SISTEMULUI TERŢIAR

752 Servicii pentru societate

7521 Activităţi de afaceri externe
7522 Activităţi de apărare naţională
7523 Activităţi de justitie
7524 Activităţi de ordine publică
7525 Activităţi de protecţie civilă
753 Activităţi de protecţie socială obligatorie
7531 Activităţi de protecţie socială obligatorie (exclusiv ajutoarele
pentru somaj)
7532 Gestionarea fondului de somaj
ÎNVĂŢĂMÂNT
80 Învăţământ
801 Învăţământ preşcolar şi primar
8021 Învăţământ gimnazial
8022 Învăţământ liceal
8023 Învăţământ profesional
824 Învăţământ postliceal
803 Învăţământ superior
8031 Învăţământ superior
8032 Învăţământ postuniversitar şi de doctorat
SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ
85 Sănătate şi asistenţă socială
851 Activităţi referitoare la activitatea umană
8511 Activităţi de asistenţă spitalicească şi sănătorială
8512 Activităţi de asistenţă medicală ambulatorie
8513 Activităţi de asistenţă stomatologică
8514 Alte activităţi de asistenţă medicală
852 Activităţi veterinare
8520 Activităţi veterinare
853 Asistenţă socială
8531 Activităţi de asistenţă socială cu cazare
8532 Activitati de asistenta sociala fara cazare
ALTE ACTIVITĂŢI DE SERVICII COLECTIVE, SOCIALE ŞI
PERSONALE
90 Asanarea şi îndepartarea gunoaielor; salubritatea şi activităţi
similare
900 Asanarea şi îndepartarea gunoaielor; salubritate şi activităţi
similare
9000 Asanarea şi îndepartarea gunoaielor; salubritate şi activităţi
similare
91 Activităţi sociative diverse
911 Activităţi ale organizaţiilor economice şi patronale
9111 Activităţi ale organizaţiilor economice şi patronale
9112 Activităţi ale organizaţiilor profesionale
912 Activităţi ale sindicatelor salariaţilor
9120 Activităţi ale sindicatelor salariaţilor
913 Alte activităţi asociative
9131 Activităţi ale organizaţiilor religioase
9132 Activităţi ale organizaţiilor politice
9133 Alte activităţi asociative
92 Activităţi recreative, culturale şi sportive
921 Activităţi cinematografice şi video
9211 Producţie de filme cinematografice şi video
9212 Distribuţie de filme cinematografice şi video
9213 Proiecte de filme cinematografice
922 Activităţi de radio şi televiziune
9220 Activităţi de radio şi televiziune
923 Activităţi de spectacole
9231 Activităţi de artă şi spectacole
9232 Activităţi de gestionare a sălilor de spectacol
9233 Alte activităţi de spectacole
924 Activităţi ale agenţilor de presă
9240 Activităţi ale agenţilor de presă
925 Activităţi ale bibliotecilor, arhivelor, muzeelor şi alte activităţi
culturale
9251 Activităţi ale bibliotecilor şi arhivelor
9252 Activităţi ale muzeelor, conservarea monumentelor şi
cladirilor istorice
9253 Activităţi ale gradinilor botanice şi zoologice şi ale
rezervaţiilor naturale
52
926 Activităţi sportive
9261 Activităţi ale bazelor sportive
9262 Alte activităţi sportive
927 Alte activităţi recreative
9271 Jocuri de noroc
9272 Parcuri de recreaţii şi plaje
9273 Alte activităţi recreative
93 Alte activităţi de servicii pentru persoane fizice
930 Alte activităţi de servicii pentru persoane fizice
9301 Spălarea, curăţarea şi vopsirea textilelor şi blănurilor
9302 Coafura şi alte activităţi de înfrumuseţare
9303 Activităţi de pompe funebre şi similare
9304 Activităţi de întreţinere corporală
9305 Alte activitati de servicii pentru persoane fizice
ACTIVITĂŢI ALE PERSONALULUI ANGAJAT ÎN
GOSPODĂRII PERSONALE
94 Activităţi ale personalului angajat în gospodării personale
950 Activităţi ale personalului angajat în gospodări personale
9500 Activităţi ale personalului angajat în gospodării personale
ACTIVITĂŢI ALE ORGANIZAŢIILOR ŞI ORGANISMELOR
EXTRATERITORIALE
99 Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale
990 Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale
9900 Activităţi ale organizaţiilor şi organismelor extrateritoriale
România a adoptat Clasificarea Activităţilor din Economia
Naţională (CAEN) încă din anul 1990, ceea ce a permis identificarea
tuturor activităţilor şi unificarea denumirilor, sistematizarea şi codificarea
lor şi pe această bază posibilitatea utilizării sistemelor informatice de
prelucrare şi analiză a datelor, conectarea la structurile internaţionale de
tipul tabelelor input-output şi la Sistemul Conturilor Naţionale.
Nevoia socială – factor principal de apariţie şi diversificare a
serviciilor Sfera serviciilor capătă dimensiuni tot mai mari în viaţa socialeconomică
a unei ţări civilizate ca urmare a acţiunii unor factori obiectivi.
Stimulentul esenţial al apariţiei şi amplificării serviciilor îl constituie
nevoia socială (dorinţă, cerinţă).
Nevoia socială poate fi definită ca fiind ansamblul dorinţelor a căror
satisfacere este considerată de membrii unei colectivităţi ca fiind
indispensabilă pentru asigurarea unui nivel şi stil de viaţă în conformitate
cu nivelul de dezvoltare şi statutul grupului.
Nevoile sociale sunt o creaţie a istoriei şi a structurilor sociale. Ele
variază în funcţie de nivelul de dezvoltare a societăţii, de sfera şi structura
trebuinţelor, de impulsul ştiinţei şi tehnicii etc.
De exemplu, atunci când distanţa de la şi până la locul de muncă
este mare, când se anulează garnituri de tren sau se suspendă linii ale
mijloacelor de transport în comun, este adesea necesar un vehicul
individual; autoturismul este, în acest caz, o nevoie socială obiectivă.
Nevoia socială nu trebuie confundată cu cererea de produse şi
servicii. Aceasta din urmă, fiind o categorie a pieţei, are o sferă mai
restrânsă cuprinzând numai o parte a nevoii sociale care este satisfacută
prin procesul de vânzare-cumparare.
Pentru a înţelege modul în care nevoia socială determină apariţia de
servicii se impune o clasificare a acestora după anumite criterii, între care
reţinem:
Din punct de vedere al ariei de cuprindere:
1. Nevoi individuale care se manifestă ca cerinţe directe ale fiecărui
membru al colectivităţii;
2. Nevoi generale care reprezintă un ansamblu de cerinţe
individuale, manifestate nu direct de fiecare membru al societăţii
(colectivităţii) ci, indirect, ca cerinţe ale întregii societăţi (colectivităţi).
Nevoile individuale, la rândul lor, se împart în trei categorii:
- nevoi primare (fiziologice) care sunt indispensabile vieţii, cum ar
fi: hrana, îmbracămintea, încalţămintea etc.;
- nevoi secundare (spirituale) care sunt necesare pentru instruirea şi
educarea speciei umane, dar nu indispensabile pentru a supravietui
(cultura, arta, învăţământ);
- nevoi sociale care sunt determinate de interesul fiecărui individ şi
al societăţii de a conserva sănătatea şi de a da longevităţii şi vieţii un sens
pozitiv (odihnă, recreare, ocrotirea sănătăţii etc.).
Termenul de nevoie este folosit cel mai adesea în legatură cu fiinţa
umană, dar uzantă face ca acelaşi termen să fie utilizat, nu de puţine ori,
pentru a caracteriza ansamblul mijloacelor necesare pentru atingerea unui
anumit obiectiv (misiuni).
În acest sens se va vorbi de nevoi ale aparatului de producţie. Nu se
pot produce bunuri şi nu pot fi prestate servicii decât punând în funcţiune
maşini, prelucrând resurse materiale şi angajând mâna de lucru în
proporţie şi calităţi care sunt definite prin consideraţii tehnice.
Structura şi nivelul calitativ al bunurilor şi serviciilor trebuie să
raspundă nevoilor sociale, în caz contrar, ele ramânând simple aspiraţii.
Aflându-se permanent înaintea producţiei, a posibilităţilor societăţii de a
le satisface, nevoile sociale constituie un impuls al producţiei materiale şi
spirituale.
Odată aparută şi devenită conştientă, nevoia socială poate fi
satisfăcută pe mai multe căi: consum de produse din gospodărie proprie,
cumpărare de mărfuri, cumpărare de servicii, servicii oferite de societate.
Progresele înregistrate în ştiinţă şi tehnica antrenează apariţia,
dezvoltarea şi diversificarea nevoilor spirituale şi sociale care sunt
satisfăcute pe seama serviciilor. Astfel, noile exigenţe în raport cu forţa de
muncă impun creşterea preocupărilor pentru educarea, instruirea,
formarea şi perfecţionarea acesteia, de unde decurge atenţia deosebită ce
trebuie acordată învăţământului.
De asemenea, mutaţiile structurale ce intervin în economie, procesul
de urbanizare şi alţi factori care însoţesc R.T.S. contemporană generează
noi cerinţe sociale: protejarea mediului înconjurător, ocrotirea sănătăţii
oamenilor faţă de eventuale nocivităţi, întreţinerea şi revitalizarea
drumurilor etc., toate acestea realizându-se pe seama serviciilor: cultură,
artă, turism, odihnă, sport etc.
Chiar şi în structura unora dintre nevoile sociologice apar
modificări.
Astfel, în conditiile vastului proces de urbanizare, nevoia de
locuinta capătă noi dimensiuni.
Satisfacerea acestei nevoi presupune nu numai existenţa locuinţei ca
spaţiu de desfăşurare a activităţii casnice, ci şi existenţa unui anumit
confort: instalaţii şi dotari de încalzire, instalaţii de iluminat, spaţiu
special pentru odihna activă şi recreare, situarea locuinţei la o anumită
distanţă faţă de locul de muncă etc.
Realizarea acestui confort este posibilă numai în condiţiile existenţei
unor servicii corespunzătoare ca volum şi structură: mijloace moderne de
transport urban, tehnica modernă de dirijare a circulaţiei, servicii de
administrare locativa, servicii de distribuire a apei, energiei si gazelor,
servicii de telecomunicaţii etc.
Nevoia socială de servicii se manifestă nu numai sub forma nevoilor
individuale ci şi sub forma nevoilor generale. Nevoile generale de consum
sunt satisfăcute prin intermediul unor servicii publice (învăţământ,
sănătate, protecţia mediului etc.) care sunt subvenţionate de la bugetul de
stat sau de la bugetele colectivităţilor locale precum şi prin intermediul
unor servicii private a caror contravaloare este achitată de beneficiarii
acestora.
Nevoile generale ale aparatului de producţie generează, de
asemenea, apariţia unor servicii de cercetare, analize economice, de
informatică, de leasing etc. menite să contribuie la creşterea eficienţei
activităţii diferiţilor agenţi economici şi pe aceasta bază, la satisfacerea
nevoilor individuale ale membrilor societăţii. Aprecierea nivelului de trai
al unei naţiuni nu este posibilă fără luarea în considerare a unor indicatori
care exprimă direct sau indirect consumul de servicii: asistenţă medicală,
reţeaua unităţilor de cultură, artă şi sport, stocul de învăţământ, volumul
serviciilor pe locuitor, potenţialul de cercetare, volumul şi producerea
cheltuielilor pentru cercetare şi învăţământ în P.I.B., elevi şi studenţi/1000
loc. etc.
În concluzie, creşterea şi diversificarea nevoilor sociale se manifestă
ca o cerere de servicii.