Marti seara glas 1

octoih

Stihiri cruce glas 1

Podobie: Prealăudaţilor
mucenici...
1. Preacuratele Tale
palme, Hristoase, pe
lemnul Crucii le-ai
întins, şi degetele Tale
le-ai sângerat, vrând,
Iubitorule de oameni,
să mântuieşti pe Adam,
zidirea dumnezeieştilor
Tale mâini, cel ce,
pentru călcarea
poruncii, era ţinut în
împărăţiile morţii; pe
care l-ai şi ridicat cu
stăpânirea Ta cea
atotputernică.
2. Pe Cruce fiind pironit
ca un om, Hristoase
Dumnezeule, firea
omenească ai
îndumnezeit-o; şi pe
şarpele cel începător
de răutate omorându-1,
ca un îndurat ne-ai
mântuit din blestemul
cel prin lemn, blestem
făcându-Te, şi lumii
dăruind binecuvântare
şi mare milă.
3. Cel ce eşti mai
presus de toată cin-
stirea, Stăpâne, ai
îngăduit să fii lipsit de
cinstire, îndurate, răb-
dând moarte de ocară
pe lemnul Crucii, prin
care neamul omenesc a
cules nemurire, şi viaţa
cea dintâi iarăşi a
primit, murind Tu
trupeşte,
Atotputernice.

Alte stihiri, ale

Născătoarei de
Dumnezeu, asemenea:
De durerea cea amară
a picioarelor mele
izbăveşte-mă, Prea-
curată, de slăbiciunea
genunchilor şi de
sfărâmarea încheie-
turilor, de slăbirea
mâinilor şi a picioarelor
şi de vătămarea multor
feluri de neputinţe;
întru acestea toate,
păzeşte-mă ne-
zdruncinat, întru
dragostea Dumnezeului
şi Ziditorului meu.
Supusu-m-am patimilor
celor rele şi fapte
păcătoase de ruşine
am făcut eu, pătimaşul,
din care încă şi acum
nălucirea acestora şi
închipuirile cele rele
mă clatină, mă schimbă
şi mă întorc spre
patima dulceţii
acestora, întru simţirea
inimii mele; ci tu,
Curată, izbăveşte-mă.
Viaţa mea, Preacurată,
de multe ispite s-a
umplut, din relele cele
multe cu care am
greşit; ci tu mă
izbăveşte şi de acelea
şi de acestea şi-mi dă
minte şi viaţă fără de
poticnire şi cuvânt
înţelept, ca să te
fericesc cu credinţă şi
să măresc
dumnezeiescul tău
nume.
Slavă..., Şi acum..., a
Crucii şi a Nască-
toarci:
Junghierca Ta cea tară
dreptate, Hristoase,
văzând-o Fecioara,
plângând striga Ţie:
Fiule prea- dulce, cum
pătimeşti pe nedrept?
Cum eşti spânzurat pe
lemn, Cel ce ai
spânzurat tot pământul
pe ape? Te rog, nu mă
lăsa singură pe mine,
Maica şi roaba Ta,
Făcă- torule de bine
mult îndurate!
Mântuieşte, Doamne,
poporul Tău, şi
binecuvintează moş-
tenirea Ta; biruinţă
binecredin-

LA S T I H OAV N Ă

g l a s 1 Stilurile Crucii:
Crucea s-a înfipt în
locul Căpă- J ţânii şi
ne-a înflorit nouă nemu-
rire, din izvorul cel
pururea curgător al
coastei Mântuitorului.
Stih: Către l ine am
ridicat ochii mei, Cel ce
locuieşti în cer.
Zid nesurpat este nouă
cinstita Cruce a
Mântuitorului, că, spre
dânsa nădăjduindu-ne,
toţi ne niântuim.
A mucenicilor:
Stih: Miluieşte-ne pe
noi. Doamne, milu-
ieşte-ne pe noi, că ne-
arn săturat de defăi-
mare.
O, cât este de bun
schimbul pe care l-aţi
făcut, sfinţilor! Că v-aţi
dat sângiurile, şi aţi
moştenit cerurile; şi,
puţin timp fiind
încercaţi, în veci vă
veseliţi. Cu adevărat
bun este schimbul fă-
cut de voi. Că, lăsând
pe cele stricăcioase,
aţi dobândit pe cele
nestricăcioase; şi,
împreună cu îngerii
dănţuind, lăudaţi
neîncetat pe Treimea
cea de o fiinţă.

Slavă..., Şi acum..., a
Crucii şi a Născătoarei
glas 1 octoih:
Podobic: Prcalăudaţilor
mucenici...
Sabie a trecut prin
inima mea, o, Fiule, şi o
sfâşie, Stăpâne, pre-
cum mi-a spus mai
înainte Simeon, zicea
Fecioara, când a văzut
pe Hristos spânzurând
pe lemn. Ci Te scoală şi
împreună preaslăveşte,
Nemuritorule, pe Maica
şi roaba Ta, rogu-mă.

MIE