UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE

AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ ​

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAȘI

Aloe vera

Nume student: Mîndrescu Cosmin-Alexandru

Grupa: 840B
Cadru didactic LP - Asist. dr. Rusu Oana-Raluca​
Cadru didactic Curs - Șef. lucr. dr. Trifan Adriana​

​
 INTRODUCERE

 Aloe vera este o plantă care aparține familiei Liliaceae. 

 Numele Aloe derivă din cuvântul arab "Alloeh", care înseamnă suc amar și strălucitor. 
 Pentru egipteni reprezentă planta nemuririi, pentru greci un simbol al frumuseții, răbdării, norocului și sănătății, iar pentru
chinezi medicamentul armoniei (Cristea, 2014). 
 Aloe vera este o plantă cu caracter medicinal (termenul de ,, plantă medicinală "  poate fi atribuit oricărei plante care, într-
unul sau mai multe dintre organele sale (rădăcină, tulpină, frunză, sămânță, fruct) conține substanțe care pot fi utilizate în
scopuri terapeutice sau exercită un efect farmacologic benefic asupra corpului uman sau animal).
 Plantele medicinale au fost folosite ca remedii terapeutice din cele mai vechi timpuri, ca dovadă ne stau la dispoziție  o
serie de 33 de tăblițe de lut, descoperite de arheologi la babilonieni și asirieni, vechi de 5000 de ani, care reprezintă un
adevărat dicționar al plantelor medicinale. Mai mult de atât, în capitala lor Ninive își făcuseră o grădină de plante
medicinale (www.sfatnaturist.ro).
 Cel mai important criteriu al valorii terapeutice a unei plante medicinale este raportul dintre beneficii si riscuri. Cu cât
riscurile sale sunt mai mici, cu atât planta are un potențial de utilizare mai mare.
 Aloe vera
( Aloe vulgaris, Aloe vera, Aloe socotrina, Aloe ferox etc.)

CARACTERISTICILE
BOTANICE ALE PLANTEI
 REGNUL: Plantae
 ÎNCRENGĂTURA: Angiosperme
 CLASA: Liliopsida 
 ORDINUL: Liliales
 FAMILIA: Aloaceae
Fig. 1 Fig. 2 Fig. 3

• În prezent, speciile de Aloe se cultivă în numeroase zone ale lumii: Bazinul Mediteranean, în Insulele Antile, în Indiile de Vest,
Africa, India etc.

•  Sunt plante robuste, cu tulpina scurtă.

•  Poartă un buchet de frunze alungite, groase, cărnoase, cu aspect triunghiular ornamental (Fig.1, 2 & 3).

(Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale)

• Aceste specii sunt plante xerofite (de locuri aride), care rețin însă în frunze mari cantităţi de apă şi se aseamănă cu
speciile de Agave ​(Fig. 4, 5 & 6).

Fig.4 Fig.5 Fig.6

• Ele dezvoltă o tulpină florală de cca. 1 m înălţime, care la vârf are un buchet de flori de culoare galbenă sau roşie
(Fig. 7, 8, & 9) si fructe cu numeroase seminte (Fig.10).

Fig.7 Fig.8 Fig.9 Fig.10

(Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale)

 COMPOZIȚIE CHIMICĂ

 Componentul principat este aloina, care cantitativ este între 40-50%. Este o substanţă greu solubilă în apă şi nu poate fi scindată
decât sub acţiunea unor agenţi de oxidare.
 Răşina de Aloe mai conţine cantităţi mici de aloe-emodină, crizofanol sub formă liberă sau heterozidică. Pe lângă derivaţii
antracenici, răşina de Aloe mai conţine şi alte rezine (10-20%), ulei esenţial în cantităţi foarte mici, aloerezina, săruri mineraie etc. 
 În prezent, prin prelucrări speciale, o bună parte din derivaţii antracenici (cu acţiune purgativă) sunt îndepărtaţi, punându-se
accentul pe conţinutul foarte mare în aminoacizi: 20 din cei 22 aminoacizi din structura corpului uman şi 7 aminoacizi esenţiali
care nu pot fi sintetizaţi de organism.
  Gelul de Aloe vera mai conţine enzime şi fitohormoni cu rol important în metabolismul celular, peste 20 minerale şi
microelemente absolut necesare organismului: calciu, fosfor, bor, potasiu, cupru, clor, zinc, magneziu etc, precum şi toate
vitaminele necesare zilnic omului.
  Dintre plante, este singura în care s-a identificat vitamina B12. Produsele moderne pe bază de Aloe vera mai conţin lignină şi
saponozide, precum şi alte substanţe active care acţionează sinergic. 
 În prezent, răşina de AIoe se utilizează din ce în ce mai puţin, din cauza prezenţei derivaţilor antrachinonici care sunt puşi sub
semnul întrebarii, deoarece utilizarea îndelungată ar favoriza dezvoltarea cancerului colono-rectal.
(Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale)
 ACȚIUNI SPECIFICE

 În trecut, rășina de Aloe era considerată ca fiind cel mai eficient produs laxativ purgativ vegetal de tip antrachinonic. Acţiunea este
în funcţie de doză:
 În doze de 0,02-0,06 g are acţiune tonic stomahică şi colagogă (facilitează evacuarea bilei secretate de vezica biliară).
 În doze de 0,10 g, are acţiune laxativă.
 În doze de 0,20-0,50 g este purgativ.
 Dintre proprietăţiie preparatelor moderne de Aloe vera, cele mai importante sunt:
  Capacitatea de penetrare: produsele din această plantă, studiate şi aprobate de cele mai competente foruri ştiinţifice internaţionale,
au demonstrat că gelul de Aloe penetrează până la al şaptelea nivel, de la piele până la os, antrenând substanţele active. Apa şi
soluţiile apoase (infuzii, decocturi, macerate) pătrund doar două straturi ale pielii.
 Acţiunea antiinfecţioasă, respectiv proprietăţile antibacteriene, antiparazitare, antivirale, este remarcabilă. Aceste preparate
întăresc capacitatea sistemului imunitar şi stimulează regenerarea celulară prin tonifierea acestei funcţii. Nu este de neglijat nici
acţiunea sedativă, ele inducând o stare de calm şi relaxare. Prin mărirea diurezei în acţiune detoxifiantă, reglează metabolismul
general.
 În prczent, recomandările produselor originale controlate şi aprobate de Ministerele Sănătăţii sau de cele mai competente foruri
din majoritatea ţărilor ar fi următoarele:  
— stimularea digestiei, circulaţiei sanguine, limfatice, a funcţiei hepatice, colecistului şi rinichilor;

 — în diabetul noniusulino-dependent, reglează metabolismul glandei pancreatice sau chiar vindecă această boală după un
tratament de cel puţin şase luni. În diabetul insulino-dependent scad doza zilnică necesară cu până la 50%;

 — în ulcerul gastro-duodenal au acţiune cicatrizantă şi antibacteriană asupra Helicobacter pyiorii, în special dacă se asociază
cu Hydrastis canadensis şi CII factorul U, antiulceros din sucul celular de varza albă; 

— în afecţiunile hepatobiliare stimulează secreţia de interferon, care, după cum se ştie, joacă un rol escnţial în vindecarea
hepatitelor virale B şi C şi, în acelaşi timp, stimulează regenerarea celulei hepatice; 

— în afecţiunile oculare reduc opacitatea cristalinului în cataracte, ameliorează vederea în cazurile de miopie şi hipermetropie
şi vindecă blefaritele şi conjunctivitele; 

(Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale)

• Aloe vera poate juca un rol semnificativ în stomatologie, poate trata fibroza orală submucoasă, stomatita aftoasă, osteita
alveolară, parodontita, etc. Spre deosebire de  medicamentele tradiționale, Aloe vera este destul de economică
(Mangaiyarkarasi și colaboratorii, 2015).​
 INDICAȚII ȘI UTILIZĂRI

 Aloe vera poate fi utilizată în terapiile naturiste sub diferite forme, suc proaspăt, tinctură, pudră sau cataplasmă, gel.
1. Sucul proaspăt de aloe vera este un remediu eficient pentru stomac, ficat și sistemul nervos. Poate fi obținut din frunzele
proaspăt culese si curățate de pielițasubtire care ocoperă. Frunzele se pun în mojar sau în storcătorul de fructe și se procesează.
Sucul proaspăt se consumă înainte de mesele principale, câte o lingură.
2. Tinctura se obține prin amestecarea unei frunze de aloe mature, mărunt tocată cu 200 ml alcool tare. Amestecul se agită
foarte puternic și se lasă la macerat pentru două săptămâni. Sestrecoară și se depozitează în recipiente curate. Se consumă 15
picături înainte de mesele principale.
3. Gelul de aloe este un remediu deosebit pentru afecțiunile cutanate, a bolilor hepatice si pentru imbunatatirea tonusului
muscular. Se obține prin prelingerea picăturilor vâscoase din frunzele proaspăt tăiate. Gelul se consumă înainte de mesele
principale.
4. Cataplasmele, obținute prin zdrobirea frunzelor proaspăt culese trebuie lăsate să acționeze pentru 15-20 de minute.
Leziunile cutanate sunt rapid vindecate și cicatrizate.

(www.GabrielaFaur.com)
 SIGURANȚĂ ÎN ADMINISTRARE

 Tratamentele cu aloe vera  nu trebuie utilizate de femeile însărcinate și femeile care alăpltează. Copiii cu vârsta mai mică de 12 ani nu trebuie
să urmeze cure terapeutice cu plante de aloe vera.
 Excesul de preparate cu aloe vera poate da efecte adverse precum scaune diareice, leziuni la nivelul rinichilor, colici abdominale, intoxicații. 
 Produsele pe baza de Aloe vera pot avea efecte adverse sau reacţii secundare la unele persoane sensibile. În literatura de specialitate se
menţionează, în rare cazuri, o hipersensibilitate la unele produse pe bază de Aloe, după o utilizare îndelungată, care se manifestă prin
dermatite.
 Se pare însă că acestea se datorează calităţii produselor insuficient purificate. Unele persoane sunt sensibile la produsele care conţin acid
citric şi sorbat de potasiu, ca şi alţi conscrvanţi (Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale).
 Cele mai frecvente reacții secundare ale consumului de suc de Aloe sunt:
 Reacții cutanate: erupții cutanate, furuncule, abcese, prurit, vezicule etc.
 Tulburări intestinale: diaree, flatulență.
 Urină: diureză crescută, urină închisă la culoare, urină roz;
 Alte reacții rare: vărsături.
(www.aloefatherzago.com)
 BIBLIOGRAFIE

I. Cristea V., 2014, Plante vasculare: diversitate, sistematică, ecologie şi importanţă, Ed. Presa Universitară Clujeană.
II. Mangaiyarkarasi S. P., Manigandan T., Elumalai M., Cholan P. K., Kaur, R. P; 2015,  Benefits of
Aloe vera in dentistry. Journal of pharmacy & bioallied sciences, 7(Suppl 1), S255.
III. Ovidiu Bujor, Ghidul plantelor medicinale si aromatice de la A la Z.
IV. www.aloefatherzago.com
V. www.GabrielaFaur.com
VI. www.sfatnaturist.ro