Auschwitz,ultima statie

Eddy de Wind s-a născut pe 6 februarie 1916 la Haga, într-o familie evreiască
prosperă. Tatăl i-a murit pe când băiatul avea numai trei ani, dar a crescut
într-o atmosferă stabilă, ocrotit de mama pentru care avea o mare afecţiune.
Inteligent şi tenace, Eddy a urmat medicina la Leiden şi a fost un tânăr activ şi
vesel, cu o viaţă socială dinamică, cu prieteni atât evrei, cât şi creştini,
pasionat de bărci şi muzică, fiind membru al trupei de jazz Rhythm Rascals.
După ce ocupaţia germană a impus excluderea studenţilor evrei, Eddy a
reuşit, cu ajutorul profesorilor săi, să-şi termine studiile mai devreme şi să
devină astfel ultimul evreu din Leiden care şi-a luat diploma de absolvire.

Şi-a făcut rezidenţiatul în psihanaliză în secret, la Amsterdam, şi după o

încercare ratată de a fugi în Elveţia a mers voluntar în lagărul de tranzit de la
Westerbork, unde spera să-şi găsească mama; a aflat însă că fusese deja
trimisă la Auschwitz. La Westerbork a întâlnit o tânără infirmieră, Friedel, de
care s-a îndrăgostit şi cu care s-a căsătorit, iar mai apoi au fost deportaţi
împreună la Auschwitz. Deşi pe toată perioada cumplită a detenţiei au reuşit
să păstreze legătura, în haosul ultimelor zile ale lagărului au fost despărţiti.

Înainte chiar de eliberarea lagărului, la care a fost martor, el a început să

noteze într-un caiet primele gânduri şi impresii care vor constitui punctul de
pornire al cărţii sale. După eliberare, a rămas încă trei luni la Auschwitz, la
cererea comandanţilor sovietici, lucrând ca medic. Acesta este răstimpul în
care şi-a consemnat în scris întreaga mărturie care avea să devină apoi
cartea-document 𝑨𝒖𝒔𝒄𝒉𝒘𝒊𝒕𝒛, 𝒖𝒍𝒕𝒊𝒎𝒂 𝒔𝒕𝒂𝒕̦𝒊𝒆. Încă nesigur asupra sorţii care îl
aştepta, a atribuit toate întâmplările unui personaj pe care l-a numit Hans van
Dam.
La întoarcerea în Olanda, în 1946, a aflat că şi Friedel a supravieţuit, şi în
acelaşi an a apărut prima ediţie a cărţii sale. În anii ce au urmat, Eddy de
Wind s-a specializat în psihiatrie şi psihanaliză şi a scris despre sindromul KZ,
sindromul vinii supravieţuitorului, şi transmiterea transgeneraţională a traumei,
fiind unul dintre primii autori din lume care au abordat aceste teme în mod
ştiinţific. A murit la 27 septembrie 1987, la vârsta de 71 de ani. Cei care au
supravieţuit împreună cu Eddy de Wind au privit mereu mărturia sa ca pe una
dintre cele mai importante cărţi despre Auschwitz.

Auschwitz, ultima staţie este o relatare extraordinară în care atrocităţile,

suferinţa şi degradarea fizică şi morală se îmbină cu solidaritatea şi
încrederea, consemnată aproape în timp real, cu sclipiri de iubire şi speranţă
care luminează, fie şi pentru o clipă, unul dintre cele mai cumplite locuri
cunoscute, sinonim cu infernul: Auschwitz. Scoţând la iveală şi ceea ce este
mai rău, şi ceea ce este mai bun în fiinţa omenească, povestea lui Eddy de
Wind este o lecţie unică, mereu de actualitate, mereu plină de avertismente.