei progresive a
endometrului, provocate de menstruaţie). La menopauză, inflamaţia prezentă deja încă din perioada
manifestării menstruaţiei, se agravează, prin trecerea din faza hemoragică în faza atrofică, aceasta fiind
vârsta în care apar cel mai des cancerele uterine. El arată, bazându-se pe experienţa sa, că dezvoltările
patologice din uter, precum şi menstruaţia, sunt tratabile prin diete şi cure: „Am văzut mase canceroase
diminuându-şi la jumătate mărimea doar prin urmarea unei diete vegetariene, prin consumarea fructelor
crude şi prin spălături ale colonului (clisme) realizate de două ori pe zi.”
Dr. Frank, ginecolog din New York, autorul cărţii Hormonii specifici sexului feminin susţine că prin
menstruaţie, femeia pierde o cantitate imensă de hormoni specifici, care sunt prezenţi în sângele
menstrual într-o concentraţie de 6 ori mai mare decât în sângele din sistemul circulator general, şi că
această pierdere provoacă menopauza şi consecinţele ei, cele mai frecvente fiind senilitatea şi
îmbătrânirea.
Reiese de aici faptul că, dacă femeia elimină această hemoragie provocatoare de debilitate, ea îşi
poate păstra tinereţea pentru totdeauna. Este, de altfel, cunoscut cazul faimoasei franţuzoaice Nino de
L’Enclos, care, la vârsta de 90 de ani arăta ca o femeie foarte tânără şi era atât de frumoasă, încât mulţi
bărbaţi încă o cereau în căsătorie. Ea şi-a stopat menstruaţia, atât printr-o dietă specială, cât şi prin diverse
alte metode; iată, deci, una din cheile menţinerii tinereţii femeilor.

Afectată de această hemoragie periodică, femeia îşi pierde gradat vitalitatea, iar, în cele din urmă,
ajunge la degenerescenţa ovariană a menopauzei şi, în final, la senilitate. Menstruaţia îi afectează tinereţea
şi frumuseţea şi o conduce către îmbătrânire. Se vorbeste mult despre evoluţia femeii dar, atât timp cât
„şarpele” menstruaţiei este încolăcit în jurul ei, ea nu se va putea emancipa cu adevărat. Evoluţia
presupune inteligenţă, rafinament, discernământ, feminitate conştientă (nu mecanică, limitată la condiţia
de gospodină înverşunată sau de mamă rigidă şi posesivă), precum şi o mare deschidere faţă de curentele
sau şcolile spirituale autentice, toate aceste calităţi constituind baza unei reale şi sincere credinţe în
Dumnezeu; de aici până la adevăratul rol al femeii în societate, care constă în transformarea bărbaţilor în
fiinţe împlinite şi puternice, conştiente, şi în creşterea unor generaţii sănătoase afectiv, fizic şi spiritual nu
mai este decât un pas. Doar aşa vor fi posibile libertatea şi fericirea reală a lor.

Argumente care confirmă superioritatea femeii

Prin natura sa, femeia este din multe puncte de vedere, sexul superior. Afirmaţia poate părea de un
curaj nebun, în condiţiile în care tendinţa societăţii umane actuale este, mai degrabă, spre involuţie,
femeia fiind considerată „sexul slab”. Prin multele motive care au dus la această opinie generalizată deja,
unul dintre cele mai importante este debilizarea femeii datorată hemoragiei menstruale. În rândurile
raselor primitive care duc o viaţă naturală, nu se pune absolut deloc problema inferiorităţii fizice a femeii.
La indienii din Anzi, femeile erau capabile să care încărcături la fel de grele şi să muncească la fel de mult ca
bărbaţii; mai mult chiar, când era vorba de o muncă grea erau preferate femeile deoarece sunt mult mai
rezistente şi au o mai mare capacitate pentru eforturi mari.
În ciuda handicapului menstruaţiei şi a efortului maternităţii, longevitatea femeilor o depăşeşte pe
cea a bărbaţilor, fapt dovedit, de exemplu, de situaţia din Statele Unite, unde există mult mai multe văduve
decât văduvi. Statisticile arată că un număr considerabil de femei ating vârsta de o sută de ani. În Anglia şi
Scoţia sunt de două ori mai multe femei ce depăşesc vârsta de 90 de ani, decât bărbaţii. Organismul femeii
tinde să-şi păstreze caracteristicile tinereţii pe o perioadă mult mai mare în comparaţie cu bărbaţii, iar
corpul ei are o mai mare rezistenţă la ravagiile vârstei. Arteroscleroza (sclerozarea vaselor de sânge) şi
hipertensiunea sunt mai des întâlnite la bărbaţi decât la femei. Majoritatea cazurilor de moarte subită
datorată unor cauze patologice interne, cum ar fi atacurile de inimă, apoplexia etc., se constată mai ales în
rândul bărbaţilor.
Vorbind despre longevitate, în termenii comparaţiei sexelor, Swiney, în cartea sa, Trezirea femeilor,
scrie: „Deşi femeile trebuie să accepte pe parcursul celei mai importante perioade a vieţii lor o manifestare
patologică anormală ce apare periodic, în detrimentul sănătăţii lor (menstruaţia – n.n.) şi, mai mult, în
majoritatea cazurilor, să îndure toate greutăţile specifice sarcinii şi naşterii, este remarcabilă vitalitatea lor
persistentă, similară păsării Phoenix (care renaşte din propria sa cenuşă).”
Bouchet, scriitor francez din secolul al XVI-lea, a observat că femeile sunt mai vitale şi pot rezista la
frig mai bine decât bărbaţii. Ele nu au nevoie să se îmbrace atât de gros ca aceştia, nu se sufocă la fel de
uşor ca ei şi pot trăi la altitudini mari, unde bărbaţii pot rezista mult mai greu din cauza rarefierii
oxigenului.
Deşi există convingerea că, în general, creierul bărbatului este mai voluminos, totuşi creierul femeii
nu numai că are o textură mai fină şi o organizare mai complexă decât a lui, dar chiar cântăreşte mai mult.
Este o greşeală să se judece superioritatea mentală a unui organism luând în considerare greutatea
absolută a creierului, pentru că atunci un elefant, care are un creier imens, ar trebui să fie cu mult mai
inteligent decât un bărbat. Ceea ce contează este greutatea relativă a creierului, în raport cu greutatea
corporală. În medie, s-a observat că greutatea relativă a creierului femeii este cu 25% mai mare decât cea a
creierului bărbatului. Poate că ar fi suficient acest argument pentru a considera femeia sexul superior din
punct de vedere mental, deşi în societatea contemporană nu sunt create condiţii favorabile ca
potenţialităţile ei native să se manifeste la fel de mult precum cele ale bărbatului.
În timpul copilăriei, femeia este, în general, superioară bărbatului, din punct de vedere mental.
Glanda sa tiroidă mai mare, îi permite o dezvoltare corporală şi intelectuală mai rapidă, ambele
efectuându-se sub controlul tiroidei. S-a estimat că, din chiar momentul naşterii, creierul femeii se dezvoltă
de patru ori mai rapid decât cel al bărbatului, fapt datorat, printre altele, şi unei mai mari cantităţi de
hormoni tiroidieni, cu influenţă catalizatoare, care stimulează dezvoltarea şi diferenţierea celulelor
creierului (de altfel, s-a dovedit că, dacă acest hormon este deficitar, rezultă idioţia). Drept rezultat, la
vârsta de 7 ani, fetele au o capacitate cerebrală pe care băieţii o ating abia la vârsta de 14 ani, superioritate
de altfel foarte bine cunoscută profesorilor din învăţământul gimnazial.
Această dezvoltare rapidă a creierului femeii în copilărie nu numai că este încetinită odată cu
apariţia menstruaţiei, dar ea se opreşte complet câţiva ani mai târziu, inhibând inclusiv dezvoltarea
capacităţii ei mentale. Creierul bărbatului, deşi se dezvoltă mai încet, îşi continuă acest proces până la
vârsta de 30 de ani, situaţie care a făcut ca mediile medicale să lanseze ideea de superioritate mentală a
bărbatului faţă de femeie. Menţionăm că superioritatea aceasta nu ar exista dacă handicapul menstruaţiei
ar fi eliminat definitiv de către femei.
Un motiv pentru care menstruaţia acţionează negativ asupra creierului, prin depresiile şi stările de
nervozitate care o însoţesc, este şi faptul că ea presupune o pierdere abundentă de iod, glanda tiroidă
mărindu-se în timpul menstruaţiei, la fel ca în cazurile deficienţei de iod. Iodul este necesar pentru ca
tiroida să formeze şi să secrete hormonul numit tiroxină, necesar dezvoltării normale a creierului (de
aceea, naşterea indivizilor idioţi congenitali este mai frecventă în regiunile cu sol şi ape sărace în iod, care
nu permit tiroidei să funcţioneze normal). Menstruaţia antrenează, însă, nu numai pierderea iodului, ci şi
pierderea lecitinei, o grăsime fosforică esenţială pentru hrănirea creierului şi a tecii de mielină a nervilor,
precum şi pierderea de calciu, care are rolul de a stabiliza sistemul nervos. Toate aceste pierderi de
substanţe vitale (care nu sunt singurele) explică de ce menstruaţia scade sau chiar încetineşte dezvoltarea
creierului feminin, a cărui capacitate ar fi mult mai mare dacă menstruaţia n-ar mai exista deloc.
Totuşi, în ciuda acestei considerabile „afectări” a creierului, femeile rămân destul de inteligente,
sociabile, de multe ori gândesc mai repede şi comunică mai uşor, depăşind bărbaţii în ceea ce priveşte
capacitatea mentală nativă, precum şi în sesizarea oportunităţilor de integrare socială în viaţa profesională.
Ca un argument în favoarea superiorităţii mentale a bărbatului faţă de femeie, se pretinde că
femeile nu au adus nicio mare contribuţie în filozofie, ştiinţă sau artă. Dar acest argument este fals. În
întreaga istorie a prezentei ere patriarhale, mai ales odată cu apariţia şi răspândirea creştinismului, femeia
a fost subordonată şi înrobită de către bărbat şi niciodată nu i s-au oferit oportunităţile educaţionale,
culturale şi economice similare lui. În schimb, în timpurile străvechi, când femeile se bucurau de toate
condiţiile de dezvoltare, realizările lor erau comparabile cu cele ale bărbaţilor.
Unii biologi susţin că inferioritatea fizică a femeilor din civilizaţia actuală nu ar fi naturală, şi că ea s-
ar datora înrobirii sexuale, carierei domestice limitatoare pe care a suportat-o timp de nenumărate secole,
precum şi altor handicapuri dintre care esenţialul este hemoragia menstruală; ea a fost îndoctrinată
generaţii de-a rândul, să considere acest fenomen natural şi chiar necesar sănătăţii. Îndoctrinarea a fost
făcută mai întâi de către preoţi, care serveau interesele bărbaţilor şi, mai târziu, de către fraternitatea
medicală, care a convins femeia să accepte această hemoragie nenaturală şi devitalizantă drept o
inevitabilă şi implacabilă slăbiciune, drept un mecanism fiziologic particular al sexului lor.
Anticele amazoane, femei ale antichităţii, a căror existenţă istorică nu poate fi contestată, trăiau
complet separate de bărbaţi, renunţând la căsătorie şi la sclavia sexuală, nu aveau menstruaţie. […]
Ammian şi Diodor au mărturisit că, la anticii gali, femeile erau mai puternice, luptând împotriva
romanilor alături de bărbaţi. […] Studierea boşimanilor, un alt trib primitiv, i-a dus pe cercetători la
concluzia că femeile erau, în medie, cu aproape 3 cm mai înalte decât bărbaţii.
Cum putem însă motiva statura care, la femeile civilizaţiei contemporane este, în general mai mică,
în comparaţie cu cea a bărbaţilor? Explicaţia este simplă. În timp ce menstruaţia abia dacă era întâlnită la
femeile primitive, apărând doar la intervale foarte mari, la femeile de astăzi ea este foarte abundentă şi
începe la vârsta pubertăţii, determinând o pierdere masivă de calciu, care provoacă stoparea creşterii
(sângele menstrual conţine aproape de 30 de ori mai mult calciu decât sângele din sistemul circulator),
ducând astfel la o statură mai mică. Astfel, creşterea precoce a scheletului feminin înainte de pubertate
este stopată odată cu apariţia menstruaţiei şi a pierderii calciului din sânge, iar creşterea femeii în înălţime
se opreşte, spre deosebire de creşterea bărbatului, care continuă încă mulţi ani după această perioadă.
În concluzie, menstruaţia provoacă oprirea nenaturală, atât a dezvoltării fizice cât şi a celei psihice a
femeii: pierderea de calciu si de fosfor stopează dezvoltarea scheletului, iar pierderea iodului şi a lecitinei
întrerupe prematur dezvoltarea creierului. Statisticile demonstrează că există o descreştere progresivă a
staturii femeilor în toate rasele actuale în timpul ultimelor secole, datorită faptului că menstruaţia apare la
o vârstă din ce în ce mai timpurie.
Dr. Havelock Ellis, sexolog american, a observat că toate femeile care s-au remarcat de-a lungul
istoriei nu au prezentat această pierdere de vitalitate. Ele fie au avut o menstruaţie nesemnificativă, fie nu
au avut-o deloc. De exemplu, Ioana D’Arc, acuzată de vrăjitorie, a dovedit la examinarea medicală din
timpul procesului că nu avea menstruaţie, ceea ce a dus la arderea sa pe rug, inclusiv pentru acest motiv.
Absenţa menstruaţiei era considerată un semn de „satanism” în perioada de persecuţie a vrăjitoarelor,
astfel de femei fiind înţepate cu ace pentru a găsi „punctele anesteziate”, caracteristice simptomelor de
amenoree.
Enigma fiziologică a femeii constă în decăderea de la condiţia ei superioară de dinainte de
pubertate la una relativ inferioară, subjugată, după pubertate. Cauza acestei involuţii şi subjugări a femeii
de către bărbat este în mod evident procesul menstrual. Datorită unei tendinţe dominatoare din ce în ce
mai accentuate de-a lungul timpurilor, bărbatul, mai mult sau mai puţin conştient, a înrobit femeia, mai
ales pe linie sexuală, iar prin intermediul falselor învăţături religioase (şi mai târziu a falselor doctrine
medicale), a determinat continuitatea acestui dezastruos EFECT al dominării – MENSTRUAŢIA.
Femeia este, în realitate, „alchimistul vieţii”, după cum declară Dr. Raleigh în cartea sa Femeia şi
super-femeia: „Rolul său este acela de a transforma. Capacitatea sa de a crea, de a da viaţă nu se limitează
doar la nivel fizic, ci se extinde şi la nivel afectiv, mental şi spiritual. Existenţa speciei umane este în
întregime dependentă de ea şi de aceea ea trebuie să-şi îndeplinească acest rol într-o stare de libertate
perfectă, pentru a-şi manifesta plenar toate posibilităţile. În sufletul său se află în stare potenţială toate
realizările viitoare ale umanităţii. Tot în ea există şi capacitatea de a concretiza aceste latenţe. De aceea,
viitorul este în mâinile ei. Totul trebuie să se nască, iar ea este singura care dă naştere. Ea nu este sexul
slab, ci sexul puternic. Ea nu este inferioară bărbatului, ci superioară lui, din multe puncte de vedere.”
Ideea de „sex slab”, atât teoretic cât şi practic, s-a dovedit neîntemeiată. În concluzie, putem
susţine că:
1. Femeia are intuiţie şi percepţii superioare.
 2. Femeia are mai multă vitalitate la naşterea sa şi în caz de îmbolnăvire decât bărbatul. Corpul său
este mai rezistent la tendinţa de degenerare. Aceste calităţi indică o fiinţă superioară.