Valoarea medicinală a plantei de Aloe Vera în practica

Veterinară

Gebremedhin Yohannes, Colegiul de Medicină Veterinară, Universitatea

Hawassa, Etiopia

Publicată în 2018

Introducere
Medicina pe bază de plante a fost utilizată pe scară largă în întreaga lume și a făcut parte
integrantă din asistența medicală primară în multe țări, inclusiv Etiopia. Utilizarea plantelor
medicinale pentru tratarea infecțiilor este o practică veche într-o mare parte a lumii, în special în
țările în curs de dezvoltare, unde există dependență de medicina tradițională pentru a menține
sănătatea animală și umană (Yisehak și colab). Plantele rămân cea mai comună sursă de agenți
antimicrobieni. Multe dintre ingredientele active din medicamentele produse chimic au fost
inițial derivate din compuși vegetali (Mohan și colab., 2002).
În cadrul redescoperirii comorii anticilor, folosirea plantelor medicinale pentru tratarea
animalelor nu este nouă (Hany și colab). Există un interes reînnoit, în special în țările dezvoltate,
pentru utilizarea plantelor pentru a trata animalele de rentă, animalele de companie și oamenii,
pentru că mulți oameni cred că plantele sunt mai puțin toxice, mai sigure și mai naturale decât
medicamentele fabricate. Plantele medicinale pot fi făcute acasă și sunt mai puțin costisitoare
decât medicamentele fabricate Hany et al. Plantele medicinale ar fi cea mai bună sursă pentru
obținerea unei varietăți de medicamente Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Este recunoscut faptul că, în unele țări în curs de dezvoltare, plantele sunt principala sursă
medicinală pentru tratarea diferitelor boli infecțioase. Extractele de plante reprezintă un efort
continuu de a găsi noi compuși împotriva agenților patogeni Tsegaye și colab.
Extractele metanolice de Aloe vera, Zingiber officinale și plante medicinale majore Vinca au fost
evaluate pentru activitatea lor antibacteriană Yisehak et al.
Aloe vera este o plantă perenă, rezistentă la secetă, suculentă care aparține familiei
Asphodelaceae (Baby et al. 2010). A. Vera este cea mai veche și cea mai aplicată plantă
medicinală din lume Karkala et al. Crește în principal în regiunile uscate din Africa, Asia,
Europa și America Sonia și colab.
Există mai mult de 250 de specii de plante Aloe. Cu toate acestea, doar două specii sunt
cultivate astăzi comercial, Aloe barbadensis și Aloe Arborescens fiind cele mai populare.

Aloe Arborescens

Aloe Barbadensis
 Planta ajunge la maturitate atunci când măsoară 45 cm-120 cm lungime și are o bază de
aprox 8 cm sau mai mare în diametru. Planta conține aproximativ 96% apă, restul componentelor
sale sunt ingrediente active, inclusiv ulei esențial, aminoacizi esențiali, minerale, oligoelemente,
vitamine, enzime și glicoproteine.
Planta de Aloe este sursa a două produse utilizate în scopuri terapeutice diferite. Produsele sale
sunt disponibile sub formă de spray, cremă, gel, loțiune, capsule și lichid.
Gelul de aloe este folosit atât extern cât și intern pentru proprietățile sale de vindecare a rănilor și
ca tonic general. Este eficient, de asemenea, pentru arsuri solare, zgârieturi, tăieturi și detoxifiere
a corpului sau a pielii. A.vera este utilizat în tratamentul pecinginelor (ring-worm/dermatofitoză),
furunculelor, articulațiilor inflamate, opăririlor, stărilor alergice cu mâncărime, înțepăturilor și
mușcăturilor de insect.
Creează o înmuiere clară a pielii, ameliorează epiderma uscată sau sensibilă și tratează
afecțiuni ale piele. Se știe că aloe vera conține mai multe ingrediente active farmacologic,
inclusiv o carboxipeptidază care inactivează bradikinina in vitro, salicilați și o substanță care
inhibă formarea tromboxanului in vivo. Există studii științifice care susțin un efect antibacterian
și antifungic pentru substanța din A.Vera. Prin urmare, obiectivul acestei revizuiri este de a
evidenția valoarea medicinală a plantei Aloe vera în cabinetele veterinare.

Contextul istoric al Aloe Vera

Planta Aloe și produsele sale derivate au jucat un rol în medicină și îngrijirea sănătății,
datând încă din secolul al IV-lea î.Hr. când medicii greci antici au obținut aloe din insula Socotra
din Oceanul Indian. Utilizarea medicinală a aloei a fost menționată deja cu mai bine de 4000 de
ani în urmă într-o colecție de tablete de argilă sumeriene datată 2100 î.Hr. Aloe a fost menționat
și ca laxativ în papirusul egiptean Ebers din 1552 î.Hr. Karkala și colab. Aloe a avut o utilizare
istorică foarte lungă ca tratament laxativ puternic pentru constipația cronică; este încă listat ca
laxativ în multe farmacopei (Karkala și colab).
Istoria spune că Alexandru și Cristofor Columb au folosit Aloe Vera pentru tratarea soldaților
răniți.
Nomenclatura botanică și descrierea Aloe Vera
Nume botanic: Aloe barbadensis Millar; Aloe humilis Blanco; Aloe induce Royle.
Regatul: Plantae;
Clasa: Angiosperme;
Familia: Asphodelaceae;
Subfamilia: Asphodeloideae;
Gen: Aloe;
Specii: Aloe vera;
Denumiri comune: Aloe Vera Linné;
Aloe adevărată; Aloe barbadensis

Descrierea botanică a Aloe Vera

Aloe Vera este o plantă perenă, xerofită, suculentă, cu frunze verzi turgente. Este o plantă fără
tulpină sau cu tulpină foarte scurtă, care crește până la 60 până la 100 cm înălțime. Are frunze
groase, cărnoase, alungite și ascuțite, care cresc până la aproximativ 30 până la 50 cm în lungime
și 10 cm în lățime la bază la planta adultă (Boudreaue și Bland, 2006).
Frunza are trei straturi:
o Stratul exterior se numește coajă și are o funcție protectoare, sintetizează carbohidrați și
proteine.
o Stratul mijlociu are o seva galbenă care este amară și conține antrachinone și glicozide.
o Un strat interior este gel limpede și conține 96% apă. Restul este format din aminoacizi,
lipide, steroli și vitamine (Wynn et al. 2006).
Mănunchiurile vasculare localizate în pulpa frunzei, transportă apa și mineralele de la
rădăcini la frunze. Proprietatea suculentă permite speciei să supraviețuiască în zonele în care
nu există suficiente precipitații. Specia este rezistentă, deși este intolerantă la înghețuri foarte
puternice sau zăpadă (Darokar și colab).

Constituenții chimici ai plantei Aloe Vera

Principalii constituenți ai gelului de Aloe vera sunt mucopolizaharidele (glucomanani,

polimanoze, aproximativ 10% din totalul solidelor), enzime, antranoide, lignină, saponine,
vitamine, aminoacizi (aproape 50% din cantitatea totală constând din 8 din cele 10 esențiale
aminoacizi) și minerale. Solidele totale sunt în intervalul 1,3 până la 2%, restul fiind apă Lawless
et al.

I. Vitamine
Aloe Vera conține numeroase vitamine: vitamina A, C și D (sunt antioxidanți esențiali care
combate radicalii liberi din organism). Vitamina B și colina sunt preocupate de producerea de
energie, metabolismul aminoacizilor dezvoltă masa musculară. Vitamina B12 (acid folic) este
responsabilă pentru producerea de globule roșii (Jalal și colab).
II. Antrachinone
Diferite tipuri de antrachinone sunt prezente în A.Vera, cum ar fi: Aloină, Isobarbaloin,
Antracen, Emodin, Barbaloin, Antranol, Acid aloetic, Aloe Emodin și Resistannol. Acţionează
ca laxative naturale, analgezice şi conţin puternice proprietăţi antibacteriene, antifungice şi
virucide (Mahor şi Sharique).
III. Minerale
Aloe Vera Conține următoarele minerale:
o Calciu (esențial pentru o densitate adecvată a oaselor și a dinților),
o Mangan (o componentă a enzimelor necesare pentru activarea altor enzime),
o Sodiu (asigură că fluidele corpului nu devin prea acide sau prea alcaline),
o Cupru (permite fierului să funcționeze ca purtători de oxigen în celulele roșii din sânge),
o Magneziu (utilizat de nervi și membranele musculare pentru a ajuta la conducerea
impulsurilor electrice),
o Potasiu (reglează nivelurile acide sau alcaline ale fluidelor corporale),
o Zinc (contribuie la metabolismul proteinelor, carbohidraților și grăsimilor),
o Crom (necesar pentru buna funcționare a insulinei, care la rândul său controlează nivelul
zahărului din sânge),
o Fier (controlează transportul oxigenului în corp prin intermediul celulelor roșii din sânge
(Jalal și colab).
IV. Zaharuri:
Aloe Vera oferă monozaharide (glucoză și fructoză) și polizaharide (glucomanani/polimanoză).
Acestea sunt derivate din stratul de mucilagiu al plantei și sunt cunoscute sub numele de
mucopolisacheride.
Cele mai comune polizaharide sunt glucomananii (beta 1-4, manan acetilat). Glicoproteina cu
proprietăți antialergice, numită alprogen, a fost izolată din gelul de Aloe Vera (Sonia și colab).
V. Acizi grași
A.Vera oferă patru steroizi vegetali: colesterol, campesterol, beta sisosterol și lupeol. Toate
acestea au acțiune antiinflamatoare și lupeolul posedă și proprietăți antiseptice și analgezice
(Sonia și colab).
VI. Enzime
Unele enzime din A.Vera sunt: peroxidaza, aliaza, catalaza, lipaza, celuloza, carboxipeptaza,
amilaza și fosfataza alcalină. Enzimele ajută la descompunerea alimentelor și ajută la digestie.
Unele enzime ajută la descompunerea grăsimilor, în timp ce altele descompun amidonul și
zaharurile (Jalal și colab).
VII. Hormoni
Auxinele și giberelinele ajută la vindecarea rănilor și au o acțiune antiinflamatoare (Sonia și
colab).
VIII. Altele
Aloe Vera furnizează 20 din 22 necesari și 7 aminoacizi esențiali. De asemenea, conține acid
salicilic care posedă proprietăți antiinflamatorii și antibacteriene (Sonia și colab).

Manipulare și prelucrare
Frunzele de aloe vera sunt de obicei supuse unei serii de tehnici de procesare. Pentru fabricarea
sucurilor de frunze de Aloe Vera, prelucrarea ar trebui să aibă loc cât mai curând posibil datorită
naturii foarte perisabile a sucului, în mod ideal în 36 de ore de la recoltarea frunzelor. Dacă
procesarea imediată nu este posibilă, frunzele trebuie păstrate într-o unitate frigorifică.
Depozitarea prelungită a frunzelor după recoltare fără refrigerare poate duce la degradarea
enzimatică și bacteriană a polizaharidelor (Karkala și colab).

Recepția materiilor prime

Frunzele de A. Vera după recoltare trebuie transportate în camionete frigorifice de pe câmp la
uzina de procesare. Frunzele trebuie să fie sănătoase, nedeteriorate, fără mucegai și mature (3-4
ani) pentru a menține toate ingredientele active în deplină concentrație. Un factor important care
afectează compoziția produsului final este manipularea frunzelor după recoltarea acestuia,
deoarece descompunerea matricei de gel începe imediat după tăierea acesteia din cauza reacțiilor
enzimatice naturale și a activității bacteriilor prezente în mod normal pe frunze. Poate afecta
negativ calitatea produsului final. Astfel, frunzele proaspăt îndepărtate sunt refrigerate în decurs
de 6 ore sau frunzele sunt alimentate direct la instalația de procesare din fermă (Grindlay și
colab.).
Filtrare
Materialul fibros este îndepărtat prin această etapă. Filtrarea slabă are ca rezultat sedimentarea
sucului de aloe la depozitare.
Procesare la cald și răcire rapidă
În procesarea la cald, sterilizarea se realizează prin tratarea lichidului de aloe cu cărbune activ la
temperatură ridicată (Rodriguez și colab). Acest pas poate afecta gustul, aspectul și activitatea
biologică a produselor cu gel de aloe. Activitatea biologică a gelului de A.vera rămâne în esență
intactă atunci când gelul este încălzit la 65°C pentru o perioadă mai mică de 15 minute.
Perioadele prelungite sau temperaturile mai ridicate reduc foarte mult nivelul de activitate. După
tratamentul termic, sucul este răcit rapid la 5°C sau mai puțin în 15 s pentru a păstra activitatea
biologică.

Prelucrare la rece
În tehnica de prelucrare la rece, toate etapele de prelucrare sunt realizate fără aplicarea căldurii.
Această tehnică folosește enzime precum glucozooxidaza și catalaza pentru a inhiba creșterea
organismelor aerobe în gelul A. Vera.

Adăugarea de conservanți și stabilizatori

În toate tehnicile de prelucrare, conservarea poate fi realizată prin adăugarea de conservanți
chimici și alți aditivi. De exemplu; polizaharidele de alge sau guma xantham ar putea stabiliza
structura de rețea a polizaharidei proaspete de aloe vera (Yaron și colab).

Depozitare
Sucul de A. vera este ambalat în sticle de sticlă de culoare chihlimbar pentru a evita efectul
luminii asupra agenților bioactivi sensibili. Umiditatea relativă și temperatura sunt doi cei mai
importanți parametri de mediu care afectează calitatea produsului. Acești doi parametri pot
afecta, de asemenea, cantitatea de substanță volatilă a sucului absorbită de materialul de
ambalare (Hernadez și colab., 1998) și, în consecință, pot afecta perioada de valabilitate a
produsului (Sadler și Braddock).

Beneficiile pentru sănătate ale Aloe Vera

A. vera este o planta care poate fi folosita singura sau in combinatie cu alte substante de origine
naturala sau sintetica. Există un efect sinergic și cu medicamentele veterinare (Grazyna et al.
2005).

Efect antimicrobian
În ciuda existenței unor agenți antibiotici și antifungici puternici, apar continuu tulpini
rezistente sau multirezistente, impunând necesitatea unei permanente căutări și dezvoltări de noi
medicamente. Plantele sunt cele mai ieftine surse alternative de antimicrobiene, mai sigure și
testate în timp. În antichitate, oamenii credeau că plantele au puteri curative. Fitoterapia sau
fitomedicina a făcut parte atât din tradițiile medicale orientale, cât și din cele occidentale din anul
2000 î.Hr. (Shireen și colab.).
 A. vera are proprietăți puternice antibacteriene, antifungice și antivirale. Efectele
antimicrobiene ale A. vera au fost atribuite antrachinonelor naturale ale plantei care au
demonstrat inhibarea în vitro a Mycobacterium tuberculosis și Bacillus subtilis. S-a constatat că
sucul de aloe este bacteriostatic împotriva Staphylococcus aureus, pneumoniei Klebsiella,
Streptococcus pyogens, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella paratyphi și E. choli (Agarry și
colab.).
Nu există suficiente informații despre mecanismul de acțiune al extractului de A.vera
asupra microbilor.

Efect anti-bacterian
Antibioticele sunt probabil cea mai de succes familie de medicamente dezvoltate până
acum pentru îmbunătățirea sănătății animalelor și umane. Datorită creșterii rezistenței la
antibiotice a multor bacterii, extractele de plante prezintă un nou interes ca antiseptice și agenți
antimicrobieni în medicină (Yisehak și colab).
Extractul de Aloe a fost puternic împotriva diferitelor specii de bacterii, inclusiv S. aureus, S.
agalctia, E. choli, Streptococcus pyogens, M. bacterium tuberculosis, Pseudomonas aerogenosa,
Klebsiella pneumonia etc.
Se presupune că componentele întregii frunze de A. vera au proprietăți antibacteriene
directe, includ antrachinone și saponine (Rubina și colab). În timp ce polizaharidele au fost
atribuite activității bacteriene directe prin stimularea leucocitelor fagocitare pentru a distruge
bacteriile (Lawless, et al).

Efect anti-fungic
Importanța afectării pielii la animalele domestice atrage atenția multor lucrători pentru a
sugera diferite metode de control al acestora, cum ar fi aplicarea unei metode adecvate și rapide
pentru diagnosticarea și tratamentul lor. Dermatofitoza bovină cauzează pierderi economice din
cauza deteriorării pielii și a restricțiilor în prezentarea și comercializarea bovinelor infectate
(Hany și colab). Infecția cu pecingine este cauzată de invazia celulelor epiteliale cutanate
keratinizate și a foliculului de păr de către o anumită ciupercă keratinofilă provoacă
dermatomfitoză (Hany și colab). Trichphyton verrucosum, Trichphyton mentagrophytes și
Trichphyton megnini sunt cele mai frecvente specii de ciuperci care sunt implicate în pecingine
(Quinn și colab). Gelul de aloe este utilizat local pentru infecțiile cauzate de acești agenți fungici.
Acest beneficiu terapeutic al frunzelor de gel de Aloe vera se poate datora proprietăților și
componentelor chimice ale acestuia.
De asemenea, potența A. vera în vindecarea pecinginei s-ar putea datora creșterii
capacității imunității interne care întărește rezistența naturală prin stimularea celulelor
limfocitelor T care ajută sistemul imunitar (Hany și colab).

Efect antiviral
Activitatea amnivirală a plantei A. vera se poate datora unor efecte indirecte sau directe.
Efectul indirect se datorează stimulării sistemului imunitar, iar efectul direct se datorează
antrachinonelor. Antrachinona aloina inactivează diferite viruși înveliți, cum ar fi herpesul
simplex și gripa (Sadeghi și colab.). Lectinele, fracțiuni de gel A. Vera, au inhibat direct
proliferarea citomegalovirusului în cultura celulară, poate prin interferarea cu sinteza proteinelor.
Aloe emodin este eficient împotriva infecțiozității virusului herpes simplex și este capabil să
inactiveze toate virusurile, inclusiv virusul gripal și virusul pseudorabiei (Sadeghi și colab.).
Efect antiinflamator
Inflamația este un răspuns înnăscut al organismului împotriva unei leziuni, caracterizat
prin umflare, durere, roșeață, căldură și pierderea funcției, având ca rezultat întârzierea
procesului de vindecare. Gelul de A. vera conține bradikinază și alți compuși antiprostaglandine
care ameliorează inflamația (Hamman și colab.). Acțiunea antiinflamatoare a gelului din A. vera
nu numai că ameliorează durerea și disconfortul, dar accelerează și procesul de vindecare.
Sterolul de aloe vera este antiinflamator prin natura sa, ajuta la reducerea durerii inflamatorii si
actioneaza ca un analgezic natural. Sterolii cu gel de aloe vera au putut reduce inflamația cu până
la 37%. Lupeol, cel mai activ sterol antiinflamator, a redus inflamația într-o manieră dependentă
de doză (Jensen și colab).

Efect anti-diabetic
Aloe vera este un remediu tradițional pentru diabetul zaharat în multe părți ale lumii.
Unele dovezi la animale și la oameni sugerează că Aloe vera este capabilă să atenueze
hiperglicemia cronică și profilurile lipidice perturbate care sunt caracteristice diabetului zaharat,
care sunt factori de risc majori pentru apariția bolii cardiovasculare (Coronado și colab.). De
asemenea, scade nivelul zahărului din sânge la pacienții cu hiperglicemie. În acest scop, sucul
său se ia de două ori pe zi. Mecanismul din spatele scăderii nivelului de glucoză din sânge ar
putea fi îmbunătățirea metabolismului glucozei. Consumul zilnic de Aloe vera poate ajuta la
prevenirea diabetului gestațional (Rajasekaran și colab.)

Vindecarea rănilor și proprietățile anti-ulcer ale Aloe Vera

Proprietăți de vindecare a rănilor: Planta a fost folosită pentru a trata orice număr de
tăieturi mici, abraziuni, iritații ale pielii și arsuri ușoare. A fost folosit ca unguent topic și în
pansamente. Glucomannanul, un polizaharid bogat în anose și giberelina, un hormon de creștere,
interacționează cu receptorii factorului de creștere de pe fibroblast, stimulând astfel activitatea și
proliferarea acestuia, care la rândul său crește semnificativ sinteza de colagen după Aloe vera
topică și orală (Chithra și colab. 1998).
Gelul de aloe nu numai că a crescut conținutul de colagen al plăgii, dar a schimbat și
compoziția colagenului (mai mult tipul III) și a crescut gradul de reticulare a colagenului.
Datorită acestui fapt, a accelerat contracția plăgii și a crescut rezistența la rupere a țesutului
cicatricial rezultat Heggers et al. Extractul de Aloe Vera inhibă secreția acidă care se poate
datora prezenței lectinelor în plantă (Blanca și colab.).

Efect anti-tumoral
S-a raportat o inducere a glutation S-transferazei și o inhibare a efectelor de promovare a
tumorii ale acetatului miristic de forbol care sugerează un posibil beneficiu al utilizării gelului de
aloe în chimioprevenția cancerului (Kim și colab). S-a demonstrat că lectinele inhibă absorbția
aminopirinei de către celulele parietale, astfel că capacitatea extractului de a inhiba producția de
acid gastric poate fi rezultatul acțiunii directe asupra celulelor producătoare de acid (Radha și
colab).
Efecte asupra sistemului imunitar
Alprogenul inhibă afluxul de calciu în mastocite, inhibând astfel eliberarea mediată de
antigen-anticorp de histamină și leucotrienă din mastocite. Într-un studiu pe șoareci care au fost
implantați anterior cu celule de sarcom murin, acemannanul stimulează sinteza și eliberarea
interleukinei-1 (IL-1) și a factorului de necroză tumorală de la macrofage la șoareci, care, la
rândul lor, a inițiat un atac imunitar care a dus la necroză. şi regresia celulelor canceroase, (Peng
şi colab., 1991). Alprogenul inhibă afluxul de calciu în mastocite, inhibând astfel eliberarea
mediată de antigen-anticorp de histamină și leucotrienă din mastocite (Hansel și colab. 1994).

Efectul laxativ al Aloe Vera

Antrachinonele prezente în latex sunt un laxativ puternic. Crește conținutul de apă
intestinală, stimulează secreția de mucus și crește peristaltismul intestinal (Ishii și colab).

Efect antiseptic
Aloe vera conține 6 agenți antiseptici: Lupeol, acid salicilic, azot ureic, acid cinamonic,
fenoli și sulf. Toate au acțiune inhibitorie asupra ciupercilor, bacteriilor și virușilor (Amar et al.
2008).

Efectele secundare ale Aloe Vera

Topic
Poate provoca roșeață, arsură, senzație de usturime și, rar, dermatită generalizată la
persoanele sensibile. Reacțiile alergice se datorează în mare parte antrachinonelor, cum ar fi
aloina și barbaloina. Cel mai bine este să-l aplicați mai întâi pe o zonă mică pentru a testa o
posibilă reacție alergică (Syed și colab.).
Oral
Crampe abdominale, diaree, urină roșie, hepatită, dependență sau agravarea constipației
(Bottenberg și colab.).
Contraindicație
Contraindicat în cazurile de alergie cunoscută la plantă. Aloe oral nu este recomandat în
timpul sarcinii din cauza stimulării teoretice a contracțiilor uterine, iar la mamele care alăptează,
poate provoca uneori tulburări gastro-intestinale la sugarul care alăptează (Ulbricht și colab).
Interacțiuni
Aplicarea aloe pe piele poate crește absorbția cremelor cu steroizi, cum ar fi
hidrocortizonul. Reduce eficacitatea și poate crește efectele adverse ale digoxinei și digitoxinei,
datorită efectului său de scădere a potasiului (Ulbricht și colab.).

Concluzii și recomandări
În ultimii ani, utilizările tradiționale ale compușilor naturali, în special de origine vegetală, au
primit multă atenție, deoarece aceștia sunt bine testați pentru eficacitatea lor și, în general, se
consideră că sunt siguri pentru uzul animal și uman. Compoziția nutritivă din Aloe Vera este
unică și are proprietăți naturale de vindecare uimitoare. Utilizările sale sunt multiple și fără
îndoială este darul naturii pentru umanitate rămânându-ne să ni-l prezentăm și să mulțumim
pentru el. Astfel, deși Aloe Vera are un spectru larg de proprietăți și utilizări, unele dintre ele ar
putea fi mituri, iar altele ar putea fi o adevărată magie. În viitor, sunt necesare studii controlate
pentru a demonstra eficacitatea Aloe vera în diferite condiții. Pe baza concluziilor de mai sus,
sunt transmise următoarele recomandări: