IP UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI

FARMACIE „NICOLAE TESTEMIȚANU”

Larisa Spinei,
profesor universitar

METODOLOGIA CERCETĂRII
ȘTIINȚIFICE

Discurs aniversar

Chișinău, 2022

1
 PROFESORUL UNIVERSITAR LARISA SPINEI

Pe parcursul activității sale, profesorul Larisa Spinei a avut

multe experiențe profesionale care au contribuit la formarea
domniei sale ca dascăl excepțional. Activitățile care au dat o altă
direcție experienței și măiestriei sale profesionale au fost munca
legată nemijlocit de prestarea serviciilor medicale și angajarea
ulterioară la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie
„Nicolae Testemițanu”, unde a parcurs toți pașii carierei didactice:
de la asistent universitar până la profesor universitar și șef al:
Catedrei de igienă socială și organizare a ocrotirii sănătății,
Catedrei de istorie a medicinei, Catedrei de management și
psihologie, Catedrei de medicină socială și management „Nicolae
Testemițanu”. Odată cu lansarea primului Program de masterat, a
fost responsabilă de așa discipline ca „Biostatistica”, „Metode de
cercetare” și „Medicina bazată pe dovezi” în cadrul Școlii de
Management în Sănătate Publică a USMF „Nicolae Testemițanu”.
Interesul pentru cercetarea științifică i-a fost stimulat de
munca asupra propriilor teze – de doctor, apoi de doctor habilitat,
susținute ambele cu brio. Paralel cu activitatea științifică, Larisa
Spinei a studiat minuțios așa domenii ca „Biostatistica” și „Metode
de cercetare”. Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul că domnia
sa a cercetat problemele sănătății copiilor, devenind apoi membru
al Comisiei metodice de profil „Medicină socială și management”
și „Probleme ale sănătății mamei și a copilului”. De asemenea, este
foarte semnificativ aportul profesorului Larisa Spinei în
planificarea și selectarea eșantionului reprezentativ, a metodelor
contemporane de acumulare a datelor și de analiză a rezultatelor
obținute în tezele de doctorat.
Profesorul Larisa Spinei, în timpul activității desfășurate, a
dat dovadă de sârguință, perseverență și responsabilitate înaltă.
Posedă un volum enorm de cunoștințe în domeniul de activitate,
împărtășindu-l cu măiestrie discipolilor, întotdeauna este gata să-
și ajute colegii.

2
 Domnia sa a beneficiat de câteva instruiri în Suedia, SUA,
Israel, Croația, România și Franța, crescându-și astfel
competențele, a publicat manuale, monografii, ghiduri, a contribuit
la îmbunătățirea procesului de instruire a studenților, masteranzilor
și doctoranzilor.
Profesorul Larisa Spinei este coordonator al Unității de
Epidemiologie Clinică a IP USMF „Nicolae Testemițanu”, care are
acreditare internațională și face parte din RECIF (Franța).
În calitate de conducător și consultant științific
profesorul Larisa Spinei a pregătit 14 teze de doctor în medicină și
farmacie (susținute în anii 2000–2021) și 3 teze de doctor habilitat
în medicină (susținute în 2022), 46 de teze de master în
Management în Sănătate Publicâ (susținute în anii 2011 – 2018) și
12 teze de licență la disciplina Medicina socială și management.
Este autor și coautor la 195 publicații, inclusiv 2 monografii, 5
manuale, 3 ghiduri.
Profesorul Larisa Spinei este membru al WAMS, the World
Academy of Medical Sciences (International Board of
Biostatistics), Netherlands, al Consiliului de Experți al ANACEC,
al Colegiului de redacție la revistele „Buletin de Perinatologie”,
„Curier Medical”, „Sănătate Publică, Economie și Management în
Medicină” și „OH&RM”.
Pentru activitate prodigioasă și contribuție substanțială la
dezvoltarea științei, la promovarea rezultatelor remarcabile în
domeniul cercetării, profesorul Larisa Spinei a fost decorată cu
Diploma de Onoare a Guvernului Republicii Moldova, cu Diploma
de Recunoștință a Academiei de Științe a Moldovei și cu Medalia
„Nicolae Testemițanu”.

Emil Ceban,
rector,
IP USMF „Nicolae Testemițanu”,
profesor universitar, dr. hab. șt. med.
3
 CURRICULUM VITAE

Nume: Spinei
Prenume: Larisa
Anul și data nașterii: 10 decembrie 1952
Locul nașterii: Republica Moldova, or. Chișinău
ORCID ID: https://orcid.org/0000-0002-5370-9801
Scopus Author ID: 7801524516
Researcher ID: GON-4964-2022

Studii:
1960–1070 – elevă la Școala medie nr. 14 din or. Chișinău
1970–1976 – studentă la Facultatea „Medicina Generală” a
Institutului de Stat de Medicină, or. Chișinău

Titluri și posturi:
2020 – prezent: profesor universitar, Catedra de medicina
socială și management „Nicolae Testemițanu”, IP Universitatea de
Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica
Moldova

2018–2020: șefă a Catedrei de management și psihologie, IP

USMF „Nicolae Testemițanu”

2008–2018: profesor universitar, Școala de Management în

Sănătate Publică, IP USMF „Nicolae Testemițanu”

1998–2008: profesor universitar, Catedra de sănătate

publică și management, IP USMF „Nicolae Testemițanu”

4
 1994–1998: conferențiar universitar, Catedra de sănătate
publică și management, IP USMF „Nicolae Testemițanu”

1987–1994: asistent, lector universitar, Catedra de igienă

socială și organizare a ocrotirii sănătății, Catedra de istorie a
medicinei, Institutul de Stat de Medicină din Chișinău

1987–1979: medic la Uzina „Microprovod” din Chișinău

1976–1979: colaborator științific la Muzeul de Medicină,

Institutul de Stat de Medicină din Chișinău

Teza de doctor în medicină: 1989, „История ликвидации

пеллагры в СССР” („Istoria lichidării pelagrei în URSS”),
conducător științific – profesorul Eugen Popușoi (Moscova,
URSS)

Teza de doctor habilitat în medicină: 1997, „Aspectele

medico-sociale și organizatorice ale invalidității la copiii din
Republica Moldova”, consultant științific – profesorul Eugen
Popușoi (Chișinău, Republica Moldova)

Activitatea științifică:
Domenii de interes științific: Sănătate publică,
Managementul sănătății publice și al serviciilor de sănătate,
Sănătatea copiilor și a femeilor, Epidemiologia bolilor
necontagioase, Metodologia cercetării, Biostatistica, Medicina
Bazată pe Dovezi

În calitate de conducător și consultant științific: a pregătit 14

teze de doctor în medicină și farmacie (susținute în anii 2000–
2021) și 3 teze de doctor habilitat în medicină (susținute în 2022).
A se vedea figura 1.

Conducător la teze de master: 46 de teze în Management în

Sănătate Publicâ (a.2011 – 2018)
5
 Conducător la teze de licență: 12 teze la disciplina Medicina
socială și management

Lucrări științifice publicate: 195, inclusiv 2 monografii, 5

manuale, 3 ghiduri

Activitatea de expertiză, consultanță:

 responsabilă de Programul de studii la modulul psihopedagogic
pentru cadrele didactice ale IP USMF „Nicolae Testemițanu”
 coordonatoare a Unității de epidemiologie clinică, USMF
„Nicolae Testemițanu” (RECIF)
 profesor universitar, Școala doctorală în domeniul „Științe
medicale”, responsabilă de modulele „Metodologia cercetării
biomedicale” și „Medicina bazată pe dovezi”
 expert ANACEC în acreditarea programelor de studii
 membru al RECIF
 membru al WAMS, the World Academy of Medical Sciences
(International Board of Biostatistics), Olanda
 membru al Comisiei metodice de profil „Medicina
comunitară”, IP USMF „Nicolae Testemițanu”
 Membru al Seminarelor științifice: de profil 331.03 „Medicină
socială și management”, de profil 321.15 „Obstetrică și
ginecologie”, de profil 321.06 „Psihiatrie și narcologie”
 membru al Comisiei de experți a Consiliului Național pentru
Acreditare și Atestare
 expert de proiecte în cadrul Consiliului Consultativ de
Expertiză
 membru al Consiliului de redacție la revistele: „Sănătate
Publică, Economie și Management în Medicină”, „OH&RM”,
„Curier Medical” și „Buletin de Perinatologie”
 Vicepreședinte, membru al Comitetului de Etică a Cercetării,
IP USMF „Nicolae Testemițanu”

6
Stagii:
 Epidemiologia clinică (RECIF, Romania – Franța)
 MPH 772 International Health Exchange Program EVMS,
USA
 Cursul de formare de formatori „Cartografierea indicatorilor de
sănătate”, Institutul GeoData, Universitatea din Southampton,
USA, SDC
 Perfectionnement en Management de la sante. Ecole de Sante
Publique – Groupe Hospitalier Saint Augustin, Franța
 HIV/SIDA: determinarea eșantionului, Zagreb
 USAID, ACAP: Trainers Course Details of financial
management in the health sector
 Cursul de formare de formatori „Medicina de familie și
Sănătate mentală: noțiuni, sisteme de referință”. Stability Pact
Mental Health Project for South-Eastern Europe
 Cursul de formare de formatori TCM. EPOS Public Health
Reform Project
 New Public Health. Ierusalim, Israel
 WHO: Flagship Course on Health System Strengthening and
Sustainable Financing, Elaborarea ghidurilor practice pentru
medici de familie, Health Strategy Management, Evidence
Medicine Bases
 UNICEF: The Principles of Epidemiology, The Making
Pregnancy Safer Evidence Based Mother and Newborn Care. The
Maternal and Perinatal Care Surveillance

Participare la proiecte:
 Cercetător științific principal în Proiectul internațional „Phage
treatment and wetland technology as intervention strategy to
prevent dissemination of antibiotic resistance in surface waters
(PhageLand)” (22.80013.8007.1M), 2022–2024

7
 Membru al echipei de cercetare în Proiectul PNUD „Studiul
Generații și Gen” (2021–2022)
 Expert analitic al echipei de cercetare în Proiectul OMS „To
train epidemiologists and stakeholders in performing and
interpreting of COVID-19 data analysis and vaccine monitoring in
order to improve the national and local coordination of prevention
and control measures” (2021–2022)
 Cercetător științific principal în Proiectul Național
„Infertilitatea masculină – sistemogeneza factorilor de risc, studiul
mecanismelor patologice și optimizarea strategiilor de prevenire,
monitorizare și tratament în populația Republicii Moldova” (2020–
2023)
 Membru al echipei de cercetare în Proiectul OMS „Health
workers from the Republic of Moldova” (2015–2016)
 Expert analitic în Proiectul „Regionalization of the Pediatric
Emergency and Intensive Care Services in Moldova , REPEMOL”
(2012–2013)
 Expert analitic al echipei de cercetare în Proiectul PNUD
„Analysis of the Health Status Through Statistical Indicators”.
Evaluarea stării de sănătate a populației pentru a estima nevoile
reale de servicii de sănătate și impactul programelor naționale de
sănătate existente asupra sănătății populației generale (2010–2013)
 Expert analitic de finalizare a Raportului privind situația în
domeniul protecției și sănătății copilului în Transnistria, UNICEF
Moldova (2009–2010)
 Expert analitic în reformele privind sănătatea mintală în R.
Moldova. Proiectul de sănătate mintală al Pactului de Stabilitate
pentru Europa de Sud-Est (2007)
 Expert analitic de finalizare a Raportului privind situația în
domeniul protecției și sănătății copilului în Transnistria, UNICEF
Moldova (2007)

8
 Coordonator al cercetării „Mental Health and HIV/AIDS in
SEE, Caucasus and Central Asia”, Proiectul de sănătate mintală al
Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (2006 2007)

Gorbunova Sprincean Chihai Jana,

Galina, Mariana, DH, 2022 DGaberi
DH, 2022 Cristina, D,
Buliga Valentina, 2016
Sinteză D, 2019
Gincota
Chiper Nanalia,
narativ Ecaterina,
H, 2022
D, 2017 D, 2021
ă Condratiuc
Gaberi Cristina Svetlana,
Jucov Artiom,
D, 2019 D, 2009
D, 2014

Chihai Jana,
Condratiuc SvGaberi Solomon
De
Cristina, D, 2016 D, 2011
Gaberi Larisa,
D, 2014
cohortă Cristina, D,
Bivol2016
Angela,
Maistrenco Galina,
D, 2006 Șmugurov
ChiperD,Natalia,
2005 D,
ihon Valentina,
2017 Sârbu
Liudmila,
Zinaida,
Șavga Nicolae, D, 2007
Caz-
D, 1999 D, 2001
D, 2015
control
etlana, D, 2009

16

Figura 1. Teze de doctor și de doctor habilitat susținute sub

conducerea profesorului universitar Larisa Spinei în
perioada 1999–2022
9
 APRECIERI
Profesorul Larisa Spinei este absolventă a Facultății
„Medicină Generală” a Universității de Stat de Medicină și
farmacie „Nicolae Testemițanu” din Chișinău.
Încă din anii de studii la facultate a participat în realizarea
cercetărilor științifice în cadrul Cercului științific studențesc la
Catedra de organizare a ocrotirii sănătății.
După susținerea tezei de doctor în științe medicale (a. 1989),
a început se studieze unele aspecte ale dizabilității la copii în
Republica Moldova în cadrul unui grup de lucru, fiind un
cercetător foarte responsabil. Rezultatele obținute au fost oglindite
în teza de doctor habilitat „Aspecte medico-sociale și
organizatorice ale invalidității la copii în Republica Moldova”,
care a fost susținută cu succes în cadrul USMF „Nicolae
Testemițanu” în anul 1997, conducător și consultant științific fiind
profesorul Eugen Popușoi.
După susținerea tezei de doctor habilitat, a început
pregătirea cadrelor științifice în calitate de conducător și consultant
științific. Sub conducerea profesorului Larisa Spinei au fost
susținute 3 teze de doctor habilitat și 14 teze de doctorat în
domeniile: medicină socială și management, obstetrică și
ginecologie, traumatologie pediatrică, psihiatrie și farmacie.
Experiența profesională a domniei sale a fost extinsă și în
activitățile cu diverse organizații internaționale (OMS, UNICEF,
PNUD), în proiecte științifice naționale și internaționale, precum
coordonarea științifică a tezei de doctor în științe medicale în
domeniul dizabilității în copilărie a Ecaterinei Gîncotă. Teza a fost
realizată și susținută la Universitatea din Oslo, Norvegia.
O perioada îndelungată domnia sa predă disciplinele
„Metodologia cercetării științifice” și „Medicina bazată pe dovezi”
în cadrul Școlii doctorale în domeniul „Științe medicale”. Trebuie
de menționat contribuția semnificativă adusă la elaborarea
10
Protocolului de cercetare în calitate de membru al Comisiei de
verificare a materialului primar.
Rezultatele activității științifice și didactice au fost expuse
în 195 de lucrări științifice, inclusiv 3 manuale, 5 monografii, 3
ghiduri. A participat cu rapoarte la diferite forumuri științifice
naționale și internaționale.
Totodată, și-a perfecționat continuu cunoștințele în
domeniile metodologiei cercetării, medicinei bazate pe dovezi și
biostatisticei la cursuri desfășurate în Israel, Suedia, SUA, Croația,
Franța și România, care au dus la creșterea competențelor
personale, la îmbunătățirea procesului de instruire a studenților,
masteranzilor și doctoranzilor.
Activitatea multilaterală, contribuția semnificativă la
dezvoltarea științei și promovarea rezultatelor remarcabile
obținute de profesorul Larisa Spinei au fost înalt apreciate, domnia
sa fiind decorată cu Diploma de Onoare a Guvernului Republicii
Moldova, cu Diploma de Recunoștință a Academiei de Științe a
Moldovei și cu Medalia „Nicolae Testemițanu”.

Stanislav Groppa,
prorector activitate științifică, academician,
profesor universitar

11
 Subsemnatul, MD Ilie Vasiliev, profesor la Academia
Mondială de Științe Medicale (World Academy of Medical
Sciences – WAMS), apreciez înalt activitatea Doamnei profesor
Larisa SPINEI, care este recunoscută la nivel
internațional/mondial (https://wams.online/our_team/dr-larisa-
spinei-md/), Catedra de medicina socială și management a USMF
„Nicolae Testemițanu”, medic de categorie superioară, medic-
specialist în managementul sanitar, membru al Facultății WAMS,
șef al Departamentului de Biostatistică, președinte al Consiliului
Internațional pentru Biostatistică WAMS, membru al Consiliului
General al WAMS (Consiliul Mondial al Științelor Medicale),
membru al Comitetului WAMS al Republicii Moldova, profesor
de Biostatistică umană al Academiei WAMS, ținând cont de
activitatea didactică și științifică vastă cu valoare profesională
demnă de remarcat, pe care o desfășoară de peste 46 de ani. Pe
parcursul întregii sale activități didactice, medicale și al pregătirii
profesionale prin participarea la numeroase simpozioane, congrese
naționale și internaționale, publicări internaționale, cursuri
postuniversitare, a dat dovadă de seriozitate, consecvență și
devotament în domeniul specialității sale, întrunind astfel
condițiile corespunzătoare pentru publicarea cărții domniei sale,
pregătind savanți renumiți: 14 doctori în științe medicale; 3 doctori
habilitați în științe medicale; 46 de teze de master în domeniul
„Management în sănătate publică”; 12 teze de licență.
Cu profund respect și deosebită considerație,

Ilie Vasiliev,
prim-vicepreședinte al WAMS,
președintele Consiliului Medical Mondial,
membru al Consiliului de Educație și Formare al WAMS

12
13
14
15
 METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE.
ETAPELE CERCETĂRII.
PROTOCOLUL DE STUDIU
Știința constituie factorul primordial al progresului,
ocupând un loc tot mai important în dezvoltarea tuturor domeniilor
de existență umană. Ea devine esențială nu numai în relațiile dintre
om și natură, ci și în toate structurile sociale.
Știința are trei caracteristici fundamentale: raționalitatea,
obiectivitatea și completitudinea.
Cercetarea științifică reprezintă o investigare sistematică,
controlată, empirică și critică asupra unor ipoteze privind relațiile
prezumate dintre anumite fenomene ale naturii.
Scopul major unei cercetări constă în descoperirea
adevărului prin activitatea de găsire a răspunsurilor la întrebări,
care duce la progresul economic și social, la noi produse, noi
politici de sănătate.
Teoria cunoașterii
 Epistemologia – poziția de pe care se realizează cercetarea:
„Unde?”
 Metodologia – mijloacele prin care se realizează
cercetarea: „Cu ce?”
 Cercetarea – acțiunea de cunoaștere prin inovare,
descoperire, căutare de soluții: „Cum?”
 Teoria cunoașterii – examinarea modului de testare a
ideilor, enunțurilor, legilor: „Proba”
 Logica cercetării – sensul cercetării, ca mod de tratare a
enunțurilor științifice: „Mecanismul logic”.
 Testarea – se poate realiza prin: compararea logică a
consecințelor una cu alta; examinarea formei logice a teoriei;
compararea cu alte teorii; aplicarea empirică a consecințelor
derivate.
 Scopul cercetătorului – să găsească teorii explicative care
descriu anumite proprietăți structurate ale populației și care permit
deducerea efectelor pe care vrem să le explicăm în baza condițiilor
inițiale
 Interesul practicianului – să obțină rezultate din acțiune, în
condiții de eficiență maximă.
16
 Particularitățile cunoașterii științifice:
- formă: teoretică, sistematizată, cu organizare internă
riguroasă, coerentă și logică; bazată pe concepte clare, pe
argumente ce fac posibilă explicarea; tinde spre obiectivitate;
- metodă: înregistrare, comparare și generalizare, construire
a teoriei, măsurare, concepere, validare și rezolvare a modelelor
teoretice;
- procedee de verificare (testare): criterii, tehnici și
instrumente specifice (experiment, observație, tehnici formale
etc.);
- limbaj: aparat conceptual bine definit, fără ambiguitate,
unitar și comprehensibil;
- memorie externă: mecanisme, dispozitive și elemente
„suport de stocare”, tratare, difuzare și exploatare a cunoștințelor.
Determinantele cercetării științifice:
1. Factorul cultural al cercetării: ca cercetător individual sau
colectiv; ca organizație sau instituție cu funcție de cercetare; la
nivel național sau internațional.
2. Calitățile cercetătorului: capacitatea de mobilizare și
concentrare; răbdarea și tenacitatea în depășirea dificultăților
apărute; capacitatea de a lucra singur sau în echipă; interesul pentru
cercetare în raport cu obiectivele dezvoltării în specialitate, carieră,
societate (motivarea profesională și cea socială); deschiderea fată
de opiniile altora, fată de schimbul de idei, de controversele
științifice; capacitatea de organizare a unei activități de cercetare;
obișnuința ordonării ideilor, mai ales a celor proprii; formularea
clară a unui document cu caracter științific.
3. Motivația: nevoia de a supraviețui, nevoia de a învăța,
nevoia de a evolua personal în specialitate și carieră, nevoia de
recunoaștere socială și satisfacția obținută din rezolvarea unor
probleme concrete; competiția.
4. Afecțiune și resurse. Faze in evoluție: entuziasm, izolare,
interes sporit, autonomie ridicată, plictiseală, frustrare, sarcină
îndeplinită. „Cine?” și „Ce?”: familia și prietenii, întreprinderea
sau instituția științifică, mediul social, cel politic sau cel economic.

17
 5. Creativitate, imaginație, capacitate de observare și spirit
critic. Patru „șanse” ale cercetării în medicină [Usunier et al., cu
trimitere la Austin]:
- Șansa 1 (lovirea mingii): cea care poate declanșa o
cercetare reușită; constatarea unui fapt pentru care nu au fost
oferite încă explicații. Cercetătorul este „pregătit” să observe acest
fapt, dispune de un mic arsenal metodologic.
- Șansa 2 (mișcarea): dorința de a-și satisface curiozitatea,
căutarea permanentă, observarea continuă a ceea ce este în jur; o
sensibilitate față de noutate.
- Șansa 3 (spiritul de a fi pregătit): anticiparea a ceva care
ar trebui să se întâmple.
- Șansa 4 (acțiunea individuală): implicarea cercetătorului
în căutarea șanselor sale de a inova, descoperi, reuși în demersul
pe care vrea să-l inițieze sau să-l ducă la bun sfârșit cu rezultate
bazate pe dovezi științifice.
Formele cercetării științifice
a) după scopul urmărit:
- fundamentală: generalizarea teoretică, construcția sau
reconstrucția teoretică;
- aplicativă: căutarea soluțiilor practice pe baza teoriei;
- predictivă sau de simulare: folosirea structurilor formale
pentru a anticipa;
- experimentală: pe baza reproducerii în laborator a
condițiilor reale.
b) după modul de realizare:
- descriptivă: pentru cunoașterea elementară, pe baza
identificării și relatării faptelor sau a evenimentelor;
- explicativă: propunând descoperirea relațiilor cauzale
pentru a verifica enunțuri avansate anterior și a favoriza predicția;
- fundamentală: realizează generalizarea și construcția
teoretică;
- aplicativă: propusă pentru rezolvarea unor probleme
concrete ale practicii.
Verificarea cunoștințelor științifice
Proceduri de verificare:

18
 a) proceduri empirice (observarea naturală,
observarea științifică și experimentul științific);
b) proceduri teoretice (intrateoretice și
interteoretice).
Cercetarea științifică reprezintă o conexiune între abordarea
filosofică, conceptuală și metodologică.
 Filosofic: legitimarea și evaluarea interesului, a oferi o
valoare proiectului între utilitatea teoretică și cea practică;
 Conceptual: asigură operaționalitatea proiectului;
corespunderea cu realitatea;
 Metodologic: specificarea manierei de a realiza cercetarea.
Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea
științifică sunt următoarele:
a) obiectivele și scopul cercetării să fie clar definite;
b) planul activității de cercetare să fie întocmit astfel încât
să duca la atingerea obiectivelor;
c) datele să fie verificate pentru corectitudine;
d) metodele de analiză a datelor să fie adecvate, iar analiza
să fie corectă;
e) concluziile cercetării să fie în conformitate cu rezultatele
analizei și să corespundă cu scopul și obiectivele urmărite;
f) cercetătorul trebuie să fie competent și onest.
Din punct de vedere etimologic, termenul „metodologie”
vine din greacă: „methods” înseamnă cale, drum, iar „logos”
înseamnă știință. Există două tipuri de înțelegere a metodologiei:
(1) o evaluare filosofică a conceptelor și o cercetare a unui
domeniu de studiu/de cunoaștere și (2) un ansamblu de tehnici și
strategii de cercetare a unui domeniu al realității.
Astfel, metodologia constituie o știință a demersului rațional
întreprins pentru a afla adevărul, a descoperi cauze sau conexiuni,
a găsi soluții etc. Totodată, este acel know-how prin care se poate
ajunge la atingerea unui scop în cercetare. Metodologia de
cercetare are preponderent caracter normativ și este constituită din
principii teoretice (concepția teoretică a disciplinei), metode și
tehnici de culegere a datelor (suportul informațional-faptic),
metode și tehnici de tratare a datelor (dimensiunea prelucrării
cantitative), procedee logice de analiză și de generalizare
19
(construcția și sistematizarea teoriei) și componenta pentru
aplicarea acestora (know-how).
Metode și instrumente de cercetare
Metoda („metodos” (din greacă) = cale, mijloc, mod de
expunere) este elementul care prescrie un anumit mod de a acționa
într-o cercetare; un sistem de principii, reguli și mijloace de
cunoaștere și transformare a realității; concepția de baza din
cercetare. Exemple de metode: observația, experimentul, metoda
statistică, istoric-comparativă etc.
Tehnica („tekne” = procedeu, vicleșug) reprezintă
ansamblul de prescripții metodologice folosite pentru a realiza o
acțiune eficientă; un grup de procedee folosite pentru a realiza o
lucrare sau a obține un rezultat determinat. Exemple: convorbirea,
întreținerea, cele mai mici pătrate, analiza factorială, ajustarea
statistică, analiza documentară, eșantionarea etc.
Procedeul este un element al tehnicii care permite obținerea
directă a unui anumit rezultat sau soluția practică la care se recurge
pentru a efectua o acțiune sau o lucrare. Exemple: gruparea
statistică, estimarea varianței, clasificarea etc.
Instrumentul, prin intermediul căruia se realizează o
lucrare sau o acțiune de cercetare. Exemple: chestionarul, foaia de
observație, fișa de înregistrare, ghidul interviului, scala de
măsurare etc.
Ce studiază metodologia cercetării?
• cum trebuie să se facă cercetarea științifică, cum se
procedează;
• pașii de urmat pentru a răspunde la întrebările pe care le
ridică tema, a atinge obiectivele cercetării și a realiza scopurile
acesteia;
• care sunt sursele.
Altfel spus, metodologia se refera la strategia de cercetare,
la felul în care se dobândește cunoașterea (ea nu se confunda cu
conceptul filosofic de epistemologie, care se refera la originea,
natura și limitele cunoașterii).
Cercetarea științifică este un proces ciclic: formularea temei
și definirea scopului și a obiectivelor cercetării; acumularea
informațiilor, a datelor; prelucrarea datelor; analiza și interpretarea
20
rezultatelor; revenirea la scopul și obiectivele cercetării;
compararea rezultatelor obținute cu datele bibliografice;
redactarea finală și comunicarea rezultatelor.
Formularea ipotezelor
Pentru a formula o ipoteză științifică, sunt necesare
cunoștințe anterioare, rezultatele unor cercetări și obligatoriu
studiul bibliografic. Ipoteza este o afirmație (nu o întrebare) despre
o posibilă relație între factorii studiați și rezultatul așteptat.
Deosebim: ipoteză nulă – această relație nu există (H0), și ipoteză
alternativă – relația există (HA).
Elaborarea ipotezelor se efectuează prin una dintre
următoarele trei metode: metoda concordanțelor, metoda
diferențelor și metoda analogiei.
Metoda concordanțelor pornește de la constatarea existenței
unei relații directe sau inverse între factorul de risc și efectul său
(boală, deces). Exemple: 1) cu cât fumatul este mai frecvent într-o
populație, cu atât anumite boli sunt mai frecvente (relație directă);
2) cu cât concentrația de fluor în apa potabilă este mai mică, cu atât
frecvența cariei dentare este mai mare (relație inversă).
Metoda diferențelor constă în sesizarea varietăților privind
apariția îmbolnăvirilor în diferite grupuri de populație. De
exemplu: cancerul de col uterin diferă ca frecvență la multipare
(mai frecvent) față de nulipare, de unde și ipoteza unei posibile
legături între numărul mare de nașteri și cancerul de col.
Metoda analogiei se bazează pe stabilirea unei analogii între
factorii de risc și efect. De exemplu, cancerul bronhopulmonar este
mai frecvent la bărbați: bărbații fumează mai intens. De aici
ipoteza legăturii dintre cantitatea de tutun și frecvența cancerului
bronhopulmonar.
Considerente practice în formularea ipotezei de lucru:
- întrebarea trebuie să fie una la care se poate găsi un
răspuns;
- ipoteza trebuie să fie utilă pentru practica medicală;
- nu se merită formularea ipotezei al cărei răspuns este deja
cunoscut.
Acronimul pentru validarea ipotezei de cercetare este FINER
(figura 2).
21
 FEZABILĂ

RELEVANTĂ INTERESANTĂ

ETICĂ NOUĂ

Figura 2. Acronimul validării ipotezei de cercetare

Etapele cercetării științifice

Etapa I. Pregătirea cercetării:
- formularea întrebării de cercetare;
- studiul bibliografic în domeniul selectat pentru cercetare;
- elaborarea protocolului de studiu.
Etapa II. Derularea cercetării:
- culegerea și prelucrarea datelor (conform protocolului);
- obținerea și interpretarea rezultatelor.
Etapa III. Diseminarea rezultatelor cercetării:
- redactarea și prezentarea rezultatelor cercetării.
Etapa de pregătire a cercetării este cea mai importantă în asigurarea
obținerii rezultatelor valide oricărei cercetări.
Formularea întrebării de cercetare. Întrebarea de cercetare
trebuie să fie interesantă, relevantă, importantă, fezabilă, originală,
exprimată clar și simplu. Ea poate fi corectată în urma realizării
studiului bibliografic.
Studiul bibliografic. Orice activitate de cercetare științifică
trebuie, în mod obligatoriu, să fie precedată de o informare
bibliografică aprofundată, care are următoarele scopuri:
- cunoașterea datelor fundamentale, clasice, bine stabilite în
domeniul respectiv al științei privind scopul ce va fi supus
cercetării;
- informarea la zi prin lectura bibliografică de specialitate
privind studiul actual al cercetării științifice, pe tema aleasă,
22
consultându-se lucrările publicate la nivelele național și
internațional;
- față de informațiile culese din literatura științifică de
specialitate, cercetătorul trebuie să-și asume responsabilitatea
morală și intelectual-științifică cu privire la ce se poate aduce nou
prin cercetarea pe care planifică să o realizeze.
Pentru facilitarea găsirii unor informații în sursele
bibliografice citate, pe lângă notele personale și rezumatul
articolului este indicată completarea „fișei bibliografice”, care
trebuie să cuprindă următoarele informații:
- subiectul cercetării (sub formă de cuvinte-cheie);
- referința lucrării (numele autorului, titlul lucrării, titlul
revistei, anul publicării, numărul/volumul și numărul curent al
revistei, paginile extreme ale articolului);
- nota asupra conținutului sau rezumatul original al lucrării.
Pentru a găsi surse bibliografice relevante, este necesar de
folosit strategii de căutare eficientă a informațiilor: PubMed,
EMBASE, HINARI, The Cochrane Colaboration etc.
Noțiuni necesare planificării studiului
 Tipuri de variabile:
 cantitative: continui, discrete, scale de măsurare;
 calitative: ordonate, nominale, dihotomice, scale de
măsurare;
 Eșantion:
 o submulțime a populației analizate;
 o copie fidelă caracteristicelor populației din care face
parte;
 Metode de eșantionare:
 aleatorie simplă;
 aleatorie prin stratificare;
 aleatorie prin clusterizare.
Protocolul de studiu
Protocolul de studiu reprezintă planul complet și detailat în
baza căruia cercetătorul intenționează să desfășoare o cercetare.
Integritatea științifică a studiului și credibilitatea rezultatelor
acestuia depind substanțial de proiectarea și metodologia studiului.

23
 Elementele principale care trebuie cuprinse în protocolul
unui proiect de cercetare sunt:
Titlul proiectului. Titlul unui proiect de cercetare
formulează problema vizată de studiu, trebuie să fie cât mai precis,
dar totodată foarte concis (recomandat sub 15 cuvinte).
Rezumatul proiectului. Rezumatul unui proiect conține
elementele esențiale ale protocolului: scopul, obiectivele,
metodele, populația studiată, perioada realizării cercetării,
rezultatele scontate (nu mai mult de 300 de cuvinte).
Motivarea proiectului. Motivarea răspunde la întrebările de
ce trebuie realizat studiul și care va fi relevanța acestuia. Este
echivalentă cu „introducerea” în problema de cercetare.
Scopul și obiectivele studiului. Scopul este o declarație
generală a ceea ce își propune studiul să realizeze și aplicarea
rezultatelor pentru îmbunătățire/schimbare/progres. Obiectivele
sunt declarații specifice ale întrebărilor de cercetare, care vor
permite atingerea scopului cercetării. Acronimul pentru obiective
este SMART:
- specifice,
- măsurabile,
- atinse,
- realiste,
- realizate în timp.
Designul studiului va conține:
- titlul studiului,
- durata studiului,
- populația-țintă,
- eșantionul/loturile de studiu,
- Tipul studiului (descriptiv, observațional, experimental,
review etc.)
Metodologia studiului. Metodologia trebuie să fie
standardizată și clar definită, incluzând următoarele informații
detailate cu privire la:
- procedurile care urmează să fie utilizate (chestionare,
intervenții etc.),
- metodele, instrumentele, tehnicile de măsurare care vor fi
aplicate,
24
 - definirea mijloacelor și a criteriilor de diagnosticare
(semne, simptome, explorări paraclinice, scale, criterii de normă
etc.).
Managementul datelor și planul de analiză statistică:
- Variabile analizate;
- Modalitatea de culegere a datelor în funcție de tipul de
studiu;
- Metode statistice pentru analiza datelor;
- Modalitatea de prevenire a erorilor sistematice, a factorilor
de confuzie etc.
Rezultatele așteptate ale studiului. Rezultatele scontate reies
din scopul și obiectivele studiului.
Considerații privind siguranța participanților/aspecte etice.
Protocolul cercetării trebuie să specifice modul în care va fi
păstrată siguranța persoanelor, să descrie modul de obținere a
consimțământului informat al participanților în studiu.
Referințe bibliografice. Bibliografia cuprinde lista surselor
bibliografice citate în studiu.
Anexe. Anexele unui studiu conțin formulare și fișiere de
culegere a datelor, formulare de consimțământ informat etc.
Versiunea finală a protocolului cercetării trebuie prezentată
spre analiză Comitetului de Etica a Cercetării (CEC). După
aprobarea de către CEC, modificarea protocolului în cursul
desfășurării studiului nu mai este permisă.

EPIDEMIOLOGIA CLINICĂ. NOȚIUNI DE BAZĂ.

CLASIFICAREA STUDIILOR ȘTIINȚIFICE ÎN
MEDICINĂ

Cuvântul epidemiologie provine de la cuvintele grecești

„epi”, ceea ce în traducere înseamnă despre, „demos” – popor,
populație, și „logos” – studiu, știință. Așadar, epidemiologia este
știința care studiază anumite procese la nivel populațional.
Prezumțiile fundamentale ale epidemiologiei ca ramură a
medicinei și a igienei sunt:
- Bolile nu apar din întâmplare.
25
 - Bolile sunt cauzate de factori ce pot fi preveniți.
Definiția epidemiologiei a fost dată de savantul B.
MacMahon (1960), apoi a fost lărgită de J. Last (1983). În
literatura de specialitate sunt prezentate două definiții.
I. „Epidemiologia este studiul distribuției determinanților
stărilor și evenimentelor legate de sănătate din anumite populații,
precum și aplicarea rezultatelor studiului în controlul problemelor
de sănătate.”(J. Last, 1983)
II. „Epidemiologia este știința medicală care se ocupă cu
studiul distribuției și determinanților stărilor sau evenimentelor
legate de sănătate din anumite populații, cu aplicarea rezultatelor
acestui studiu în controlul problemelor de sănătate.”(J. Last, 1988)
Obiectivele epidemiologiei sunt [https://umfcd.ro/wp-
content/uploads/2016/11/cap3.pdf]
1. Descrierea distribuției bolilor sau a factorilor de risc în
populație.
• Descrierea distribuției bolilor sau a factorilor de risc în
funcție de caracteristicile personale ale indivizilor grupului uman
luat în studiu.
• Descrierea tendințelor sau a evoluției temporale a bolilor
sau a factorilor de risc în populație.
2. Explicarea etiologiei bolilor sau a modului de
transmitere a acestora.
• Dovedirea existenței unor relații între factorii explicativi și
rezultatele pe care le generează acești factori (factor de risc –
boală).
3. Predicția în legătură cu numărul probabil al bolilor într-
o populație dată și cu caracterul distribuțiilor bolilor în acea
populație.
4. Fundamentarea programelor de prevenire și de
combatere a bolilor într-o populație dată prin ameliorarea
serviciilor de sănătate.
Epidemiologia are două domenii de aplicare: în sănătatea
publică și în medicina clinică (epidemiologia clinică).
Aplicarea epidemiologiei în sănătatea publică
1. Clasificarea internațională a maladiilor. Bolile sunt
codificate după un sistem în funcție de caracteristicele lor (de
26
exemplu: bolile aparatului cardiovascular, bolile aparatului
respirator) și după modul lor de producere (accidente).
2. Descrierea tabloului real al bolii în populație.
3. Determinarea frecvenței factorilor de risc.
4. Descrierea și explicarea modelelor de morbiditate și de
mortalitate.
5. Depistarea și supravegherea de masă a bolilor.
6. Prevenirea și controlul comunitar al bolilor.
7. Planificarea sanitară și promovarea acțiunilor de
sănătate.
8. Evaluarea acțiunilor, procedeelor și serviciilor de
sănătate.
Aplicarea epidemiologiei în medicina clinică
1. Descrierea istoriei naturale a bolii.
2. Determinarea valorilor normale.
3. Completarea tabloului clinic și identificarea
sindroamelor noi.
4. Studiul etiologiei bolilor.
5. Ameliorarea perspectivelor clinice (ameliorarea
eficacității intervenției prin evaluarea procedeelor de diagnostic și
de terapie).
6. Evaluarea tehnologiilor medicale vechi și a celor noi.
7. Studiul prognosticului bolii.
8. Citirea critică a literaturii de specialitate.
Nivelele cercetării epidemiologice
Cercetarea epidemiologică este diferențiată pe două niveluri: I
- nivelul cunoașterii (cercetarea fundamentală) și II - nivelul
intervenției (cercetarea aplicativă).
Nivelul cunoașterii include patru etape:
- etapa I-a –începutul procesului epidemiologic;
- etapa a II-a – declanșarea procesului patologic ca urmare a
acțiunii factorilor etiologici; procesul patologic evoluează
ajungându-se la boală, care poate fi depistată clinic sau prin
examene de laborator;
- etapa a III-a – depistarea clinică a bolii;
- etapa a IV-a – supravegherea bolii.
Nivelul intervenției este bazat pe:
27
 - profilaxia primordială – modificarea distribuției factorului
de risc;
- profilaxia primară – evitarea apariției și declanșării
procesului patologic;
- profilaxia secundară – evitarea depistării tardive a bolii;
- profilaxia terțiară – evitarea urmărilor nefaste ale bolii
(incapacitate, dizabilitate, handicap, deces).
Epidemiologia clinică (EC)
Conform definiției lui Dăvid Sackett (1969), epidemiologia
clinică „reprezintă utilizarea metodelor epidemiologice de către
clinicieni” [D. L. Sackett, W. M. C. Rosenberg, J. A. M. Gray, R.
B. Haynes, W. S.Richardson, „Evidence based medicine: what it is
and what it isn't. BMJ, vol. 312, nr. 7023, p.71–72].
Cercetătorul Cristian Băicuș a definit epidemiologia clinică
astfel: „Disciplina care se adresează creatorilor de studii
științifice, cercetătorilor, învățându-i metodologia ce trebuie
aplicată astfel încât rezultatele studiului să fie valide” [Baicuș C.
Dicționar de epidemiologie clinică ŞI medicină bazată pe dovezi.
București, 2002. 53p.].
Obiectivele epidemiologiei clinice:
1. Colectarea, măsurarea, clasificarea datelor
2. Evaluarea riscurilor
3. Identificarea indivizilor cu particularități
4. Aprecierea prognosticului
5. Cercetarea asociațiilor cauzale
6. Cercetarea celei mai bune intervenții terapeutice
7. Evaluarea eficacității tratamentelor sau îngrijirilor
8. Stabilirea prognosticului în funcție de rezultatul
terapeutic obținut
Evenimentele clinice studiate de EC (5D):
Dissatisfaction – Neplăcere
Discomfort – Disconfort
Disability – Incapacitate
Disease – Boală
Death – Moarte
Noțiunile de bază ale cercetărilor epidemiologice

28
 Expunere: caracteristică importantă, variabilă – factor de
risc, predictor, variabilă independentă, posibil factor cauzal.
Rezultat: caracteristică importantă al stării de sănătate,
boală, accident rutier, deces, variabilă-răspuns, variabilă
dependentă, variabila de efect, de consecință.
Epidemie: apariția unui număr de evenimente cu o frecvență
superioară frecvenței așteptate. În clasificarea epidemiei deosebim
doua tipuri: cu manifestare epidemică și cu manifestare
pandemică.
Relații „expunere – rezultat”. De ex.: fumatul – cancer de
plămâni; obezitate – boală de cord, venit mic – malnutriție, alcool
– traumatism rutier.
Asociere epidemiologică: relația dintre două categorii
diferite în care o categorie este reprezentată de factorii de risc, iar
alta o constituie rezultatul (boala, decesul). Deci, asocierea
epidemiologică este relația dintre factorii de risc și boală/deces.
Factor de risc: orice condiție care poate să fie descrisă și
dovedită că se asociază unei frecvențe crescute a bolii.
Factor de protecție: orice factor care prin prezența sa
asigură o stare de sănătate mai bună unei populații.
Risc: o probabilitate care exprimă în cifre frecvența apariției
unei boli la o populație a cărei expunere este definită.
În baza investigațiilor epidemiologice se fac generalizări de
tip cauzal. Pentru ca acestea să fie valabile, e necesar să fie
respectate unele reguli de alegere a subiecților și de culegere a
informațiilor pentru cercetare.
Lista de control a elementelor care trebuie luate în
considerare în cazul asocierii epidemiologice include: rolul posibil
al întâmplării, examinarea rolului altor variabile explicative decât
cea fixată, posibilitatea unor asocieri false, prezența asocierii în
mai multe straturi ale colectivității, ipoteza trebuie să fie
plauzibilă.
Relația de cauzalitate dintre un factor de risc și boală trebui
să fie dovedită printr-un experiment. În lipsa posibilității efectuării
experimentului (bolile cronice), se folosesc următoarele
argumente:
- Forța asocierii măsurată cu riscul relativ (RR);
29
 - Consistența asocierii – asocierea este prezentă în momente
diferite în aceeași populație sau la populații diferite în același
moment;
- Specificitatea – efectul apare numai în prezența unor
anumiți factori;
- Relația temporală – factorul cauzal care precedă apariția
efectului;
- Relația de tip „doză – efect”– creșterea riscului în funcție de
intensitatea acțiunii factorului de risc;
- Plauzibilitatea – probabilitatea pentru informații de a nu fi
atinse de erori;
- Coerența cu datele din biologie și cu cele experimentale;
- Insuficiența altor explicații.

Figura 3. Clasificarea studiilor științifice în medicină

În funcție de tipul problemelor abordate:

 Cercetări cantitative (abordează întrebări cantitative,
cuantificabile, care își pot găsi răspunsul prin analiză și testare
statistică);
 Cercetări calitative (abordează întrebări calitative,
clasificabile, dar greu cuantificabile, care nu pot fi analizate sau
testate statistic).
- În funcției de tipul cercetării:

30
  Cercetări fundamentale (investighează în laborator
structuri biologice, mecanisme, metode, substanțe cu potențială
relevanță medicală);
 Cercetări clinice (investighează subiecți umani, aplicațiile
promițătoare ale cercetărilor fundamentale, pentru elucidarea
cauzelor și perfecționarea metodelor de diagnostic și de tratament
al îmbolnăvirilor);
 Cercetări epidemiologice (studiază răspândirea, cauzele și
efectele problemelor de sănătate existente la nivelul unor populații
umane largi);
 Cercetări de sănătate publică (studiază și promovează
metode și politici eficiente de păstrare a sănătății comunităților
umane).
- În funcție de domeniul cercetării:
 Descrierea unei probleme de sănătate;
 Evaluarea unor factori de risc sau de prognostic în
etiologia sau în evoluția unei îmbolnăviri;
 Evaluarea unor metode de diagnostic al unei îmbolnăviri;
 Evaluarea unor metode de tratament al unei îmbolnăviri;
- În funcție de obiectivele vizate:
 Studii descriptive (își propun numai descrierea unei
probleme de sănătate, fără a realiza comparații și fără a testa
ipoteze);
 Studii analitice (își propun realizarea unor comparații între
grupuri pentru testarea unor ipoteze).
- În funcție de intervenția cercetătorului, studiile analitice
sunt:
 Studii observaționale – cercetătorul doar observă, fără a
interveni în evoluția naturală a îmbolnăvirii; el nu administrează
substanțe sau proceduri subiecților studiați;
 Studii experimentale sau intervenționale – cercetătorul
intervine în evoluția naturală a îmbolnăvirii prin administrarea
unor substanțe sau proceduri subiecților studiați.
- În funcție de modul evaluării subiecților studiați (durata și
sensul urmăririi subiecților)se disting:

31
  Studii transversale – subiecții sunt evaluați la un moment
dat, o singură dată, fără urmărirea evoluției în timp;
 Studii longitudinale – subiecții sunt evaluați în momente
diferite, iar evoluția lor este urmărită în timp; acestea pot fi:
 prospective (se urmărește evoluția actuală și viitoare a
subiecților, pe parcursul desfășurării studiului, direct de către
cercetător);
 retrospective (se urmăresc evoluții din trecut ale
subiecților în baza unor informații despre subiecți culese de către
cercetător).
Studiile secundare sunt realizate în baza studiilor primare.
La studii secundare să referă: review-urile, protocoalele clinice,
analizele de decizii referitor la metoda selectată de diagnostic sau
de tratament, analizele economice.
Studiile descriptive pot fi împărțite în două categorii: (1)
care pun accentul pe caracteristici ale unei noi situații și (2) care
descriu starea de sănătate a a unei comunități sau populații.
Studiile descriptive se utilizează pentru:
a) planificarea asistenței medicale;
b) generarea de ipoteze;
c) investigarea tendințelor fenomenelor ce țin de starea de
sănătate a populației.
Studiile descriptive sunt studii retrospective care descriu
modelele de apariție a maladiilor sau a altor fenomene de sănătate
a populației în legătură cu variabile cum ar fi persoana, locul și
timpul.

32
 STUDII PRIMARE

ANALITICE DESCRIPTIVE

OBSERBAȚIONALE EXPERIMENTALE
Raportări de
caz/cazuri
De cohortă Studii clinice
Serii de cazuri
Caz-control Studii comunitare
Transversale
Ecologice

Figura 4. Clasificarea studiilor primare

CERCETAREA DESCRIPTIVĂ
Un studiu descriptiv de o calitate bună trebuie să răspundă
la următoarele întrebări:

a) Cine? (Who?)
b) Ce? (What?)
c) Când? (When?)
d) Unde? (Where?)

Persoana se referă la cine este afectat, locul stabilește unde

este problema de sănătate mai mult sau mai puțin răspândită, iar
momentul – când apare problema de sănătate. Studiile descriptive
pot furniza și informații importante pentru generarea ipotezelor
specifice, care să fie apoi verificate în cadrul studiilor analitice
(Hennekens și Buring, 1987). Studiile descriptive, prin definiție,
nu includ un grup pentru comparare.
În cadrul studiilor descriptive se efectuează trei tipuri
fundamentale de comparații: demografice, geografice și
temporale.
♦ Comparațiile demografice iau în considerare
caracteristicile legate de persoană (Cine?).

33
 Datele descriptive despre persoană răspund la întrebări de
tipul: „La cine apare boala sau problema de sănătate?” sau „Cine
prezintă un risc mai mare de expunere?”
Persoanele afectate sau expuse sunt caracterizate după
caracteristicile demografice și sociale de bază, cum sunt vârsta,
sexul, starea civilă, rasa sau originea etnică, religia, și indicatori ai
statutului socioeconomic.
Obiectul de studiu (Ce?): este necesară o definiție clară și
foarte precisă a obiectului de studiu sau a întrebării de studiu.
♦ Comparațiile geografice iau în considerare caracteristici
de loc (Unde?).
Caracteristicile descriptive raportate la loc iau în considerare
unde sunt cele mai mari și cele mai mici rate ale bolii („Sunt
cazurile de boală distribuite egal în raport cu țara sau raionul țării,
mediul de rezidență urban sau rural ori teritoriul din cadrul unei
comunități locale afectate?”)
♦ Comparațiile temporale iau în considerare caracteristici de
moment/timp (Când?).
Datele descriptive despre timp răspund la întrebări de tipul:
„Când apare boala frecvent și când apare rar?” și „Este frecvența
actuală a bolii diferită de frecvența corespunzătoare din trecut?”.
De exemplu: „Există ceva neobișnuit în distribuția apariției
cazurilor de boală după anotimp, lună sau ziuă?”.
Trebuie de menționat că studiile descriptive pot cuprinde o
gamă largă a perioadelor de timp, începând cu un studiu efectuat
într-un anumit moment de timp și terminând cu studii care
monitorizează tendințele pe termen lung în apariția efectelor
asupra sănătății sau a expunerilor.
Tipuri de studii descriptive
Sunt descrise patru tipuri de studii descriptive: rapoarte de
caz, serii de cazuri, studii transversale (sunt studii individuale) și
studii ecologice (sunt studii de grup).
1. Rapoarte de caz. Rapoartele de caz (studiile de caz)
prezintă o descriere detaliată de evoluție a semnelor bolii unui
singur pacient sau a unui grup de pacienți cu diagnostic similar.
Aceste studii descriu modul în care un clinician identifică o
caracteristică neobișnuită a unei boli sau istoricul medical al unui
34
pacient. Ele pot reprezenta primele caracteristici în identificarea
unor noi boli sau a efectelor adverse unei expuneri.
2. Serii de cazuri. O serie de cazuri este un raport cu privire
la o serie de pacienți cu o caracteristică comună. Nu există un grup
de control. Sunt colecții de rapoarte individuale de caz, care apar
într-o perioada scurtă, sunt agregate într-o singură publicație.
Seriile de cazuri pot ajuta la formularea unei ipoteze noi utile, dar
nu pot fi folosite pentru a testa prezența unei asocieri statistice.
3. Studii transversale (de prevalență). Studiile transversale
reprezintă observarea unei populați într-un anumit moment sau
interval de timp. „Expunerea” și „rezultatul” sunt determinate
simultan. Într-un fel, acestea reprezintă „fotografia” populației.
Studiul transversal este uneori denumit studiu de prevalență
și poate descrie sau evalua starea de sănătate a unei populații.
Într-un studiu transversal, subiecții sunt selectați pentru un
punct fix de timp. Toți participanții sunt examinați, observați și
chestionați în privința statutului sănătății, prezenței bolilor,
expunerii curente sau trecute la factori de risc și în privința altor
variabile relevante. Totodată, studiul transversal este cel mai ieftin
în realizare și cel mai rapid în efectuare. Eșantionul unui astfel de
studiu, de obicei, este mai reprezentativ decât în cazul altor
eșantioane.
4. Studii ecologice (studiul etiologic corelațional). Studiile
ecologice folosesc măsurările ce reprezintă caracteristicile întregii
populații: asocierea dintre boală și expunerea la nivel colectiv; date
din grupuri, nu date individuale; unitatea de observație este
populația/grupul de populație.
Obiectivul studiilor descriptive ecologice este corelarea
dintre caracteristicile generale ale populației și frecvența
problemelor de sănătate în același interval de timp.
Protocolul și efectuarea studiului presupun următoare etape:
- Definirea populației-țintă;
- Definirea stării patologice;
- Alegerea variabilelor, a scalei de măsurare, a standardelor
utilizate;
- Realizarea comparației cu indicatorul deja cunoscut;

35
 - Verificarea faptului că studiul nu a deviat de la populația
generală prestabilită.
Criteriile de calitate obligatorii ale unui studiu descriptiv sunt:
- Reprezentativitate,
- Comparabilitate,
- Utilitate.
Avantajele și dezavantajele studiilor descriptive
Avantajele studiilor descriptive:
- În general, se efectuează ușor.
- Sunt mai puțin costisitoare față de alte studii științifice.
- Pot dezvălui modelele de apariție a bolii și tendințele în
timp.
- Permit colectarea de date despre potențialii factori
importanți de risc, precum vârsta, rasa,
sexul și mediul de reședință. Aceste date pot fi folosite
pentru a compara prevalența.
- Oferă o bază de date pentru planificarea, furnizarea și
evaluarea serviciilor medicale.
- Realizarea studiului permite formularea ipotezei.
- Creează puține probleme de natură etică.
Dezavantajele studiilor descriptive:
- Nu testează ipotezele etiologice.
- Nu există un grup pentru comparare.
- Relația temporală dintre problema de sănătate cercetată și
expunerile potențiale nu poate fi ușor determinată. Acest fapt și
lipsa grupului formal de comparare nu permit evaluarea
cauzalității.
Scopul studiilor observaționale: măsoară forța de asociere
dintre un factor de risc (FR) și rezultat (B, D) și efectuează testarea
unor ipoteze.
Tipuri de studii observaționale:
- caz-martor (caz-control),
- de cohortă.
Pentru a determina tipul de studiu observațional, trebuie să
stabilim direcția și secvența temporală a cercetării.
Pentru a determina direcția, trebuie să răspundem la
întrebarea: „Cu ce începem cercetarea – cu E sau cu R?”. Direcția
36
„înainte”: mergem de la E la R (studiu de cohortă); direcția
„înapoi”: mergem de la R spre E (studiu caz-martor).
Pentru a determina secvența temporală, răspundem la
întrebarea: „A apărut R la momentul desfășurării cercetării sau
nu?”. Studiul prospectiv: R apare după începerea studiului (studiu
de cohortă); studiul retrospectiv: R a apărut înainte de începerea
studiului (studiu caz-martor).
Studiul caz-martor
Definiție: este un studiu analitic observațional în care
populația studiată este constituită din grupuri care au sau nu au o
anumită problemă de sănătate.
Ipoteza cercetată. Trebuie să specifice clar legătura
așteptată dintre „problema de sănătate” și „E” studiată. De
exemplu: proporția cazurilor expuși la un factor potențial de risc

37
 STUDIILE ANALITICE OBSERVAȚIONALE

Caz-control De cohortă
Sinteză Metaanaliză
sistematică

tă
ol

Figura 5. Diagrama de flux pentru studiile observaționale

1
studiat este egală cu proporția persoanelor de control neexpuse
(ipoteza nulă – H0).
Caracteristici generale:
- Grupurile de comparare sunt formate în funcție de statutul
bolii sau al altor probleme de sănătate.
- Subiecții de studiu care au o problema de sănătate sunt
numiți „cazuri”.
- Subiecții de studiu fără această problemă de sănătate sunt
numiți „martori/persoane de control”.
- Este un studiu retrospectiv.
Alegerea „cazurilor” să face conform unor criterii de
includere și de excludere definite anterior inițierii studiului.
Alegerea martorilor să face din aceeași populație accesibilă
(distribuția factorului de expunere trebuie să fie aceeași în cele
două grupuri). Pentru a asigura comparabilitatea grupurilor și
pentru a controla variabilele de confuzie (asociere cu factorul de
expunere, dar nu cu boala), sunt utilizate tehnici de potrivire.
Potrivirea este individuală când fiecărui caz i se asociază un martor
cu aceleași caracteristici în privința variabilelor de confuzie
(vârstă, sex, rasă etc.). Potrivirea este neindividuală când fiecărui
caz i se asociază 3-4 martori cu aceleași caracteristici.
După definirea celor două grupuri de subiecți, datele
referitoare la expunere sunt apoi colectate retrospectiv în baza unui
chestionar elaborat pentru cercetare.
Evaluarea asocierii dintre „Expunere” și „Rezultat” se
realizează prin completarea Tabelului de contingență (Tabelul
2x2) și calcularea următoarelor indicatori: raportul șanselor (RȘ;
engl.: OR – odds ratio ), riscul atribuibil în lotul de cercetare (RA),
riscul atribuibil populațional (RAP), fracția atribuibilă (FA/RA%),
intervalul de încredere de 95% asociat raportului șanselor (IÎ95).

Tabelul 1. Tabelul de contingență pentru studiile caz-martor

Patologia Factorul de risc Total
Prezent Absent
Prezentă a b a+b
Absentă c d c+d
Total a+c b+d a+b+c+d
 Conținutul celulelor tabelului:
a – numărul de persoane care sunt expuse și fac boala;
b – numărul celor care sunt expuși și nu fac boala;
c – numărul persoanelor care nu sunt expuse, dar fac boala;
d – numărul celor care nu sunt expuși și nu fac boala;
a + b – numărul total de persoane expuse;
c + d – numărul total de persoane neexpuse;
a + c – numărul total al celor care fac boala;
b + d – numărul total al celor care nu fac boala;
t = a + b + c + d – suma celor patru celule și mărimea
eșantionului supus studiului.
Interpretarea RȘ in funcție de IÎ
- Pentru RȘ cu valoare mai mare de 1 și IÎ cu valori
apropiate de RȘ calculat care nu include valoarea 1, putem decide
că există asociere pozitivă între factorul de risc și rezultat.
- Pentru valori RȘ mai mari de 1 și IÎ include valoarea 1, se
poate concluziona că factorul de risc studiat este indiferent (oricât
de mare ar fi valoarea lui RȘ).
- Pentru RȘ cu valoare mai mică de 1 și IÎ cu valori apropiate
de RȘ calculat care nu include valoarea 1, putem decide că există
asociere negativă între factorul de risc și rezultat (este factor
protector).
- Pentru valori RȘ mai mici de 1 și IÎ include valoarea 1, se
poate concluziona că factorul de risc studiat este indiferent.
Avantajele studiilor caz-martor:
- Sunt utile pentru studierea problemelor de sănătate care
apar rar.
- Sunt utile pentru studierea problemelor de sănătate care au
o perioadă mare de latență.
- Perioada relativ scurtă pentru desfășurarea studiului face
că studiile caz-martor să fie mai ieftine decât studiile de cohortă.
- Sunt utile pentru a caracteriza efectele unei varietăți de
factori de risc potențiali asupra problemei de sănătate studiate.
Dezavantajele studiilor caz-martor:
- Deoarece „cazurile” și „martorii” pot fi selectați din două
populații separate, este dificil de a se asigura că ele sunt

2
comparabile în ceea ce privește factorii de risc externi și alte surse
de eroare.
- Datele despre expunere sunt colectate din formulare
statistice sau din evocările participanților după apariția bolii.
- Studiile caz-martor nu pot fi folosite pentru a determina
ratele de incidență.
- Studiile caz-martor nu pot fi folosite pentru determinarea
altor posibile efecte ale expunerii asupra sănătății. Prin definiție, în
studiile caz-control se studiază doar un singur efect.
Studiul de cohortă
Termenul cohortă provine din latinescul ”cohors”, acesta a
fost adoptat inițial pentru a defini o mulțime de indivizi urmăriți pe
o anumită perioadă.
Definiție: prin studiu de cohortă se înțelege acel studiu în
care un eșantion de subiecți (cohortă) cu caracteristici bine definite
este studiat, de regulă, o perioada lungă (uneori luni sau ani),
colectându-se date ce ar putea fi relevante pentru prezența unei
boli.
Ipoteza cercetată. Trebuie să specifice clar legătura
așteptată dintre „E” și „problema de sănătate” studiată. De
exemplu: proporția indivizilor expuși la care apare rezultatul
studiat este egală cu proporția indivizilor neexpuși la care apare
rezultatul studiat (ipoteza nulă – H0).
Caracteristici generale
- Este un studiu analitic observațional.
- Grupurile care urmează a fi studiate sunt definite în baza
statului lor de „E” (expuși/neexpuși).
- Subiecții fără maladie sunt supravegheați pentru a
determina apariția maladiei.
- Studii prospective.
- Studii prospective cu componentul retrospectiv.
Sinonime: studii de urmărire (follow-up), de incidență,
longitudinale, etiologice, studii de „aur”.
Scopul/utilitatea studiilor de cohortă
- Măsurarea și compararea incidenței (apariției unui
fenomen de sănătate) între una sau mai multe cohorte
supravegheate;
3
 - Estimarea riscurilor, ratelor de apariție a unor fenomene
de sănătate, legate de un factor de risc (expunere) cunoscut.
Măsurarea expunerii se realizează prin:
- chestionare pentru studiile de cohortă,
- teste de laborator,
- măsurători fizice,
- foi de observație și registre medicale.
Măsurarea rezultatului:
- Se face identic la expuși și la neexpuși.
- Procedurile de identificare a bolii trebuie să fie foarte
clare.
- Trebuie definite detaliat efectele de interes înainte de a
începe studiul.
- Dacă se studiază multiple efecte, atunci trebuie definit
fiecare efect.
Diagrama de flux pentru studiile de cohortă este prezentată
în figura 5.
De regulă, studiile de cohortă sunt studii prospective
(identificarea cohortei în baza „E” actuale). În unele cazuri,
studiile de cohortă prospective includ și componentul retrospectiv.
Cohorta retrospectivă vizează identificarea cohortei în baza „E”
din trecut, urmărirea cohortei după „E”, rezultatul a apărut deja (de
exemplu: „Studiu privind efectul radiaților ionizante asupra
populației județului Mureș”, unde autorii compară frecvența
leucemiilor acute din momentul actual cu o cohortă studiată înainte
de 1986 (accidentul de la Cernobîl)).
Studiile de cohortă sunt de două tipuri în funcție de
răspândire a factorului de risc în populație.
Studiile de cohortă de tip 1 sunt realizate atunci când
factorul de risc este frecvent răspândit în populație. În cercetare
sunt incluși indivizi din populația generală la care se evaluează
prezența sau absența factorului de risc. Populația este împărțită în
două cohorte: (1) de expuși și (2) de neexpuși la factorul de risc.
Așadar, în studiile de cohortă de tip 1 nu se alege lotul-martor. Cele
două loturi se diferențiază singure (autodivizare).
Studiile de cohortă de tip 2 se efectuează atunci când
frecvența factorului de risc nu este mare și expunerea afectează
4
numai anumite categorii de populație. Cele două grupuri se aleg
din două populații diferite: (1) expuși la factorul de risc și (2)
neexpuși la factorul de risc. În rest, studiul de cohortă de tip 2 se
desfășoară și rezultatele sunt analizate la fel ca și în studiul de tip
1.
Indicatori pentru măsurarea rezultatului: riscul, rata
(incidența), densitatea incidenței, incidența cumulată, riscul relativ
(RR), riscul atribuibil (RA), fracția atribuibilă (FA), intervalul de
încredere de 95% (IÎ95).
Indicatori pentru măsurarea asocierii dintre „Expunere” și
„Rezultat” (forța asocierii): riscul relativ (RR), reducerea relativă
a riscului (RRR).
Tabelul 2. Tabelul de contingență pentru studiile de cohortă
Factorul de Patologia Total
risc Prezentă Absentă
Prezent a b a+b
Absent c d c+d
Total a+c b+d a+b+c+d

Evaluarea rezultatelor. RR ne arată de câte ori este mai

mare proporția persoanelor cu maladia înregistrată în rândul celor
expuși la factorul de risc față de proporția persoanelor cu maladia
înregistrată în rândul celor neexpuși la factorul de risc.
Interpretarea RR:
 Rezultatul este de RR mai frecvent în grupul de expuși față
de grupul de neexpuși.
 Cu cât RR este mai mare cu atât asocierea dintre factorul
de risc și rezultat este mai mare.
 Valorile RR apropiate de 1 indică lipsa oricărei legături
între factor și rezultat.
 Valorile subunitare indică o asociere negativă între
factorul de risc studiat și rezultat.
 Pentru valori RR mai mari de 1, dar IÎ include valoarea 1,
se poate concluziona că factorul de risc studiat este indiferent
(oricât de mare ar fi valoarea lui RR).
5
Tabelul 3. Evaluarea Tabelul 4. Evaluarea
asocierii dintre ”Expunere” rezultatului
și ”Rezultat” în studiile pentru RȘ/RR și FA
analitice observaționale
RȘ/RR Rezultat
RȘ/RR FA% Rezultat 0,0–0,3 Factor de
<1 <0 Factor de protecție
protecție puternic
=1 =0 Factor 0,4–0,5 Factor de
indiferent protecție
>1 >1 Factor de moderat
risc 0,6–0,9 Factor de
protecție redus
1,0–1,1 Factor indiferent
1,2–1,6 Risc redus
1,7–2,5 Risc moderat
2,6≥ Risc foarte
mare

• Pentru RR cu valoare mai mică de 1 și IÎ cu valori

apropiate de RR calculat care nu include valoarea 1, putem
conchide că există asociere negativă între factorul de risc și
rezultat.
• Pentru valori RR mai mici de 1 și IÎ include valoarea 1, se
poate concluziona că factorul de risc studiat este indiferent (oricât
de mare ar fi valoarea lui RR).
Studiul de prognostic
Într-un studiu de cohortă, cercetătorul continuă intenționat
supravegherea participanților după ce este înregistrată maladia
pentru a evalua progresarea acesteia, rata mortalității și alte
rezultate importante. De exemplu: supravegherea participanților
după înregistrarea diagnosticului de cancer pulmonar în funcție de
stadiu până la deces.
Factorul de confuzie este o formă de eroare care apare atunci
când un factor extern legat și de expunere, și de rezultat ascunde
adevărata relație dintre „E” și „R”. Pentru a fi un factor de
6
confuzie, o variabilă trebuie să fie asociată cu expunerea, dar nu e
necesar să fie o consecință a ei și independentă de asocierea ei cu
expunerea, să fie asociată cu rezultatul. Există trei metode de a
controla variabilele ce pot provoca confuzie într-un studiu de
cohortă: 1) să se restrângă participarea în studiu; 2) să se formeze
perechi pentru variabila care, potențial, poate provoca confuzie; 3)
să se controleze în analiză variabila ce provoacă confuzie,
calculând o măsură ajustată a efectului.
Modificarea efectului este un fenomen discutat frecvent
alături de confuzie, cu toate că nu este o formă de eroare.
Modificarea efectului este prezentă atunci când relația dintre „E”
și „R” este diferită pentru subgrupurile din cadrul populației.
Modificarea efectului este detectată prin stratificarea după
variabila analizată, căutându-se diferențe ale riscului relativ între
starturi. Diferențele pot reflecta factorii biologi sau de alt tip care
pot modifica relația dintre expunere și rezultat. De exemplu:
vaccinul împotriva rujeolei poate avea ca rezultat un risc mai mic
de îmbolnăvire când este administrat la copii mai mari de un an
decât la copii mai mici.
Confuzia și modificarea efectului pot apărea în același timp.
În acest caz, rezultatele obținute trebuie stratificate după variabila
ce provoacă confuzie și modifică asociația studiată.
Avantajele studiilor de cohortă:
- Permit măsurarea directă a incidenței (riscului absolut) al
bolii la expuși și la neexpuși.
- Pot elucida temporal relația dintre „E” și „R”.
- Pot evalua multiple efecte ale unei singure „E”.
- Atunci când sunt prospective, minimizează erorile
sistematice de măsurare a „E”.
- Permit urmărirea modului de acțiune a factorilor de risc pe
toată perioada studiului și a efectului lor asupra sănătății.
- Permit evaluarea directă a riscului relativ și a celui
atribuibil.
- Există mai puține riscuri de concluzii false (în comparație
cu studiul caz-martor).
- Expușii și neexpușii la factorul de risc sunt selectați înainte
de a cunoaște rezultatul.
7
 Dezavantajele studiilor de cohortă:
- Durata mare de timp de desfășurare a studiului (cel puțin
10 ani).
- Număr mare de subiecți dificil de urmărit o perioadă
îndelungată.
- Pot apărea modificări ale dimensiunii și ale structurii
loturilor.
- Posibile modificări în timp ale criteriilor de diagnostic și
în definiția bolilor.
- Costul ridicat.
- Sunt dificil de repetat.
- Nu pot fi folosite pentru studiul bolilor rare.
- Atunci când includ și componentul retrospectiv, necesită
documente medicale de bună calitate.
- Validitatea rezultatelor poate fi afectată serios de
pierderile din studiu.

STUDII ANALITICE EXPERIMENTALE

În studiile prezentate mai sus, cercetătorul era pasiv, pe când
în studiile experimentale cercetătorul administrează activ
tratament sau face intervenție.
Studiile experimentale (studii de intervenție) se deosebesc
prin designul care este dedicat evaluării efectului tratamentului sau
practicilor în sănătate publică în populații bine determinate. Aceste
studii sunt utilizate pentru: testarea noilor medicamente/metode de
tratament, testarea noilor vaccinuri, evaluarea strategiilor de
prevenție, testarea metodelor educaționale pentru sănătate.
În funcție de unitatea de cercetare, studiile experimentale
pot fi individuale (studii clinice randomizate, studii clinice
controlate și studii de diagnostic) și de grup (studii comunitare) în
care se testează o ipoteză științifică.
Studiul clinic randomizat
Studiul clinic randomizat (SCR) reprezintă un experiment
controlat, realizat pentru evaluarea siguranței și a eficacității
tratamentelor aplicate pentru bolile și problemele de sănătate la
oameni. SCR este esențial prevăzut pentru procesul de elaborare și
de acceptare a tratamentelor noi.
8
 Primele studii terapeutice au fost studii fără grup-martor
(serii de cazuri), care se bazau pe evoluția bolii înainte și după
administrarea medicației studiate (studii comparative), iar studiile
clinice randomizate efectuate ulterior au infirmat efectele acelor
tratamente.
Prezența unui grup-martor crește validitatea unui studiu,
pentru că în absența acestui grup nu putem să dovedim că
ameliorarea constatată se datorează într-adevăr tratamentului sau
uneia dintre situațiile de mai jos:
1. Ameliorarea previzibilă are loc în cazul bolilor care se
vindecă spontan (de exemplu, infecțiile virale). Dacă într-un studiu
de evaluare a unui tratament pentru o infecție respiratorie virală
acută (IRVA) aceasta o vindecă în cinci zile, neavând un grup-
martor nu putem ști în cât timp persoanele s-ar vindeca fără
tratament.
2. Severitatea ondulatorie a bolii. Evoluția multor boli este
caracterizată prin alternanța unor perioade de activitate cu unul
perioade de remisiune (artrita reumatoidă, colita ulceroasă,
scleroza multiplă etc.). Dacă tratamentul experimental începe într-
o perioadă de exacerbare a bolii, așa-zisul „efect al tratamentului”
poate fi de fapt o remisiune spontană.
3. Regresia către medie este un fenomen universal în biologie,
conform căruia la fiecare individ constantele sunt setate la un
anumit nivel, mediu, de la care se pot abate către valori mai mult
sau mai puțin extreme, dar tind de fiecare dată să revină către
medie.
4. Efectul de voluntariat sau Hawthorne. Efectul Hawthorne
provine din experimentele efectuate în SUA, în anii 1924-1932. Au
fost desfășurate în Chicago, la Fabrica „Hawthorne”, de aici și
denumirea efectului. Cercetarea a fost realizată de Elton Mayo,
psiholog industrial austriac, iar rezultatele sale au influențat
formarea managementului științific și îmbunătățirea sociologiei ca
știință. Esența efectului Hawthorne este că unii oameni își sporesc
productivitatea și dau rezultate mai bune dacă participă la
9
experiment. Ei se comportă diferit datorită atenției pe care o acordă
oamenilor de știință, și nu datorită altor factori. Deseori, rezultatul
persoanelor care participă la cercetare este mai favorabil decât în
condiții normale. Acest lucru se datorează faptului că o persoană
care manifestă interes în timp ce participă la un experiment începe
să acționeze într-un mod diferit.
5. Efectul placebo este un răspuns la tratament independent de
efectul eventual al substanței active, răspuns ce poate fi atribuit
așteptării unui astfel de efect. Datorită existenței acestui efect,
studiile terapeutice trebuie să conțină întotdeauna un grup-martor
tratat cu placebo, iar efectul tratamentului este considerat efectul
măsurat în grupul terapeutic din care se scade efectul măsurat în
grupul cu placebo.
Studiile clinice randomizate pentru testarea medicamentelor
noi se petrec în două etape mari: I-a etapă cuprinde studiile
preclinice, iar a II-a etapă – studiile clinice.
Studiile preclinice furnizează informații farmacologice și
toxicologice necesare pentru pregătirea studiilor planificate pe
oameni. Pentru aceasta, în laboratorul științific, cu respectarea
regulilor etice, se desfășoară studiul preclinic pe animale și se face
comparația rezultatelor dintre lotul de cercetare și lotul-martor.
Aici trebuie de menționat Conceptul 3 „R” (Russel și Burch,
1959): reducerea la minim a numărului de experimente pe animale;
reducerea numărului de animale în experimentele științifice;
respectarea evaluării etice. Pe parcursul dezvoltării științei, acest
concept a fost suplimentat cu următoarele puncte: utilizarea
metodelor de alternativă, ce exclud folosirea animalelor, și
asigurarea celui mai înalt nivel de protecție și de stare bună a
animalelor incluse în experiment.
Studiile clinice randomizate pentru testarea medicamentelor
noi să desfășoară în patru faze:
Faza I – evaluarea siguranței terapeutice (a dozelor maxime
tolerabile și a efectelor adverse pe termen scurt) pe un număr mic
de voluntari sănătoși.
Faza II – evaluarea tolerabilității și a eficacității terapeutice
pe eșantioane randomizate relativ mici de subiecți bolnavi.

10
Obiectivele: evaluarea eficacității potențiale a tratamentului și
aprecierea metodei/dozei optime de administrare a acestuia.
Faza III – se realizează pe eșantioane randomizate de mari
dimensiuni. Obiective: evaluarea eficienței terapeutice și a
efectelor adverse.
Faza IV – evaluarea efectelor adverse pe termen lung și a
unor aplicații terapeutice suplimentare. Trialurile de faza a IV-a se
mai numesc și „trialuri de farmacovigilență” și au loc după
obținerea autorizării pe piața medicamentului. Centrul
Internațional de Farmacovigilență a fost organizat cu suportul
OMS în anul 1968 pentru examinare, înregistrare, validare și
evaluare sistematică a reacțiilor adverse medicamentoase în faza
post-marketing.
Trialul clinic – caracteristici generale:
- după obiective: analitic;
- după atitudinea cercetătorului: experimental;
- după durată: longitudinal, prospectiv;
- după tipul de eșantionare: eșantion reprezentativ
randomizat cu sau fără „mascarea” tipului de
terapie.
Protocolul unui trial clinic trebuie aprobat de către
Comitetul de Etica a Cercetării. Conform principiilor eticii, trebuie
realizată informarea participanților în studiu privind procedurile,
obiectivele și prelucrarea rezultatelor studiului și este necesară
obținerea consimțământului informat pentru participarea la studiu
de la fiecare participant în parte.
În protocolul studiului să stabilesc obiectivele și rezultatele
finale așteptate. Obiectivele studiului sunt foarte importante,
deoarece în funcție de acestea se va elabora designul studiului:
dorim să demonstrăm că tratamentul este eficace (evaluarea în
circumstanțe reale în care va fi administrat tratament în viitor); că
tratamentul este eficient (acesta este aplicat în condiții ideale de
administrare); dacă tratamentul are efecte adverse mai puțin
frecvente sau mai puțin periculoase decât alt tratament existent.
Următorul pas în stabilirea protocolului constă în precizarea
datelor despre participanți, adică identificarea criteriilor de
includere în studiu:
11
 - Caracteristici demografice (vârstă, sex, statut
socioeconomic etc.);
- Criterii geografice și temporale (este necesar ca populația
să fie disponibilă; de ex.: dacă participanții locuiesc într-o zona
greu accesibilă, nu vor putea să vină la vizitele de studiu repetate);
- Caracteristici clinice (toți participanți trebuie să aibă
maladia/stadiul și o durată medie a maladiei pe care ne așteptăm
ca medicația de studiu să o amelioreze/vindece);
- Persoane care au semnat consimțământul informat
(acordul de participare).
Totodată, trebuie să fie elaborate și respectate criteriile de
excludere din studiu:
- Excluderea persoanelor care pot să compromită calitatea
datelor sau interpretarea rezultatelor (alcoolici, pacienți cu
probleme psihiatrice, subiecți susceptibili de a pleca în altă regiune
etc.);
- Excluderea persoanelor care nu corespund criteriilor
clinice de participare în studiu;
- Motive etice (femei gravide, minori);
- Persoane care nu au semnat consimțământul informat
(acordul de participare).
Consimțământ informat trebuie să conțină informații
necesare pentru participații în cercetare, și anume:
- Participarea la un studiu clinic este un act voluntar,
neobligatoriu.
- Se prezintă în scris informațiile necesare: obiectivele
studiului, avantajele tratamentului, riscurile; în caz de apariție a
complicațiilor, cum vor fi eliminate acestea etc.
- Nicio investigație și niciun tratament care are legătură cu
un studiu clinic nu vor fi făcute fără acordul în scris al
participantului.
- Pacientul are libertatea de a refuza participarea într-un
studiu de acest gen. Refuzul nu afectează cu nimic tratarea
pacientului în spital.
- Participantul poate renunța oricând la participarea în
studiul clinic, fără ca aceasta să afecteze modul în care el va fi tratat
și îngrijit în viitor.
12
 Participantul are la dispoziție un anumit timp pentru a lua
decizia de a participa sau nu într-un studiu (analiza cu atenție a
informației medicale și a condițiilor în care se dă consimțământul).
Alocarea ascunsă (randomizată) este procedura ce asigură
alocarea întâmplătoare a participanților în lotul experimental și în
lotul de control. Randomizarea asigură lipsa de diferențe între
loturi și scade probabilitatea de eroare sistematică (apare atunci
când loturile nu sunt omogene după un criteriu sau altul). Dacă
procedura de randomizare este respectată, atunci fiecare
participant inclus într-un studiu clinic are aceeași șansă de a primi
unul dintre tratamentele posibile. Marele plus al randomizării este
acela că ea asigură (dacă eșantionul este mare!) distribuția egală
între loturile cu tratament experimental și cel de control. Procedura
de randomizare trebuie efectuată de o persoană care nu este
responsabilș de recrutare.
Tipuri (metode) de randomizare:
- randomizare simplă,
- randomizare stratificată,
- randomizare în blocuri,
- randomizare adoptivă.
„Orbirea”/mascarea/ascunderea este procedura utilizată
pentru prevenirea cunoașterii dinainte a lotului cu
tratament/placebo căruia îi va fi alocat un pacient la intrarea într-
un SCR. Se realizează prin utilizarea unui placebo (clasic). Placebo
constă din pastile/injecții/tehnici terapeutice identice ca aspect,
gust, miros etc. cu medicamentul experimental, dar care nu conține
substanță activă. Mascarea este esențială mai ales atunci când
efectele pot fi judecate subiectiv.
Mascarea tipului de tratament poate fi de următoarele feluri:
- simplu „orb” (mascarea tipului de tratament poate fi
realizată numai pentru participant);
- dublu „orb” (mascarea tipului de tratament poate fi
realizată atât față de participant, cât și față de medicul curant,
investigator și evaluator);
- triplu „orb” (mascarea tipului de tratament poate avea loc
atât fată de participant, cât și față de medicul curant, investigator,
evaluator și cei care fac analiza statistică);
13
 - patru „orb” (mascarea tipului de tratament poate fi
realizată atât față de participant, cât și față de medicul curant,
investigator, evaluator, statistician și cei care fac investigații de
laborator).
Trial deschis: mascarea tipului de tratament nu poate fi
realizată față de participant.
Monitorizarea participanților (urmărirea follow-up).
Participanți din ambele grupuri (experimental și de control) sunt
testați inițial (se măsoară parametrii bolii și se investighează starea
de sănătate a acestora). După ce are loc intervenția experimentală,
respectiv cea de control, se fac din nou aceleași măsurători și se
investighează starea de sănătate a participanților din ambele
grupuri. Prin comparații, se analizează progresul intervenției
experimentale și complicațiile înregistrate (vizitele repetate,
măsurătorile și investigațiile trebuie să fie descrise în protocolul de
cercetare).
Intenția de a trata (ITT – intention to treat) este o noțiune
legată de modul de analiză a rezultatelor și de monitorizare a
participanților. Statistica finală trebuie să-i includă pe toți
participanți luați în studiu. Ideal este ca „pierduții”(“lost to follow-
up”) să reprezinte sub 5% din participanții incluși pentru a nu fi
afectate rezultatele finale. Pacienții „pierduți” au alt prognostic
decât cei care ajung la sfârșitul studiului, indiferent de grupul în
care au fost alocați. Atunci când sunt pierduți peste 20%, studiul
nu mai poate fi considerat valid.
Este de preferat să fie analizați acei participanți care au date
complete, ghidurile indică să se execute două tipuri de analize.
Dacă ambele analize duc la rezultate semnificative, atunci crește
siguranța unui efect al tratamentului.
Indicatorii pentru măsurarea asocierii dintre „Intervenție” și
„Rezultat” sunt: riscul relativ (RR), reducerea absolută a riscului
(RAR), numărul necesar de tratat (NNT), intervalul de încredere
(IÎ) de 95% asociat riscului relativ.

Modele de trialuri clinice

Trialul cu grupuri paralele. In trialurile cu grupuri paralele,
participanții sunt repartizați aleatoriu în unul din două sau din mai
14
multe grupuri de tratament, fiind urmăriți și evaluați ulterior în
maniera dictată de designul studiului. În mod obișnuit, aceasta
implică urmărirea participanților pe o anumită perioadă predefinită
sau până la o anumită dată calendaristică. Analiza principală a
trialurilor de acest tip compară sumarul măsurilor de răspuns
terapeutic la diferitele grupuri de tratament prevăzute în studiu.
Trialul încrucișat. Într-un trial încrucișat (crossover),
participanți primesc mai mult decât un singur tratament. În studiile
cu grupuri paralele, răspunsul se evaluează prin diferențele dintre
participanții din diferitele grupuri de tratament, iar răspunsul se
determină pe baza diferențelor terapeutice la aceiași participanți.
Screeningul și evaluarea în vederea includerii în studiu a
participanților sunt similare cu cele din studiile cu grupuri paralele.
Cei care vor intra în studiu sunt randomizați într-un lot L1, care
primește tratamentul A în perioada I, urmat de tratamentul B în
perioada II, sau într-un lot L2, care primește tratamentul B în
perioada I și tratamentul A în cursul perioadei II. Adesea, între cele
două tratamente există o perioadă de „spălare" (washout), al cărei
scop principal este de a elimina efectul tratamentului administrat
în cursul perioadei I înainte de administrarea tratamentului
perioadei II. Participanții în studiile clinice variază considerabil în
funcție de starea inițială a sănătății și de reacția lor la tratament. Un
avantaj al modelului încrucișat este că acesta ajustează variația de
la persoană la persoană, deoarece fiecare participant devine ca
propriul său control.
Trialul clinic nerandomizat. Acest tip de trial nu este
recomandat din punct de vedere metodologic din cauza eficienței
reduse în controlul factorilor de confuzie. Trialurile clinice
nerandomizate pot fi acceptate în anumite situații, din motive
practice, cu condiția de a controla cel puțin factorii de confuzie
cunoscuți.
Controlul confuziei în analiză
Datorită particularităților de proiectare, confuzia probabil
nu va apărea într-un SCR, în special dacă acesta a fost bine
conceput și atent executat. În general, repartizarea aleatorie a
subiecților de studiu în grupurile de tratament echilibrează eficace
potențialele variabile de confuzie, distribuind egal variabilele
15
măsurate și cele nemăsurate între ambele grupuri. Dacă
cercetătorul suspectează că asocierea dintre tratament și rezultat
este confundată de a treia variabilă, pot fi utilizate metodologii
statistice standard pentru a verifica și a ajusta pentru confuzie.
Modificarea efectului
Fiecare subiect care intră în studiul clinic aduce un șir de
caracteristici personale (vârsta, naționalitatea etc.), care pot avea
legătură cu răspunsul lui la tratament. Se compară eficacitatea
tratamentelor pe subgrupuri de subiecți de studiu oricând apare un
motiv de a suspecta că reacția la tratament ar putea fi diferită între
aceste subgrupuri.
Avantajele studiilor clinice randomizate
- În primul rând, selecția aleatorie este unica metodă eficace
cunoscută pentru a controla eroarea de selecție.
- Selecția aleatorie va echilibra probabil potențialele
variabile de confuzie.
- Un SCR permite standardizarea criteriilor de eligibilitate,
expunerile și evaluările rezultatelor.
- Un SCR este eficient din punct de vedere statistic,
deoarece se studiază un număr egal de participanți în grupurile de
cercetare și nu se pierde puterea statistică, dacă se controlează
confuzia în analiză.
- Un SCR este atractiv teoretic, deoarece multe metode
statistice se bazează pe presupunerea că subiecții sunt alocați sau
selectați aleatoriu.
- Un SCR are grupuri de comparare simultane: orice
intervenție exterioară este puțin probabil că va influența
rezultatele, deoarece aceasta va afecta ambele grupuri în aceeași
măsură.
Dezavantajele sunt următoarele:
- Proiectarea și realizarea SCR pot fi costisitoare.
- SCR pot fi supuse unei lipse de reprezentativitate:
participanții incluși în studiu pot să se deosebească substanțial de
populația generală.
- Un SCR poate fi deschis provocărilor: este oare etic de a
nu acorda tratamentul unui grup?
- Uneori SCR nu sunt practice.
16
 Studiul de diagnostic
Etapele. Dezvoltarea și punerea în practica medicală a unui
nou test de diagnostic se realizează în patru etape (adaptare după
Gluud C., Gluud LL. Evidence based diagnostic. BMJ, 2005; 330:
724-726):
I. Stabilirea parametrilor tehnici, a algoritmelor și a
criteriilor de diagnostic. Determinarea valorilor normale pentru un
test de diagnostic prin studii observaționale realizate pe subiecți
sănătoși.
II. Cuantificarea performanțelor în condiții clinice. Se
determină acuratețea testului prin studii caz-martor care includ
subiecți sănătoși, subiecți diagnosticați cu o maladie de interes (test
standard) și subiecți la care se suspectează existența maladiei de
interes.
III. Compararea cu alte teste prin studii prospective,
multicentrice. Determinarea consecințelor clinice ale introducerii
testului de diagnostic (designul experimental este prezentat de
trialul clinic).
IV. Determinarea efectelor introducerii testului în practica
clinică prin studii de cohortă.
Raportarea noului test de diagnostic se face prin compararea
cu un test de referință, numit „gold standard”, considerat ca cea
mai bună metoda existentă pentru stabilirea prezenței sau a
absenței unei patologii dacă dorim să validăm noul test de
diagnosticare.
Rezultatul testului poate fi:
- calitativ binar: prezența sau absența patologiei de interes;
- calitativ ordinal: durerea evaluată numeric (de la 0 până la
10, unde 0 = absența durerii și 10 = durere insuportabilă),
simptomatologia clinică (de ex.: moderată, severă, foarte severă),
scala Likert (total dezacord, dezacord, neutru, de acord, total de
acord);
- calitativ nominal: genotipul (de ex., genotipul ApoE:
E2/E2, E2/E3, E2/E, E3/E3, E3/E4, E4/E4);

17
 - cantitativ continuu: biomarkeri (de ex.: PSA – Prostate-
Specific Antigen – cu valoarea prag >10 ng/ml).
Parametri statistici. Cei mai utilizați parametri în cazul unui
rezultat binar pot fi explicați și calculați în baza tabelului de
contingență (tabelul 5).

Tabelul 5. Tabelul de contingență pentru studiile de diagnostic

Rezultatul Patologia Total

testului Prezentă Absentă
Test (+) a (AP) b (FP) a+b
Test (-) c (FN) d (AN) c+d
Total a+c b+d a+b+c+d

Notă. AP – adevărat pozitiv, FP – fals pozitiv, FN – fals negativ,

AN – adevărat negativ.
Indicatori. Sensibilitatea (Se): probabilitatea testului pozitiv
la subiecții cu boala dată (rata adevăraților pozitivi, RAP);
specificitatea (Sp): probabilitatea testului negativ la pacienții fără
boala dată (rata adevărați negativi, RAN); acuratețea (Ac,
predictivitatea relativă): abilitatea testului de a identifica corect
prezența sau absența bolii; valoarea predictivă pozitivă (VPP):
proporția de subiecți cu test pozitiv care au boala; valoarea
predictivă negativă (VPN): proporția de subiecți cu test negativ
care nu au boala; rația de probabilitate pozitivă (RP+, LR+ –
likelihood ratio): de câte ori se majorează probabilitatea testului
pozitiv la un subiect bolnav comparativ cu un subiect sănătos; rația
de probabilitate negativă (RP-, LR- – likelihood ratio): de câte ori
se micșorează probabilitatea testului negativ la un subiect bolnav
comparativ cu subiect sănătos.

Interpretarea rațiilor de probabilitate: noțiuni generale

Referitor la rația de probabilitate este necesar de menționat
că RP >1 indică o majorare a probabilității maladiei-țintă, iar RP
<1 indică o micșorare a probabilității maladiei date. În tabelul 6
sunt prezentate date generale privind RP de care medicul se poate

18
conduce și care trebuie corelate cu datele obținute la examenul
clinic al pacientului.
Tabelul 6. Interpretarea rațiilor de probabilitate (RP) în
studiile de diagnostic
RP Interpretarea
>10.00 O majorare mare și deseori convingătoare a
probabilității bolii
5.00–10.00 O majorare moderată a probabilității bolii
2.00–4.90 O majorare mică a probabilității bolii
1.10–1.90 O majorare minimă a probabilității bolii
1.00 Probabilitatea bolii nu se modifică
0.50–0.99 O micșorare minimă a probabilității bolii
0.20–0.49 O micșorare mică a probabilității bolii
0.10–0.19 O micșorare moderată a probabilității bolii
<0.10 O micșorare mare și deseori convingătoare a
probabilității bolii

Curbele ROC. Curbele de evaluare a capacității unui test

diagnostic de a diferenția subiecții sănătoși de subiecții bolnavi
(Receiver-operating characteristic curves), reprezintă o modalitate
excelentă de a compara testele diagnostice. Curba ROC este o
ilustrare grafică simplă a ” Se versus (1-Sp)”.

Area Under the Curve

19
 Test Result Variable(s): CK7
Asymptotic 95%
Confidence Interval
Are Std. Asympt Lower Upper
a Errora otic Sig.b Bound Bound
,568 ,149 ,619 ,276 ,860
Figura 6. Rezultatele unui studiu de diagnostic (Curba
ROC)
Curba ROC este o ilustrare grafică simplă a valorilor Se pe
axa OY și a (1-Sp) pe axa OX pentru diferite valori-prag și măsoară
cantitativ puterea de clasificare a unui test cu ajutorul ariei de sub
curba ROC: AUC, AUROC (Area Under the Curve). Cu cât
suprafața este mai mare, cu atât testul este mai bine realizat (AUC
= 1).

Tabelul 7. Relația dintre AUC-ROC și acuratețea de

diagnosticare
AUC Acuratețea de diagnosticare
0.91–1.00 Excelentă
0.81–0.90 Foarte bună
0.71–0.80 Slabă
0.50–0.70 Testul inutilizabil

STUDII DE SUPRAVIEȚUIRE

Studiile de supraviețuire sunt foarte importante în domeniul

medical. Ele pot ajuta la realizarea unor obiective importante:
prelungirea vieții, prelungirea perioadei de remisie a bolii.
Datele de supraviețuire reprezintă timpul scurs între
intrarea unui subiect în studiu și apariția unui eveniment predefinit.
Acest eveniment poate fi negativ (deces) sau pozitiv (vindicare).
Datele de supraviețuire au unele particularități:

20
 - Au distribuție cu asimetrie la dreapta. Din acest motiv,
rezultate trebuie să fie descrise prin mediană și intervalul
intercuantilic (de la cuantila 1 la cuantila 3), dar nu prin media și
deviația standard.
- Informațiile pe care avem sunt incomplete (unii din
subiecți nu suferă efectul – cenzurați)
- Validitatea studiilor de supraviețuire: selectarea
subiecților nu este aliatoare
Descrierea datelor de supraviețuire
- Curbele de supraviețuire prezintă cele mai folosite
modalități și se realizează prin mai multe tehnici: metoda Kaplan-
Meier, testul log-rank (Mantel-Haenszel);
- Analiza multivariabilă: modelul lui Cox, relativ hazard,
hazard ratio.
Pentru utilizarea metodei Kaplan-Meier sunt necesari mai
mulți pași. În primul rând, trebuie să dispunem de un set de date
care trebuie să conțină, în mod obligatoriu, pentru fiecare subiect
două valori: timpul de supraviețuire (timpul cât a fost observat
subiectul) și statusul cenzurii. Această metodă poate fi realizată
numai prin programe statistice SPSS, Epi Info, Evidence-Based
Medicine Toolbox.

Figura 7. Ratele de supraviețuire la bărbații și la femeile

cu o patologie

21
 Dacă numărul de subiecți este mic, o astfel de reprezentare
se poate face printr-un tabel sau printr-o figură.
• prin tabel:
Tabelul 8. Urmărirea unor pacienți cu o formă de cancer
agresiv (1 ianuarie – 1 iulie)

Respond Se 1 1 1 1 1 1
ent x ianua februa mart april m iuni
rie rie ie ie ai e
AO1 M D
AO2 F D
AO3 F D
AO4 F D
AO5 M D
AO6 F
AO7 M D
Notă. Evenimentul predefinit – D - deces, AO – respondent.
• prin figură:

AO 7

AO 6

AO 5

AO 4

AO 3

AO 2

AO 1

Timp (luni)
Notă. Evenimentul predefinit – - deces AO – respondent
Figura 8. Reprezentarea grafică a supraviețuirii
22
 STUDII DE EVALUARE A CALITĂȚII VIEȚII

Prin calitatea vieții - în sensul definiției OMS se înțelege

percepția indivizilor asupra situaților lor sociale, în contextul
sistemelor de valori culturale în care trăiesc și în dependență de
propriile necesități, standarde și aspirații.În medicină prin calitatea
vieții se înțelege bunăstarea fizică, psihică și socială, precum și
capacitatea pacienților de a-și îndeplini sarcinile obișnuite, în
existența lor cotidiană luând în considerare starea de bine asociată
cu evenimentele sau condițiile influențate în urma aplicării unei
intervenții (de prevenție, terapeutice etc.).
Modele de cercetare a calității vieții:
- Modele generale – descriu resursele disponibile pentru
întreaga populație;
- Modele individualizate – studiază indivizi sau populații
mici;
- Modele specifice bolii – evaluarea subiecților cu anumite
boli sau intervenții medicale.
Studiul calității vieții la nivel populațional vizează
oportunitatea schimbărilor introduse de reforma serviciilor de
sănătate și evaluarea impactului acestor schimbări asupra stării de
sănătate a populației.
Criteriile de măsurare a calității vieții sunt: sărăcia,
populația neocupată (șomerii), dezvoltarea economică, poluarea,
calitatea drumurilor, starea de sănătate.
Studiul calității vieții la nivel individual urmărește obținerea
datelor suplimentare privind starea de sănătate a indivizilor și
privind beneficiile sau daunele aduse de îngrijirea medicală.
Instrumentele aplicate: chestionare standardizate, de
exemplu: WHO 5 Well-Being Questionnaire, SF (Short Form) 36,
Mental Health Inventory etc.
Evaluarea conceptului de calitate a vieții să face după
diferite scale și să referă la trei dimensiuni:

Fizică Psihologică Socială

Figura 9. Dimensiuni pentru evaluarea calității vieții

23
 CERCETAREA CALITATIVĂ
Există situații în care cercetarea cantitativă, bazată pe
interpretarea valorilor numerice obținute în urma analizei datelor
dintr-un eșantion, nu poate oferi răspunsuri adecvate.
Ca definiție, cercetarea calitativă este punerea în practică
a unei strategii de colectare, organizare și interpretare sistematică
a unor informații provenite din analiza răspunsurilor la diferite
întrebări.
În urma efectuării studiilor calitative, cercetătorii pot descrie
comprehensiv diferite procese, mecanisme sau situații. De
asemenea, rezultatele obținute reflectă perspectiva, experiența și
expertiza participanților referitor la problema cercetată.
Tabelul 9. Principalele caracteristici ale studiilor cantitative și
ale celor calitative
Caracteristici Studiul calitativ Studiul
cantitativ
Abordare Inductivă Deductivă
Scop Generarea ipotezelor Testarea
ipotezelor
Eșantionare Țintă Selecție aleatorie
Colectarea datelor Interviu, observații Chestionar, date
clinice etc.
Analiza datelor Interpretarea Teste statistice,
informațiilor modelare

Tipuri de studii calitative primare

Interviul (conversația ghidată) asigură înțelegerea
experiențelor și a punctelor de vedere individuale; se studiază
subiecte sensibile; nu se utilizează chestionarele structurate; în
eșantion sunt incluse persoanele-cheie, care au cunoștințe la
subiectul de interes, precum și dorință de a discuta despre acest
subiect.
Echipa de cercetare trebuie să pregătească un ghid de
realizare a interviului. Ghidul va conține întrebările principale.

24
Întrebările trebuie să fie cu răspuns deschis și să nu sugereze niciun
fel de răspuns.
Studiul de caz permite, de exemplu, compararea a două sau
mai multe spitale în funcție de letalitatea spitalicească cauzată de
infarctul miocardic. În studiu se includ spitale cu rată mare și
spitale cu rată mică a letalității prin infarct miocardic.
Investigatorii efectuează interviul cu persoanele-cheie din aceste
spitale care sunt direct implicate în tratamentul pacienților cu
patologia în cauză.
Se elaborează un ghid de realizare a interviului. Persoana
care conduce interviul nu trebuie să își exprime propriul punct de
vedere, atât verbal, cât și nonverbal.
Grupul-țintă (engl. focus group) este definit ca un grup de
persoane cu caracteristici particulare, care generează date de tip
narativ datorită unei discuții pe o tema fixată. Metoda grupului-
țintă să utilizează atunci când cercetarea are ca scop caracterizarea
standardelor și a regulilor sociale sau culturale, compararea
experiențelor comune legate de un anumit subiect, uneori sensibil,
de exemplu: cauzele ce determină schimbarea profesiei de către
lucrătorii medicali, probleme legate de obiceiurile sexuale,
probleme sociale ale utilizatorilor de droguri injectabile etc.
Grupul-țintă conține între 5 și 10 participanți. Pentru
discuție se pregătește un ghid care conține între 8 și 12 întrebări.
Moderatorul discuției trebuie să se conducă de acest ghid pentru
atingerea scopului cercetării (timpul acordat, ordinea întrebărilor,
să nu întrerupă persoana care își expune părerea, utilizarea
limbajului accesibil, abilități de comunicare etc.). De regulă,
cercetătorii organizează 3–5 grupuri-țintă/strat. Toate ședințele
trebuie să fie înregistrate video.
Pentru a realiza analiza calitativă, se face codificarea
informației obținute. O valoare codificată reprezintă un cuvânt sau
o propoziție scurtă care prezintă esența discuției.
Pentru analiza datelor trebuie de ținut cont de părerea
grupului. O idee exprimată de către un membru al grupului poate
fi citată în descrierea narativă a rezultatelor obținute.
Studiile calitative secundare sunt prezentate în
compartimentul „TIPURI DE SINTEZE”.
25
 STUDIILE SECUNDARE

Studiile secundare sunt realizate în baza studiilor primare.

La studii secundare să referă: sintezele/review-urile, protocoalele
clinice, analizele de decizii referitor la metoda selectată de
diagnostic sau de tratament, analizele economice (figura 10).
Studiile secundare pot fi calitative și cantitative.

Sinteze/
Review

Ghiduri Studii Studii

clinice secundare economice

Analize de
decizii

Figura 10. Studii secundare

Archie Cochrane, epidemiolog din Mare Britanie,
fondatorul medicinei bazate pe dovezi (MBD), a constatat că
majoritatea deciziilor clinice ale medicilor sunt bazate nu pe
cercetări științifice sau pe sinteze sistematice, ci pe unele articole,
pe opinia experților sau pe metoda de „încercări” (1972).
D. Sackett definește (1997) medicina bazată pe dovezi în
felul următor: „MBD este utilizarea conștiincioasă. explicită și
judicioasă a celor mai bune dovezi curente în vederea luării
deciziei de conduită a pacienților individuali.”
Pentru utilizarea în practică a dovezilor de către un medic,
sunt descrise cinci pași ai MBD.

26
 Primul pas: „Transformarea problemei clinice în întrebare
din patru componente – PICO”. Aceste patru componente sunt: P
(pacient sau problemă), I (intervenție: expunere, test de diagnostic,
factor de risc, tratament), C (control) și O (outcome – rezultatul
clinic).
Pasul doi: ”Căutarea răspunsului la întrebarea din patru
componente în baza dovezilor interne”. Dovezi interne sunt:
cunoștințele din universitate, experiența acumulată de-a lungul
practicii și informația obținută de la pacientul individual.
Întrebările pentru autoevaluarea dovezilor interne sunt: „Ce fac?”;
„De ce fac?”; „Atinge oare ceea ce fac scopul propus?”; „Există
oare modalități mai bune, mai acceptabile de a atinge acest scop?”
și „Dovezile interne: sunt ele suficiente?”. Trebuie să acceptăm
faptul că nu putem soluționa o problemă având aceeași mentalitate
pe care am avut-o atunci când s-a creat problema.
Pasul trei: „Căutarea și găsirea dovezilor externe pentru a
răspunde la întrebarea din patru componente (PICO)”. Ca dovada
externă pot fi: colegii experimentați, Medline, rapoartele de caz,
review-urile Cochrane, studiile randomizate, manualele, revistele
științifice. Așadar, pentru a găsi o dovadă externă, trebuie să citim
mult și să știm care dovadă este mai bună, mai corectă. În funcție
de modalitatea de obținere a dovezilor, cercetătorul poate fi la
următoarele nivele: formal (când se face căutarea surselor prin
termeni), cognitiv (când se face testarea conținutului) și analitic
(când cercetătorul înțelege designul studiului descris în sursa
științifică).
Pasul patru: „Evaluarea critică a dovezii externe găsite”.
Cercetătorul trebuie să aibă abilitatea de a aprecia validitatea,
relevanța clinică și aplicabilitatea rezultatelor descrise în sursa
științifică. Sunt descrise diferite tipuri de articole: POEM, DOE și
POE. Caracteristica lor este următoarea:
 POEM (engl.: Patient Oriented Evidence that Matters), ce
se traduce ca „Dovezi importante în baza rezultatelor obținute de
la pacient”. Termenul a fost introdus de către Slawson și
Shaughnessy pentru a descrie tipul de articol care este cel mai
important în cunoașterea medicală. Într-un așa tip de articol se
abordează o problemă sau o întrebare clinică cu care se confruntă
27
medicii și rezultatele științifice sunt în coeziune cu problemele din
practică, dispun de potențialul de a modifica practica, dacă
rezultatele sunt valide și aplicabile. De exemplu, în urma
administrării unui remediu, la pacienții cercetați s-a modificat
caracterul durerii, s-a îmbunătățit calitatea somnului, s-a micșorat
mortalitatea.
 DOE (engl.: Disease Oriented Evidence), care se traduce
ca „Dovezi în baza caracteristicilor bolii”. Aceste articole sunt
foarte specifice literaturii medicale și deseori sunt aduse în atenția
medicilor de către reprezentanții farmaceutici, care intenționează
sa le modifice activitatea practică. Totuși, acest tip de argumente
deseori induc în eroare și în general trebuie considerate ca fiind
premature. Spre exemplu, studiile primare asupra remediului
„finasteridă” au demonstrat rezultate pozitive, bazate pe efectul
asupra ratei fluxului urinar. Mulți dintre pacienți au urmat
tratamentul, costul acestuia fiind considerabil. Totuși, studiile
randomizate ulterioare nu au constatat o reducere a simptomelor
comparativ cu placebo.
 POE (engl.: Patient Oriented Evidence), ce se traduce ca
„Dovezi în baza rezultatelor obținute de la pacient”. Aceste articole
descriu rezultatele obținute de la pacient, dar constatările nu au
potențialul de a modifica activitatea practica (spre deosebire de
POEM). Ele confirmă ceea ce deja se utiliza în practica medicului
și, ce este important, nu sunt o prioritate pentru a fi studiate.
Pasul cinci: „Integrarea dovezilor externe în dovezile
interne”. Medicul trebuie să decidă dacă dovada externă va
modifica sau nu va modifica dovada internă și dacă rezultatele pot
fi aplicate în activitatea lui practică. Toți medicii activează într-un
mediu cu obligații impuse de economie, sistemul de finanțare,
preferințele pacientului, cultura și accesibilitatea resurselor.
Dovezile medicale reprezintă rezultatele care provin din
cercetarea medicală fundamentală și se pot referi la o multitudine
de elemente și procese cu implicație medicală, cum ar fi: precizia
și acuratețea testelor de diagnostic, puterea markerilor de
prognostic, eficacitatea și siguranța intervențiilor terapeutice și a
celor preventive. Pentru a asigura o evaluare corectă și

28
comparativă a evidențelor medicale, a fost elaborată o scară
ierarhică a acestora.
Aplicabilitatea rezultatelor unui studiu în practica clinică
trebuie să țină cont de ierarhia tipurilor de studiu, care se prezintă
prin piramida dovezilor (figura 11) – ierarhizarea studiilor în
ordinea descrescătoare a „greutății” sau a „valorii” științifice a
rezultatelor acestora.

I
Review-uri / Metaanaliză

II
Studii clinice randomizarâte

III
Studii clinice nerandomizate,
studii de cohortă, studii caz-
martor
IV
Studii nonexperimentale,
multicentrice

V
Opiniile autorităților respectate, bazate
pe dovezi clinice, studii descriptive sau
rapoarte ale consiliilor de specialitate

Figura 11. Ierarhia valorică a dovezilor medicale de

validitate
(după Centrul de Medicină Bazată pe Evidențe din Oxford)

29
 La baza piramidei studiilor se află studiile descriptive
(prezentări de caz, serii de cazuri și studii transversale), la mijloc
sunt studiile analitice observaționale (studii de cohortă, ce constau
în expunerea unei populații la un anumit factor de risc și urmărirea
în timp a cazurilor noi de boală produse de acesta și studiile caz-
martor), iar la vârf se află studiile analitice experimentale,
reprezentate de studiile clinice randomizate și controlate (SCR
permit evaluarea eficienței clinice a unor proceduri de
diagnosticare, intervenții curative sau preventive, fiind considerate
„standardul de aur” al medicinei bazate pe dovezi).
Studiile secundare, care sunt reprezentate de sintezele
sistematice (o aplicare a strategiilor științifice pentru a localiza, a
evalua critic și a sintetiza rezultatele a numeroase studii medicale
privind aceeași problemă clinică) și metaanalize (analiza statistică
ce integrează rezultatele mai multor studii într-o estimare unică)
sunt superioare studiilor primare (studiu de cohortă, caz-martor sau
SCR).
În elaborarea unor recomandări clinice sau a unor ghiduri
terapeutice se folosesc nivelele de evidență și gradele de
recomandare.
Medicina bazată pe dovezi oferă modul cel mai sigur și mai
obiectiv de a menține în permanență cea mai înaltă calitate a
standardelor de siguranță în practica medicală, ajută la accelerarea
procesului de transfer al rezultatelor cercetării clinice în practică și
are potențialul de a reduce semnificativ costurile de îngrijire
medicală.
În practica medicală, prin utilizarea principiilor MBD,
pentru ameliorarea asistenței medicale și mărimea calității
deservirii pacienților se introduc standarde. Standardizarea
permite: evidența mai strictă a medicamentelor; utilizarea corectă
a tehnicii medicale; introducerea fișelor medicale electronice;
elaborarea și utilizarea protocoalelor clinice; determinarea valorii
diferitor surse de informații.
Introducerea modului de abordare bazat pe dovezi în
activitatea practică, în procesul de studiere și de cercetare ajută la
extinderea activității medicale practice curente. Aceasta oferă
posibilitatea:
30
 - de a utiliza literatura medicală curentă;
- de a comunica activ cu consultanții;
- de a folosi mai bine sursele de informație;
- de a utiliza mai eficient datele obținute la colectarea
anamnezei, la efectuarea examenului fizic și a testărilor de
diagnosticare;
- de a evita dificultățile tipice în luarea deciziei clinice.

Tabelul 10. Nivele de dovezi și grade de recomandare

Nivelele de dovezi Gradele de recomandare
Nivelul 1: dovezi Gradul A: existența unor dovezi
obținute prin SCR, științifice care sugerează că
review-uri sistematice, procedura/tratamentul este benefic,
metaanalize util și eficient
Nivelul 2: dovezi Gradul B: existența unor dovezi
obținute prin studii de științifice controversate și opinii
cohortă, sinteza divergente care înclină în favoarea
sistematică a unor studii procedurii/tratamentului
de cohortă sau SCR de
calitate slabă
Nivelul 3: studiu caz- Gradul C: existența unor dovezi
martor, sinteza controversate și opinii divergente
sistematică a unor studii care înclină în defavoarea
caz-martor procedurii/tratamentului
Nivelul 4: dovezi Gradul D: nu există nici măcar o
obținute prin serii de dovadă că procedura/tratamentul ar
cazuri sau studii de fi benefic sau există dovezi că
cohortă/caz-martor de procedura/tratamentul este
calitate slabă dăunător
Nivelul 5: opinia
expertului, observații
clinice sau dovezi oferite
de cercetarea preclinică

Avantajele MBD pentru medicul-practician:

31
- Permite înțelegerea metodologiei, a procesului de cercetare
științifică;
- Familiarizează medicul cu metodele de cercetare;
- Dezvoltă gândirea critică;
- Îi permite medicului să-și identifice „golurile” din pregătirea
profesională.
Avantajele MBD pentru pacient:
- Comunicare mai bună între medic și pacient;
- Complianță mai bună a pacienților;
- Satisfacție mai mare a pacienților.
Limitările MBD:
- Produsele MBD sunt elaborate în special în engleză, ceea ce
limitează uneori accesul la date de ultimă oră.
- Unele instrumente de (ex. Cochrane Library) au un cost
înalt.
- MBD nu se referă niciodată la pacient, ea se referă la mii de
pacienți.
- Nu este programată pentru tratamentul individual al
bolnavului.
- Necesită timp pentru a fi învățată și practicată.

TIPURI DE SINTEZE/ REVIEW-uri

Cu scopul de excludere a unor „confuzii”, este necesar de a
distinge noțiunile de: sinteză narativă (descriptivă), sinteză
sistematică și metaanaliză. Diagrama de mai jos ilustrează
corelația lor prin diagrama Venn.
Sinteza narativă (descriptivă) reprezintă categoria cea mai
mare. Majoritatea sintezelor narative sunt nesistematice, deoarece
autorul nu a luat în considerare toate dovezile.
Sinteza sistematică necesită aplicarea metodelor pentru
selectarea, evaluarea și prezentarea dovezilor. O parte din sintezele
sistematice sunt metaanalize. Metaanaliza este etapa finală, care
utilizează metode statistice pentru calcularea rezultatului sumar
sau a rezultatelor.

32
 Sinteza Sinteză Meta-
narativă sistematică analiză

Figura 12. Tipuri de sinteze/ review-uri

Tabelul 11. Caracteristici sinteza narativă versus sinteza
sistematică
Sinteza narativă Sinteza sistematică
Analiza studiilor primare
Studiu secundar, calitativ
Nu este focusată. Este focusată.
Acoperă multe întrebări. Răspunde la o întrebare.
Sunt incluse diferite tipuri Sunt incluse studii cu
de studii. metodologie exactă.
Este supusă devierilor. Minimizează devierea.

Elaborarea sintezelor sistematice

Este un proces structurat, care include câteva etape:
1. Formularea corectă a întrebării pentru evaluarea studiilor
primare;
2. Căutarea exhaustivă a datelor;
3. Un proces de selecție și de generalizare a datelor;
4. Aprecierea critică a datelor;
5. Sinteza datelor.
Întrebări de evaluare a sintezei sistematice:
- Sunt oare valide rezultatele review-ului?
- Care sunt rezultatele?
- Pot oare aceste rezultate să ne ajute în situația noastră?
Avantajele sintezei sistematice:
33
 - Metoda explicită limitează eroarea.
- Sumarizează dovezile.
- Poate să reducă întârzierea dintre cercetare și
implementare.
- Crește precizia.
- Identifică diferențele dintre studii și subgrupuri.
Metaanaliza reprezintă sinteza matematică a rezultatelor a
două sau mai multe studii primare, care are ca scop creșterea
preciziei rezultatelor.

Tabelul 12. Caracteristici sinteza sistematică versus

metaanaliza
Sinteza sistematică Metaanaliza
Analiza studiilor primare cu metodologie corectă și
reproductibilă
Răspunde la o întrebare clinică
Scopul: identificarea și Scopul: de a combina rezultatele
sintetizarea tuturor diverselor studii pentru
dovezilor relevante pentru realizarea unei estimări
o întrebare de cercetare concludente – crește precizia
rezultatelor
Studiu secundar, calitativ Studiu secundar, cantitativ

Cunoașterea și înțelegerea etapelor metaanalizei sunt

importante, chiar dacă nu este planificată efectuarea unei
metaanaliză de sine stătător, deoarece aceasta ajută la aprecierea
critică a unui anumit tip de studiu.
Etapele metaanalizei. Există patru etape de bază în
interpretarea corectă a unei metaanalize.
1. Identificarea. Prima etapă într-o metaanaliză
constă în identificarea tuturor articolelor corespunzătoare
subiectului medical cercetat. Sursele importante de informație
pentru o metaanaliză includ:
• Baze de date electronice

34
 - The Specialized Register of the Cochrane Dementia and
Cognitive
- Improvement Group
- Cochrane Central Register of Controlled Trials
(CENTRAL)
- HINARI/PubMed
- MEDLINE
- EMBASE
- PsycINFO (a database of psychological literature)
- CINAHL
- SIGLE (Grey Literature in Europe)
- WHO Reproductive Health Library și altele.
• Baze de date electronice ale rezumatelor conferințelor
- ISTP (Index to Scientific and Technical Proceedings)
- INSIDE
- British Library Database of Conference Proceedings and
Journals
• Baze de date electronice ale tezelor
- Index to Theses (formerly ASLIB) (United Kingdom and
Ireland theses)
- Australian Digital Theses Program
- Canadian Theses and Dissertations
- DATAD – Database of African Theses and Dissertations
Deși MEDLINE – baza de date electronice a National
Library of Medicine, USA (Librăria Națională Medicală, SUA) –
este un punct de plecare excelent, ea nu este unica sursă de
informație. MEDLINE indexează aproximativ 4100 de reviste,
datând din 1966 până în prezent. Aceasta oferă un excelent
material de cercetare pe Web, inclusiv o pagină specială pentru
„întrebările clinice”. Există de asemenea modalități de utilizare a
CD-ROM de la BRS Colleague, WinSPIRS și altele care oferă
diferite opțiuni de cercetare, dar care utilizează esențial aceeași
bază de date fundamentală. Versiunea europeană a MEDLINE este
denumită EMBASE și reprezintă o colaborare olandeză și engleză.
În funcție de subiect, poate fi mai oportun de cercetat bazele de
date mai specializate ale National Library of Medicine, precum
sunt CancerLit, AIDSLine și ToxLine.
35
 Registrul Cochrane al Studiilor de Control, stabilit în anul
1993, este o sursă importantă și nouă de studii pentru o
metaanaliză. Accesat prin Subscription pe CD-ROM sau Web
interface, registrul conține rezumatele a peste 160.000 de studii.
Acesta include toate studiile de control ce figurează în MEDLINE,
precum și rezultatele „Cercetării manuale” efectuate de către
voluntarii Colaborării Cochrane, care cercetează mii de reviste
neindexate de MEDLINE sau EMBASE. Colaborarea Cochrane
negociază cu companiile de medicamente pentru obținerea
rezumatelor referitor la rezultatele studiilor terapeutice
nepublicate.
Index Medicus de asemenea poate fi util atunci când este
important de a cerceta articolele publicate înainte de 1966, anul în
care erau stabilite MEDLINE și alte baze de date electronice.
În final, există alte surse de „literatură fugitivă”, care pot
prezenta interes pentru autorul unei metaanalize (unele dintre ele
se află în Registrul Cochrane al Studiilor Clinice Randomizate):
- studiile nepublicate,
- tezele de doctorat și doctor habilitat,
- studiile companiilor de medicamente,
- studiile neindexate (Registrul Cochrane),
- pre-MEDLINE (1966) – de utilizat Index Medicus.
2. Selecția. Odată ce autorul unei metaanalize a colectat un
număr mare de studii, ulterior este important de a selecta studiile
corecte. Există o varietate de criterii posibile de includere
(denumite și „de eligibilitate”):
- Dacă studiul include informație suficientă pentru o analiză
(adică deviația standard sau eroarea standard, în afară de valoarea
fixă);
- Designul studiului (adică doar studii controlate versus doar
studii controlate randomizate, în special în cazul studiilor
terapeutice);
- Anul de desfășurare a studiului: dacă s-a modificat
tehnologia sau regimul de dozare tipic al medicamentelor;
- Doza de remediu utilizată în studiu (a fi siguri că s-a
administrat o doză eficientă);

36
 - Limbajul articolului – autorul și colegii săi trebuie să fie
capabili să-1 citească;
- Mărimea minimă a eșantionului – studiile foarte mici (cu
un eșantion mic) pot fi nereprezentative și/sau nu merită „exces de
zel”;
- Vârsta pacientului (doar persoane adulte sau doar >60 de
ani etc.);
- Circumstanțele de desfășurare a studiului (serviciul de
urgență, instituții ambulatorii, spitalicești).
3. Extragerea. Fiind identificat grupul corespunzător de
studiu, în etapa următoare autorul(ii) trebuie să extragă datele
relevante din fiecare studiu. Există multe surse de eroare potențială
în procesul de extragere a datelor:
- Articolul poate fi incorect din cauza greșelilor tipografice
sau de redactare;
- Tabelele pot fi interpretate incorect;
- Erorile pot apărea de la început sau pe parcursul extragerii
datelor.
O metaanaliză corectă va lua următoarele „măsuri” pentru a
minimiza aceste erori:
 În metaanaliză vor participa independent doi recenzenți.
 Poate fi inclus și un al 3-lea recenzent sau organizată o
ședință în comun pentru rezolvarea divergențelor.
 Este necesară instruirea recenzenților prin practicarea de a
„prelucra” mai multe articole.
 Se compară rezumatul și textul pentru a identifica careva
nepotriviri.
 Se utilizează o bază de date standard.
 Se raportează rezultatele extragerii datelor, inclusiv
concordanța procentuală sau chiar scorul statistic kappa.
4. Analiza. Sunt multe controverse în procesul de analiză a
datelor metaanalizei. În primul rând, să definim unii termeni
importanți.
Omogenitatea și eterogenitatea descriu gradul de
variabilitate între studii în cadrul grupului de studii comparate.
Probabil, este mai adecvat de a combina rezultatele din grupul de
studii omogen,. precum și opinia multora contrazice combinarea
37
rezultatelor din studiile eterogene. Testul statistic Q, caracterizat
prin utilizarea distribuției chi-pătrat (χ2), este deseori utilizat în
calitate de test de omogenitate (pentru stabilirea omogenității
studiilor).
Modelele efectelor fixe iau în considerare doar variabilitatea
în interiorul studiului. Ideea este că în studiile incluse într-un
review intervențiile, pacienții și măsurarea efectelor sunt similare,
deci rezultatele lor trebuie să fie identice, iar diferențele pot fi
condiționate doar de variațiile în interiorul studiului. Aplicând
modelul efectelor fixe, cercetătorul răspunde la întrebarea:
„Tratamentul administrat a produs oare «în medie» vreun beneficiu
în cadrul studiilor date (adică rezultatul sumar al tratamentului din
toate studiile incluse în review)?” Probabilitatea relativă a
evenimentului Peto și Mantel-Haenszel se bazează pe modelul
efectelor fixe.
Modelele efectelor aleatorii iau în considerare atât
variabilitatea între studii, cât și variabilitatea în interiorul acestora.
Ideea este că studiile incluse într-un review sunt selectate
„întâmplător”, fiind o extragere dintr-o multitudine de studii
posibile. Aplicând modelul efectelor aleatorii, cercetătorul
răspunde la întrebarea: „Tratamentul administrat va produce «în
medie» beneficiu în cadrul studiilor eterogene?” Testul statistic
DerSimonian și Laird se bazează pe modelul efectelor aleatorii.
Modelele efectelor fixe și efectelor aleatorii pot genera rezultate
diferite, iar cercetătorul poate da exemple în care fiecare dintre
modele conduce la rezultate diferite.
În general, dacă studiile sunt omogene, cercetătorii ar trebui
să utilizeze modelele efectelor fixe. În cazul în care studiile sunt
eterogene, cercetătorii trebuie să ia în considerare următoarele:
deși ar părea că este oportun de a utiliza analiza efectelor aleatorii
în cadrul tuturor studiilor, ar fi mai bine să se identifice diferențele
importante de subgrup (de exemplu, în unele studii s-a administrat
o doză de remediu care a determinat un efect semnificativ, în timp
ce în alte studii dozele mai mici au fost ineficiente) și ulterior să se
analizeze efectele fixe pentru fiecare rezultat care variază între
studii, iar în final să se raporteze toate rezultatele.

38
 În cadrul multor metaanalize se întâlnește termenul de
„analiză a sensibilității”. Analiza sensibilității este o modalitate de
analiză care ia în considerare anumite studii, anumite grupuri de
pacienți sau anumite intervenții. Spre exemplu, metaanaliza asupra
aspirinei utilizate în prevenirea infarctului miocardic acut ar
analiza primar toate studiile, și apoi ar evalua separat doar studiile
ce au inclus indivizi de sex masculin și studiile ce au recrutat femei.
Similar altor tipuri de studii, există trei etape de bază de
evaluare a metaanalizei, care răspund la următoarele întrebări:
1. Pot rezultatele modifica activitatea mea practica în cazul
în care sunt valide?
2. Rezultatele sunt oare importante pentru pacienții mei?
3. Sunt rezultatele valide?
Un studiu ce corespunde acestor trei criterii este un POEM
(Patient Oriented Evidence that Matters / Dovezi importante în
baza rezultatelor obținute de la pacient).
Evaluarea relevanței unei metaanalize
l. Pot rezultatele modifica activitatea mea în cazul în care
sunt valide?
La această întrebare fiecare clinician trebuie să răspundă
individual. O metaanaliză care confirmă practicile existente trebuie
să fie supusă unei evaluări riguroase, deoarece rezultatele pot să nu
modifice ceea ce noi deja realizăm. În alt aspect, dacă rezultatele
vor schimba unele practici ale clinicianului, este de datoria acestuia
să treacă la următoarea etapă.
2. Rezultatele sunt oare importante pentru pacienții mei?
Majoritatea metaanalizelor utilizează rezultatele obținute de
la pacient: morbiditatea, mortalitatea și simptomele. Totuși, dacă
un studiu pune accent pe „efectele surogat” sau efectele
(rezultatele) intermediare, precum este VEF1 (volumul expirator
forțat pe secundă) sau hemoglobina A1C, în acest caz rezultatele
trebuie interpretate cu precauție. Adepții aplicării POEM
argumentează că dacă o metaanaliză nu include rezultatele obținute
de la pacient, atunci nu este cazul să se treacă la următoarea etapă.
3. Sunt rezultatele valide?
Dacă un studiu poate modifica activitatea practică și
utilizează rezultatele obținute de la pacient, atunci clinicianul este
39
obligat să-i evalueze validitatea. Criteriile-cheie în această etapă
sunt răspunsurile la următoarele întrebări:
 Autorii au formulat corect întrebarea clinică?
 Criteriile de includere pentru selectarea articolelor erau
adecvate?
 Au fost omise careva studii relevante?
 A fost apreciată validitatea studiilor incluse (calitatea
acestora)?
 Evaluările studiilor au fost reproductibile (extragerea
datelor)?
 Rezultatele studiilor erau similare (omogenitatea)?
Evaluarea validității unei metaanalize
1. Autorii au formulat corect întrebarea clinică?
Să considerăm următoarele întrebări:
- Întrebare incorectă: „Cum să tratezi cel mai bine o
bronșită?”
- Întrebare corectă: „Antibioticele vor reduce simptoamele
la adulții practic sănătoși cu bronșită acută?”
Întrebarea a doua este mai centrată referitor la tratament
(antibiotice), populația de pacienți (adulți sănătoși) și diagnostic
(bronșită acută), comparativ cu prima.
2. Criteriile de includere pentru selectarea articolelor erau
adecvate?
Criteriile de includere pot conține criterii cu privire la
tratament, la populația de pacienți, la tipul de studiu și la
diagnostic. Dificultățile posibile în această etapă sunt:
- Descrierea insuficientă a tratamentului aplicat (Au fost
utilizate doze mai mari și doze mai mici de remediu, unele din ele
fiind adecvate și altele nu?)
- Studiile de o calitate joasă au fost incluse împreună cu cele
de calitate înaltă?
- Descrierea vagă sau variabilă a patologiei (de exemplu, în
studiile asupra infarctului miocardic acut au existat câteva
modalități de a defini această maladie).
3. Au fost omise careva studii relevante?
Trebuie să se țină cont de faptul că utilizarea doar a
MEDLINE poate fi insuficientă și o metaanaliză poate fi mai
40
convingătoare dacă include studii nepublicate și studii din
Registrul SCR care nu figurează în MEDLINE.
4. A fost apreciată validitatea studiilor incluse (calitatea
acestora)?
Evaluarea calității studiului înseamnă că autorii citesc atent
acest studiu și aplică unele modalități de evaluare a calității lui.
Aspectele importante ale calității unui studiu controlat randomizat
sunt:
- Studiul a fost unul „orb"?
- Studiul a utilizat placebo?
- Studiul a fost randomizat?
- Supravegherea a fost completă?
În plus, autorii metaanalizei au luat în considerare această
informație? Spre exemplu, au fost omise studiile ce nu corespund
nivelului minim al calității, sau rezultatele studiilor de calitate
înaltă au fost calculate separat de celelalte studii sau de studiile de
calitate joasă?
5. Evaluările studiilor au fost reproductibile (extragerea
datelor)?
Trebuie să fie descrisă modalitatea de extragere a datelor. În
mod ideal, cel puțin două persoane trebuie să fie implicate în
extragerea datelor din fiecare studiu, apoi trebuie comparate
rezultatele și instituit un mecanism formal pentru rezolvarea
divergențelor lor.
6. Rezultatele studiilor erau similare (omogenitatea)?
Atunci când rezultatele studiilor sunt omogene, utilizând
testul statistic Q sau testul chi-pătrat, probabilitatea metaanalizei
de a reflecta rezultatele veridice este cu mult mai mare. În cazul în
care studiile sunt eterogene (adică unele dau rezultate mai
benefice, iar altele nu), autorii trebuie să fie foarte atenți la
combinarea rezultatelor și la utilizarea modelului efectelor
aleatorii.
La evaluarea rezultatului unei metaanalize trebuie de ținut
cont de biasul de publicare. Rezultatul metaanalizei depinde de
raportul dintre studiile selectate și rezultatele semnificative și cele
nesemnificative.

41
Tabelul 13. Biasul de publicare
Studii cu Studii Studii
rezultatele: realizate publicate
Semnificative 14 14
Nesemnificative 24 4
Metaanaliză Negativă Pozitivă !

Pentru a cunoaște cu ce rezultate au fost selectate studiile

pentru metaanaliză, se va utiliza diagrama Funnel plot (Pâlnie):

Figura 13. Diagrama Funnel plot (Pâlnie)

42
 - 1.5 - 1.0 - 0.5 0.0 0.5 1.0
Efect

Sursă: Egger M, Smith GD, Schneider M, Minder C. Bias in meta-

analysis detected by a simple, graphical test. BMJ.
1997;315(7109):629–34.

Figura 14. Forest plot

*Sursă: Cochrane glossary//www.cochrane.org/glossary
Interpretarea rezultatelor metaanalizei
- Linia orizontală reprezintă rezultatul (cu cât linia este mai
scurtă, cu atât rezultatul este mai bun).
- Linia verticală indică poziția pentru diferite rezultate
obținute.
- Dacă linia orizontală intersectează linia verticală,
rezultatul nu este statistic semnificativ.
- Rombul indică rezultatul metaanalizei.
- Plasarea rombului în stânga – tratamentul este efectiv.

43
 ETICA CERCETĂRII MEDICALE

Principii etice fundamentale în cercetarea medicală

1. Respectul demnității și al autonomiei umane.
Procedura practică de implementare a acestui principiu constă în
informarea și obținerea consimțământului informat al oricărui
subiect voluntar înainte de includerea acestuia într-un studiu de
cercetare.
2. Principiul dreptății. Toți indivizii sunt egali ca
persoane și au dreptul să fie tratați într-un mod corect și egal.
Riscurile cercetării nu trebuie asumate preponderent de către
persoane cu venitul mai mic și nici beneficiile cercetării nu trebuie
să fie repartizate preponderent persoanelor cu venituri mai mari.
Implementarea acestui principiu presupune evitarea standardului
dublu procedurilor etice.
3. Absența prejudiciului. Cercetătorii trebuie să se
asigure că prin studiul desfășurat nu va fi adus niciun prejudiciu
permanent stării de sănătate a subiecților incluși în studiu și nici
echipei de cercetare.
4. Principiul avantajului/beneficiului. Acest
principiu presupune asumarea unor riscuri predictibile, considerate
normal acceptabile, pe care voluntarii sunt dispuși să și le asume
cu scopul de a avansa știința medicală. Avantajele/beneficiile și
riscurile trebuie să fie descrise în detalii în consimțământul
informat de participare în studiu.
5. Principiul onestității. Planificarea transparentă a
studiului, cu implicarea reprezentanților comunității căreia i se
adresează; un proces clar, complet și onest de informare a
potențialilor subiecți de studiu, precum și publicarea în mod corect,
complet, obiectiv și onest a rezultatelor cercetării, inclusiv a
evenimentelor cu rezultate negative.
6. Confidențialitate. Toate persoanele au un drept
fundamental la viață privată și confidențialitate a informațiilor
personale. Informațiile personale sunt: fotografii, nume, data
nașterii, adresa de domiciliu, adresa de e-mail, numărul de telefon,
numărul foii de observație, orice cod sau identificator personal,
identificatorii biometrici (ADN, iris, retină, voce etc.). Pentru

44
protecția acestor informații, protocolul cercetării trebuie să
prevadă proceduri de codificare și anonimizare a datelor culese și
de protecție a bazelor de date ce conțin aceste informații
anonimizate față de orice acces neautorizat.
7. Declararea conflictului de interese. Orice
beneficii sau interese private aflate în conflict cu rolul fundamental
al cercetării trebuie declarate de către cercetător în cadrul
publicării rezultatelor cercetărilor sale.
Frauda în cercetare
Frauda în cercetarea medicală poate avea diferite forme:
- sabotarea cercetării de către alți cercetători (de exemplu:
sabotarea echipamentelor sau a reactivelor unor colegi din
laborator);
- inventarea/fabricarea de date sau cauze;
- falsificarea/modificarea datelor;
- ascunderea unor rezultate despre reacțiile adverse,
observațiile extreme;
- plagiatul/furtul de idei: copiere de idei sau informații, fără
reorganizarea acestora și fără citarea surselor;
- omiterea sau adăugarea unor autori;
- publicarea redundantă: publicarea nedeclarată a aceluiași
studiu în mai multe reviste;
- nedeclararea unui conflict de interese.
Noțiunea de „fraudă” presupune adoptarea în mod
intenționat a uneia dintre punctele enumerate mai sus cu scopul
obținerii unor beneficii.
Cu scopul de a oferi asistență colegială pentru prevenirea și
evaluarea fraudei în cercetare, editorii revistelor medicale britanice
reputate (BMJ, Gut, Lancet ș.a.) au fondat în 1997 un comitet de
etica a publicării – Committee on Publication Ethics (COPE).
Obiectivele COPE constau în:
 încurajarea cercetării oneste;
 editarea unor ghiduri de cercetare corectă;
 încurajarea educației privind etica cercetării;
 oferirea de consultații pentru editorii care se confruntă cu
cazuri de fraudă.

45
 CUVINTE DE RECUNOȘTINȚĂ DIN PARTEA
DISCIPOLILOR

Mult stimată Doamnă profesor Larisa Spinei,

Cu o deosebită plăcere subliniez faptul că Vă sunt foarte
recunoscătoare pentru sfaturile inspirate și discrete, pentru
blândețea cu care m-ați călăuzit pe calea devenirii profesionale de
cercetător științific.
Mă închin cu plecăciune în fața D-voastră pentru felul în
care m-ați motivat, pentru că ați crezut în mine și mi-ați dat șansa
de a mă afirma. Îmi va rămâne pentru totdeauna întipărit în
memorie exemplul de Profesor adevărat.
Ați fost și veți fi pentru mine un model de comportament,
prestanță și erudiție. Vă prețuiesc nespus pentru că ați știut să mă
îndrumați cu exigență, dar și să mă povățuiți cu atenție.
Sincere mulțumiri pentru libertatea pe care mi-ați acordat-o,
ceea ce m-a încurajat să explorez noi tărâmuri și să mă desăvârșesc
ca personalitate, iar cea mai importantă lecție pe care am învățat-o
a fost aceea că perseverența învinge orice obstacol. Îmi exprim
adânca recunoștință pentru loialitate, răbdare, receptivitate,
încredere și susținere.
Vă doresc ca toate obiectivele stabilite de Dvs. să fie atinse,
iar fiecare zi a vieții să fie productivă, fructuoasă, reușită și fericită.
Vă mai doresc să Vă bucurați de discipoli talentați, de stimă, să
aveți forțe, inspirație și numeroase victorii atât în activitatea
științifică, cât și în activitatea de zi cu zi.
Cu deosebit respect,
Galina Gorbunov,
dr. hab. șt. med., conferențiar universitar,
Departamentul „Pediatrie”,
USMF „Nicolae Testemițanu”

***

Printre personalitățile remarcabile care au fondat direcții noi

în știința medicală și, în special, în domeniul medicinei sociale și
managementului, au contribuit la dezvoltarea și atestarea ei la nivel

46
național și mondial, este cu certitudine și Doamna profesor
universitar Larisa Spinei. Este semnificativ faptul că domnia sa, ca
nimeni altul, a simțit perfect schimbările timpului, orientând
cercetările spre subtilele probleme ale medicinei sociale și ale
managementului, aducând contribuții esențiale, astfel ducând
faima Republicii Moldova departe peste hotarele ei.
Aduc cele mai alese cuvinte de recunoștință distinsei
Doamne profesor universitar pentru felul de a fi: persoană de o
mare inteligență, responsabilitate, cumsecădenie, onestitate și
omenie.
Sunteți o personalitate bogată sufletește și bogată în
cunoștințe și dragoste de profesia de medic-profesor, asemeni
acestei toamne pline de rod și de miracol auriu. Om mai dedicat
profesiei și cu inima mai plină de dragoste pentru cercetare,
medicină și știință nu am mai întâlnit. Sunteți păstorul tinerei
generații de medici, doctoranzi și postdoctoranzi. Nu-i lăsați să se
poticnească, îi înălțați, dându-le cunoștințe și formându-le abilități
lecție cu lecție. Deschideți mereu ușile altarelor de cunoștințe noi
și noi.
Ce ține de mine personal, Dumneavoastră m-ați ajutat să-mi
poleiesc visele și piscurile vieții cu laurii succesului, să descopăr
galaxii în știință, să obțin gloria învățării, să pătrund prin
labirinturi. Doar în echipă, ghidată de Dumneavoastră și de
profesorii universitari Svetlana Hadjiu și Ninel Revenco, a fost
posibil să finalizez cu succes teza de doctor habilitat în științe
medicale cu tema ”Epidemiologia, determinantele și predicția
accidentului vascular cerebral ischemic la copii”, pentru care Vă
mulțumesc. Lucrările științifice, monografiile și cărțile scrise de
Dumneavoastră răspund la multe întrebări, fiind rezultatul
înțelepciunii adânci și cunoașterii vaste. Mi-i aproape sufletul de
Dumneavoastră, de ceea ce faceți, de felul cum Vă dăruiți.
Vă mulțumesc cordial!
Mariana Sprincean,
dr. hab. șt. med., conferențiar universitar,
Catedra de biologie moleculară și genetică umană,
USMF „Nicolae Testemițanu”

47
 Mult stimată Doamnă profesor Larisa Spinei,
În spatele fiecărui om– bogat sau sărac, celebru sau simplu
– ,se află un dascăl. Iar dascălul care ne sculptează caracterul și
sufletul este neîndoielnic, profesorul. Cuvintele nu pot exprima
recunoștința pe care o simt. Vă spun doar atât: Vă mulțumesc,
Doamnă profesor!
Vă mulțumesc pentru munca colosală depusă, pentru efort,
înțelegere, insistență, cuvinte calde, răbdare, sfaturi înțelepte,
susținere și dispoziția bună de la ore. Nu au fost sunete la care să
nu răspundeți și rugăminți pe care nu le-ați îndeplinit, întotdeauna
ați sărit în ajutor, m-ați susținut și m-ați consiliat.
Vă aduc cele mai sincere felicitări și urări de bine. Vă doresc
să aveți parte de fericire și multă sănătate. Să purtați și în
continuare cu demnitate onorificul titlu de Semănător al
Cunoștințelor, Frumosului și Binelui!
Să aveți parte de toată căldura omenirii, un ocean de sănătate
și toate florile lumii adunate în cel mai frumos buchet.
Cu gratitudine și plecăciune,
Jana Chihai,
dr. șt. med., conf. univ., postdoctorandă,
șef Catedră de sănătate mintală, psihologie medicală și
psihoterapie, USMF „Nicolae Testemițanu”

***
Am cunoscut-o pe Doamna profesor Larisa Spinei fiind
studentă la anul întâi la Institutul de Medicină (așa se numea pe
vremuri Universitatea noastră). Aveam cu dumneaei orele de
„Istorie a medicinei”. Nu m-am gândit la acel moment că voi avea
norocul să îmi fie alături pe întreg parcursul carierei mele
medicale.
48
 Noi, studenții, eram încântați de prestația Doamnei Spinei,
atât în aspect profesional, cât și în aspect personal – un profesionist
cu deosebite trăsături omenești. Cu o răbdare imensă, găsea pentru
fiecare un cuvânt de susținere, de încurajare, mai glumea uneori.
Următoarea noastră întâlnire a avut loc la anul III, când ne-
a ghidat grupa la obiectul „Medicină socială”. În același an, am
avut ocazia să ne cunoaștem mai îndeaproape – domnia sa m-a
îndemnat să particip la activitatea cercului studențesc, pentru care
pregătisem sub egida doamnei profesor primul meu material de
cercetare, foarte mic de altfel, dar era totuși un început. Anume
atunci mi-a inoculat „virusul cercetării”.
Cursul de biostatistică predat de profesorul Larisa Spinei în
perioada doctoranturii nu a lăsat loc de întrebări. Fiecare
neclaritate era explicată în detalii, cu lux de amănunte și exemple
care nu lăsau dubii privitor la o oarecare dimensiune statistică.
Am avut și onoarea de a fi doctoranda dumneaei și afirm cu
încredere că este cel mai bun conducător științific de care poate
avea parte un cercetător. Ghidajul oferit în lumea științei a fost și
rămâne un lux pentru care îi mulțumesc din suflet.
Sunt oameni care îți marchează întreaga viața. Pentru mine
un astfel de Om este Doamna profesor Larisa Spinei.
Cu profund respect și plecăciune,
Angela Bivol,
dr. șt. med., șef Centru Resurse Informaționale

***

Mult stimată Doamnă profesor,

Vă mulțumesc pentru efortul colosal depus în educația mea,
pentru entuziasm și bogata experiență, pentru grijă și receptivitate,
pentru cunoștințele transmise, încrederea în mine, sfaturile
povățuitoare, ajutor și inspirație.
Ați împărțit cu mine cunoștințele și erudiția Dumneavoastră,
sfaturile înțelepte și ați pus mult suflet în toate. Vă mulțumesc
pentru răbdare și îndrumare. Sunteți un adevărat maestru! Iar noi,

49
elevii Dumneavoastră, la rândul nostru ne vom strădui să ducem
făclia cunoștințelor în continuare prin viață.
Vă mulțumesc că existați în viața mea. Vă admir, Vă iubesc,
Vă susțin!
Larisa Solomon,
dr. șt. med., Compania Națională de Asigurări în Medicină

Mult stimată Doamnă profesor Larisa Spinei,

Pentru mine, în primul rând contează foarte mult calitățile
Dumneavoastră umane – o doamnă înțeleaptă, atrăgătoare,
energică, plină de viață și emoții pozitive, pe care le împărtășiți cu
cei ce vă înconjoară. Aceste trăsături au definitivat, probabil,
formarea Dvs. în calitate de specialist de talie națională, iar
ghidarea Dvs. pe parcursul celor patru ani de studii de doctorat mi-
au făcut calea mai ușoară.
Cunoștințele vaste în domeniul dizabilității, abordările
propuse și, în special, atitudinea pozitivă pe care ați manifestat-o
față de mine personal, dar și față de multe situații ambigue, au făcut
experiența mea de studii și de publicații internaționale una deosebit
de interesantă.
Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae
Testemițanu” are în persoana Dvs. un specialist excepțional, care
contribuie continuu la formarea altor specialiști de valoare pe tot
teritoriul Republicii Moldova.
Cu deosebit respect și gratitudine,
Ecaterina Gîncotă,
dr. șt. med., master în Sănătate publică,
director al Centrului Republican de Reabilitare pentru Copii

***
Am deosebita onoare și bucuria de a așterne cuvinte de
recunoștință și înaltă apreciere pentru Doamna profesor
universitar, doctor Larisa Spinei. Am cunoscut-o încă din anii de
50
studenție, când a știut să ne scufunde, cu multă dedicație și
măiestrie, în științele sănătății publice. Mai târziu, în timpul școlii
doctorale, a fost un profesor dedicat, un conducător științific
exemplar și un Om plenar, cu care este foarte ușor să construiești
o relație frumoasă și respectuoasă.
Activitatea științifică de valoare a domniei sale este atestată
de numeroase cărți și publicații în reviste naționale și
internaționale, de teze științifice și ghiduri. Această activitate a fost
recunoscută de colegi, studenți, doctoranzi și discipoli, care au avut
marele noroc să fie ghidați de experiența și profesionalismul
Doamnei profesor.
Am fost întotdeauna impresionată de calitățile sale
remarcabile didactice, științifice și umane. În orice situații a știut
să creeze și să mențină un model de conduită profesională și să
stabilească noi standarde în educația medicală, fiind un adevărat
model pentru studenții și colaboratorii săi, remarcându-se prin
înaltă ținută științifică și profesională, competență și
profesionalism. Aceste calități au condus la un parcurs în carieră
frumos și demn de toată admirația.
Cariera profesională de succes a profesorului Larisa Spinei
poate fi cu siguranță un model inspirațional de urmat de către
tinerii săi colaboratori și studenți, la făurirea destinelor cărora
Domnia Sa a contribuit cu siguranță.
Cu deosebit respect și gratitudine,
Cristina Gaberi,
dr. șt. med., coordonator în dezvoltarea timpurie a copilului,
UNICEF Moldova
***
Mult stimată Doamnă profesor,
Este o onoare pentru mine să Vă exprim recunoștință pentru
faptul că mi-ați fost mereu alături, mi-ați oferit sfaturi și încurajare
în situațiile dificile pentru mine și întotdeauna Vă bucurați de
succesele mele, așa cum o mamă se bucură de succesele copilului
său. Este o mândrie pentru mine, cred că și pentru toți cei care Vă
cunosc, că am avut un mentor în lumea științifică ca
Dumneavoastră. Ați știut să ne sensibilizați, să ne faceți fideli
51
științei, de care chiar și acum, în perioada grea prin care trece
aceasta, nu ne putem despărți.
Aveți un talent deosebit de a simți oamenii și de a-i ajuta pe
cei care au nevoie cu adevărat de susținere. Mai aveți o calitate de
apreciat: Dvs. nu trădați știința, sunteți un apărător al persoanelor
care cu adevărat trăiesc cu știința, dar nu o mimează. Așa Vă
cunoaștem, ați fost și sunteți un exemplu pentru noi.
Ați știut întotdeauna să cultivați o relație inteligentă cu
oamenii cu care lucrați, să puneți accent pe problemele științifice
durabile, să mizați pe persoanele potrivite în rezolvarea acestora,
în perioade de provocări și presiuni, dar care, prin soluționarea lor,
schimbă lumea spre bine – și au schimbat-o.
Și mai este ceva... Nu cred că se poate, pe lângă toate
„laudatio” aduse de oamenii de știință remarcabili și de oficiali, să
nu fie menționat și un adevăr simplu: fiecare dintre noi, în viață,
avem o cale lungă, grea și necunoscută, cu multiple provocări și
decizii dificile, însă, orice s-ar întâmpla, oriunde s-ar întâmpla,
oricât de nerezolvabilă ar părea problema sau situația, ușa Dvs.
pentru noi, discipolii, va fi mereu deschisă. Și asta cred că este cea
mai înaltă apreciere – că suntem așteptați… acasă, suntem așteptați
de Dvs. la alma mater pentru o nouă călătorie captivantă în lumea
științei.
Vă doresc sănătate și mulți-mulți ani înainte!
Cu respect,
Artiom Jucov,
dr. șt. med, conf. univ.,
vicedecan, Facultatea „Rezidențiat”,
USMF „Nicolae Testemițanu”

***

Distinsă Doamnă profesor,

Țin să Vă aduc mulțumire pentru buna colaborare și pentru
intervenția D-voastră, în calitate de consultant, asupra tezei mele
de doctorat, susținută și prezentată pentru conferirea gradului
științific de doctor în medicină în 2017.

52
 Ați dat dovadă de înțelegere și răbdare în ceea ce privește
activitatea doctorală, dar și în ceea ce ne privește și pe noi,
discipolii dumneavoastră, ca oameni. A fost o experiență
deosebită, pentru care Vă mulțumesc din tot sufletul: pentru
atenție, apreciere, susținere și prietenie. Atunci când simți umărul
cuiva, îți cresc aripi și îți este mult mai ușor să treci peste greutăți.
În încheiere, doresc să Vă asigur de recunoștința, admirația
și stima mea pentru ceea ce faceți, pentru pasiunea și dăruirea D-
voastră.
Cu deosebit respect,
Natalia Chiper,
dr. șt. med., Consiliul Național pentru
Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă

***
Gândurile mele bune de apreciere și recunoștință se
îndreaptă spre Dumneavoastră, profesorul care m-a ajutat să cresc,
să mă dezvolt și să mă pregătesc pentru următorii ani din viață. Ați
fost profesorul meu drag și în anii de studenție, și în timpul
masteratului în sănătate publica, și acum, fiindu-mi conducător de
doctorat.
Vă mulțumesc pentru tot ce ați știut să lăsați cu măiestrie în
urmă – o urmă frumoasă de Om. Sunteți Omul care mi-ați oferit
înțelepciune, susținere necondiționată, încurajare în timpul
căderilor, ajutor și inspirație, insistență și laude când le meritam.
Sunteți profesorul care a avut cea mai mare încredere în potențialul
meu, m-ați ajutat să-mi dezvolt abilitățile și să nu încetez niciodată
să renunț la lupta pentru știință și adevăr.
Vă mulțumesc, Doamnă profesor Larisa Spinei, pentru că ați
crezut în mine, în visurile mele și m-ați îndrumat așa cum ați știut
mai bine. O parte din ceea ce sunt azi Vi se datorează. Sunteți un
exemplu foarte frumos în viața mea, ați fost și veți rămâne
profesorul la care orice discipol tinde să se alinieze.
Vă doresc să Vă continuați calea cu aceleași entuziasm și
energie, să aveți parte de sănătate, succese și prosperitate!

53
 Silvia Danu,
doctorandă, directorul Centrului de Diagnostic German

***
Am avut șansa să o cunosc pe Doamna profesor Larisa
Spinei din primele etape ale experienței mele ca masterand și
doctorand.
În general, domeniul științific este unul complex și
anevoios, dar mare noroc este să ai parte de un dascăl care să-ți
faciliteze explorarea și să te familiarizeze cu această sferă de
activitate. Anume așa o persoană binevoitoare, concretă și simplă
în explicații, motivațională și aproape de discipoli este profesorul
Larisa Spinei. O adevărată profesionistă în domeniile sale de
activitate didactică și științifică.

Aș vrea să mă refer în special la cursurile domniei sale la

care am participat pe parcursul instruirilor mele. Aceste cursuri
erau bazate pe elementele fundamentale ale educației, pe obiective
clare de învățare, cu un caracter deliberativ, având ca scop
satisfacerea nevoilor și a nivelului de calificare a cursantului. Ceea
ce, într-un final, este o dovadă a unui fundament solid al teoriei
educaționale și științifice și a unei varietăți de abilități pe care le
posedă profesorul Larisa Spinei în menirea sa nobilă. Menire de
formare și dezvoltare a noi capacități, de obținere a noi oportunități
și noi rezultate pentru șirul lung de discipoli actuali și viitori.

Cu mult drag, respect și apreciere, unul dintre numeroșii

doctoranzi care au onoarea și șansa de a o avea în calitate de
conducător științific pe Doamna Larisa Spinei,

Andrei Romancenco,
dr. hab. șt. med., profesor universitar

***
Viața este croită astfel încât suntem înconjurați de o mulțime
de oameni, unii dintre ei fiindu-ne foarte apropiați, adevărați colegi

54
și prieteni. Așa este distinsa Doamnă doctor habilitat în medicină,
profesor universitar Larisa Spinei – un mare profesionist, cu care
ne-am cunoscut în cadrul Universității de Stat de Medicină și
Farmacie „Nicolae Testemițanu”, împreunându-ne gândurile în
activitatea noastră comună de cercetare științifică.
Profesorul Larisa Spinei, la fiecare treaptă a devenirii sale
umane și profesionale, a demonstrat maximă responsabilitate și
seriozitate, corectitudine și exigență, a avut o contribuție esențială
la pregătirea cadrelor științifice și a specialiștilor de înaltă
calificare, precum și la dezvoltarea științei universitare.
Personalitatea domniei sale este bine cunoscută atât în
Republica Moldova, cât și în cercurile științifice din afara țării ca
autor și coautor de publicații științifice – monografii, manuale,
articole în reviste naționale și internaționale.
Datorită calităților personale remarcabile, profesorul
universitar Larisa Spinei este un exemplu de slujire cu devotament
profesiei, oamenilor, un model demn de urmat pentru noi toți, dar
în special pentru generațiile tinere. Îmi exprim admirația și
recunoștința profundă față de o asemenea personalitate cu o inimă
mare, cu inteligență deosebită și suflet nobil, care reprezintă un
exemplu de devotament neobosit. De pe acest piedestal solid s-a
străduit să facă din orele sale adevărate mărturii de competență și
talent profesional.
Cu alese sentimente,
Ion Vaculin,
doctorand, șef al Serviciului medical al
Ministerului Afacerilor Interne

***
În acest scurt mesaj, adresez sincere mulțumiri Doamnei
Larisa Spinei, doctor habilitat în științe medicale, profesor
universitar, conducător științific al tezei mele de doctorat.
Cu o deosebită plăcere accentuez faptul că Vă sunt
recunoscătoare pentru sfaturile și ghidarea Dvs., pentru blândețea
cu care m-ați îndrumat să pășesc pe această cale copleșitoare, dar
extrem de frumoasă, de studentă-doctorandă. Sincere mulțumiri
pentru libertatea pe care mi-ați acordat-o pe parcursul primilor ani
55
de doctorat, căci anume ea m-a încurajat să nu renunț și să mă
conving că îmi doresc cu adevărat să am o finalitate, devenind
doctor în medicină. Cea mai importantă lecție pe care am învățat-
o de la Dvs. a fost aceea că orice situație este rezolvabilă și că
perseverența învinge orice obstacol apărut în cale.
Totodată, apreciez nespus de mult profesionalismul și
dedicația Dumneavoastră. Am fost încântată de metodele pe care
le-ați aplicat în predarea materialului didactic de un înalt nivel și
accesibil în cadrul Programului de instruire avansat.
Îmi exprim gratitudinea pentru faptul că, pe parcursul anilor
de studii postuniversitare, ați contribuit la formarea și dezvoltarea
mea ca specialist, dar și ca om. Sunteți și veți fi mereu pentru mine
un model de comportament, de profesionalism și erudiție.
Vă doresc multă sănătate, răbdare și mulți discipoli în
continuare.
Cu mult respect și considerație,
Livia Țapu,
studentă-doctorandă

56
 LISTA SELECTIVĂ A PUBLICAȚIILOR
PROFESORULUI UNIVERSITAR LARISA SPINEI

Publicații în reviste din bazele de date Web of Science și

SCOPUS
1. CHEPTANARI-BIRTA, N.; BRUMAREL, M.; SAFTA, V.;
SPINEI, L.; ADAUJI, S. The analysis of prescriptions and
distribution of medicines in the prevention of medication errors
in community pharmacies. In: Farmacia. 2022; 70(4): 760-766.
2. ADAUJI, S.; BRUMAREL, M.; SPINEI, L.; SAFTA V. The
pharmaceutical reform in the Republic of Moldova during the
period of independence. In: Social Pharmacy in Health Care.
2021; 7(4): 42-51.
3. BUFTEAC-GINCOTA, E.; JAHNSEN, R.; SPINEI, L.;
ANDERSEN, G.L. Risk Factors for Cerebral Palsy in Moldova.
In: Medicina. 2021; 57(6): 540. E-ISSN 1648-9144. (IF: 2,430).
4. GINCOTA-BUFTEAC, E.; ANDERSEN, G.L.; SPINEI, L.;
JAHNSEN, R.B. Early intervention and follow-up programs
among children with cerebral palsy in Moldova: potential
impact on impairments? In: BMC Pediatrics. 2020, 20(1): 29.
ISSN: 1471-2431. (IF: 2,765).
5. PADUCA, A.; ARNAUT, O.; CARDANIUC, C.; SPINEI, L.;
et al. Epidemiology of childhood manifest strabismus in the
Republic of Moldova. Published on August, 3, 2020. (IF:
2,430). Disponibil:
https://doi.org/10.1080/09273972.2020.1791912
6. POPA-VELEA, O.; DIACONESCU, L.; GHEORGHE, Iu.;
and SPINEI, L. Factors Associated with Burnout in Medical
Academia: An Exploratory Analysis of Romanian and
Moldavian Physicians. In: International Journal of
Environmental Research and Public Health. 2019, 16(13):
2382, 1-13. (IF: 2,468).
57
7. VASILIEVA, M.; VASILIEVA, I.R.; VASILIEV, I.; SPINEI,
L.; et al. Electro-Ion Membrane Distress Syndrome induces
Chronic Fatigue Syndrome/Myalgic Encephalomyelitis
(CFS/ME). In: Journal of Clinical Research in Anesthesiology.
2019; 2(2): 1-16. Disponibil:
https://asclepiusopen.com/journal-of-clinical-research-in-
anesthesiology/volume-2-issue-2/3.pdf
8. GABERI, C.; SPINEI, L. Evaluarea schimbărilor
comportamentale ale utilizatorilor de droguri injectabile în
rezultatul programelor de reducere a riscurilor din Republica
Moldova. In: Arhives of Balkan Union. 2016; 51: 157-159.
9. GABERI, C.; SPINEI, L. Unele caracteristici ale utilizatorilor
de droguri injectabile din cadrul programelor de reducere a
riscurilor din Republica Moldova. In: Arhives of Balkan Union.
2015; 55: 217-220.
10. JUCOV, A.; SPINEI, L. Evolution of attitudes to labor
migrants toward their health. In: Arhives of Balkan Union.
2013; 48(3): 22-25.
11. POPUȘOI, E.; SPINEI, L. The struggle of the leading
physicians of Moldavia for the affirmation of materialism in the
natural sciences and medicine of the region at the end of the
19th and beginning of the 20th centuries. In: Sovetskoe
zdravookhranenie. 1986; 10: 65–68.
12. POPUȘOI, E.; SPINEI, L. Fraternal assistance of the peoples
of the USSR to the war-shattered public health system in the
Moldavian S.S.R. In: Sovetskoe zdravookhranenie. 1986; 3:
47–50.
13. POPUȘOI, E.; SPINEI, L. Participation of Bessarabian
physicians in the revolutionary democratic movement. In:
Sovetskoe zdravookhranenie. 1985; 8: 54–57.

58
14. POPUȘOI, E.; SPINEI, L. Victor Crisescu: physician,
revolutionary, writer. In: Sovetskoe zdravookhranenie. 1981;
5): 62–64.

Publicații în reviste recunoscute din străinătate

15. ФЕРДОХЛЕБ, А.И., СПИНЕЙ, Л.В., БЕБЫХ, В.П. Оценка
качества жизни населения третьего/пенсионного возраста
в Республике Молдова. В: Вестник Межнационального
центра исследования качества жизни. Санкт-Петербург,
2019; 33-34: 91-105. (IF (РИНЦ): 0,183).

Publicații în reviste din Registrul național al revistelor de

profil, categoria B
16. CHIHAI, J.; SPINEI, L.; CERNIȚANU, M.; GARAZ, G.;
ESANU, A.; BOLOGAN, A. Probleme psihosociale
determinate de pandemia COVID-19. In: Revista de Științe ale
Sănătății din Moldova. 2020; 24(2): 161-169.
17. FERDOHLEB, A.; GAMUREAC, D.; SPINEI, L.
Particularități ale calității vieții copiilor cu maladii
oncohematologice. In: Sănătate Publică, Economie și
Management în Medicină. 2020; 5(87): 63-68.
18. GÎNCOTĂ, E.; SPINEI, L.; CALAC, M.; POTÎNG, L.
Aspecte sociale, medicale și legale în prevenirea violenței în
perioada pandemiei COVID-19. In: Sănătate Publică,
Economie și Management în Medicină. 2020; 3(85): 7-14.
19. SPINEI, L.; FERDOHLEB, A.; GLOBA, N.; NICOV, I.
Managementul pandemiei COVID-19 la nivel mondial –
strategii ale Organizației Mondiale a Sănătății și ale unor țări:
sinteză narativă. In: Revista de Științe ale Sănătății din
Moldova. 2020; 23(1): 158-175.

59
20. DANU, S.; SPINEI, L.; ZAPUHLÎH, GR. Cultura siguranței
pacienților de profil neurochirurgical. In: Sănătate Publică,
Economie și Management în Medicină. 2019; 4(82): 32-36.
21. FERDOHLEB, A.; SPINEI, L.; MAMALIGA, N. Estimarea
fenomenului dizabilitate a populației adulte. In: Sănătate
Publică, Economie și Management în Medicină. 2019; 4(82):
36-43.
22. VETRILĂ, S.; MAZUR-NICORICI, L.; GRIB, L.; MAZUR,
M.; SPINEI, L. Particularitățile și perspectivele de
monitorizare a pacienților cu risc cardiovascular în asistența
medicală primară. In: Buletinul Academiei de Științe a
Moldovei. 2018; 1(58): 18-22. ISSN: 1857-0011.
23. MARANDICI, L.; SPINEI, L. Cunoștințe, atitudini și practici
ale actorilor comunitari în controlul bolilor cardiovasculare. In:
Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. 2017;
3(73): 186-187. ISSN 1729-8687.
24. VETRILĂ, S.; SPINEI, L. Raționamente și bariere în
managementul pacienților cu risc cardiovascular în practica
medicului de familie. In: Sănătate Publică, Economie și
Management în Medicină. 2017; 3(73): 180-181. ISSN 1729-
8687.
25. STRATULAT, S.; SPINEI, L. Some epidemiological aspects
of diabetes at international and national levels. In: Curier
Medical. 2015; 58(2): 45-49.
26. CERNELEA, N.; SPINEI L.; FRIPTULEAC, G. Childhood
obesity – a major problem of public health. In: Curier Medical.
2015; 4(58): 3-8.
27. CONDREA, O.; ROTARU; N.; SPINEI L. Quality assurance
standards in healthcare. In: Curier Medical. 2015; 1(58): 28-32.
28. RÎMIȘ, C.; SPINEI, L. Unele aspecte epidemiologice ale
hepatitelor virale B, C și D acute în mun. Chișinău. In: Curier
Medical. 2012; 4(42): 9-13.

60
29. BIVOL, A.; SPINEI, L.; BIVOL, V. Unele abordări
epidemiologice ale dizabilității la nivel internațional. In: Curier
Medical. 2014; 4(57): 44-48.

Publicații în culegeri științifice din străinătate/din țară (cu

participare internațională)
30. CERNIȚANU, M.; SPINEI, L.; CHIHAI, J. Statutul
psihoemoțional al studenților USMF ”Nicolae Testemițanu” în
condiții de pandemie. In: Materialele Congresului
Internațional al Societății Psihiatrilor, Narcologilor,
Psihoterapeuților și Psihologilor Clinicieni din Republica
Moldova Ediția a II-a, 23-26 iunie 2021. Chișinău, pp. 84-93.
31. GÎNCOTĂ, E.; SPINEI, L.; JAHNSEN, R. Paralizia cerebrală
în Moldova – prevalență, subtipuri, severitate, potențiali factori
de risc și influența programelor de intervenție timpurie în
paralizia cerebrală. In: Materialele Conferinței Științifice
Internaționale „Sănătatea, Medicina și Bioetica în Societatea
Contemporană: Studii Inter și Pluridisciplinare”. Ediția a IV-
a, 29-30 octombrie 2021. Chișinău, pp. 253-264.
32. VETRILĂ, S.; SPINEI, L. Particularities of Cardiovascular
Risk Factors Control by Family Doctors. In: 5-th Conference
Phronesis: Word Congress on Cardiology and Cardiovascular
Diseases. 2019, Barcelona, Spania.
33. DANU, S.; SPINEI, L.; ZAPUHLÎH, GR. Cultura siguranței
pacienților de profil neurochirurgical. In: Sănătate Publică,
Economie și Management în Medicină. 2019; 4(82): 32-36.
34. ROMANCENCO, A.; SPINEI, L. Evoluția abordărilor de
implementare a metodelor și programelor de instruire medicală
prin simulare conform ghidurilor educaționale internaționale.
In: Materialele Conferinței Științifice Internaționale
„Sănătatea, Medicina și Bioetica în societatea contemporană:

61
 studii inter și pluridisciplinare”. Ediția a II-a, 8-9 noiembrie
2019. Chișinău, pp. 308-314. ISSN: 978-9975-56-701-5.
35. ȚAPU, L.; SPINEI, L.; BURDUNIUC, O. Rezistența
antimicrobiană ca problemă sociomedicală stringentă. In:
Materialele Conferinței Științifice Internaționale „Sănătatea,
Medicina și Bioetica în societatea contemporană: studii inter
și pluridisciplinare”. Ediția a II-a, 8-9 noiembrie 2019.
Chișinău, pp. 288-293. ISSN: 978-9975-56-701-5.
36. FERDOHLEB, A.; SPINEI, L. Estimarea impactului
dizabilității și incluziunea în mediul de muncă în Republica
Moldova. In: Materialele Conferinței Naționale cu participare
internațională a Societății Române de Medicina Muncii.
București, 2019, pp. 43-44.
37. SPINEI, L.; GERVAS, V. Sindromul de ardere profesională la
medicii oncologi. In: Materialele Conferinței științifico-
practice naționale cu participare internațională„ Profilaxia
sindromului Burnout în sistemul medical prin dezvoltarea
rezistenței emoționale”. 10-13 mai 2018. Chișinău, pp. 79-93.
38. VACULIN, I.; SPINEI, L. Sindromul de ardere profesională în
asistența medicală urgentă prespitalicească. In: Materialele
Conferinței științifico-practice naționale cu participare
internațională „Profilaxia sindromului Burnout în sistemul
medical prin dezvoltarea rezistenței emoționale”. 10-13 mai
2018. Chișinău, pp. 190-197.
39. SPINEI, L.; CERNIȚANU, M.; CHIHAI, J. The burnout
syndrome in medical university teaching staff. In: Materialele
Congresului Internațional al Societății Psihiatrilor,
Narcologilor, Psihoterapeuților și Psihologilor Clinicieni din
Republica Moldova. 27-29 iunie 2018. Chișinău, pp. 25-26.
40. GLOBA, N.; SPINEI, L. Dimensiuni culturale în spitalele
publice din Republica Moldova. In: Materialele Conferinței
Științifice Internaționale ”Sănătatea, Medicina și Biotica în

62
 societatea contemporană”. 16-17 noiembrie 2018. Chișinău,
pp. 112-118. ISBN: 978-9975-82-119-3.
41. CERNELEA, D.; SPINEI L. Impactul deceselor evitabile în
Republica Moldova. In: Materialele Conferinței Științifice
Internaționale ”Sănătatea, Medicina și Biotica în societatea
contemporană”. 16-17 noiembrie 2018. Chișinău, pp. 225-235.
ISBN: 978-9975-82-119-3.
42. SOLOMON, L.; SPINEI, L. Caracteristica mortalității prin
ciroze hepatice la populația adultă din Republica Moldova. In:
Materialele Conferinței științifico-practice naționale cu
participare internațională „Sănătatea copiilor și factorii
exogeni de risc”. 4-5 mai 2012. Chișinău, pp. 128-132.

Manuale
43. SPINEI, L. Metode de cercetare și de analiză a stării de
sănătate. Chișinău: Medicina, 2012. 511 p. ISBN: 978-9975-
53-163-4.
44. SPINEI, L.; LOZAN, O.; BADAN, V. Biostatistica. Chișinău,
2009. 186 p.
45. SPINEI, L.; ȘTEFĂNEȚ, S.; MORARU, C.; CAPCELEA, A.;
BODERSCOVA, L. Noțiuni de bază de epidemiologie și
metode de cercetare. Chișinău: Medicina, 2009. 212 p.

Monografii
46. BELIC, O.; ȘTEFANEȚ, M.; CATERENIUC, I.; SPINEI, L.
Aparatul ligamentar al uterului. Chișinău: Medicina, 2009. 123
p. ISBN: 978-9975-915-79-3
47. SPINEI, L.; POPUȘOI, E. Handicapul infantil ca problemă
medico-socială. Chișinău, 2000. 208 p.

63
Ghiduri
48. SPINEI, L.; MAMALIGA, N.; FERDOHLEB, A.; PÎNZARU,
S. Metodologia determinării pierderii capacității de muncă la
persoanele cu dizabilitate ca urmare a accidentului de muncă
sau a bolii profesionale. Chișinău: Print-Caro, 2020. 104 p.
49. SPINEI, L.; CHIHAI, J.; BODERSCOVA, L. Serviciile de
sănătate mintală din Republica Moldova: analiză situațională.
Chișinău, 2010. 22 p.
50. CHIHAI, J.; BODERSCOVA, L.; SPINEI, L. Aspecte istorice
de dezvoltare a serviciilor comunitare de sănătate mintală în
Europa de Vest. In: Sănătate Publică, Economie și Management
în Medicină. 2008; 2(24): 19-25.

Studii publicate
51. GAGAUZ, O.; OCERETNÎI, A.; LUPUȘOR, A.;
CHISTRUGA-SÎNCHEVICI, I.; SPINEI, L.; CIUBOTARU,
V. Raportul Studiului „Generații și Gen”. UNFPA, 2022. 476
p. ISBN: 978-9975-3530-0-7 (PDF).
52. LOZAN, O.; GRAMMA, R.; SPINEI, L.; NEMERENCO, A.
Health workers from the Republic of Moldova: Changing
professions. Copenhagen, 2016. 102 p.
53. GRAMMA, R.; SPINEI, L.; BIVOL, A.; JEMNA, S. Analiza
stării de sănătate a populației Republicii Moldova prin prisma
indicatorilor statistici. Studiu elaborat în cadrul Proiectului
comun „Consolidarea Sistemului Statistic Național al RM” cu
suportul PNUD Moldova. Chișinău, 2010. 101 p. ISBN: 978-
9975-4131-4-5.

64