I

capitolul

EUROPA {I ROMÂNIA
ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZ|
Prima parte, cea mai sub-
stan]ialã, a manualului cuprin-
~n urma parcurgerii acestui capitol,
de o prezentare, în paralel, a ca- ve]i avea posibilitatea s\ dezvolta]i
racteristicilor geografice princi-
pale ale Europei [i ale Ro- competen]e noi referitoare la:
mâniei. Aceastã prezentare este
progresiv\, pornind de la ele-  utilizarea terminologiei [i a limbajului specific pen-
mentele generale ale continen- tru prezentarea elementelor geografice de bazã ale
tului nostru, la cele particulare Europei [i ale României;
ale României.
Analiza corelatã a elemen-
 explicarea acestor caracteristici prin raportarea lor
telor de geografie a Europei [i a reciprocã;
României are la bazã inclu-  explicarea legãturilor dintre caracteristicile spa]iu-
derea spa]iului geografic na- lui na]ional [i ale celui european;
]ional în cel continental, ceea ce
presupune abordarea caracte-
 utilizarea unor surse de informare diferite, referi-
risticilor spa]iului mai extins, toare la geografia Europei [i a României;
apoi a caracteristicilor comune  raportarea sistemelor naturale [i umane la nivelul
[i, în cele din urm\, a celor spe- continentului, al ]ãrii [i al diferitelor diviziuni
cifice spa]iului mai redus ca
întindere.
regionale;
O aten]ie deosebitã este  interpretarea reprezentãrilor cartografice analizate;
acordatã perceperii raportu-  în]elegerea diversitã]ii naturale [i umane a spa]iilor
rilor dintre spa]iul european [i geografice studiate.
cel na]ional, explicarea acestor
raporturi [i identificarea parti-
cularitã]ilor geografiei Româ-
niei în raport cu cea a Europei.

7
 SPA}IUL ROMÂNESC {I SPA}IUL
1
cap.I
EUROPEAN
1.1 EUROPA {I ROMÂNIA – CARACTERISTICI GEOGRAFICE
DE ANSAMBLU
EUROPA
Harta alãturatã (fig. 1) asigurã o imagine
simplã asupra a ceea ce poate fi considerat
spa]iul geografic european, îndeosebi prin
dimensiunea sa naturalã, care oferã suportul
comunitã]ilor umane.
Ca întindere [i continuitate, Europa are
aspectul unei prelungiri a Asiei (fiind o mare
„peninsulã” a acesteia). De aceea, se considerã
frecvent cã aceste douã continente (Europa [i
Asia) formeazã în realitate o singurã întin-
dere, denumitã Eurasia.
Limita dintre Europa [i Asia este fixatã în
lungul Mun]ilor Ural, apoi în continuare pe
fluviul Ural, Marea Caspicã [i Mun]ii Caucaz;
aceastã limitã are un pronun]at caracter con-
ven]ional.
Analizând harta alãturatã (fig. 1), ob-
servãm cã Europa are o serie de caracteristici
vizibile, cum ar fi:
 ]ãrmurile sunt foarte sinuoase, deter-
minând cel mai mare raport dintre perimetrul
[i aria continentului (DOC 1);
 existen]a unor întinse peninsule mar-
ginale [i insule exterioare;
 organizarea naturalã pe fâ[ii latitudi-
nale, paralele, de la sud spre nord, cu o axã
centralã formatã din sistemul alpino-carpatic
[i bazinul Dunãrii;
 existen]a unor mãri interioare, cvasiizo-
late (Marea Balticã, Marea Neagrã).
O linie imaginarã trasatã între Marea
Balticã [i Marea Neagrã împarte Europa în
douã pãr]i: în est, Europa continentalã [i în
vest, Europa peninsularã; aceastã linie este
denumitã, uneori, istmul ponto-baltic. Acest
istm `ngusteaz\ continentul european `n lun-
gul acestei linii imaginare (aproximativ `ntre
Kaliningrad [i Odessa), care permite astfel o
separare clar\ `ntre cele dou\ p\r]i ale sale.
8
ROMÂNIA
Privind harta continentului nostru [i harta
spa]iului geografic pe care se aflã situatã ]ara
noastrã (fig. 2), observãm cã acestea au în
comun câteva componente principale (Car-
pa]ii (fig. 3), Dunãrea (fig. 4), Marea Neagrã [i
Câmpia Panonicã). Fa]ã de istmul pon-
to-baltic, România este situatã spre vest. Prin
trecere de la Europa la România (DOC 2), se
observ\ c\ ]ara noastrã poate fi considerat\
astfel o ]arã carpaticã, danubianã, ponticã,
panonicã, având o pozi]ie central-europeanã.
Caracterul carpatic al spa]iului geografic
este dat de ponderea relieful carpatic (60% din
teritoriul ]ãrii) [i situarea celei mai mari pãr]i
din acest lan] montan pe teritoriul ]ãrii noastre
(55%).
Caracterul dunãrean (danubian) al ]ãrii
const\ `n faptul c\ segmentul cel mai mare al
fluviului este tangent teritoriului ]ãrii (38%) [i
`n situarea aproape integralã (97%) a teritoriu-
lui ]ãrii în bazinul hidrografic al Dunãrii [i al
zonei de vãrsare (Delta Dunãrii) pe teritoriul
]ãrii noastre.
De[i ]ãrmul românesc al Mãrii Negre este
relativ redus în raport cu alte ]ãri situate în
jurul acesteia, ]ara noastrã poate fi consideratã
o ]arã ponticã. Larga deschidere a reliefului [i
a hidrografiei spre Câmpia Panonicã [i
Europa Centralã `i d\ caracterul panonic.
}ara noastrã reprezintã aproape 1/40 din
întinderea Europei [i peste 3% din popula]ia
acesteia. La nivelul planetei, România ocupã
0,16% din suprafa]a uscatului [i 0,34% din
popula]ia Terrei. Sub raportul geografiei fi-
zice, România poate fi definitã în acela[i
timp ca un spa]iu carpatic, danubian, pano-
nic [i pontic. Caracteristica principalã de
geografie umanã a acestui spa]iu o reprezin-
tã locuirea sa de cãtre o popula]ie neolatinã,
care formeazã romanitatea orientalã.
TERMENI
Spa]iu – termen general, care
are în vedere o anumitã su-
prafa]ã, precum [i totalitatea ele-
mentelor, proceselor [i fenome-
nelor geografice specifice.
Carpatic – termen referitor la
Mun]ii Carpa]i [i caracteristicile
acestora.
Dunãrean (danubian) – ter-
men referitor la Dunãre (Danu-
biu, în latinã), la caracteristicile [i
influen]a acesteia asupra teritori-
ilor din bazinul hidrografic.
Panonic – termen referitor la
spa]iul geografic al Depresiunii
Panonice [i la caracteristicile sale
(de relief, climã).
Pontic – termen referitor la
Marea Neagrã (denumitã în tre-
cut Pontus Euxinus).
Istm ponto-baltic – linie
imaginarã care une[te punctele
cele mai apropiate dintre Marea
Balticã [i Marea Neagrã.
Romanitate orientalã – par-
tea esticã (orientalã) a spa]iului
de romanitate (cu originea în ci-
viliza]ia Imperiului Roman).
ACTIVIT|}I
1. Urmãri]i harta Europei (fig.
1) [i identifica]i alte elemente
observabile pe aceasta: locali-
zarea, forma, mãrimea [i denu-
mirea principalelor peninsule,
insule [i mãri exterioare,
orientarea fluviilor principale [i a
lan]urilor montane.
2. Urm\ri]i harta României
(fig. 2) [i identifica]i elementele
observabile pe aceasta.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu
lp
70°
Oceanul Arctic Capul Nord M. Barents
A Raportul dintre perimetru
ola Vf. Narodnaia
DOC 1

Pe
ra 1894
rcti

i
[i suprafa]ã

cio
c
c

ie

S
ra
60° Vatna Jökull

v
Pen. Kola

-
Me

Torne
a
i
I. Islanda M a r e a zen

in

I
60°
Lungimea L / S

i
d
M. Alb\
t

N o r v e g i e i
Suprafa]a

i
Dv

\
ina

a
(km/mil.

l
Continent ]ãrmurilor

v
n

de

A
c

i n u

tnic
a
No
(mil. km2)

U
s
rd

Bo
n i n
(km) km2)
a

ii

r
lful
d
L. Onega

n
-]

Go

a
L. Ladoga C â

e
m p i a

a
M
l

l
Europa 10,4 38 000 3 654

P
e

c
i c
2470

S
t

I-le Hebride Kama

inic E u r o p e i
n

lful F
Go Asia 44,3 62 000 1 396

l t i c \
a
A

1343 Volga
M a r e a
i t

Vf. Ben Nevis

d e
Africa 30,2 30 500 1 010
anda
B r

N o r d u l u i Dv
ina

B a
I. Irlanda de E s t

Iutl

al
I. Marea Podi[ul
l

Ve

Ur
50° st
a
America
e

a n \
1041 Britanie Pen. e Volg\i
M a r
u

Podi[ul
I - l

Elba 50°
Central
Tam
de Nord

e
is a C â p

Do
ro
n

Rus
24,1 75 500 3 133

Volga
621 m p i a
is N o r d - E uVis
ala

n
.C
Marea Mânecii Str 1142 Od tu
la c\ [i
W
a

er

c a ia
es
Rin

i
Se
er

Done]

ic\
sp
Pre mp
1602
Pen. na Main
Pod. Nipr Do
n Centralã
e

Bretagne u

Câ

a Casp
Loara M - Ni Bug
2654 ] i
st
Vienne

Boemiei Pr ru America
c

i ut v
Dun\rea
18,1 32 000 1 768
a
zo
Tis

Golful C A
Drava Câmpia M.

re
i A l p i
de Sud
Ga

Masivul
O

M-]i
Biscaya 1886 ] i Vf. Mont Pen.

a
Ma
ron

i Ca Central 4808 Blanc Sa Panonic\ Mure[ Vf. Moldoveanu 5642 M-]ii

-

2648 r p
va Crimeea Cauc
ne

ntab M
Ron
M

Pad 2544 a ] Vf. Elbrus az

ric - ]
Duero i i i P i Australia 7,6 19 700 2 592
Olt
i
40° a
\re
M en

r M a r e a N e a g r \
M
Eb

ine
Dun
P

M
-] .

-]

3404 i
ru

ar

Vf. Durmitor
ii

C. Roca 2592
ii

40°
ea

osfor
2522
D

Antarctida 13,1 30 000 2 290

Ad

in
A It

GuadianPa e n. I b e r i c \ I. Corsica M-]ii Balcani

ar

Str. B
p a

ria
e l

ic
tic

Vulc.
aleare
n i

Pen. Balcanic\
\

Vezuviu
in c

Gu
ada lquivir I-le B I. Sardinia M a r e a1281 arm
ara
M. M A
i \

Betic\
a Vf. Olimp
ili er
Cord 3482 2911
I
Str. GC. Tarifa Tirenian\ S
ibraltar M a r Marea M. Egee A
e Pen.
a Vulc. Etna
3323 Ionic\
I. Sicilia Pelopones
A F R I C A M 0 200 400 600 800 1000 km
−200 0 200 1000 2000 peste 2000 m
e e r a I. Cipru
10° d i 20° t I. Creta n
30°
\ 40°

Fig. 1 Spa]iul geografic european

48° 21° 22° U 23°

CT 24° 25° 26° 27°R 28° 29°
isa R A I N A
E

A
PU

I
Sir

B
Pru

LI
et

i
R
CA

]
M
A

47°
OL
G

DO
N

VA
p
U

46° Mure[
N
r

Fig. 3 Carpa]ii – Mun]ii Bucegi

I
A

R
a

C
U
n ] i i C
45°
u
Olt
S
E

r\
R

Neag

B
I
44° A
Marea

0 20 40 60 80 100 km B Dun\rea I A
U L G A R

Fig. 2 Spa]iul geografic al României

DOC 2 De la Europa la România

Hãr]ile de mai sus, în succesiunea lor, de la suprafa]a mai extinsã (Europa) la

suprafa]a mai redusã (România), indic\ foarte clar fenomenul de „trecere de scarã”, în
care anumite elemente din prima hartã apar, la o scarã mãritã, cu mai multe detalii.
Aceste douã hãr]i aratã foarte sugestiv corela]ia dintre spa]iul european [i cel românesc. Fig. 4 Valea Dun\rii `n sectorul Bazia[-Por]ile
de Fier (Cazane)

9
1.2 POZI}IA GEOGRAFIC| {I LIMITELE
EUROPA PE GLOB
Urmãrind un planiglob fizic (fig. 1),
observãm cã Europa ocupã un spa]iu conti-
nental relativ redus ca întindere, situat
aproape integral în zona temperatã. Acesta
aratã în mod sugestiv cã Europa reprezintã
o prelungire a Asiei.
Cea mai utilizatã accep]iune care define[te
[i delimiteazã spa]iul european este cea
reprezentatã pe aceastã hartã [i care considerã
continentul nostru cuprins între Oceanul
Atlantic, Oceanul Arctic, Marea Mediteranã,
Marea Neagrã, Mun]ii Caucaz [i Mun]ii Ural
(înglobând, sub aspectul geografiei fizice, [i
partea europeanã a Federa]iei Ruse).
Europa are dimensiuni reduse în raport cu
întinderea Terrei [i a celorlalte continente, dar
este relativ bine populat\. Continentul nostru
reprezintã aproximativ 1/50 din suprafa]a
Terrei, 1/15 din suprafa]a uscatului terestru [i
mai mult de 1/10 din popula]ia planetei.
Continentul european este înconjurat
pe mai mult de 3/4 din perimetrul sãu de
oceane [i mãri [i este legat de Asia prin mai
pu]in de 1/4 din limitele sale. Limitele ariei
continentale propriu-zise au spre punctele
cardinale anumite extremitã]i (spre nord,
Capul Nord; spre sud, Capul Tarifa; spre
vest, Capul Roca, iar spre est o por]iune a
Mun]ilor Ural).
Legãtura foarte strânsã dintre Europa [i
Asia este ilustratã de continuitatea întin-
derii [i de apartenen]a întregului spa]iul la
aceea[i placã tectonicã (DOC 1), denumitã
placa Eurasiaticã (fig. 2).
Aceastã hartã a plãcilor tectonice su-
gereazã existen]a unei singure întinderi re-
lativ continui [i aparent omogene, mãr-
ginitã de alte plãci. Din acest punct de
vedere, limita esticã a Europei are un carac-
ter conven]ional.
10
ROMÂNIA ÎN EUROPA
În cadrul continentului european
(fig. 3), România este situatã aparent în
sud-estul acestuia, la distan]e aproape
egale fa]ã de marginile vestic\, nordic\ [i
estic\ ale continentului [i mai aproape de
sudul acestuia.
Pozi]ia sud-esticã este mai clarã în cazul
spa]iului ponto-caspic, reprezentat de are-
alul Mun]ilor Caucaz [i de regiunile încon-
jurãtoare. Prin Mun]ii Carpa]i [i Dunãre,
]ara noastrã este legatã de Europa Centralã
[i se poate aprecia cã apar]ine acesteia.
Atât pentru Europa, cât [i pentru
România, un element al pozi]ionãrii lor pe
glob îl constituie traversarea acestora de
paralela de 45º lat. N, ceea ce le situeazã în
plinã zonã temperatã. Principala consecin]ã
a acestei pozi]ii o reprezintã caracterul
temperat al climei pe aproape întreaga
întindere [i aspectul continental al acesteia,
cu cât ne situãm mai spre est.
Centrul geometric al ]ãrii noastre este
situat în apropierea intersec]iei dintre
meridianul de 25º long. E [i paralela de 46º
lat. N.
Fa]ã de acest punct imaginar, coordo-
natele geografice extreme ale ]ãrii noastre
(DOC 2) se aflã situate la distan]e compara-
bile, ceea ce sugereazã aspectul aproape cir-
cular al perimetrului teritoriului respectiv.
În cazul României, elementele specifice
ale pozi]iei le constituie situarea sa pe
cursul inferior al Dunãrii, cu acces la Marea
Neagrã [i o anumitã apropiere fa]ã de Asia
(Asia Micã, Orientul Mijlociu [i Apropiat).
Caracteristica principalã a pozi]iei
României o reprezintã situarea acesteia în
plinã zonã temperatã; pozi]ia sa sud-estic\
`n Europa determin\ cre[terea continenta-
lismului climatic.
Un element interesant al pozi]iei ]ãrii
noastre pe glob este situarea în zona de
maximã extindere latitudinalã a uscatului
(ceea ce reprezintã mai mult o coinciden]ã
decât o consecin]ã).
TERMENI
Coordonate geografice – sis-
temul referen]ial format din lati-
tudine (care reflectã depãrtarea
fa]ã de Ecuator) [i longitudine
(care reflectã depãrtarea fa]ã de
primul meridian), cu ajutorul
cãrora poate fi precizatã pozi]ia
oricãrui punct situat pe glob.
Placã tectonicã – diviziune
majorã a scoar]ei terestre.
Ponto-caspic – spa]iu situat
între Marea Neagrã [i Marea Cas-
picã.
Eurasia – supercontinent for-
mat din cele douã pãr]i cunoscute
în mod tradi]ional prin denumi-
rile de Europa [i Asia, care for-
meazã împreunã o întindere con-
tinuã de uscat.
Continentalism – proprietate
a climei care reflectã diferen]ele
termice mari între anotimpurile
extreme; acestea se reflectã [i în
înveli[ul biogeografic.
ACTIVIT|}I
1. Urmãri]i pozi]iile geogra-
fice ale continentelor reprezen-
tate pe planiglob (fig. 1) [i pre-
ciza]i avantajele [i dezavantajele
acestei pozi]ii a Europei în raport
cu celelalte continente.
2. Preciza]i, oral sau în scris,
pentru fiecare vector de distan]ã
reprezentat pe harta alãturatã:
direc]ia, lungimea, punctul spre
care este orientat [i consecin]ele
geografice pentru ]ara noastrã ale
fiecãrei direc]ii.
 90N

80° 80°
DOC 1 Plãci tectonice
O C E A N U L A R C T I C
70° 70°

60°
66°30’ Cercul Polar Arctic 66°30’
60°
Imaginea acestor plãci tectonice sugereazã
EUROPA A S I A decupajul real al scoar]ei terestre [i oferã o
50°
AMERICA 50°

40° DE 40°
anumitã imagine asupra continuitã]ii spa]iale
30°
NORD 30° dintre diferitele suprafe]e continentale sau
23°30’ Tropicul Racului (Tropicul de Nord) 23°30’
20°
I-le. Hawaii
20° oceanice ale globului.
AFRICA
10°
OCEANIA
10°
Direc]iile de deplasare ale plãcilor, limitele
0° Ecuator
70° 80° 90° 100° 110° 120° 130° 140° 150° 160° 170° 180° 170° 0°
10°
160° 150° 140° 130° 120° 110° 100° 90° 80° 70° 60° 50° 40° 30° 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
dintre plãci [i sectoarele de coliziune aratã
AMERICA 10°
felul în care au loc cele mai mari modificãri
20° Tropicul Capricornului
DE SUD 20°
23°30’ (Tropicul de Sud)
AUSTRALIA 23°30’
30° tectonice la scara planetei. Relativa omogeni-
30°

40° 40° tate a plãcii eurasiatice aratã cã, pe întreaga sa

50° 50° întindere, masa continentalã are o origine [i o
60°
66°30’
Cercul Polar Antarctic Cercul Polar Antarctic
66°30’
60° genezã comunã. La contactul dintre aceastã
70°
A N T A R C T I D A
70°
placã [i cele situate spre sud, datoritã procesu-
80° 80°
lui de coliziune a pl\cilor, s-a format lan]ul
90°
Fig. 1 Planiglobul fizic alpino-himalayan.

Cercul Polar Arctic

t i c \
a s i a
P l

a E u r
P l a c
a c

4 Limita pl\cilor
3 Placa tectonice
a

Tropicul de nord
2 Pacific\ Alte pl\ci majore
Placa Placa Placa (rift sau ridge)
P l a c a [i medii:
A m

Pacific\ 1 Antilelor Filipine Direc]ii de

Ecuator 1. Pl. Cocos
deplasare
A f r i c a n \ In 2. Pl. Arabiei
e r

Placa do a pl\cilor
P 3. Pl. Iranian\
Tropicul de sud -A la Subduc]ie
us ca
i c

Nazca 4. Pl. Egeean\

tr Limite probabile
al `ntre pl\ci
a n

i an
\
\

Placa Sco]ia
Cercul Polar Antarctic
P l a c a A n t a r c t i c \ 0 2000 km

Fig. 2 Pl\cile tectonice

Ce 20° 10° 0° 10° 20° 25° 30° 40° 50° 60°
rcu
lP
70°
Oceanul Arctic Capul Nord M. Barents
A Coordonate geografice extreme
ola Vf. Narodnaia
DOC 2
Pe

rA 1894
i

rcti
ale României
cio
c

ie

c
M

S
ra

60° Vatna Jökull

v

Pen. Kola
-

Me
Torne
a
i

I. Islanda M a r e a zen
in

60°
i
d

M. Alb\
t

Punctul Lat. Long.

2800 km

N o r v e g i e i
n

l a

Dv
\

ina
a

v
n

de
A
c

i n u

tnic

extrem nordicã esticã

a

No
S

U
s

rd
Bo
n
a

ii

r
lful
a n i
d

L. Onega
-]

Go

a
n

L. Ladoga C â
e

m p i a
M
l

l
P

e N Horodi[tea 48º15’06” 26º42’05”

c

i c
2470
S
t

I-le Hebride Kama

l Finic E u r o p e i
n

Golfu
l t i c \
a
A

1343 Volga
M a r e a
i t

Vf. Ben Nevis

d e
km
a
B r

S Zimnicea 43º37’07” 25º23’32”

km
d

N o r d u l u i Dv
Iutlan

ina
B a

I. Irlanda de E s t
00

al

2 7 I.Britanie
Marea Podi[ul
l

Ve
Ur

50° a st
00
e

a n \

Volg\i
Pen.

00

1041
e
26

M a r
u

Podi[ul
I - l

km Elba
Central
50°
29

Tam
e

isa C â p
E Sulina 45º09’36” 29º41’24”
Do

ro
n

Rus
Volga

621 m p i a
is N o r d - E uVis
la
km
n

. Ca
Marea Mânecii Str 1142 Od tu
0 c\
2 4 n0
la
W
a

er
c a ia
es
Rin

Se
er

Done]
ic\
sp
Pre mp

45°N Pen. na Main 1602

Pod. Nipru Do
e

Bretagne
Câ

a Casp

Loara M -
2654 ] i
Ni Bug
st
45°N Beba Veche 46º07’27” 20º15’44”
Vienne

Boemiei Pr ru
V
c

i ut
Dun\rea ov
a

z
Tis

Golful C .A
Drava Câmpia
re

i A l p i
Ga

Masivul M
O

M-]i
Biscaya 1886 ] i Vf. Mont Pen. Ma
a
ron

i Ca Central 4808 Blanc Sa Panonic\ Mure[ Vf. Moldoveanu 5642 M-]ii

-

2648 r p
Crimeea

2800 km
va Cauc
ne

ntab M
Ron
M

Pad 2544
a ] Vf. Elbrus az
ric - ]
Duero i i i P i
Olt

i
40° a
\re
M en

rin M a r e a N e a g r \
M
Eb

Dun
P

e
-] .

-]

3404 i
ru

ar

Vf. Durmitor
ii

C. Roca 2592
ii

40°
ea

osfor

2522
D
Ad

in
A It

GuadianPa e n. Iberic\ I. Corsica M-]ii Balcani

ar

Str. B
p a

ria

1050 km
e l

ic
tic

Vulc.
aleare
n i

Pen. Balcanic\
\

Vezuviu
in c

Gu
ada lquivir I-le B 1281 arm
ara
I. Sardinia M a r e a M. M A ACTIVIT|}I
i \

Betic\ Vf. Olimp

liera
Cordi 3482 2911
I
Str. GiC. Tarifa Tirenian\ S
braltar M a r Marea M. Egee A
e Pen.
a Vulc. Etna

A F R I C A
3323
I. Sicilia
Ionic\
Pelopones
0 200 400 600 800 1000 km
Ce elemente reprezentate pe h\r]ile
M
−200 0 200 1000 2000 peste 2000 m
10°
e d
e r
i 20° t I. Creta 25°E
a n
30°
I. Cipru
\ 40°
al\turate (fig. 1, 2, 3) provin din cunoa[terea
Fig. 3 Pozi]ia fizico-geografic\ a României `n Europa mai aprofundatã a scoar]ei terestre?

11

ELEMENTE FIZICO-GEOGRAFICE
2
cap.I
DEFINITORII ALE EUROPEI {I ALE ROMÂNIEI
2.1 RELIEFUL MAJOR — TREPTE {I UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
EUROPA – TREPTE DE RELIEF
Urmãrind harta Europei (fig. 1) [i
treptele de relief (DOC 1), se poate observa
cã acest continent se caracterizeazã prin
predominarea reliefului cu altitudini
reduse (câmpii [i podi[uri joase).
Urmãrind altitudinile caracteristice ale
continentelor (DOC 2), se observã, de ase-
menea, cã Europa este continentul cu cele
mai mici altitudini.
Altitudinea maximã este consideratã,
de obicei, Vf. Mont Blanc din Alpi (4 807 m).
Incluzând zona Caucazului la Europa (sau
cel pu]in la limita acesteia), cel mai înalt
vârf poate fi considerat, însã, Vf. Elbrus
(5 642 m). Altitudinea minimã o reprezintã
nivelul Mãrii Caspice (-27 m).
Europa este traversatã, de la vest la est, de
un lan] montan ramificat, care cuprinde
Mun]ii Alpi, Carpa]i, Caucaz [i alte ramuri
cunoscute prin altitudinea lor (Mun]ii Pirinei,
Mun]ii Dinarici etc.). Treapta montanã are o
extensiune mare [i în Peninsula Scandinavã,
fiind mãrginitã de regiuni deluroase.
EUROPA – UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
Treptele de relief prezentate anterior con-
stituie doar generalizãri altimetrice. Sub-
stratul scoar]ei terestre are, însã, o varietate
mai mare de forme [i anumite caracteristici
calitative reunite `n marile unitã]i morfostruc-
turale (fig. 3):
 primul nucleu continental;
 Europa caledonianã [i hercinicã , for-
matã din mun]i [i podi[uri amplasate la
marginea nucleului continental ini]ial;
 Europa alpinã, situatã în sud, rezul-
tatã în urma coliziunii între fragmentele
continentului nordic (Laurasia) [i a celui
sudic (Gondwana);
 arealele cu manifestãri vulcanice re-
cente (Islanda, Peninsula Italicã).
12
ROMÂNIA – TREPTE DE RELIEF
Sub aspectul treptelor majore de relief,
România poate fi caracterizatã prin propor-
]ionalitatea celor trei trepte majore (fig. 2).
Ponderea mai mare a dealurilor [i a
podi[urilor (42%) sugereazã cã România
este o ]arã mai mult deluroasã decât mon-
tanã (28%) sau de câmpie (30%). Treptele
majore, cele intermediare [i reparti]ia lor
teritorialã aratã cã suprafa]a topograficã a
terenului permite grupãri altimetrice mai
apropiate de realitate [i nu divizãri simple
(mun]i, dealuri [i câmpii).
Astfel, fiecare treaptã majorã de relief
are suprafe]e relativ mai înalte, mai joase [i
arii depresionare.
ROMÂNIA – UNIT|}I
MORFOSTRUCTURALE
Imaginea generalã pe care o oferã sis-
temul morfostructurii majore a continentu-
lui ne permite sã apreciem doar cã, pe
ansamblu, relieful ]ãrii noastre este pre-
dominant alpin.
În realitate, existã anumite por]iuni care
au alte caracteristici, astfel:
 partea de nord-est a ]ãrii (Podi[ul
Moldovei), de[i la suprafa]ã este acoperit
cu roci sedimentare provenite din erodarea
unor regiuni mai înalte, are un substrat
asemãnãtor primului nucleu continental
(platforma est-europeanã);
 Câmpia Românã, de[i reprezintã o
mare acumulare sedimentarã, este formatã în
adâncime din structuri foarte vechi; funda-
mentul acesteia constituie platforma moesicã;
 Podi[ul Dobrogei este format din
structuri vechi, de vârste [i origini diferite;
Dobrogea de Nord conservã structuri simi-
lare Europei caledoniene [i hercinice.
TERMENI
Relief – ansamblul deni-
velãrilor scoar]ei terestre [i totali-
tatea formelor acesteia.
Treaptã de relief – interval
generalizator pentru anumite
altitudini.
Morfostructura – aspectul
major al reliefului determinat de
caracteristicile subiacente ale
scoar]ei terestre.
Caledonian – sistem montan
rezultat în urma orogenezei cale-
doniene, din prima parte a paleo-
zoicului.
Hercinic – sistem morfostruc-
tural de mun]i [i podi[uri, for-
mate în urma orogenezei herci-
nice din a doua parte a paleo-
zoicului.
Laurasia – supercontinent
din emisfera nordicã în timpul
paleozoicului, reunind fragmente
din America de Nord, Europa [i
Asia.
Gondwana – supercontinent
sudic, reunind în paleozoic frag-
mente ale unor arii continentale
(America de Sud, Africa, Aus-
tralia, India, Antarctica).
Alpin – sistem montan for-
mat în timpul orogenezei alpine
din mezozoic.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i caracteristicile
Europei [i ale României sub
raportul treptelor de relief, pre-
cizând pentru fiecare dintre aces-
tea: ponderea (`n Europa [i `n
România), pozi]ia geografic\ [i
extensiunea.
2. Compara]i figurile 1 [i 3 [i
preciza]i ce elemente sunt în mod
vizibil identice pe aceste hãr]i.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
A
rcu
lp
ola
ra
rcti
70°

DOC 1 Europa – trepte de relief

c

S
60°

Torne
Altitudini Treaptã de relief %

I
60°

-28 – 500 m câmpie 57

A
2470
200 – 500 m câmpii înalte, dealuri, podi[uri joase 27
500 – 1 000 m dealuri înalte, mun]i jo[i 10
50°
peste 1 000 m mun]i 6
50°

DOC 2 Altitudini caracteristice ale continentelor

Altitudinea (m)
Continent
medie maximã minimã
Ron

40°

40°
Europa 340 5 642 - 27
A
Asia 950 8 848 - 408
I
A S Africa 750 5 895 - 153
−200
A
0
F
200
R
1000
I
2000 peste 2000 m
C A 0 200 400 600 800 1000 km
America de Nord [i Centralã 720 6 193 - 86
10° 20° 40°

Fig. 1 Europa – trepte de relief America de Sud 580 6 960 - 40

21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29° Australia 350 5 030 - 16
U C R A I N A
- 200 m (sub
RE

Antarctida 2 600 6 096

A

48°
ghea]ã)
P.
I
R

M
OL
A
G

47° I. Mun]i [i depresiuni intramontane (28%)

DO
N

Mun]i `nal]i (alt. >1500 m) (4%)

VA
U

Mun]i de altitudine mijlocie (1000–1500 m) [i mun]i jo[i (sub 1000 m) (17%)

Depresiuni intramontane mari (7%)
46°
A
A IN II. Dealuri, podi[uri [i
UCR depresiuni intradeluroase (42%)
Dealuri [i podi[uri
45°
a. `nalte (16%)
S

b. joase (12%)
E

r\

Arii depresionare, dealuri [i culoare `n cadrul dealurilor [i podi[urilor (14%)

R

Neag
B

44°
III. Câmpii (30%)
I
A

Câmpii `nalte (câmpii piemontane [i tabulare) (23%)

ea

Câmpii joase (câmpii de subsiden]\ [i lunc\, câmpii deltaice [i maritime) (7%)

ar

0 65 km B U L G A R I A
M

Fig. 2 România – trepte de relief

Ce
rc ul p
ola
r ar
ctic 70°
Primul nucleu continental cu structuri: ACTIVIT|}I
60
° a) la suprafa]\ 1. Utilizând hãr]ile alã-
b) `n adâncime turate referitoare la Europa
Europa veche (caledonian\ [i hercinic\): (fig. 1-3), compara]i cele trei
a) masive caledoniene sisteme montane majore
b) masive hercinice
(caledonian, hercinic [i al-
pin), dupã direc]ie, altitu-
50° mun]i, platouri, podi[uri
dine, formã, continuitate.
regiuni depresionare 2. Preciza]i succesiunea
Europa recent\ (alpin\): în timp a structurilor repre-
a) mun]i zentate pe harta alãturatã
b) regiuni depresionare (fig. 3).
40°
vulcani
3. Realiza]i un text de
cel mult o jum\tate de pa-
catene muntoase
gin\ `n care s\ utiliza]i inte-
regiuni vulcanice recente
gral elementele din fig. 2
0 200 400 600 800 1000 km
(harta [i legenda acesteia).
Fig. 3 Europa – harta morfostructural\

13

2
cap.I
2.2 TIPURI GENETICE DE RELIEF
EUROPA
Tipurile genetice majore (fig. 1), la
aceastã scarã, sunt determinate de mor-
fostructurile majore, care imprimã un anu-
mit aspect „tectonic” reliefului (rezultat din
caracteristicile plãcilor [i deplasarea acesto-
ra). Tipurile genetice majore sunt date de
relieful morfostructurilor majore:
 Câmpia Europei de Est, cea mai întin-
sã unitate de relief a Europei (de[i aparent
cu relief de câmpie), apar]ine primului
nucleu continental;
 sistemele montane (caledoniene,
hercinice [i alpine);
 arii depresionare, sub forma unor
câmpii de acumulare exterioarã (fluviale,
fluvio-lacustre, fluvio-glaciare) sau depre-
siuni interioare;
 unitã]i de podi[, pe substraturi di-
ferite (Podi[ul Ardeni, Podi[ul Boemiei,
Podi[ul Podolic).
Pe aceste structuri ac]ioneazã agen]i [i
procese determinând un relief derivat cu
mai multe tipuri genetice, cum ar fi:
 relieful glaciar: de tip continental [i
montan (de tip alpin, pirenean [i cauca-
zian), cuaternar [i actual;
 relieful de acumulare glaciarã format
în urma retragerii calotei cuaternare
(Câmpia Nord-Europeanã);
 relieful litoral (cu fiorduri, riass,
estuare, de tip dalmatic, cu lagune, limane,
delte sau relief litoral tectono-glaciar);
 relieful carstic, foarte diferen]iat [i
diversificat în raport de condi]iile concrete
de carstificare (Podi[ul Karst, Alpi etc.);
 relieful structural [i petrografic; din
aceastã categorie, relieful vulcanic cu-
prinde platouri (Islanda), vulcani activi [i
semiactivi (Peninsula Italicã) [i un lan] vul-
canic neogen (în Carpa]i);
 relieful piemontan (piemonturile din
nordul Pirineilor, cele din nordul Italiei, în
regiunea cunoscutã sub numele de
„Piemont” [i în sudul Carpa]ilor Meridio-
nali, unde se aflã Piemontul Getic).
14
ROMÂNIA
Existen]a celor trei fragmente rigide de
platformã (fundamentul Câmpiei Române,
Dobrogea [i fundamentul Podi[ului Mol-
dovei) a determinat forma actualã a arcului
carpatic pe care o are acesta pe teritoriul
]ãrii noastre.
Tipurile genetice de relief din ]ara noas-
trã sunt redate în harta alãturatã (fig. 2) [i
cuprind o varietate de forme, grupate în
peste 20 de categorii. Extensiuni teritoriale
mai mari au, a[a cum se observã, urmã-
toarele tipuri:
 mun]ii-bloc (pe roci dure, cu urme de
modelare policiclicã); ace[tia formeaz\ cele
mai vechi, mai rigide [i mai complexe sis-
teme montane: Carpa]ii Meridionali,
Mun]ii Apuseni, Mun]ii Rodnei);
 relieful structural (pe fli[ sau pe
structuri vulcano-sedimentare);
 relieful cutat (în Subcarpa]i, în regiu-
nile montane cu fli[); Subcarpa]ii re-
prezint\, din acest punct de vedere, un tip
de relief original, foarte rar pe glob;
 relieful piemontan (Piemontul Getic);
 podi[uri pe structuri monoclinale sau
u[or ondulate (Podi[ul Dobrogei, Podi[ul
Moldovei);
 câmpii (de subsiden]ã, tabulare [i
câmpii piemontane);
 relief vulcanic (lan]ul Oa[-Cãlimani-
Harghita) care apar]ine celui mai lung lan]
vulcanic din Europa.
La acestea se adaugã, pe întinderi mai
mici: relieful glaciar (`n Carpa]ii Meri-
dionali [i Mun]ii Rodnei), relieful carstic
(`n Mun]ii Apuseni, Mun]ii Banatului,
Podi[ul Mehedin]i [i `n alte regiuni).
Podi[ul Dobrogei conserv\ o suprafa]\
de teren foarte interesant\ sub raportul
tipurilor de relief: Podi[ul Casimcei. Acesta
este `n prezent un podi[ peneplenizat dez-
voltat pe o structur\ subiacent\ de roci
foarte vechi ([isturi verzi), asem\n\toare
sistemelor caledoniene.
TERMENI
Mun]i-bloc – mun]i bine
delimita]i, forma]i pe structuri de
roci dure.
Piemont – suprafa]ã de acu-
mulare situatã în apropierea unei
regiuni mai înalte (la „piciorul
muntelui”).
Câmpie de acumulare glacia-
rã – câmpie formatã prin ac]iunea
de acumulare a depozitelor
glaciare în partea terminalã a
ghe]arilor continentali cuater-
nari.
Fiord – ]ãrm cu aspect sinuos,
abrupt format în locul vãilor
glaciare cuaternare.
Tip genetic de relief – aso-
ciere de forme, cu elemente co-
mune, rezultate din ac]iunea pre-
dominantã a unui agent sau a
unui element al substratului.
Platformã – structurã a
scoar]ei terestre care, în sens geo-
logic, constituie o regiune stabilã
[i rigidã.
Peneplen\ – suprafa]\ ori-
zontal\ rezultat\ `n urma unei
eroziuni `ndelungate.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i fig. 1 [i fig. 2
sub raportul gradului de deta-
liere al elementelor reprezentate
[i al informa]iei cartografice.
2. Realiza]i un text de 10-15
rânduri, referitor la douã tipuri
de relief, la alegere dintre cele
redate în legenda figurii 2.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
po
lar
a rcti
c Mun]i pe structuri caledonice cu relief
glaciar cuaternar
60

(`n\l]a]i `n postglaciar)
°

Relief montan cu litoral de tip fiord

Podi[uri [i mun]i jo[i, pe structuri
predominant hercinice
Podi[uri joase pe structuri foarte vechi
(proterozoice), peneplenizate, cu aspect
actual de câmpii [i dealuri
Regiuni alpine: mun]i, depresiuni
[i culoare intramontane, dealuri
marginale cutate
Regiuni joase, cu altitudini [i forme
de relief asem\n\toare câmpiilor,
dezvoltate pe un substrat dur,
predominant proterozoic
Câmpii glaciare (fluvio-glaciare)
40°

Câmpii de acumulare fluvio-lacustre

(montane)

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – tipuri genetice majore de relief (generaliz\ri regionale)

21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

U C R A I N A Dealuri [i depresiuni dezvoltate pe o

RE

48°
structur\ miopliocen\ slab cutat\ cu
A

PU

aspect subcarpatic
BL
I

Relief piemontan
IC
R

(Piemontul Getic)
A
A

Relief de dealuri pe o structur\

MO

47°
predominant monoclinal\
G

LD
N

Relief de dealuri pe structuri

OV

de tip „dom”
U

Dealuri joase (pe o structur\

46°
A monoclinal\ [i roci mai moi)
IN Dealuri pe structuri montane
A
R (cu relief petrografic
C
U
[i pedimente)
45°
Podi[ peneplenizat
(pe [isturi verzi)
S
E

Podi[ ondulat
gr\
R

(pe roci sedimentare dure)

B

Nea
I
A

44°
ea
ar

0 100 km
M

B U L G A R I A
C. Câmpii
A. Treapta montan\ B. Dealuri [i podi[uri
Câmpii piemontane [i de glacis
Mun]i bloc dezvolta]i pe un strat de Relief pe structuri sedimenta- Câmpii `nalte de origini diferite
Depresiuni intramontane
roci dure cu suprafe]e de modelare re-cutate (de tip „fli[“)
ciclic\ [i policiclic\, relief Depresiuni marginale Câmpii tabulare `nalte
Relief pe structuri
petrografic Culoare depresionare Câmpii de subsiden]\
vulcano-sedimentare
Relief glaciar Dealuri pe structur\ cutat\ (de Lunci largi
Relief vulcanic tip subcarpatic)
Relief carstic Câmpie deltaic\

Fig. 2 România – tipuri genetice de relief (pe treptele majore)

15

2
cap.I
2.3 UNIT|}I MAJORE DE RELIEF
EUROPA
Unitã]ile majore ale Europei se pot identi-
fica pe orice hartã fizicã a Europei, la un nivel
de detaliere corespunzãtor scãrii acesteia.
Harta alãturatã (fig. 2) redã, la aceastã scarã,
unitã]ile majore semnificative. În cadrul con-
tinentului nostru, pot fi identificate urmã-
toarele unitã]i majore, grupate pe treptele de
relief [i substratul genetic al acestora astfel:
Unitã]i montane, care cuprind:
 unitã]i alpine (Mun]ii Alpi – fig. 1,
Apenini, Pirinei, Carpa]i, Caucaz), formate
din lan]uri montane individualizate [i
masive, despãr]ite prin depresiuni intra-
montane [i culoare;
 unitã]i de mun]i ([i podi[uri mai
înalte), dezvolta]i pe structuri caledoniene
(Alpii Scandinaviei) [i hercinice (Masivul
Renan, Mun]ii Sude]i, Mun]ii Ural etc.).
Unitã]i de podi[uri:
 pe structuri vechi (Podi[ul Done]k,
Podi[ul Central Rus, Podi[ul Dobrogei);
 pe structuri hercinice (de exemplu,
Podi[ul Boemiei, care este înconjurat însã
de por]iuni mai înalte, cu aspect montan;
 pe structuri mai noi (Podi[ul sau Pie-
montul Getic).
Unitã]i de câmpie:
 câmpii fluvio-glaciare (cum este
Câmpia Nord-Europeanã);
 câmpii fluvio-lacustre (Câmpia Ro-
mânã, Câmpia Panonicã [i Câmpia Pa-
dului); acestea s-au format prin umplerea
succesivã a unor bazine maritime, semiîn-
chise (Bazinul Panonic) sau cu o anumitã
deschidere (în locul Câmpiei Române [i al
Câmpiei Padului);
 câmpii pe structurã de podi[ (Câmpia
Europei de Est, Câmpia Finlandei); acestea
nu sunt propriu-zis câmpii (aparent justifi-
cate de altitudinile coborâte), ci adevãrate
podi[uri, pe structuri foarte vechi;
 câmpii fluvio-litorale (Câmpia Mãrii
Negre, Câmpia Precaspicã), provenite din
alternan]a acumulãrii fluviale continentale
[i submerse [i din evolu]ia liniei ]ãrmului.
16
TERMENI
Unitate de relief – suprafa]ã
de teren bine individualizatã, pe
ROMÂNIA suprafa]a cãreia existã o anumitã
Unitã]ile majore (fig. 3) se pot grupa pe omogenitate altimetricã [i a
trepte [i tipuri de relief, astfel: tipurilor de relief.
Unitate majorã – diviziune
Unitã]i montane carpatice ([i spa]iul
principalã, cu un anumit caracter
depresionar interior), cuprinzând Carpa]ii [i conven]ional, care depinde de
Depresiunea Colinarã a Transilvaniei (cu scara hãr]ii.
cele trei ramuri carpatice, care închid în inte- Câmpie fluvio-glaciarã –
rior aria depresionarã a Transilvaniei). câmpie formatã în urma avan-
Unitã]i de dealuri [i podi[uri, cuprin- sãrii [i a retragerii succesive a
zând: Subcarpa]ii, Podi[ul Moldovei, Po- ghe]arilor continentali.
di[ul Mehedin]i, Piemontul Getic, Dealu- Câmpie fluvio-litoralã –
rile de Vest [i Podi[ul Dobrogei. câmpie formatã pe spa]iul de
Unitã]i de câmpie, cuprinzând: Câmpia oscila]ie a liniei ]ãrmului, pe baza
de Vest, Câmpia Românã, Delta Dunãrii [i sedimentelor aduse de fluviu [i
curen]ii litorali.
câmpia lagunarã Razim-Sinoie.
Hercinic – sistem montan [i
Fiecare unitate majorã are o serie de sub- orogenezã a cãrei denumire pro-
diviziuni, mai mult sau mai pu]in individu- vine de la cea a Mun]ilor Harz
alizate, iar acestea, la rândul lor, alte divi- din Germania.
ziuni mai mici. Se formeazã, astfel, o taxono-
mie, de la aceste unitã]i majore, pânã la
diviziuni care ocupã suprafe]e foarte reduse.
Pe harta diviziunilor unitã]ilor de relief
(fig. 4) se pot identifica nivelurile taxono-
mice inferioare unitã]ilor majore [i pot fi
precizate anumite caracteristici ale acesto-
ra. Din compararea hãr]ii tipurilor de relief
cu harta unitã]ilor de relief rezultã anumite
caracteristici ale fiecãrei unitã]i de relief
reprezentate, referitoare la aspectele calita-
tive ale acestuia.
Unitã]ile majore de relief se divid, la
rândul lor, în areale mai mici. În divizarea
acestora, trebuie pãstrat criteriul omoge-
nitã]ii relative [i al individualizãrii teritori-
ale. Exemplele alãturate (fig. 3 [i fig. 4) se
referã la o situa]ie din ]ara noastrã, dar
Fig. 1 Mun]ii Alpi
aceasta existã în realitate pentru orice uni-
tate de relief situatã în Europa sau pe alt
continent. În cazul unitã]ilor de relief cu o
ACTIVIT|}I
mare omogenitate [i o extensiune foarte
mare (cum ar fi Câmpia Europei de Est, Compara]i extensiunea
Câmpia Nord-Europeanã), diviziunile sub- unitã]ilor taxonomice din re-
ordonate au întinderi mai mari [i sunt mai giunile montane [i din regiu-
greu de identificat. Imaginile alãturate nile de câmpie, de la cele mai
(fig. 2, 3, 4) aratã foarte clar cum se poate mari întinderi (unitã]i majore),
realiza trecerea de scarã de la întinderi mai pânã la cele mai mici, repre-
mari (fig. 2) la întinderi mai mici (fig. 4). zentate pe hartã (fig. 4).
 M
- ]
C

Po
vie
ic t ar

ina
p

di[
i i
st
ant

nd

ul
ca

de Ve

a]
e
iS

V
U
Depresiunea

ii
Atl

Mo
li
-]i
M

nta
Câmpia

ri l d e

ldo
colinar\

Or
a

i
de
l

ve
ul

ien
a

a
Europei

i
cci
an\

i
Marea
ean

p i
Transilvaniei

tali
pe

ii O
Nordului

De al u

]
ro

â m
u de Est
d-E
Oc

Câmpia Nor

pa]
i M eridionali

a
C
Pod. Ma
p a]i p Delta

Car
ar b c a r
r
Masivul Boemiei u Dun\rii

e a a sp
M- S

C
Renan

gei
] Pod.

i
Alpi
Mehedin]i \
ii C

obro
- ] i i M-]ii Caucazi c\ Piemontul Getic n
M â

\
a

i
rpa]i
M

eagr
[ul D
M-]ii
R o u
M

-]i

Pirin Marea Neagr\

r
-]i

ei \
C â m p i a
n
Di
i

ea N
Podi
Ap

na

M-]ii Balcani L D
ric
en

0 100 km u n c
i
in

Mar
a
i

M a r e a A S I A
M
AFRICA 0 1000 km e d Fig. 3 România – Unit\]ile majore de relief
i t e r a n \
Fig. 2 Europa – Unit\]i majore de relief
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48°
A R

[ti
U 48°
Ti

ne
C
sa
A

M-]
R A I

b\
ii O

lI

E
a[

alu
L. Stânca-

De

Câ
Câmpia Depr. M
M-]ii De Ma -]ii Depr. Pod P Coste[ti

P
Some[ului pr.

m
Oa[ului ram R\d\u]i i[
Satu MareIgni[-Gutâi M

pi
ara ure
I

[ul

ul

U
Some[ mu Po

a
ui

o irne l
Obcinele

D
M re[

rag

M
t -]i ulu
C Bucovinei d
ru

om
i

i}
re

i i[

Pru
d i

ol

B
Cod

ibl
Ca

Depr.

t
e[ a
A

do
s u
a

Baia Mare

i Dealul u c l F\lt
ung
R

D ea l ul

Depr. Câmpul
pi

u i Depr.
t

ve
ul
m

L
r M-]ii Rodnei Moldovenesc
Câ

L\pu[

[ are v cenil
aI
e SuhM-]ii Mt.

i(
pi D es a l u r i l e C ul m ard Rar\u

S odi[u
ea B re az
e

I C
J
u
p
m e[

P
Câ M-]ii

i j ie
Som Dornel

S
e

Bârg\ului or M
a -]ii B
Depr.

uDepr. ]ului
M

l
S i l v a n i e i -]i

Ne

i)
Ia[i
V

M-]i Podi[ul

bc
iS

am
V

OradeaD i Plo
] istr
Depr. tâ
A

47° pi[ ni

i
[

e i or

A
ese [o 47°

a r epr. Cr
epr. V {imleului [ M-]ii
Some[an
i i]ei

ma Dealurile ar

M
adulu iM l ei

Sire
i -]i .A C\limani

p
D
i

pr
M

t
De Depresiunea M-]ii L. Izvorul
-]i Depr. G
e

a ] u-Bis
Bistri]ei
e

iG
D ea

Muntelui

o
M-]ii P\durea
G

Ceahl\u
iur

M-]ii
l ur

Depr. il e

M O
i i tri]a
ac\
Craiului
\ [ u l uCluj-Napoca
Podi[ul
ge

Na d
Gu M-]

Culoa
M-
i
d

Huedin
ulu

l
d

i rg ii Central Moldovenesc
Vl\deasa Câmpia
i

Câmpia M-]ii
]ii G

De Su hiu M-]ii
iurg
e n t a l

M-

pr. Dealul
re[

d
Gil\u b ca lui
N Feleac
Mo
Mu

Be H\[ma[u
]ii
eul
M

M-] iu[ Transilvaniei rpa P o d i [ u l

o[m
Tar
l e

Cri[urilor ii C ulu Mare

ui

De
-]i

]i i

o
od i re colinar\
c

r
T
\u

pr.
a n u O Com r

Ma
ldo

L D O V A
t e le
i Bihor

M-

u
B â r l a d u l u i
ru-

Turda

\lciului
U De Mun B
ran

M -]

v e
Ta z -]ii ]i
Mo

] ii

pr. Bac\u
De pr . C

l S
a

Câmpia Za
Be Dep \ne[
M rzunr. ti
u lu i
ma

ii C
Har
ia-

l
s i lv ani ei

ran ul Podi[ul
v ei
\

dul aI Colinele
u

Aradului E
gh it

iuc u

ui
sc\

ire

eF
lb
r

Ca [ i n

De
iu c
lA
i

M-]ii
ra

Arad pr. T a Transilvaniei

ei

r il
i d

M-]ii

i
lu i

Tutovei
ru

Brad -] ii alu
u lu

Zaran
Culoa

M
tu

dului Nemira De
i
u

i
c

46°
Bodo

Mure M Depr. Zlatn

a
Târnavelor 46°
p

Olt

lu

Câmpia [ -]
e n

Câmpia
M-]ii Baraolt

ii i Podi[ul
ran cei
c

fer
Câm
l

D ealur il e Me tali Podi[ul

M-]ii

Podi[ul
i

Jimboliei Vi n g \ i Lipo
ni

i
c

vei
r[a

Hârtibaciului
lu

Prut
Seca[elor Covurlui
p i a Te c u c
m

Pe

rul
Dep
vu

Timi[oara Sibiu
M-]ii V

A
loa
O

u r i i
]ii

Cu \[tiei
t

r. Vrancei
o
M-

Câmpia M-]ii [
Or Depr. lui ra

N
g\ra[u
e

Poiana Rusc\ Bra[ov .

a
M drelu

B
Câmpia Depr. F\ r s ur i i Câmpia
I
Ci

Sibiului n to
-]i
â

pr
n

Lugojului M-]ii
i lui

l
Timi[ului
r Covurlui
~

Depr. M-]ii De
i l oret

F\g\ra[
vei

M - ]i i

A
Si
D

{ureanului
Lotrului M - ] i i
i

i
ului

Ha]eg C
ârza

Culoarul Bistre M-]ii M-]ii Câmpia

i
R
r b

M-]ii
i

o n a l i
M e r i d iDepr. Piatra
C

Bârsei
B

z\

u z i a [u l ui Bu Siretului
eB
U C
Craiului Ciuca[
M-]ii

M-]ii M-]ii
pia

i [an i
Frun]i

Mt. ii
r il M-]ii M-]ii
M-]
Mt.

]r . Pi e t ro
Câm

Retezat Ghi]u
}arcu Gala]i
a

Lovi[tei Inferior
u
lu

i Iezer Baiului
-]i ei
S

Buce

p a M-]ii
De a

M-]ii M-]ii L. Vidraru

M gnec Delta
C ul oa r u l

p D n p M-]ii Depr.
ri[

e M-]ii
C

Leaota Depr. M-]ii

r M-]ii Cozia
ze

Câmpia
Do a r
Câmpu-
Cl. N
[-E

V\lenii
gi

âlca Parâng C\p\]ânii M\cinului

i i i]
ara

lung
a Semenic C Godeanu M-]ii V
de Munte Râmnicului Dun\rii
.C

Câmpia
icul

S u b carpa]ii Getici S u b c a r p a ] l I str

a
pr

Depr. CM-]ii i
Insula Mare
De

-]i Dealurile Tulcei

Dobrogei
45° Câmpia 45°
E

Gruiurile
i]el

M rnei
a Br\ilei

alu Br\ilei Pod

T i m i [- C e r n

Oravi]ei Aninei D Depr. Arge[ului De Buz\ului Baba i[ul

i

Ce
in]

CâmpiaPloie[tiCâmpia
Piemontul
i
ed

r. Târgu Jiu dag

in]

L. Razim
Dep lui
eh

\
ed

Cânde[ti Câmpia
iM

\ju
eh

ui

M-]i Câmpia Ploie[tilor Gherghi]ei B\r\ganul

R

Alm
M
-]i

i Lo Piemontul Titu
M
a

ul
d.

cve M-]ii Piemontul Târgovi[tei C\lm\]uiului l \

Po

i Piemontul
n Podi[ul
Pi

an

Alm\jului Jiului Cotmeana t a

tilor
em

Ialomi]a Casimcei
\g

P i e m o n t u l G e t i c [ n
Pite
B

L. Sinoie
pia Câmpia
e
on

\r

Câm â
r\
(Podi[ul Getic)
i n

B
tu

]ei

Olte]ului Vl\siei a
BUCURE{TI p i B\r\ganul
n t
l

S
Olt

tr
Câ ahni

mi
I

eh Craiova m m
c o
Bl
mp ]ei

Câ
Podi[
ul

ea

ai Câmpia
A G\vanu-Burdea ul
lo

Ar Câmpia Ialomi]ei
ia

ei
o ge
[ Ia Constan]a
Câ

lta Med
a

Mosti[tei
i[

gidie
Ba
mp

R
Jiu

i
o r m
Zona litoral\

C â
ia

44°
od

m a i 44°
Câmpia p i lu Dun\rea
a

Podi[ul Oltinei
Bo

u
as
P l a t f

re

rn
ian

Câmpia
P

B\ile[tilor
Bu Podi[ul Negru
ulu

Romana]ilor ia Vod\
Ma

0 100 km mp
i

Câ A
B U
Dun\rea
R I
21° 22° 23° 24° L 25° G A 26° 27° 28° 29°

Mun]i Dealuri pericarpatice predominant Câmpii orizontale A Carpa]ii Maramure[ului [i Bucovinei

Depresiuni intramontane [i culoare piemontane Câmpii joase [i lunci B Carpa]ii Moldo-Transilvani
Zona de podi[ Podi[uri extracarpatice: Câmpie deltaic\ [i litoral\
Dealuri [i depresiuni submontane cu altitudini mai ridicate (450–600 m) C Carpa]ii Curburii
Podi[ pe structuri montane cu altitudini mai coborâte (200–300 m) Ora[e D Mun]ii Banatului
(Pod. Mehedin]i) cu aspect peneplenizat
Subcarpa]ii (dealuri [i depresiuni) Câmpii `nalte (150–300 m) E Mun]ii Apuseni

Fig. 4 România – diviziuni ale unit\]ilor majore de relief

17
 2.4 CLIMA – FACTORII GENETICI, ELEMENTELE
2
cap.I
CLIMATICE {I REGIONAREA CLIMATIC|
EUROPA – FACTORII GENETICI
În cazul unei întinderi continentale cum
este cea a Europei, principalii factori gene-
tici au caracteristici care derivã din factorii
genetici generali ai climei planetei. Princi-
palii factori care determinã caracteristicile
climei Europei sunt:
 radia]ia solarã (rezultatã din pozi]ia
pe glob), care determinã caracterul tempe-
rat al climei; valoarea radia]iei solare glo-
bale scade de la sud (130-140 kcal/cm2/an)
spre nord (80-100 kcal/cm2/an);
 contactul foarte sinuos dintre uscat [i
apã [i existen]a, în cazul Oceanului Atlan-
tic, a unui curent maritim (Curentul Atlan-
ticului de Nord);
 aspectul [i altitudinea reliefului (prin
prezen]a lan]ului alpino-carpatic [i prin
zonalitatea verticalã);
 existen]a unei mase continentale de
întindere mai mare în est, care determinã con-
tinentalismul temperaturii [i precipita]iilor;
 circula]ia generalã a aerului, con-
cretizatã prin deplasarea anualã a zonelor
de divergen]ã [i de convergen]ã, pe fondul
unei circula]ii predominant vestice.
ELEMENTELE CLIMEI
Din hãr]ile alãturate se pot observa ele-
mentele climatice principale: izotermele
medii anuale (fig. 1) [i cantitatea medie
anualã de precipita]ii (fig. 3).
Sub raport climatic, continentul are o
azonalitate „deformatã” (de la sud-vest
spre nord-est), determinatã de ac]iunea cli-
maticã simultanã a Curentului Atlanticului
de Nord [i de continentalismul pãr]ii de est
a Europei.
Astfel, izotermele lunilor extreme (ia-
nuarie [i iulie), precum [i persisten]a stra-
tului de zãpadã aratã cã modificarea aces-
tor elemente se realizeazã pe o direc]ie care
porne[te din sud-vestul continentului, spre
nord-estul acestuia (nordul Mun]ilor Ural)
[i nu conform zonalitã]ii latitudinale.
18
TERMENI
Factor genetic – factor care
determinã caracteristicile ele-
mentelor meteorologice [i clima-
tice.
ROMÂNIA – FACTORII GENETICI Radia]ia solarã – cantitatea
Factorii genetici ai climei la nivelul ]ãrii de energie radiantã provenitã de
noastre, pe fondul celor men]iona]i ante- la Soare, mãsuratã pe o anumitã
rior, se referã la urmãtoarele elemente: suprafa]ã.
Element climatic – element
 persisten]a unei circula]ii predomi-
individualizat al climei: tempe-
nant vestice, care influen]eazã reparti]ia raturã, precipita]ii, deplasarea
precipita]iilor [i trecerea de la influen]ele aerului.
oceanice la cele continentale; Izotermã – linie care une[te
 etajarea reliefului care induce o eta- punctele cu aceea[i temperaturã.
jare climaticã, mai redusã decât în cazul Climat continental – climat
altor regiuni [i foarte mult nuan]atã de influen]at de o masã continentalã
prin diferen]e termice importante
existen]a depresiunilor intramontane;
între lunile extreme.
 diferen]ele termice reduse, datorate
extensiunii în latitudine.
O compara]ie climaticã sugestivã între
Europa [i România poate fi realizatã prin
analiza temperaturilor caracteristice vara
(iulie) la cele douã scãri de reprezentare
(DOC 1).
Din analiza acestor h\r]i se pot observa
atât detaliile referitoare la ]ara noastr\ (`n
raport cu Europa), cât [i complexitatea
crescând\ a situa]iei concrete `n cazul
trecerii de la o scar\ mai mare la una
mai mic\.
ELEMENTELE CLIMEI
Pe fondul caracteristicilor continentu-
lui, clima ]ãrii noastre se caracterizeazã
prin urmãtoarele elemente specifice (fig. 2,
fig. 4):
 existen]a unor temperaturi medii
anuale mai mari de 10º C (în sud), de 8,5º C
(în nord) [i scãderea acestora în altitudine ACTIVIT|}I
(între 200 [i 2 500 m) pânã la valori de 0º C; 1. Analiza]i hãr]ile reprezen-
 iarna (ianuarie), aproape întregul teri- tate pe harta alãturatã [i preciza]i
toriu al ]ãrii are temperaturi negative (care gradul de detaliere al informa]iei
coboarã la -12º C pe vârfurile mun]ilor), iar prezentate.
vara (iulie), cele mai întinse suprafe]e au 2. Men]iona]i raportul dintre
temperaturi cuprinse între 20 [i 24º C; scara de reprezentare [i diversi-
tatea informa]iei.
 precipita]iile medii scad de la vest la
3. Preciza]i mersul izoter-
est (de la 650 la 400 mm) [i cresc cu melor medii anuale [i reparti]ia
înãl]imea (la peste 1 400 mm în mun]ii precipita]iilor medii, utilizând
foarte înal]i [i cu expunere vesticã). fig. 1 [i fig. 2.
 –5°
Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° 24° Areale
–5° 21° 22° 23° 25° 26° 27° 28°
rc ul 70°
po
lar
a rcti 0° U Tisa C R A I N A Ora[e 48° cu

R
c 48°
valori

E
P
60
°
0° Some[ termice

U
Satu Mare medii

B
Suceava multi-

LI
anuale

R
(°C)

CA
Sire
peste

A
47°

t
47° Oradea Ia[i 11
5°

MO
11
N Târgu Mure[
U Cluj-Napoca

L D O
Bac\u
5° Mur
e[
10

A
VA
50° Mure[
46° 46°
Arad

N
9

Prut

I
10° Olt

A
Timi[oara Bra[ov

R
Sibiu 8
Gala]i
10°

C
Siret

U
S
6
B uz \u 45°
45°

E
Ploie[ti
15°

gr\
R
4

Jiu
40°
i]a
Ial om
15°

B
Ar

Nea
ge BUCURE{TI
[ 2
Constan]a

I
Craiova
A \rea 44°

Olt
44° Dun

ea
20° Dun\rea 0
20°

ar
0 1000 km 0 20 40 60 80 100 km
B I A sub
U R

M
21° 22° 23° 24° L G 25° A 26° 27° 28° 29° 0

Fig. 1 Europa — temperatura medie anual\ Fig. 2 România — temperatura medie anual\

Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° Areale
mm/an rc ul 70°
U A
TisaC Ora[e48° cu valori
po
lar
a rcti 48° R A I N
peste c
R ale
2000

E
60
° precipi-

Pru
A

P
2000 Suceava ta]iilor

U
Satu Mare
medii

B
multi-

LI
R
om
1000

S
e[ Ia[i anuale

Mo
Sir va
A

CA
47° (mm/an)

ldo
et
47°
peste

G
Oradea
750 N Bis 1400

M O L D O VA
Cluj-Napoca tri] 1400
a
U
500 [ Târgu Mure[ Bac\u
Mure

ad
sub

A
Bârl
Mu 1200
50°
re[

I N
500 46°
46°

Prut

A
Sibiu Olt 1000

Sire

R
Tim
Timi[oara i[

C
Bra[ov Gala]i

U
800
S

Buz\u 45°
45°
E

700
Ploie[ti
R

gr\
40°
i ]a 600
Ialom
B

Nea
Craiova
Arg
BUCURE{TI
Constan]a
I

e[
A 44°
500
Olt

44° a
\re
Jiu

ea
n
Dun\rea Du
0 1000 km 400

ar
0 20 40 60 80 100 km
B23° A

M
21° 22° U 24° L 25° G A 26° R 27° I 28° 29°
sub
400

Fig. 3 Europa — precipita]ii medii anuale Fig. 4 România — precipita]ii medii anuale

DOC 1 H\r]i climatice: temperatura medie din luna iulie `n Europa [i `n România

20° 16° 20°

15° 16°

15°
20°

20°

25° 23°
25°
25° 25°
0 1000 km 0 100 km 23°

sub 15° 15° 20° 25° peste 25° sub 8° 8° 16° 20° 23° peste 23°

Izoterme 25° Izoterme 23°

Europa — temperatura medie `n luna iulie (°C) România — temperatura medie `n luna iulie (°C)

19
 REGIONAREA CLIMATIC|
EUROPA
Pe continentul nostru pot fi identificate
mai mute tipuri de climã (fig. 1), care au o
succesiune predominant latitudinalã, dar
deformatã de la direc]ia sud-nord la
direc]ia sud-vest – nord-est. Zonalitatea
este dublatã de etajarea verticalã a ele-
mentelor climei.
Pentru a ilustra aceastã orientare a
zonelor de climã pe direc]ia sud-vest –
nord-est, trebuie sã arãtãm cã succesiunea
completã a zonelor de climã începe din
Peninsula Ibericã (unde, pe fondul climatu-
lui mediteranean, existã nuan]e de ariditate
similare latitudinilor tropicale) [i ajunge la
caracteristici climatice extreme, similare
celor polare, în nord-estul continentului
(nordul Mun]ilor Ural).
Din reparti]ia tipurilor de climã se
observã influen]a Curentului Atlanticului
de Nord (în aspectul arealului de climat
oceanic [i al reparti]iei temperaturilor
medii ale aerului) [i influen]a masei conti-
nentale de est (în caracterul continental al
temperaturii [i caracterul arid al regimului
precipita]iilor).
Principalele tipuri de climã din Europa
(fig. 1) au anumite caracteristici ale ele-
mentelor climatice componente. Astfel, cli-
matul subpolar se caracterizeazã prin tem-
peraturi scãzute tot timpul anului (cu va-
lori predominant negative), precipita]ii
reduse (sub formã de ninsoare) [i lungimea
foarte mare a anotimpului rece. Prin con-
trast, climatul mediteranean are douã
anotimpuri cu diferen]ieri mici sub raport
termic [i al precipita]iilor unde se simte
influen]a exercitatã de Marea Mediteranã.
Climatul oceanic se caracterizeaz\ prin
faptul c\ iarna este mai cald decât `n
cel continental, iar precipita]iile sunt mai
ridicate. Climatul de step\ are precipita]ii
reduse, care, spre est, dau nuan]e de
ariditate.
20
ROMÂNIA
Regionarea climaticã, `n cazul ]ãrii noas-
tre, cuprinde etaje datorate reliefului [i sec-
toare (sau nuan]e) de climã, datorate influ-
en]elor exterioare. Din combinarea caracte-
risticilor climatice rezultate din etajare cu
cele datorate influen]elor exterioare, existã o
regionare climaticã mai nuan]atã (fig. 2).
Etajele de climã redau într-un mod mai
fidel treptele majore [i cele intermediare
de relief:
 în regiunile montane existã un climat
diferen]iat dupã treptele intermediare (cli-
mat alpin, climat montan [i climat de
depresiuni);
 în regiunile deluroase, dupã altitu-
dinile relative (dealuri înalte, dealuri joase
[i depresiuni);
 în cazul climatului de câmpie, dife-
ren]ele apar în raport cu pozi]ia regiunilor
de câmpie în cadrul ]ãrii. Influen]ele exte-
rioare permit identificarea mai multor sec-
toare (cu diferite nuan]e).
 Climatul cu influen]e oceanice are
precipita]iile mai bogate (cu 200-300 mm
anual) datorit\ vânturilor de vest, care aici
au un caracter permanent.
 Climatul cu influen]e submeditera-
neene are temperaturi mai ridicate [i un al
doilea maxim pluviometric toamna.
 Climatul de tranzi]ie `ntre cel cu
influen]e submediteraneene [i climatul
de ariditate, cuprinde centrul Câmpiei
Române, Podi[ul Getic [i Subcarpa]ii
Getici.
 Climatul de ariditate se manifest\
prin continentalismul termic [i precipita-
]iile reduse (500-400 mm/anual), zile tropi-
cale [i secete.
 Climatul cu influen]e baltice induc
temperaturi mai sc\zute, precipita]ii sub
form\ de ninsoare mai frecvente [i, uneori,
mase de aer descendente din nord.
 Climatul cu influen]e pontice se re-
simte pe litoral [i `n Delta Dun\rii.
Fiecare tip de clim\, etaj sau nuan]\ pot
fi caracterizate pe baza unor elemente de
reper (DOC 1).
TERMENI
Continentalism termic – di-
feren]ã mare între temperatura
medie a lunii celei mai calde [i a
celei mai reci.
Nuan]ã climaticã – caracte-
risticã determinatã de influen]e
climatice exterioare.
Etaj climatic – interval alti-
metric generalizat, cu anumite
caracteristici climatice.
Ariditate – caracteristicã a
climei de a avea o evapora]ie mai
mare decât precipita]iile primite.
Tip de climã – familie de va-
lori climatice cu o anumitã omo-
genitate în timp [i spa]iu, care
permite individualizarea fa]ã de
alte spa]ii înconjurãtoare.
Zonalitate climaticã – va-
ria]ia în latitudine a elementelor
climatice.
DOC 1 Caracteristici ale climei
a. Factorii genetici:
 factorii radiativi (radia]ie
solar\);
 factorii dinamici (circu-
la]ia aerului);
 factorii fizico-geografici
(pozi]ie, relief etc.).
b. Elementele climei:
 regimul termic [i repar-
ti]ia temperaturilor caracteris-
tice (temperatura medie, tem-
peraturile medii ale lunilor
extreme);
 regimul [i reparti]ia pre-
cipita]iilor
 regimul eolian.
c. Diferen]ierile teritoriale:
etaje, nuan]e, sectoare topocli-
matice.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i hãr]ile alãturate
(fig. 1, fig. 2) [i preciza]i dife-
ren]ele dintre acestea, sub rapor-
tul diversitã]ii informa]iilor pre-
zentate.
2. Caracteriza]i un tip de
climã, la alegere, dintre cele pre-
zentate în legenda hãr]ilor.
 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
Ce
rcu
Climat subpolar
70°
l po
la r
arct Climat subpolar cu
ic
60
°

influen]\ oceanic\

Climat boreal cu tendin]\

oceanic\

Climat boreal continental

Climat temperat-oceanic

Climat de tranzi]ie

Climat temperat-continental
50°
Climat temperat de step\
cu precipita]ii moderate

Climat mediteranean

Climat subtropical secetos

Climat montan

40°

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – Regionarea climatic\ (specificul etajelor [i nuan]elor de clim\)

24°
21° 22° 23°
UTi C R A I
25°
N A
26° 27°
R
28° 29° I. Etaje de clim\
sa E
Climat alpin
A

PU

Som Climat de munte

Satu Mare e[
B
I

Suceava
Pru

LI

D Climat de dealuri
t
Sir

Mo
R

CA
et

ldo Climatul ariilor depresionare

va
A
A

47° Ia[i Climat de câmpie

MO

Oradea
G

Climat de lunc\ [i delt\

LDOV

N Cluj-Napoca
Climat de litoral
Bac\u
U e[ Târgu Mure[
Mur II. Sectoare de influen]\ cli-
matic\ (nuan]e de clim\)
A

Mure[
46°
C
Bod A oceanic\
Prut

NA B
–38,5°C submediteranean\
Olt
Timi[oara
Sibiu R AI C de ariditate
UC
Bra[ov D scandinavo-baltic\
Si
Ion Sion ret
S

Gala]i E pontic\
44,5°C
F de tranzi]ie
E
Buz
\
E

u
45° limit\ `ntre regiunile
Ploie[ti
climatice
R

III. Alte fenomene

mi]a
Olt

Dâ
Ialo
r \

mb
B Jiu
F ovi Austrul
B

]a
N e a g

BUCURE{TI
I Criv\]ul
Craiova Arge[ Constan]a
44° A Dun
\rea
Foehnul
M a r e a

Dun\rea Inversiuni termice

0 20 40 60 80 100 km
B U A
–38,5°C — minima absolut\
L G A R I
44,5°C — maxima absolut\
Fig. 2 România – Regionarea climatic\ (specificul etajelor [i nuan]elor de clim\) Ora[e

21
 2.5 HARTA SINOPTIC| A EUROPEI
2
cap.I
{I A ROMÂNIEI
HARTA SINOPTIC|
Harta sinopticã (DOC 1, 2) redã situa]ia
meteorologicã a unui teritoriu la un moment
dat, dar într-un mod generalizat (deoarece
nu sunt men]ionate toate sta]iunile meteoro-
logice), într-o formã simplificatã [i cu ele-
mente care îi mãresc puterea de sugestie.
EUROPA
Hãr]ile sinoptice ale continentului se
bazeazã pe prelucrarea simultanã a unui
mare numãr de date referitoare la elemen-
tele meteorologice principale.
O hartã sinopticã a Europei (DOC 1)
poate cuprinde urmãtoarele elemente:
 presiunea aerului, redatã prin izo-
bare, cu indicarea ariilor ciclonale (cu pre-
siune scãzutã) [i a ariilor anticiclonale (cu
presiune ridicatã);
 tipurile de mase de aer, reprezentate
prin semne specifice, care pot arãta prove-
nien]a acestora [i, îndeosebi, raportul ter-
mic cu regiunile situate în apropiere, de
care sunt despãr]ite prin fronturi atmos-
ferice;
 arealele cu precipita]ii (care au loc
simultan) [i, uneori, caracteristicile acestora
(lichide sau solide);
 hãr]ile sinoptice realizate la o scarã
mai mare pot cuprinde [i elemente refe-
ritoare la temperaturile înregistrate în
puncte reprezentative.
Hãr]ile sinoptice ale Europei destinate
mass-mediei se reduc frecvent la elemente
legate de temperaturi, asociate sau nu cu
precipita]ii.
În cazul Europei, situa]iile sinoptice
sunt determinate de circula]ia generalã a
aerului, migra]ia anualã a zonelor de con-
vergen]ã [i a celor de divergen]ã, depla-
sarea maselor de aer datoratã activitã]ii
centrilor barici principali: centre de pre-
siune maximã (anticiclonul Azorelor [i
anticiclonul central-asiatic) [i centre de pre-
siune minimã (ciclonul islandez [i ciclonul
22
siberian). Anumite aprecieri asupra climei
pot fi realizate [i pe baza unor elemente cli-
matice medii (DOC 3).
ROMÂNIA
La nivelul [i dimensiunea ]ãrii noastre,
hãr]ile sinoptice (destinate publicului larg)
cuprind îndeosebi elemente referitoare la
temperaturile semnificative [i la arealele cu
precipita]ii. Hãr]ile sinoptice cu un grad
mai mare de abordare [tiin]ificã reprezint\
[i celelalte elemente referitoare la presiunea
atmosfericã, masele de aer, tipul de precipi-
ta]ii [i direc]ia de deplasare a vântului.
Interpretarea hãr]ilor sinoptice ale teri-
toriului ]ãrii trebuie realizatã în raport cu
cele ale întregului teritoriu european [i
chiar ale unui spa]iu mai larg. Acestea duc
la elaborarea buletinelor meteorologice.
ELABORAREA PROGNOZELOR
METEOROLOGICE
Harta sinopticã permite vizualizarea
unor modificãri spa]iale ale caracteristicilor
atmosferei, care pot sta la baza în]elegerii
evolu]iei fenomenelor meteorologice. Ela-
borarea prognozelor se bazeazã pe uti-
lizarea unor seturi de date meteorologice,
prin intermediul unor aprecieri empirice, a
unor date rezultate din regularitã]i [i, mai
nou, pe baza unor programe informatice.
Un rol deosebit îl au, în ultima perioadã,
imaginile satelitare, prin corelarea acestora
cu datele meteorologiei tradi]ionale.
Prognozele se realizeazã pe termen scurt
(mai pu]in de o zi), pe termen mediu (câte-
va zile) [i chiar pe un termen mai îndelun-
gat (câteva sãptãmâni), cu aproximãrile
corespunzãtoare.
Forma cea mai simplã prin care sunt
redate elemente meteorologice la un
moment dat [i prognoza acestora o repre-
zintã buletinul meteorologic (DOC 4).
TERMENI
Buletin meteorologic – text
cuprinzând informa]ii referitoare
la starea elementelor meteorolo-
gice la un moment dat [i la
evolu]ia probabilã în urmãtorul
interval de timp.
Element meteorologic – în-
su[ire (temperaturã, umezealã)
sau fenomen (precipita]ii, vânt)
ce caracterizeazã atmosfera la un
moment dat.
Front atmosferic – zonã de
separare a douã mase de aer cu
proprietã]i diferite.
Baric – termen referitor la
presiunea aerului.
Masã de aer – parte a atmos-
ferei, cu anumite proprietã]i ale
elementelor meteorologice care îi
conferã o anumitã omogenitate.
Anticiclon - zonã de presiune
ridicatã, unde aerul are tendin]a
de a avea un caracter divergent.
Ciclon – zonã de presiune
scãzutã (fa]ã de cea a regiunilor
din jur), unde existã tendin]a
aerului de a avea un caracter
convergent.
Izobarã – linie care une[te
punctele cu aceea[i presiune.
Situa]ie sinoptic\ – caracte-
risticile elementelor meteorolo-
gice pe un anumit spa]iu, la un
moment dat.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i cum este vremea
în acest moment, pe baza carac-
teristicilor prezentate în buletinul
meteorologic.
2. Realiza]i o previziune a
vremii, pe termen mediu
(una-douã zile) a evolu]iei ele-
mentelor meteorologice.
3. Descrie]i `n cuvinte proprii,
pe scurt, situa]ia sinoptic\ din
DOC 1, utilizând doar informa]iile
redate pe hart\.
DOC 1 Harta sinoptic\ [i tipurile principale de mase de aer (situa]ia teoretic\)
100
5 1020
D Izobare
Tipurile principale de mase 0
15
100 M Zone de presiune maxim\
de aer `ntâlnite pe glob sunt: 10 D Zone de presiune minim\
Front rece
– mase de aer arctic (A), cu
1005 D Front cald
variet\]ile sale: aer maritim arctic D

mP

mP
D Deplasarea maselor de aer
[i continental arctic; rece cald
– mase de aer polar (P), cu 1010 mP Mas\ de aer maritim polar
aer maritim polar [i continental mT Mas\ de aer maritim tropical
1015 Areale cu precipita]ii
polar;
– mase de aer tropical (T), cu
aer maritim tropical [i continen- 1010
M
tal tropical; M mT

0
102
– mase de aer ecuatoriale (E). M D 1020 1020
M 1015
D 0 1000 km

DOC 3 România – date climatice

DOC 2 Hãr]i sinoptice
Sta]ia Temp. Precipit.
Existã mai multe categorii de hãr]i sinop- mai rar referitoare la precipita]ii [i extrem de meteorologic\ medie medii
tice. Cele mai complexe sunt destinate analizei rar la aspectul câmpului baric. anual\ anuale
situa]iei meteorologice în institu]iile specia- Hãr]ile sinoptice profesioniste cuprind ele- (°C) (mm)
lizate, precum [i cele destinate zborurilor avioa- mente referitoare la câmpul baric, tipurile de Vf. Omu – 2,6 1 074
nelor. Caracteristici simplificate sunt redate în mase de aer, arealele cu precipita]ii, direc]ia [i Constan]a 11,3 382
hãr]ile cu o destina]ie [tiin]ificã generalã. Cele intensitatea vântului, temperaturi caracteristice. Bucure[ti 11,0 589
mai simple hãr]i sinoptice sunt acelea care sunt Reprezentãrile la nivelul globului asupra Gala]i 10,5 460
publicate în diferite cotidiene sau sunt folosite situa]iilor sinoptice au în vedere îndeosebi cir- Timi[oara 10,7 609
în emisiunile de televiziune. cula]ia aerului, pozi]ia diferi]ilor centri barici ([i Oradea 10,3 610
Aceste ultime hãr]i sinoptice, având ca evi- modificarea acestora), precipita]iile atmosferice Satu Mare 9,7 625
dentã destina]ie, prin intermediul mass-mediei, (sub forma unor areale) [i temperaturi caracte- Cluj-Napoca 8,4 581
un public mai pu]in avizat, sunt pe alocuri ristice. Sibiu 8,7 646
extrem de simple, cu informa]ie redus\, La nivelul continentelor, hãr]ile sinoptice Târgu Mure[ 8,7 603
cuprinzând îndeosebi elemente legate de tem- sunt influen]ate de scara la care sunt reprezen- Ia[i 9,5 532
peratura aerului (în douã momente ale zilei), tate [i de întinderea continentului. Suceava 7,4 578
Bac\u 9,0 557

DOC 4 Buletinul meteorologic – 24 martie 2007 PORTOFOLIU

În Bucure[ti
Astãzi. Cerul va fi temporar noros, iar vân-
tul va sufla slab [i moderat. Temperatura ma-
ximã va fi de 11 ... 12 grade, iar cea minimã va
fi de -1 ... 1 grad.
În ]arã
Astãzi. Cerul va fi variabil, cu unele
înnorãri ziua în sud [i sud-vest, unde [i vântul
va prezenta intensificãri temporare. Izolat la
munte, îndeosebi în Carpa]ii Meridionali, vor fi
precipita]ii slabe, predominant sub formã de
lapovi]ã [i ninsoare. Temperaturile maxime vor
fi cuprinse între 7 [i 15 grade, iar cele minime
Nota]i, în fiecare zi în care
între -3 [i 5 grade, u[or mai scãzute în depre- ave]i orã de geografie, elemen-
siuni. Noaptea [i diminea]a izolat se va produce tele caracteristice ale vremii din
cea]ã, îndeosebi în Transilvania. În zonele de- ziua respectivã (asemãnãtoare
luroase [i depresionare vor fi condi]ii de brumã. celor prezentate în buletinele me-
Mâine. În cursul zilei, vremea va fi în ge- teorologice). Aceste date urmea-
zã sã se refere la localitatea voas-
neral frumoasã, cu cerul variabil. Noaptea vor fi
trã [i nu la tot teritoriul ]ãrii. La
unele înnorãri, iar în Moldova, cu totul izolat,
sfâr[itul anului [colar, urmeazã
vor fi posibile precipita]ii slabe, mixte. Vântul sã aduna]i aceste date [i sã pre-
va sufla slab pânã la moderat. Temperaturile ciza]i, pe scurt, modul în care au
maxime vor fi cuprinse între 8 [i 16 grade, iar evoluat caracteristicile vremii.
cele minime între -3 [i 5 grade. Vor fi condi]ii de Preciza]i aceste modific\ri
cea]ã în zonele joase, îndeosebi `n cele din vest utilizând elementele referitoare
[i din centru. la interpretarea situa]iilor
sinoptice.

23
 2.6 HIDROGRAFIA EUROPEI {I A
2
cap.I
ROMÂNIEI – ASPECTE GENERALE
EUROPA
La dimensiunile continentului nostru,
hidrografia este influen]atã de pozi]ia
geograficã (prin caracteristicile elementelor
climatice), caracteristicile cantitative [i cali-
tative ale circuitului apei în naturã, de con-
figura]ia ]ãrmurilor [i de întinderea conti-
nentului. Aceste elemente determinã va-
rietatea [i caracteristicile domeniilor hi-
drosferei exterioare (mãri, fluvii, lacuri,
ghe]ari) în aceastã parte a Terrei.
OCEANE {I M|RI
Europa este înconjuratã de mãri [i de
oceane, care au caracteristici diferite. Masa
apelor oceanice [i maritime formeazã
împreunã hidrografia apelor exterioare
care înconjoarã Europa, spre deosebire de
apele continentale, interioare.
Influen]a cea mai importantã asupra
Europei o exercitã curentul Atlanticului de
Nord, care modificã elementele climatice
de bazã pe fa]ada vesticã a continentului,
influen]ând hidrografia interioarã (debitele
râurilor, regimul termic).
FLUVII {I RÂURI
Bazinele hidrografice principale sunt
orientate spre spa]iile înconjurãtoare:
Oceanul Arctic, Oceanul Atlantic [i mãrile
adiacente, Marea Mediteranã, Marea
Neagrã [i Marea Caspicã. În cazul Europei,
trebuie sã observãm cã bazinele hidro-
grafice cele mai întinse (Volga [i Dunãre),
care transportã [i cele mai mari cantitã]i de
apã, se varsã în mãri relativ izolate.
Principalele râuri [i fluvii (fig. 1, DOC 1)
au debite [i lungimi care sunt influen]ate
de aspectul general al continentului [i de
cantitatea precipita]iilor atmosferice.
LACURILE
Principalele categorii de lacuri din
Europa, dupã întindere [i modul de for-
mare, sunt:
 lacuri glaciare, situate în depresiunile
create de fo[tii ghe]ari cuaternari de calotã
24
(L. Ladoga, L. Onega etc.) sau în regiunile
muntoase cu glacia]iune alpinã (L. Geneva,
L. Garda, L. Como – cel mai adânc lac euro-
pean, 410 m);
 lacuri de baraj artificial (pe majori-
tatea fluviilor importante), cu acumulãri
mai mari pe Dunãre (L. Por]ile de Fier) [i
Volga (L. Rîbinsk etc.);
 lagune, limane maritime [i alte cate-
gorii de lacuri situate la ]ãrmul mãrii;
 diferite alte tipuri de lacuri, cu su-
prafe]e mai mici (în sare, în regiuni carstice,
lacuri tectonice, în regiuni vulcanice etc.).
GHE}ARI {I BANCHIZ|
Apa sub formã solidã este prezentã mai
ales în regiunile situate în partea de nord a
continentului, în Oceanul Arctic [i insulele
acestuia. Ghe]ari continentali (de calotã)
existã în Islanda, Svalbard, Novaia Zemlea,
iar ghe]ari montani în Alpi, Pirinei [i în
Scandinavia. Banchiza este frecventã în
mãrile Oceanului Arctic, îndeosebi în
Marea Albã.
ROMÂNIA
Hidrografia ]ãrii noastre este tangentã
Mãrii Negre (care o colecteazã integral) [i
cuprinde, ca ape continentale, Dunãrea, la-
curile, râurile interioare [i apele subterane.
Râurile interioare sunt organizate în
bazine hidrografice, reprezentate de râuri,
care se varsã direct sau indirect în Dunãre
(fig. 2).
Lacurile cuprind o mare varietate de
forme, dar au în general întinderi relativ
reduse. Cele mai întinse lacuri sunt sis-
temul lagunar Razim-Sinoie [i lacurile de
baraj hidroenergetic (L. Por]ile de Fier [i
Ostrovul Mare, pe Dunãre, L. Izvorul
Muntelui, pe Bistri]a etc.).
Apele subterane prezintã acumulãri
mari în regiunile de câmpie, iar în partea de
vest a ]ãrii au [i o componentã geotermalã.
TERMENI
Re]ea hidrograficã – totali-
tatea formelor pe care le are apa
pe un anumit teritoriu; acestea
sunt legate îndeosebi de aspectul
râurilor cu un caracter perma-
nent, organizate într-o „re]ea”.
Regim hidrologic – oscila]iile
debitelor [i ale nivelului apei
unui râu în cursul unui an.
Banchizã – suprafa]ã înghe-
]atã în mod permanent sau tem-
porar a mãrilor sau oceanelor.
Ape geotermale – ape de
adâncime, care au temperaturi ri-
dicate din cauza c\ldurii din in-
teriorul scoar]ei.
Calotã – volum de ghea]ã
asemãnãtor unui fragment din-
tr-o sferã, care a acoperit sau
acoperã continuu o întindere
continentalã.
Lagunã – lac format prin
bararea unui fost golf marin.
Endoreic – regiune f\r\
scurgere exterioar\.
ACTIVIT|}I
1. Explica]i cum influen]eazã
pozi]ia geograficã a unui teritoriu
caracteristicile calitative [i canti-
tative ale circuitului apei.
2. Grupa]i fluviile principale
reprezentate pe harta hidrogra-
ficã a Europei (fig. 1) pe urmã-
toarele bazine maritime [i ocea-
nice: Marea Caspicã, Marea Nea-
grã, Marea Mediteranã, Oceanul
Atlantic ([i Marea Nordului),
Marea Balticã [i mãrile Oceanului
Arctic.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
Capul Nord DOC 1

a
Us
po
lar
a rcti
c
O c e a n u l A rc t i c M. Barents

Pe
c io

Pe
Lungimea principalelor

ra

cio
60
°

ra
ã Pen. Kola
fluvii europene

Kem

Izm
Me

v
I. Islanda zen
i c
M a r e a

a
(km)

i
in
Pit
M. Albã

e
N o r veg i e i

d
Sk
ell

n
eft vi
a n t

D
e na

ic

a
On
de N

egd
otn
c

a
eg
ord

m
Vic
a

Ka
ul B
S
Ufa km

L.
lf
.

Go

On
e n

n a
ko
ega
Glo
A t l

Su
4000

P
e

ma
L. Ladoga
rid

Via

Vetluga
tk
eb

Da
Neva a Belaia

Unja
eH

a
Finic

m
Klar
Golful

Ka
I-l

a
. rra 3500

Volg
Str. Kat
M a r e a
Strkage

Su
l

I. Irlanda S

Oka

ra
Samara

tic
a
N o r d u l u i Dv

tland
non ina

tegat
a n u

Shan de

al
50° Ves 3000

al
I. Marea B
Iu

Ur
a t
Pen. are Neman

er
Britanie M

p
Ko
Don
Nipru

Oka
Tam

r
Ode
i sa 2500
O c e

c Vis
ais Note tu
Cal
Bu

Volga
la Pripet
Weser

na
Str. Des

gul
Marea Mânecii El
Rin

Warta
ba

de V
Pe
Bre n. Se Ma Od Nip

est
na in er ru Doneþ
tagn Mar n
Bu n 2000
Vltava

Marea Caspicã
Do
a

Loara gu
Vah ld
eS
Nis
Loara

ud
Vienne

Dunãrea tru
Golful Saôn
e Pr ma
Inn ut Ku
a
zov
Rin

Tis
ba

Biscaya
M. A 1500
Ra
n

Siret
Kuba
Ro

Dord e
o gn
ño

Mureº
Ga

Mi Iseré Drav Pen. Crimeea

ron

a
Ron

Pad
ne

Sava
Olt

40° Duero
P

ãrea 1000
Eb

Arno Dun M a r e a N e a g r ã
are
ru

Mo

Pen. I M. Liguricã
n

aA
T.ib

bericã
rav

Tejo
dr
ru

a
iat

Guadiana I. Corsica
I

C. Roca
icã

Mariþa
t

Baleare Marea P e n. B a l c a n i c ã
a

Jucar Str. Bosfor

I-le 500
Va
l

Guadalquivir Tirenianã ra
rd
i

rma
Str. Otranto

Seg ur
ar

Str
Ma
c

I. Sardinia .D
ard M.
ã
a

ane
C. Tarifa le
M

Str. Gibralt
are

ar a r A s i a
e
Str. Messina

aE

M a Marea 0
ge
e

Dun\rea
Elba
Rin
Nistru
Peciora
Don
Nipru
Ural

Volga
Ionicã Pen.
M

I. Sicilia Pelopones
0 200 400 600 800 1000 km e ã
d i I. Creta n I. Cipru
t e r a

Fig. 1 Europa – Harta hidrografic\

Debitele principalelor
fluvii europene
(m3/sec)
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28°
Bazine ale afluen]ilor
U P R secundari ai Dun\rii [i
C R A I N A E
rut

48° suprafe]e semiendoreice

Tisa
P

Ba
A

[
Jijia eu
.

TUR Tur Bazine hidrografice ale

Mara

Som L. Stânca -
Sir

râurilor care se vars\

Iza
Vi[

e[ Su Coste[ti
O
Mo

et

ce
e

T I S A m3/sec
I

`n lagunele [i limanele
u

av Sitn
ldo
Cra

LD

S\sar a a
Bis

M o Aurie

vi]a

ldo v a { omu maritime

tri]
sna

laj

Miletin
a

Suha

zu
S\l\u]a
S\

Ier Mare
OV
R

L\pu[ M are
P R U TJijia
l

Sectoarele Dun\rii:
8000
ul

u
rc\ S O M ESom {
e[

Mo

Ba So A Bazia[–Por]ile de Fier
Bis

A
ldo

Sire
Dorna

me Ozana Bah
A

i]a lui
ra
tri]

(Defileul Dun\rii)
va

[ Bistr Topoli]a
ag
a[ grij

t
Ne

47° {ie L. Izvorul

Alm A

Cri[ul Repede u Muntelui Jijia B Por]ile de Fier–C\l\ra[i

Cra
G

Mure[ (Lunca Dun\rii)

c\u

az
Bârl
ad 7000
Tarc\

Vaslui

Bic
Crasna
gan

Pru
c

ru
a

C C\l\ra[i–Br\ila (B\l]ile
Bis
Mi

eg
Iad

l Gurghiu
N

Some[u
Dr\

Cri[ul N
d
tri] azl\u

ul Cal
u

Racova Dun\rii)
Some[
a
e
ec

C R I { U R I
T

Tu

Iar Tro
[
lR

U
lod

D Br\ila–Marea Neagr\
As\
re

a
tov

tu
[u

Te [
m
Mu

Niraj
me

uz
Co

(Dun\rea maritim\) 6000

So

Olt

\ S Uz I R E T
va Mic
Mare

Cri[u Arie[ a
Berheci

l Alb RTârn
Cigher

M U Ea Mare {
Zeletin
dul

Mur Tro
Târnav tu
oro

a e[ [
Aranc [in
Hom

Ampoi
uz

46° Ca 46°
ru

ARANCA iu
ac
Oit

{u[i] A 5000
eg

re[
Bârlad

rtib a
lN
a

Mu Sec Hâ tna N
Vis

Olt

Sir
u

B eE G A a[ Pu
Râ

I
Cugir

ch Olt
et
a

Ve Bega Mil
Cern

Cibin A
Strei

a Tim a cov
eg O L T ârs
Sebe[

B i[ B R
i[

Po u Putn
Bu
Tim

Sad Râmnic
Pru

g\n u a C ul C hilia 4000

z\

i[ a
Bistra Est sc ra]
t

U
re

Bârzava de Bâ Siret
S\

Jiul R
Ma

L. Vidraru
Sl\nic
Câln\u
Vâlsan

rat
S

âu

T I M I {e est Lotru
ul

Râul Doamnei

Doftana
Topolog

eV Br\ila
D
Râ

l Târgului

iul d
Pra
Arge[

c J Bra]ul Sulina
Dâmbov

ra[ imi[ T
Teleajen

Teli
Re

hov

Ca Râul cov ]a Bra Sulina

Ni[
Dun\rea

3000
a

Ta
Jiu
E

Buz\u ]ul S
rn

i]a
a

CARA{
T i s ma u

45° fântu
Crico vul
Ce

l M\ci n
Ce

S\rata

45°
i]a
Olt

CERNA Ghe
rna
Motr

C\lm\]ui
Nera J a
I U A R G E { Ialom orgh
e
n

S\
Sla
R

Cotm
Gilort
na

i]a
g

NERA Arg
a]u

r
o lo

C
v

Br
Bah

o[
a

e[
at

op

Bazia[ u[
Olt

T
eana
Vedea

Sa
Jiu

tea bar
Cas imc

A I A L O M I } A mi]a 2000
e]

r \
B

Por]ile Dâ Cole
Ne
Ama

Ialo C
ajl

I mb ntin
ov

de Fier Ci Mo
ov a
radia

ea
Te

a g

i]a sti
or
a

le

A [te
gâ
n i]

a
orm

ce

B l ah VEDEA a or
r la

Canalul
Gl

Ol ]ul B
av
an
Drincea

Tes te] C\l\ra[i Bra Dun\re-

a

N e

Arge 1000
Bu

cio

M. Neagr\
Desn\]u

lui Câ Neajlov
c
rd

lni[ 44°
ea

tea
44°
Olt
Jiu
i

C\
a

lm\
]ui B 0
r e
Ved

0 20 40 60 80 100 km Dun\rea
e

Volga

B
Don
Vistula
Nipru
Rin

Dun\rea
Peciora
a

A
M a

U L I
G A R
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

Fig. 2 România – Re]eaua hidrografic\

25

2
cap.I
2.7 DUN|REA {I MAREA NEAGR|
DUN|REA
De[i este al doilea fluviu ca lungime [i ca
debit (dupã Volga), poate fi considerat\, din
punct de vedere al complexitã]ii
geografice, principalul fluviu european
(fig. 1, 3). Sub raportul traficului de mãrfuri,
cea mai intensã circula]ie se realizeazã însã
pe Rin. Pe glob, ocupã locul 24 ca lungime [i
locul 40 ca debit. Dunãrea strãbate Europa
Centralã de la vest la est, vãrsându-se în
Marea Neagrã printr-o deltã (Delta Dunãrii).
Dunãrea strãbate sau este tangentã teri-
toriului a 10 state europene (DOC 1).
Cursul Dunãrii se împarte în trei sectoare:
cursul superior (pânã aproape de Viena),
cursul mijlociu (de la Viena la Bazia[) [i
cursul inferior (de la Bazia[ pânã la vãrsare).
Cei mai importan]i afluen]i dupã debi-
tul de apã transportat de Dunãre sunt:
Sava, Tisa, Drava [i Inn. Debitul Dunãrii
cre[te de la 450 m3/s (la Regensburg) la
2 350 m3/s (la Budapesta) [i 6 480 m3/s (la
intrarea în Delta Dunãrii).
Pe cursul superior al Dunãrii existã un
sistem de canale care fac legãtura cu fluviul
Rin, iar pe cursul inferior a fost construit
canalul Dunãre-Marea Neagrã.
În ]ara noastrã, Dunãrea are mai multe
sectoare, astfel:
 sectorul dintre Bazia[ [i Por]ile de
Fier (Defileul Dunãrii), care reprezintã cel
mai important defileu din Europa; în
prezent, are aspectul unui adevãrat lac,
foarte lung, situat în amonte de barajul
hidrocentralei Por]ile de Fier;
 sectorul dintre Por]ile de Fier [i
Cãlãra[i (Lunca Dunãrii), cu o lã]ime mare
[i pantã redusã;
 sectorul Cãlãra[i-Brãila (Bãl]ile Dunã-
rii), cu o direc]ie sud-nord;
 sectorul cuprins între Brãila [i Marea
Neagrã (Dunãrea maritimã), care în
apropiere de Tulcea se ramificã în cele trei
bra]e principale ale deltei; pe acest sector
pot urca nave maritime pânã la Brãila.
26
TERMENI
Bazin hidrografic – suprafa]ã
de teren de unde î[i adunã apele
un râu sau fluviu.
MAREA NEAGR|
Dunãrea maritimã – por]iune
Marea Neagrã (fig. 2, 4) poate fi con- a Dunãrii pe care pot pãtrunde,
sideratã o mare de tip continental, fiind alãturi de navele fluviale, nave
semiînchisã [i înconjuratã din toate pãr]ile maritime.
de uscat. Legãtura cu Oceanul Planetar, Bilan] hidrologic – diferen]a
foarte dificilã, este realizatã prin strâm- dintre cantitatea de apã primitã [i
toarea Bosfor, Marea Marmara, strâm- cantitatea de apã cedatã.
toarea Dardanele, Marea Egee [i Marea Platformã continentalã –
por]iune a unei mãri situatã în
Mediteranã.
prelungirea uscatului, unde a-
Relieful Mãrii Negre cuprinde urmã- dâncimile se pãstreazã la valori
toarele trepte: foarte mici (0-200 m).
 platforma continentalã (0 … -200 m),
foarte dezvoltatã în partea de nord-vest, cu
aspectul unei câmpii submarine slab înclinate;
 abruptul continental (- 200 … - 2 000 m),
face legãtura cu partea centralã, formatã
din bazinul Mãrii Negre;
 bazinul Mãrii Negre (situat la
adâncimi mai mari de 2 000 m) este o
„câmpie” submarin\ întinsã [i netedã.
O caracteristicã a Mãrii Negre o repre-
zintã bilan]ul hidrologic pozitiv (provenit
din cantitã]ile de apã care ajung, prin fluvii
[i prin precipita]ii [i cele care se pierd, prin
evaporare [i transfer în zona Bosfor). Fig. 1 Dun\rea la Viena
Salinitatea cre[te u[or cu adâncimea, iar
în profil vertical, Marea Neagrã are douã stra-
turi suprapuse de apã (la suprafa]ã un strat
mai dulce [i în adâncime unul mai sãrat).
Vie]uitoarele sunt prezente în stratul de la
suprafa]ã. Mareele sunt foarte reduse, iar
curen]ii au un caracter ocazional, fiind deter-
mina]i de vânt. Existã [i curen]i de transfer
între Marea Neagrã [i Marea Mediteranã.
Litoralul românesc (144 km) se
desfã[oarã între Sulina [i Vama Veche,
având în partea de nord un ]ãrm jos, iar în Fig. 2 Marea Neagr\
partea de sud un ]ãrm mai înalt.
Pe baza acestor caracteristici putem
ACTIVIT|}I
aprecia cã Marea Neagrã este o mare unicã
pe glob. În timpul glacia]iunilor, nivelul 1. Explica]i formarea Deltei
Dunãrii prin caracteristicile flu-
acesteia era mai ridicat decât cel al
viului [i ale Mãrii Negre.
Oceanului Planetar (din cauza îngustãrii 2. Realiza]i câte o scurtã
din dreptul Str. Bosfor), iar o eventualã prezentare a sectoarelor Dunãrii
ridicare actualã a acestuia nu ar influen]a în Europa, folosind informa]iile
nivelul mãrii. redate pe hartã (fig. 1).
 9°
1. LIECHTENSTEIN 11° 13° 15° 17° 19° 21° 23° 25° 27° 29°

P O L O N I A

ian\
49°

c on
M-
M- 49°
C E H I A

]ii

ali
]ii J nt

an
u r a Fr

P
Beskizii Occide U

\d
l bi C
G

ure
\ Dun\rea Regensburg i A
E Su a b Bo a]i 2665
A

a
rp M-]ii Tatra Hron
R-]ii Jura Ulm r em
Lerh
Isa i Ca I A I
M-]ii a M M
A
rie a
B a v AInn
iei
O V Ai C N
L

Morava
P\dure P o d i [ u lN I Viena S talifer R
Neagr\ M-]ii Me a Carpa]i E
München
Al p i i
Linz Depr. Vien Bratislava Tis i P\d
uro[ P
P. A
Alp Enns
i o
ii Ba a-Bükk M
Salzburg M-]ii Matr

ei
variei Dun\rea Som C O
E

di
nns
t e[
a LD
s

[u
47° Budapesta
T E R 3797 I
L

1 A U S A e 47°

Pru
a
A l p i i Ta u e r n ny O

l M
rp
Tis
V

E o

t
ak VA

V
Mur a

a
} áb B

ol
]ii C â m p i a Chi[in\u

]i
R
I A M- Depresiunea

d
d e
ITAL I A

ov
i
Drava
U N G A R I A

ei
ali

Or
vanken colinar\
Unit\]i montane Alpii Kara

i a
P a n o n i c \

ent

ie nta
Sisteme montane [i mun]i SLOVENIA M-]ii Mecsek Mure[ R O M Â N I A

C â m p

cid
Depresiuni [i culoare intramontane Ljubljana Zagreb Drava
a Transilvaniei Gala]i

Oc
Unit\]i de dealuri [i podi[uri Câmpia Savei 2544
li
M

45°
Podi[ prealpin cu acumul\ri C R O SaA } I A ri d i o n a
li

]ii
i iM e
-]

va

rogei
Dun\rea
fluvio-glaciare (Podi[ul Bavariei) r pa ]

rpa
Ca etic

a g r \
n
tul G
i

BOSNIA

Dob
Dealuri m o n l G e t i c) Ialomi]a

Ca
Pie

â
i[u Bucure[ti m
i

Podi[ pe structuri carpatice {I Belgrad d

M

i[ul
(P

na
D HER}EGOVINA o

Dri
(Depresiunea colinar\ a Transilvanei)

Pod
Ved R
a

SE

Jiu
i M -] i i M a e

Olt
Podi[ pe structuri hercinice (Podi[ul et a l a ea
n C â m p i

N e
RB
i fer
r

k
Mora
n\

Timo
Dobrogei, Podi[ul Prebalcanic) a i Ruse
Du

IA
e

va
Podi[ pe structuri ale platformei Sarajevo
i 43°
a

r
Iske
est-europene (Podi[ul Moldovei) Pod Iantra n i
c
c

a
A i[ul
M-]ii Prebalca

r e
Unit\]i de câmpie d 2522 Kop i n a
l a n
r i a M-]ii Stara P
Câmpii [i culoare joase

dn
i a

M a
Sofia

ik
Capitale de state Limita bazinului 0 50 100 150 km t i B U L G A R I A
c \
Alte ora[e hidrografic 15° 17° 19° ALBANIA MACEDONIA
21° 23° 25° 27° 29°

Fig. 3 Bazinul Dunãrii

MOREP.
40°
28° 30° 32° 34° 36°
A
38° Lungimea Dun\rii pe sec-
LD R A I N Rostov pe Don
OV U C v DOC 1 toare [i propor]ia fiec\rui
A zo FEDERA}IA
R O

A sector din lungimea total\

e a 14
ar
46°
Odessa }ara Lungime Ponderea
M
M Â

Peninsula (km) (%)

RUS|
Crimeea Germania 420 15
Austria 370 14
N I A

Austria–
14
°
15°
Slovacia 25 1
44° Constan]a 1950
Slovacia–
2118 Soci Ungaria 230 8
IA

G Ungaria
E 330 11
AR

2042
Varna N E A G
E A R | Croa]ia–
O
BULG

A R Serbia
RG

M 130 4
42° 2137 Serbia 280 9
IA

2135
Sinop Serbia–
Batumi
16° România 210 7
T

Istanbul România–
A

Bulgaria 490 17
0 150 km U România 7
R C I 190
România–
Temperatura medie anual\ a apei (la suprafa]\) Porturi Moldova 0,1 –
Curen]i de suprafa]\ Ora[e România–
Nisipuri Sta]iuni balneoclimaterice Ucraina 185 7
Adâncimi Grani]e de stat Total 2860 100
Fig. 4 Marea Neagr\

ACTIVIT|}I
1. Identifica]i, pe harta bazinului Dunãrii (fig.1), alte elemente 2. Compara]i caracteristicile mãrilor situate în jurul Europei
geografice reprezentate decât cele redate în textul de mai sus [i (pe baza DOC 1) [i preciza]i specificul Mãrii Negre în raport cu
nota]i, pe o paginã separatã, informa]ia complementarã textului. acestea.

27

2
cap.I
2.8 ÎNVELI{UL BIOPEDOGEOGRAFIC
EUROPA
Zonele biopedogeografice se succed de
la SV spre NE, sub forma unor fâ[ii latitudi-
nale paralele. Zonele de vegeta]ie reflectã cel
mai bine aceastã dispunere de la SV la NE
(fig. 1). Vegeta]iei îi sunt asociate animale
caracteristice [i un înveli[ de soluri specific
(fig. 2), formând împreunã suportul biope-
dogeografic al mediului natural.
În extremitatea nord-esticã a continen-
tului existã o vegeta]ie de tundrã (cu
mu[chi, licheni [i vegeta]ie ierboasã adap-
tatã la frig). Aici predominã solurile negre
de tundrã.
Pãdurile de conifere (taiga) ocupã nordul
continentului, întinzându-se continuu din
Scandinavia pânã la Mun]ii Ural (iar de aici,
în continuare, în nordul Asiei). Taigaua
cuprinde conifere (molid, brad, pin) [i alte
specii cu frunze tot timpul verzi. În sudul
acesteia existã o fâ[ie continuã de pãduri de
amestec (conifere [i foioase). Predominã spo-
dosolurile, iar pe mari întinderi turbãriile.
Pãdurile de foioase caracterizeazã cen-
trul [i vestul continentului (Europa penin-
sularã). Sunt formate din arbori cu frunze
cãzãtoare (fag, stejar etc.). Predominã solu-
rile brune, cenu[ii [i argiluvisolurile.
Stepa [i silvostepa ocupã partea
sud-esticã a continentului (de la Dunãre la
Mun]ii Ural). Stepa tipicã are aspectul unei
benzi continui, din Bãrãgan pânã la Marea
Caspicã [i se caracterizeazã prin vegeta]ie
ierboasã, adaptatã la uscãciune. Solurile
predominante sunt molisolurile (cer-
noziomuri [i soluri bãlane).
Vegeta]ia mediteraneanã (situatã în ju-
rul Mãrii Mediterane) cuprinde arbori
caracteristici (stejar verde, stejar de plutã,
laur) [i tufi[uri cu arbu[ti (maquis [i garri-
ga). În prezent, pe mari suprafe]e sunt plan-
ta]ii de mãslini [i citrice. În aceastã regiune
existã soluri maronii, ro[cate [i terra rosa.
Pe mun]ii înal]i existã o vegeta]ie eta-
jatã, cu aspecte alpine la cele mai mari alti-
tudini (Alpi, Pirinei, Caucaz, Carpa]i).
28
ROMÂNIA
Urmãrind harta Europei (fig. 1), se
poate observa cã, în spa]iul carpato-pon-
to-danubian reprezentat de ]ara noastrã, se
interfereazã vegeta]ia caracteristicã Euro-
pei Centrale (cu pãduri de foioase) cu ve-
geta]ia caracteristicã Europei sud-estice,
ponto-caspice (reprezentatã de stepe).
Înveli[ul biopedogeografic al României
are o organizare latitudinalã [i o dezvoltare
verticalã. Din combinarea succesiunii lati-
tudinale (stepã, pãduri de foioase, pãduri
de conifere) [i dezvoltarea altitudinalã re-
zultã urmãtoarele zone de vegeta]ie (fig. 3):
 zona stepei [i silvostepei (condi]ionatã
de continentalismul climatic), ocupã spa]ii
în sud-estul ]ãrii, dar [i mici por]iuni din
Câmpia de Vest; stepa propriu-zisã are în
Câmpia Bãrãganului cea mai vesticã pozi]ie;
 zona de pãdure (între 200 [i 1 800 m)
este ordonatã altimetric, cuprinzând etajul
stejarului (200-500 m), etajul fagului
(500-1 200 m) [i etajul coniferelor (la peste
1 200 m), cu fâ[ii de tranzi]ie între acestea
(stejar-fag [i fag-conifere);
 zona alpinã (la altitudini mai mari de
1 800 m), cu un etaj subalpin [i unul alpin.
Clasele [i tipurile principale de soluri sunt
(fig. 4): molisoluri (cuprinzând soluri bãlane,
cernoziomuri [i soluri cenu[ii); acestea aco-
perã regiunile joase, de stepã, silvostepã [i
pãduri de stejar; argiluvisolurile (cu soluri
brun-ro[cate [i brune); caracterizeazã regiu-
nile joase cu substrat argilos; cambisolurile
(soluri brune [i brune acide); caracterizeazã
regiunile deluroase; spodosolurile (soluri
podzolice [i brune acide montane) sunt
specifce mun]ilor mijlocii [i înal]i.
În cazul solurilor, elementul cel mai im-
portant îl reprezintã gradul redus de
regenerare în timp. Distrugerea solurilor
nu este urmatã imediat de refacerea lor pe
cale naturalã. Factorul timp, care influen-
]eazã formarea solurilor, poate fi de ordinul
deceniilor sau chiar al secolelor.
TERMENI
Biogeografic – termen referi-
tor la vegeta]ie [i faunã.
Sol – forma]iune naturalã,
situatã la suprafa]a scoar]ei teres-
tre, formatã dintr-un amestec de
substan]e minerale, aer, apã [i
substan]e organice (transformate
în humus), în care î[i dezvoltã
plantele rãdãcinile [i care are o
proprietate denumitã fertilitate.
Biopedogeografic – termen
referitor la vegeta]ie, animale [i
soluri.
Azonal – fenomen biopedo-
geografic prin care un anumit
element nu se încadreazã în zo-
nalitatea latitudinalã.
Etajare – caracteristicã a în-
veli[ului biogeografic de a se mo-
difica în raport cu etajele de
altitudine.
Pedologic – termen referitor
la înveli[ul de sol.
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i, utilizând fig. 1,
modul de transformare a în-
veli[ului biogeografic, pe direc]ia
SV-NE a continentului [i preciza]i
cauzele acestei transformãri
diferen]iate.
2. Comparând hãr]ile vege-
ta]iei Europei [i a României (fig. 1
[i fig. 3), identifica]i trei elemente
de asemãnare [i trei elemente de
deosebire între caracteristicile
reprezentate.
 20° Ce 10° 0° 70 10° 20° 30° 40° 50° 60° 20° Ce 10° 0° 70 10° 20° 30° 40° 50° 60° v vvvvvvvvvvvv

rc u ° rc u ° v v v v
vvvv vvvvv vvvv

l po l po v
vvv vv vvv vvvvv
vvv vv vv vv vv v
lar a lar a
v
vvv vvvvvvvvvv
60

60
v v

rctic rctic
vvv v v v v vv vvvvvvvvvvv
°

vvv v vvv v

°
v v v v vvv v v v v v v v v vv vvv vv vvvvvv
v v vvv v
vvv v vvv v v v v v v v v v v v v v v vvv vvvvv vvv vv
v v v v v v v v vvv vv v vvv vvvvv vv
v v vvv v v v v vv v v v v v v
v v v v vvv v vvv v v v v v v vv v v v v v v v v v v vvv vvvvv v
v vv v v v v v v v v v v v v v vv v vv v v v v v v v v v
vvv v vvv v
v v vvv v vvv v v
v
v v
vvv v vvv v
v vv v vvv v vvv v
v v
vvv v
vvv v
vvv v
vvv v
v
v v v v
v v
v v

v v v

50° 50° v

v vv
v v v

40° 40°
Soluri brune [i cenu[ii-brune
(de semide[ert)
Soluri maronii-ro[cate
0 400 800 1200 1600 2000 km 0 400 800 1200 1600 2000 km mediteraneene
Psamosoluri
Vertisoluri
Tundr\ Step\ [i silvostep\ Soluri negre acide de tundr\ Spodosoluri [i luvisoluri
Rendzine
P\duri de conifere (taiga) Vegeta]ie xeromorf\ de semide[erturi Podzoluri Soluri brune acide montane
Soluri aluviale
P\duri de amestec (conifere, foioase) Vegeta]ie mediteranean\ Soluri humico-silicatice de paji[ti alpine Cernoziomuri tipice v v
vv v
vv Histosoluri (soluri turboase)
P\duri de foioase Vegeta]ia mun]ilor `nal]i Soluri brune luvice Soluri b\lane Solone]uri [i solonceacuri
Fig. 1 Europa – reparti]ia vegeta]iei naturale Fig. 2 Europa – tipuri de soluri
20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°
48° UT C R A I N A
isa RE Paji[ti [i tuf\ri[uri alpine Specii de stejar termofil
A
I [i subalpine
Prut

Some
PU

P\duri de cer [i gârni]\

Sir

[
Satu Mare
et

BL

P\duri de molid
R

Silvostep\
IC
A

Bis
tri] Amestec de fag cu
MO

a Mo Step\
47° Ia[i
G

ldo
Oradea va r\[inoase
LD

Vegeta]ie de lunc\
N

P\duri montane de fag (cu

OV

Cluj-Napoca
U

Vegeta]ie de stuf\ri[
A

Mure[
Târgu Mure[ paji[ti)
Mure[ P\duri colinare de fag [i Paji[ti meridionale cu
46° Arad
carpen sadin\
Olt
NA
Sire

AI
t

Prut

Timi[oara Sibiu P\duri de gorun [i carpen Paji[ti cu specii halofile

R
UC Planta]ii de salcâm
S

Gala]i Amestec de stejar cu alte

foioase
E

45°

Ploie[ti
R

Dâ
mb mi]a
Fig. 3 România – caracteristicile vegeta]iei actuale
ov Ialo
B

i]a
\
gr

Craiova BUCURE{TI
ea

Constan]a
I

Arge[ ea
Dun\r
Marea N
Olt

44°
Jiu
A

Dun\rea
0 20 40 60 80 100 km B U I A
L G A R

20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29° 30°

48°
U C R A I N A RE Molisoluri
PU Soluri b\lane Soluri brune acide
A

Some[
Cernoziomuri Soluri brune acide [i
B

Satu Mare
LI
I

Cernoziomuri cambice andosoluri

CA
R

Sire

Cernoziomuri argiloiluviale Spodosoluri

t
A

47° Mo Ia[i
Oradea ldo
MOL

va Soluri cenu[ii Soluri brune, feriiluviale,

G

Rendzine soluri brune acide [i podzoluri

N

Cluj-Napoca
Pseudorendzine, soluri Umbrisoluri
D O VA

U [ Bac\u
Mure Târgu Mure[
cernoziomoide [i soluri brune Andosoluri [i soluri brune
Prut

46° Arad Mure[

eumezobazice feriiluviale
Argiluvisoluri Soluri hidromorfe
Olt
NA
AI
Sire

Timi[oara Sibiu R Soluri brun ro[cate [i brun L\covi[ti [i soluri gleice

t

Bra[ov UC ro[cate luvice Soluri halomorfe

Gala]i
Br\ila Soluri brune luvice [i soluri Solone]uri [i solonceacuri
S

45° Buz\u

brune argiloiluviale Soluri neevoluate

E

Ploie[ti Luvisoluri albice Psamosoluri

âm mi]a
R

Ialo
D

bo
gr

vi]
a Cambisoluri Soluri aluviale
BUCURE{TI
ea
B

Craiova Arge[
Soluri brune eu-mezobazice, brune Vertisoluri
a N

44°
Dun\rea Constan]a
acide [i soluri brune luvice Vertisoluri
I

A
Jiu

Mare
Olt

Dun\rea
0 20 40 60 80 100 km
B U A R I A Fig. 4 România – clasele [i tipurile de soluri
L G

29

2
cap.I
2.9 RESURSE NATURALE
Resursele naturale pot fi clasificate în
func]ie de mai multe criterii (DOC 1).
EUROPA
Resursele mediului geografic au urmã-
toarele caracteristici:
 înveli[ul de soluri este favorabil prac-
tic\rii agriculturii pe cea mai mare parte a
continentului;
 în cadrul fondul funciar, predominã
terenurile arabile (34%), foarte extinse în
partea de est a continentului (unde ajung la
peste 50% din suprafa]a totalã);
 pã[unile naturale întinse caracte-
rizeazã îndeosebi nordul Europei;
 pãdurile (care ocupã 1/3 din întin-
derea continentului) sunt mai extinse [i
continui în partea sa de nord-est (unde se
întinde taigaua eurasiaticã);
 resursele de apã au un poten]ial ridi-
cat (datoritã regimului climatic), iar amena-
jãrile hidroenergetice [i pentru ameliora]ii
caracterizeazã principalele râuri europene
(Volga, Dunãre, Don, Rin);
 resursele piscicole ale Europei sunt
larg exploatate în ]ãri situate spre Oceanul
Atlantic (Islanda, Norvegia, Irlanda); aces-
tea caracterizeazã [i anumite mãri inte-
rioare, fluvii [i lacuri.
Resursele scoar]ei terestre (fig. 1) au
urmãtoarele caracteristici:
 resursele de huilã, de[i importante,
s-au diminuat sensibil; exploatãri semni-
ficative, dar mult mai reduse, existã în ba-
zinele tradi]ionale (Done]k, Silezia [i, mai
pu]in, Ruhr); unele exploatãri au fost dimi-
nuate (Ruhr) sau au fost închise (în Belgia);
 resursele de petrol sunt cantonate în
trei areale: Marea Nordului, `n zona Vol-
ga-Ural [i `n Câmpia Precaspicã;
 zãcãmintele de fier, în trecut foarte
importante, sunt exploatate în cantitã]i mai
reduse, pãstrându-se arealele tradi]ionale
(Ucraina, Federa]ia Rusã, Suedia);
 zãcãmintele de potasiu [i sulf sunt
semnificative la nivel mondial;
30
 rocile de construc]ie (marmurã [i gra-
nit îndeosebi) reflectã structura geologicã a
substratului.
ROMÂNIA
Resursele mediului geografic au urmã-
toarele caracteristici:
 terenurile arabile (cu 42% din totalul
fondului funciar) constituie principala re-
sursã naturalã a ]ãrii noastre; aceasta se
aflã, însã, într-un proces de diminuare,
cauzat de degradarea terenurilor [i de
cre[terea extensiunii altor utilizãri;
 în cadrul poten]ialului biogeografic,
men]ionãm extensiunea semnificativã a
pãdurilor (27%), a pã[unilor [i fâne]elor
(peste 30%); suprafa]a forestierã se aflã
însã, într-o diminuare acceleratã;
 resursele de apã au utilizãri com-
plexe, iar, dintre acestea, resursele hidroe-
nergetice au fãcut obiectul unor amenajãri
succesive (pe Bistri]a, Arge[, Dunãre, Olt
etc.); în partea de vest a ]ãrii, existã ape
geotermale.
Resursele scoar]ei terestre (fig. 2) au
urmãtoarele caracteristici:
 resursele de cãrbuni au o structurã
internã deficitarã (predominând lignitul),
de[i pot fi utilizate în viitor un timp îndelun-
gat; resursele de huilã s-au diminuat foarte
mult datoritã exploatãrii îndelungate;
 resursele de petrol sunt modeste (pro-
duc]ia acoperind 1/3 din necesarul actual),
ca rezultat al unei exploatãri tradi]ionale;
 resursele de gaze naturale (din care
1/4 gaze asociate petrolului [i 3/4 gaz
metan) constituie, în prezent, principala
resursã energeticã a ]ãrii noastre;
 minereurile feroase [i neferoase au,
pe ansamblu, dimensiuni modeste, chiar
dacã exploatarea unora (fier, cupru, aur) a
fost semnificativã în trecut;
 dintre substan]ele nemetalifere, sarea
constituie o resursã importantã pentru ]ara
noastr\;
 la acestea se adaugã rocile de con-
struc]ie (marmur\, calcar, granit).
TERMENI
Mediu geografic – ansamblul
elementelor naturale [i al celor
introduse de om, care alcãtuiesc
împreunã mediul de via]ã al soci-
etã]ii omene[ti.
Fond funciar – totalitatea te-
renurilor care pot avea o utilizare
economicã.
Hidroenergie – energia ape-
lor curgãtoare.
Huilã – cãrbune superior,
cocsificabil, cu o concentrare ma-
re de carbon.
Minereuri complexe – mine-
reuri care au în compozi]ia lor
mai multe metale neferoase
(cupru, plumb, zinc).
ACTIVIT|}I
1. Compara]i cele douã cate-
gorii de resurse (ale mediului [i
ale scoar]ei terestre), folosind
urmãtoarele criterii: gradul de
asigurare în timp, regenerabili-
tatea, influen]a asupra mediului
[i influen]a asupra dezvoltãrii
tehnologice.
2. Demonstra]i cã terenurile
arabile reprezintã principala
resursã naturalã a ]ãrii noastre [i
preciza]i consecin]ele economice,
financiare, tehnologice, sociale [i
administrative ale acestei con-
statãri din perspectiva evolu]iei
social-economice a ]ãrii în viitor.
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
Clasificarea resurselor naturale
rcu
l po 70°
DOC 1
60 lar
arct
° ic

U
Resursele naturale pot fi clasificate în raport
de mai multe criterii:
Gälivare

r
 dupã posibilitatea de regenerare a acesto-
ra, pot exista resurse regenerabile (care se refac

a
în circuitele de materie [i energie) [i neregene-

l
rabile (care nu se refac sau care se refac în inter-
Marea vale foarte mari de timp, la scarã geologicã);
50°
 dupã apartenen]a resurselor în cadrul
Nordului
Wales fiecãrei geosefere, pot exista resurse extraat-
Kursk
Ruhr mosferice, resurse ale atmosferei, litosferei,
Donbass biosferei;
Silezia  dupã modul de folosire, existã resurse
energetice (cu ajutorul cãrora se poate produce
40° energie), resurse de materii prime industriale [i
resurse agroalimentare;
 dupã locul de exploatare [i posibilitã]ile
de transport, pot fi resurse transportabile (sub-
0 1000 km stan]e minerale, lemn) [i netransportabile
(energia mareelor, a valurilor, solul);
 dupã criteriul durabilitã]ii, pot exista
Petrol C\rbuni superiori Minereuri de fier Minereuri neferoase resurse inepuizabile [i resurse epuizabile;
Gaze naturale C\rbuni inferiori Marmur\  dupã valorificarea economicã, resursele
pot fi ordonate conform unei scãri cuprinse
între resursele teoretice (care ar putea sã existe,
Fig. 1 Europa – resurse ale scoar]ei terestre având caracter ipotetic), cele mãsurate sau esti-
48° 21° 22° 23° 24° 25° 26° R
27° 28° 29°
mate [i cele exploatabile [i exploatate;
U
TisaC R A I N A 48°
 dupã pozi]ia lor [i apartenen]a la ele-
E
A

mentele mediului geografic, resursele pot fi si-

U

Suceava
I

Satu Mare
tuate în interiorul scoar]ei terestre (denumite
L
R

Baia Mare
IC

Ia[i
impropriu uneori „resurse ale subsolului”) [i
A

47° Pr
ut 47°
G

resurse situate la exteriorul scoar]ei terestre

MO

Oradea
Cluj-Napoca
N

Bi
str (denumite, prin antitezã, tot impropriu, „re-
LD

U i]a
Bac\u
surse ale solului”);
O VA

Arad
46°
46° Sub raportul explicãrii din punct de vedere
Timi[oara Sibiu geografic a rolului resurselor naturale în con-
A
Bra[ov Gala]i AIN textul economiei contemporane [i al apartenen-
Petro[ani CR
U ]ei spa]iale a acestora (precum [i pe baza unor
Arge[
S

45°
45° criterii dintre cele de mai sus), se pot distinge
E

Du Ploie[ti
douã categorii principale de resurse:
g r \

n\ Rovinari
R

Por]ile de
re Fier I
a Motru
Bucure[ti  resursele mediului geografic, cuprinzând:
B

Olt

Por]ile de
e a

Fier II
Constan]a
I

A fondul funciar, solurile, resursele biogeografice

N

44° Craiova Videle

n\rea 44°
(pã[uni, pãduri, resurse energetice [i piscicole),
a

Du
e

0 20 40 60 80 100 km Dun\re a
r

A resursele de apã, resursele secundare de ener-

a

B23° U L R26° I
G A
M

21° 22° 24° 25° 27° 28° 29°

gie (vânt, energie geotermalã), precum [i totali-
Gaze naturale Ape geotermale Bauxit\ tatea condi]iilor oferite de caracteristicile me-
Petrol Minereu de fier Sare diului pentru locuire [i realizarea activitã]ilor
Huil\ Mangan Granit economice;
Lignit Minereuri complexe Marmur\  resursele scoar]ei terestre, care cuprind:
C\rbune brun (Cu, Pb, Zn) Calcar resursele energetice (cãrbuni, petrol, gaze natu-
Hidroenergie Minereuri rale, minereuri radioactive), resurse minerale
auroargentifere Ora[e
(minereuri de fier, minereuri neferoase, sub-
Fig. 2 România – resurse ale scoar]ei terestre stan]e nemetalifere) [i roci de construc]ie.

31

ELEMENTE DE GEOGRAFIE UMAN|
3
cap.I
ALE EUROPEI {I ALE ROMÂNIEI
CARACTERISTICI GENERALE
Caracteristicile de geografie umanã ale
unui teritoriu, indiferent de întindere (con-
tinent, ]arã, regiune, unitate administra-
tivã), se referã la urmãtoarele componente:
popula]ia [i caracteristicile acesteia, a[ez\-
rile omene[ti, precum [i la diferitele aspecte
de geografie economic\, geografie politicã,
geografie socialã, geografie culturalã [i
administrativã.
Elementele comune principale ale
Europei sub aspectul geografiei umane
sunt: concentrarea demografic\, diversi-
tatea comunit\]ilor, sporul natural redus [i
bilan]ul migratoriu.
EUROPA
Europa este un teritoriu de locuire strã-
veche, intensificatã dupã sfâr[itul ultimei
glacia]iuni. Succesiunea unor civiliza]ii
(cretanã, minoicã, elenistic\, etruscã, celti-
cã, romanã, bizantinã, medieval\, modern\
[i contemporan\) a influen]at aspectul
actual al culturilor europene [i al civiliza]iei
mondiale actuale.
În prezent, Europa are o popula]ie
totalã de peste 700 milioane de locuitori
(incluzând [i popula]ia totalã a Federa]iei
Ruse), ceea ce reprezintã aproximativ 11%
din popula]ia totalã a Terrei, care este de
aproape 6,4 miliarde de persoane.
Continentul nostru cuprinde 44 de state
situate integral în cadrul sãu [i douã state
care se extind atât în Europa, cât [i în
Asia — Federa]ia Rusã [i Turcia — (fig. 1).
Popula]ia realã a Europei trebuie rapor-
tatã la teritoriul pe care îl luãm în conside-
ra]ie. În acest sens, existã mai multe
accep]iuni ale Europei ca entitate continen-
talã de geografie umanã (DOC 1):
 considerarea continentului nostru
pânã la limita sa estic\ natural\ (Mun]ii
Ural, fluviul Ural, Marea Caspicã, Mun]ii
Caucaz); în acest context este inclusã [i
partea europeanã a Federa]iei Ruse [i cea
europeanã a Turciei;
32
TERMENI
Geografie politicã – ramurã
[i preocupare a geografiei care se
ocupã cu studiul statelor (ca en-
 includerea, `n Europa, a `ntinderii [i a tit\]i teritoriale), a rela]iilor spa-
popula]iei integrale a Federa]iei Ruse, dar ]iale dintre acestea, precum [i cu
raporturile dintre state [i comu-
fãrã partea european\ a Turciei; aceastã ac-
nitã]ile umane.
cep]iune a reprezentat o idee proeminentã Geografie istoricã – preocu-
în urmã cu 3-4 decenii [i a fost denumitã pare [tiin]ificã de interferen]ã,
„Europa de la Atlantic la Pacific”; care î[i propune sã redea crono-
 considerarea continentului nostru ca o logic aspecte principale ale
grupare a 44 state situate integral pe teritoriul rela]iei dintre comunitã]ile uma-
acestuia; în acest caz, suprafa]a sa nu ar inclu- ne [i mediul lor de existen]ã.
de Federa]ia Rusã [i nici Turcia; Antropic – termen care se
 includerea `n continentul nostru a refer\ la om.
p\r]ii europeane a Federa]iei Ruse, dar fãrã
partea europeanã a Turciei;
 uneori, Europa este definit\ într-un
sens mai restrâns, cuprinzând ]ãrile
Uniunii Europene; în acest caz, Federa]ia
Rusã, Ucraina [i Belarus nu sunt incluse,
aceastã viziune fiind folositã mai mult sub
raport statistic;
 o parte a Europei o reprezintã Uniunea
Europeanã, frecvent prezentatã statistic în
ansamblul ei (în care nu sunt incluse ]ãri
europene care nu fac parte din UE).
ROMÂNIA
Din punct de vedere al geografiei
umane, România se caracterizeazã prin
anumite particularitã]i ale popula]iei, a[e-
zãrilor, organiz\rii administrativ-teritoriale
(fig. 2) [i activitã]ilor economice. Elementul
cel mai important îl reprezintã tipul de
popula]ie care locuie[te pe acest teritoriu.
Popula]ia României este formatã prepon-
derent dintr-o popula]ie neolatinã, situatã
în extremitatea esticã a acesteia. Deoarece ACTIVIT|}I
termenii de latinitate [i romanitate sunt 1. Urmãri]i harta politicã a
folosi]i în mod complementar (referindu-se Europei (fig. 1) [i identifica]i câte-
cu aproxima]ie la aceea[i realitate), prin va modalitã]i de grupare teritori-
situarea sa în partea esticã (orientalã) a alã a statelor europene precizând,
pentru fiecare op]iune, criteriul
acestei romanitã]i, teritoriul [i popula]ia
de grupare [i principalele state
pot fi reunite sub denumirea genericã de componente.
„romanitate orientalã”. 2. Alege]i una dintre accep-
Asem\n\tor restului continentului, ]ara ]iunile referitoare la Europa
noastr\ reprezint\ o concentrare uman\ (DOC 1) [i preciza]i care sunt ar-
semnificativ\, aflat\ `n prezent `n stagnare gumentele în favoarea sau
demografic\. împotriva acesteia.
 20°Ce 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu
l po
70° A M. Barents Cifrele de pe hart\
lar
60
°
Reykjavik arc
tic I Murmansk reprezint\:

F
1. LUXEMBURG

G
ISLANDA

I N
A 60°
M. Alb\ Arhanghelsk 2. MONACO

E
Marea

L A N D A
3. LIECHTENSTEIN

I
Norvegiei

ic
I-le Faerøe 4. SAN MARINO

tn
(Dan.) Trondheim
Ekaterinburg 5. VATICAN

Bo
Perm
c
6. Teritoriu apar]inând

E
R
F E D E R A } I A

.
I-le Shetland
i

G
(UK) Tampere FEDERA}IEI
t

U
O
rid Bergen Turku
HelsinkiSankt Petersburg RUSE
n

b Oslo
He I-le Orkney R U S |
e 7. REP. MOLDOVA
a

I-l

S
Ufa

N
Espoo Iaroslavl Kazan
t l

Glasgow
Tallinn
ESTONIA Nijni 8. Partea european\
Stockholm
Belfast
REGATUL UNIT Moscova Novgorod a TURCIEI
A

AL MARII Göteborg LETONIA

BRITANII
Marea Riga 9. SERBIA
IRLANDA DANEMARCA Marea
50° {I IRLANDEI DE Samara
Malmö Baltic\ LITUANIA 10. MUNTENEGRU
u l

Dublin NORD N o r d u l u i
Copenhaga Kaliningrad Vilnius Saratov 50°
Liverpool Manchester Gdansk 6 Minsk
Birmingham Hamburg
a n

OLANDA P O L O N I A Voronej
Londra Amsterdam Berlin Poznan Var[ovia BELARUS
Haga GERMANIA
Mânecii BELGIA Köln Volgograd
O c e

M area Wroclaw Harkov ORA{E:

Le Hâvre Bruxelles 1
Lódz Kiev Frankfurt
Praga Cracovia Lvov A 5–10 mil. loc.
Nantes Paris Luxembourg I N Astrahan
REP. CEH| U C R A
SLOVACIA Rostov 1–5 mil. loc.

Mar
Golful München Viena Bratislava 7 Dnepropetrovsk Done]k pe Don
FRAN}A Berna

ea
La Coruña Biscaya 3 Budapesta Ia[i Chi[in\u Krasnodar
Bordeaux Lyon ELVE}IA AUSTRIA Odessa M. Azov 500 000–1 mil. loc.

Ca
Oviedo Cluj-Napoca
Milano SLOVENIA UNGARIA ROMÂNIA

sp
Bilbao Torino 100 000–

ic\
Porto Toulouse Zagreb Timi[oara Groznâi
Marsilia Liublijana CROA}IA Sevastopol
40° Bucure[ti Constan]a 500 000 loc.
IA

Zaragoza 2 BOSNIA {I
Belgrad 40°
HER}EGOVINA Neagr\
AL

ANDORRA Monaco
M

Lisabona Madrid 4 Varna

ar

ea sub 100 000 loc.

9 Sofia
ea

Sarajevo
UG

Barcelona I.(Fr.)
Corsica
ar
Ad

Valencia Roma 10 BULGARIA M

ria
RT

S PA N I A e (Span.)
ALBANIA
tic

8
M

5 Tirana Skopje
le a r
\
ar

Istanbul
PO

Sevilla Ba Napoli
ea

MACEDONIA
Salonic a
Ti
I-le

i
IT
re

Malaga
AL
ni

I. Sardinia s
an

GRECIA Marea
A
IA

Egee
\

M a r e a Palermo Marea
Ionic\
Atena
Patras
M

I. Sicilia
0 200 400 600 800 1000 km
A f r i c a e MALTA t e r
I. Creta (Gr.) Iraklion
a n \
10°
d i 20° 30° 40°
0°

Fig. 1 Europa – harta politic\

22° 24° 25° 26° 27° 28°

48°
21° U 23°
CTis A Bucure[ti DOC 1 Accep]iuni ale Europei
a R A I N BOTO{ANI R capitala
Dorohoi E
Municipiu Popula]ie
A

Satu Mare Sighetu Marma]iei R\d\u]i

Europa
P

Suceava Boto[ani re[edin]\

MARAMURE{ (mil.loc.)
U

Carei
SUCEAVA
I

Pr

SATU MARE de jude]

B
ut

Baia Mare
Câmpulung Europa (+FRE,+TE) 713,8
L I

BISTRI}A-
R

Moldovenesc F\lticeni Municipiu

Zal\u N|S|UD Pa[cani Ia[i
Marghita
C A

Vatra Dornei IA{I Europa (+FRE,–TE) 703,6

A

47° 47°
Oradea S|LAJ
Dej Bistri]a Piatra Neam]
BIHOR Europa (–FRE,–TE)
G

Cluj-Napoca Gherla Topli]a

NEAM} Roman 696,2
M O

Salonta Câmpia Reghin Vaslui

Beiu[ CLUJ Gheorghieni Bac\u
N

Turzii Târgu Mure[ Hu[i Europa (–FRE,+TE)

Turda HARGHITA 615,7
L D O

MURE{ Miercurea-Ciuc BAC|U VASLUI

Aiud
U

Arad Târn\veni Bârlad Europa (+FRT,+TE) 749,3

A

ARAD Odorheiu Secuiesc Moine[ti One[ti

46° Brad ALBA Blaj
N

Media[ Sighi[oara 46°

VA

COVASNA Târgu Adjud Europa (+FRT,–TE) 728,8

I

Deva Alba Iulia SIBIU Tecuci

Timi[oara F\g\ra[ Sfântu Secuiesc
A

Lugoj Hunedoara Or\[tieSebe[ Sibiu Codlea Gheorghe VRANCEA

GALA}I Europa (+FRT,+TT) 813,8
R

BRA{OV S\cele
TIMI{ HUNEDOARA Foc[ani Gala]i
C

Caransebe[ Bra[ov
Petro[ani BUZ|U UE (28 ]ãri) 504,0
U

Re[i]a Lupeni Vulcan Câmpulung

45° Râmnicu Curtea de
PRAHOVA Râmnicu S\rat Br\ila Tulcea
CARA{- Târgu Jiu 45° (Popula]ia `n 2011)
Vâlcea Arge[ Câmpina Buz\u BR|ILA TULCEA
S E

SEVERIN Moreni Ploie[ti

GORJ VÂLCEA Târgovi[te
Abrevieri:
Or[ova Motru Urziceni
g r \

Drobeta- Dr\g\[ani
DÂMBOVI}A ILFOV IALOMI}ASlobozia
Pite[ti FRT – Federa]ia Rus\ (total,
R

Turnu Severin
Slatina ARGE{ BUCURE{TI Fete[ti inclusiv partea asiatic\)
B

MEHEDIN}I
N e a

C|L|RA{I Medgidia TT – Turcia (total, inclusiv

I

A OLT C\l\ra[i
Craiova TELEORMAN Constan]a
44°
DOLJ GIURGIU Olteni]a CONSTAN}A 44° Turcia asiatic\)
Caracal Ro[iori de Vede Giurgiu
Calafat Mangalia FRE – Federa]ia Rus\ (partea
a

B B\ile[ti Alexandria
re

0 20 40 60 80 100 km
Dun
\rea Turnu M\gurele a european\)
U I A M
21° 22° 23° 24° L G 25° A 26° R 27° 28° 29° TE – Turcia (partea european\)
UE – Uniunea European\
Fig. 2 România – harta administrativ\

33
 3.1 HARTA POLITIC| A EUROPEI
3
cap.I
ROMÂNIA CA STAT AL EUROPEI
În prezent, continentul nostru are 46 de
state. Dintre acestea, douã se aflã situate
atât în Europa, cât [i în Asia — Federa]ia
Rusã [i Turcia (DOC 1).
Se poate observa cã Federa]ia Rusã, de[i
ca întindere are o propor]ie mai mare a te-
ritoriul sãu în Asia, popula]ia acesteia este
concentratã foarte mult în spa]iul situat
pânã la Mun]ii Ural. De altfel ru[ii repre-
zintã, fãrã nicio îndoialã, un popor euro-
pean cu rãdãcini comune cu celelalte popu-
la]ii de origine indoeuropeanã.
De[i Turcia este mai mult un stat asiatic
(ca pozi]ie, întindere [i popula]ie), partea sa
europeanã a jucat un rol bine individualizat
[i foarte activ de-a lungul timpului în isto-
ria europeanã. Trebuie sã amintim, în acest
sens, cã în partea europeanã a Turciei ac-
tuale a existat ultimul teritoriu al Impe-
riului Bizantin [i capitala acestuia (Bizan],
apoi Constantinopol [i Istanbulul de
astãzi). Dimensiunea europeanã a Turciei
este subliniatã [i de aspira]iile acestui stat
de a intra în Uniunea Europeanã.
Existã state de mici dimensiuni (An-
dorra, San Marino, Vatican, Malta [i
Liechtenstein), dar care sunt considerate
entitã]i teritoriale care au caracteristici
statale. Dintre acestea, Republica San
Marino are cea mai veche organizare statalã
de tip republican (din sec. al XIII-lea), cu
mult înaintea Italiei sau a altor state.
Harta politicã a Europei s-a modificat
sensibil de-a lungul secolului al XX-lea [i a
suferit ultimele transformãri importante în
perioada anilor 1990, când au apãrut state
independente provenite din URSS: state
europene (Federa]ia Rusã, Ucraina, Belarus,
Republica Moldova, Estonia, Letonia, Litua-
nia); la acestea se adaugã cele trei ]\ri cau-
caziene (Armenia, Georgia [i Azerbaidjan) [i
cinci state central-asiatice. Alte ]\ri au
apãrut prin divizarea pa[nicã a Cehos-
lovaciei (Cehia [i Slovacia) [i prin dezmem-
brarea Iugoslaviei (Serbia [i Muntenegru,
Croa]ia, Bosnia [i Her]egovina, Macedonia,
Slovenia). Ultimele state europene desprinse
34
din Federa]ia Serbia [i Muntenegru sunt
Serbia [i Republica Muntenegru.
Anumite ]ãri europene au, în prezent,
teritorii extraeuropene care sunt depen-
dente de acestea, cum este cazul Fran]ei,
Olandei, Regatului Unit, Danemarcei.
În ultimii ani se observã o anumitã
tendin]ã de a include printre ]ãrile europene
[i ]ãrile din zona Caucazului (Azerbaidjan,
Georgia, Armenia). Cipru, care este un stat
asiatic ca pozi]ie, poate fi considerat un stat
european (bazat pe rela]iile cu Grecia [i
apartenen]a la Uniunea Europeanã).
Principalele caracteristici ale statelor
europene (DOC 5) aratã o mare diversitate a
acestora.
România este, prin pozi]ie [i caracteris-
tici, un stat european. Istoria [i geografia
istoricã a României aratã cã evolu]ia aces-
teia s-a realizat într-un context european,
chiar dacã anumite evenimente istorice i-au
fost mai pu]in favorabile. Teritoriul ]ãrii a
ajuns în forma actualã dupã anumite
evolu]ii (DOC 4). În cazul diferitelor state
europene, a existat un nucleu ini]ial, de la
care a început construc]ia statului modern.
În cazul României, un nucleu similar `l
reprezint\ Muntenia. Aceastã regiune este,
la origine, partea de nord a provinciei is-
torice denumitã }ara Româneascã (Va-
lahia) (DOC 2).
Defini]ia României ca stat include astfel o
componentã naturalã (carpaticã, danubianã,
ponticã, panonicã), locuitã de o popula]ie
care formeazã romanitatea orientalã.
Prin situarea sa într-un spa]iu care
reprezintã (prin Carpa]i [i Dunãre) o pre-
lungire a Europei Centrale, România poate
fi consideratã un stat central-european.
De[i, în anumite situa]ii, România este con-
sideratã ca o entitate care apar]ine, aparent,
Peninsulei Balcanice, prin pozi]ia ei la nord
de Dunãre [i prin identificarea sa cu arcul
carpatic nu poate fi consideratã, pro-
priu-zis, o ]arã balcanicã.
În prezent, România este organizatã în 41
de jude]e [i municipiul Bucure[ti (DOC 3).
TERMENI
Stat – unitate teritorialã cu
anumite caracteristici (întindere,
grani]ã, formã), bine definite
spa]ial [i recunoscute interna-
]ional, în care autoritatea politicã
internã î[i exercitã suveranitatea
asupra propriului teritoriu.
Capitalã – ora[ care concen-
treazã activitatea politicã, admi-
nistrativã [i decizionalã a unui
stat; aceastã activitate se poate
exercita [i în cazul unor teritorii,
provincii sau state care fac parte
din statele federale.
Frontierã – spa]iu de sepa-
ra]ie între douã ]ãri, situat în lun-
gul liniei de demarca]ie denumitã
grani]ã.
Stat federal – stat format din
mai multe unitã]i teritoriale com-
ponente, cu o anumitã autonomie
decizionalã fa]ã de autoritatea
centralã.
Stat na]ional – stat indepen-
dent în care majoritatea locuito-
rilor apar]in unei anumite na]iuni.
ACTIVIT|}I
1. Observa]i DOC 4 [i enu-
mera]i câte cinci state din urmã-
toarele categorii:
a. cele mai întinse;
b. cele mai populate;
c. cele mai mici ca `ntindere.
2. Pornind de la DOC 3 enu-
mera]i câte cinci jude]e din urmã-
toarele categorii:
a. cele mai întinse;
b. cele mai populate;
c. cele mai mici ca `ntindere.
DOC 1 State eurasiatice: Turcia, Kazahstan [i Federa]ia Rusã (2013) Popula]ia, suprafa]a, densitatea popula]iei
DOC 5 [i capitala principalelor ]\ri europene
Popula]ia Suprafa]a Densitatea (inclusiv Federa]ia Rus\ integral, Cipru) (2013)
Statul
(mil. loc.) (km2) popula]iei (loc./km2) Popula]ia Suprafa]a Densitatea
Statul Capitala
(mil. loc.) (km²) (loc./km²)
Turcia (total) 75 627 384 785 347 95
a) partea european\ 10 974 767 23 641 464 Albania 2,8 28 748 99 Tirana
b) partea asiatic\ 64 652 617 761 706 85 Austria 8,4 83 879 101 Viena
Belarus 9,5 207 600 46 Minsk
Kazahstan (total) 16 911 900 2 724 900 6 Belgia 11,0 30 528 362 Bruxelles
a) partea european\ 707 306 148 715 5 Bos. [i Her]. 3,8 51 210 75 Sarajevo
b) partea asiatic\ 16 204 594 2 576 185 6 Bulgaria 7,3 111 000 66 Sofia
Cehia 10,5 78 866 134 Praga
Cipru 0,8 5 896 143 Nicosia
Federa]ia Rus\ (total) 143 056 400 17 098 200 9
Croa]ia 4,4 56 594 78 Zagreb
a) partea european\ 108 506 351 4 238 500 26
Danemarca 5,6 42 900 131 Copenhaga
b) partea asiatic\ 34 550 049 12 589 700 3 Elve]ia 8,0 41 285 195 Berna
Estonia 1,3 45 227 30 Tallinn
Fed. Rus\ 142,8 17 075 400 8 Moscova
DOC 2 România [i regiunile sale istorico-geografice
Finlanda 5,4 338 430 16 Helsinki
Entitã]ile teritoriale de naturã istorico-geograficã (Muntenia, Transil- Fran]a 63,5 543 965 117 Paris
vania, Banat, Zarand-Cri[ana, Moldova, Bucovina, Maramure[, Oltenia, Germania 80,3 357 124 225 Berlin
Dobrogea) au gravitat spre spa]iul central al ]\rii, format din arcul Grecia 11,4 131 957 87 Atena
carpatic. Fixarea capitalei României (Bucure[ti) în capitala }ãrii Irlanda 4,6 70 280 65 Dublin
Române[ti (Muntenia) a avut ca efect cre[terea importan]ei relative a Islanda 0,3 102 750 3 Reykjavik
acesteia [i a regiunii înconjurãtoare în ansamblul organizãrii statului Italia 59,7 302 171 197 Roma
Letonia 2,1 64 560 32 Riga
român.
Lituania 3,0 65 300 46 Vilnius
Luxemburg 0,5 2 586 198 Luxemburg
DOC 3 Jude]ele României, date statistice 2011 Macedonia 2,1 25 713 80 Skopje
Malta 0,4 316 1 330 Valletta
Suprafa]a Num\rul de Suprafa]a Num\rul de
Jude]ul Jude]ul
locuitori
Moldova 4,0 34 483 118 Chi[in\u
(km2) locuitori (km2)
Muntenegru 0,6 13 810 45 Podgorica
Alba 6 242 370 083 Ialomi]a 4 453 285 469 Norvegia 5,1 323 800 16 Oslo
Arad 7 754 453 771 Ia[i 5 476 835 045 Olanda 16,8 41 543 404 Amsterdam
Arge[ 6 826 636 643 Ilfov 1 593 340 566 Polonia 38,5 312 680 123 Var[ovia
Bac\u 6 621 710 926 Maramure[ 6 304 508 773 Portugalia 10,7 92 212 116 Lisabona
Bihor 7 544 592 046 Mehedin]i 4 933 288 086 Regatul Unit 62,8 242 520 259 Londra
Bistri]a-N\s\ud 5 355 316 460 Mure[ 6 714 578 578 România 21,4 238 391 90 Bucure[ti
Boto[ani 4 986 442 416 Neam] 5 896 557 981 Serbia 9,8 88 361 112 Belgrad
Bra[ov 5 363 599 706 Olt 5 498 456 576 Slovacia 5,4 49 040 111 Bratislava
Br\ila 4 766 354 043 Slovenia 2,1 20 270 102 Ljubljana
Prahova 4 716 808 104
Buz\u Spania 46,0 505 906 91 Madrid
6 103 475 983 Satu Mare 4 418 362 536
Suedia 9,5 447 420 21 Stockholm
Cara[-Severin 8 520 317 674 S\laj 3 864 239 534 Ucraina 45,5 603 500 75 Kiev
C\l\ra[i 5 088 310 112 Sibiu 5 432 426 181 Ungaria 9,9 93 030 107 Budapesta
Cluj 6 674 692 819 Suceava 8 553 708 764
Constan]a 7 071 724 746 Teleorman 5 790 391 136 DOC 4 Momentele principale în formarea statului
Covasna 3 710 221 419 Timi[ 8 697 620 042
Dâmbovi]a Momentele principale în formarea statului actual sunt:
4 054 528 922 Tulcea 8 499 243 336
Dolj  existen]a unei popula]ii predominant romanice în
7 414 696 774 Vaslui 5 318 445 563
Gala]i
aceastã parte a Europei (cu origini în provincia romanã
4 466 604 596 Vâlcea 5 765 404 595 Dacia), pãstratã continuu pe spa]iul de locuire;
Giurgiu 3 526 278 863 Vrancea 4 857 388 526  unirea Munteniei cu Moldova (1859), formând România
Gorj 5 602 374 233 Bucure[ti 238 1 924 299 în sens ini]ial, urmatã de integrarea Dobrogei (1878);
Harghita 6 639 323 820  unirea tuturor teritoriilor române[ti într-un stat unitar
Hunedoara 7 063 456 166 Total 238 391 21 355 849
(1918) [i formarea României moderne;
(INS, Popula]ia României pe localit\]i, 2011)  fixarea grani]elor actuale, dupã al Doilea Rãzboi Mondial.

35
 3.2 POPULA}IA {I CARACTERISTICILE EI
3
cap.I
GEODEMOGRAFICE
EUROPA
Popula]ia actualã a Europei este aproxi-
matã la 700 milioane locuitori, luând în
considera]ie extensiunea continentului ca
entitate naturalã.
În statistici se considerã cã popula]ia
acesteia este de 726 milioane locuitori (prin
includerea popula]iei Federa]iei Ruse, dar
fãrã popula]ia pãr]ii europene a Turciei).
Aceastã situa]ie presupune un continent de
45 de state, în care este inclusã ca popula]ie
[i Federa]ia Rusã.
Reparti]ia popula]iei pe continente [i
evolu]ia acesteia (DOC 2) sugereazã pon-
deri [i modificãri u[or de identificat. Existã,
`n acest document, [i aprecieri asupra
evolu]iei popula]iei pe continente pânã la
jumãtatea acestui secol.
Reparti]ia geograficã a popula]iei î[i
gãse[te o expresie graficã intuitivã în harta
densitã]ii popula]iei (fig. 1, fig. 2).
Pe ]ãrile componente existã valori
diferite, între limite largi, ale densitã]ii
popula]iei (fa]ã de media europeanã, care
este de 65 loc./km2). Aceste valori nu in-
dicã propriu-zis densitatea realã a po-
pula]iei, ci uneori reflectã mai mult dimen-
siunea teritorialã a ]ãrilor (DOC 3). Den-
sitatea popula]iei are semnifica]ie pentru
]ãri care au suprafe]e aproximativ egale.
Structura pe grupe de vârst\ indicã,
pentru Europa, areale cu popula]ie relativ
îmbãtrânitã [i areale cu popula]ie pro-
por]ional mai tânãrã. Pe ansamblu însã,
continentul european se caracterizeazã
printr-o pondere mare a popula]iei în
vârstã de peste 60 de ani.
Sub raportul structurii profesionale a
popula]iei pe ramuri economice, existã
diferen]e importante între partea centralã [i
cea vesticã (unde predominã popula]ia din
domeniul serviciilor) [i estul continentului
(unde cele trei domenii — agriculturã,
industrie, servicii — au propor]ii apropiate
între ele).
36
ROMÂNIA
De-a lungul secolului al XX-lea, atât
popula]ia Europei, cât [i cea a României
s-au dublat numeric.
Popula]ia actualã a României este de
21,7 milioane locuitori, mai micã cu 1,4 mi-
lioane decât în anul 1989, când a avut va-
loarea maximã de 23,1 milioane locuitori.
Cauza diminuãrii numerice a popula]iei în
ultimul deceniu o reprezintã scãderea
accentuatã a sporului natural (care a avut
valori negative) [i a bilan]ului migratoriu
negativ.
Valorile sporului natural sunt reparti-
zate diferen]iat pe teritoriul ]ãrii; cele mai
mici valori (care ajung la -6 … -8 ‰) se
înregistreazã în sudul [i sud-vestul ]ãrii, iar
cele mai mari (în sens relativ, deoarece sunt
în realitate foarte mici, dar pozitive 1-2 ‰),
se înregistreazã în partea de nord-est [i
nord a ]ãrii.
Densitatea popula]iei (fig. 3) aratã o
reparti]ie inegalã a acesteia pe teritoriul
]\rii noastre, cu valori ridicate în jurul ora-
[elor foarte mari.
Structura popula]iei pe na]ionalitã]i
indicã o predominare importantã a celei de
na]ionalitate românã (aproape 90%), urma-
tã de cea de na]ionalitate maghiarã (6,6%) [i
alte grupuri na]ionale sau etnice (DOC 1).
În prezent, popula]ia urbanã a depã[it
55% din popula]ia ]ãrii.
Asemãnãtor altor state europene,
România se aflã în faza finalã a tranzi]iei
demografice.
Pentru ]ara noastrã, cea mai numeroasã
genera]ie este cea nãscutã în perioada
1967-1968. Contingentul anului 1967 a avut
peste 1/2 milioane persoane (550 000 per-
soane). Numeric este cel mai mare contin-
gent din istoria României.
TERMENI
Tranzi]ie demograficã – fe-
nomen demografic de trecere a
popula]iei dintr-un stadiu în care
sporul natural este foarte ridicat
(cu natalitate [i mortalitate mare)
spre un stadiu în care sporul na-
tural este redus (cu o natalitate [i
mortalitate scãzute).
Contingent – numãr de per-
soane nãscute în acela[i an.
Politicã demograficã – an-
samblu de mãsuri luate de un stat
pentru a-[i asigura o cre[tere
demograficã în acord cu obiec-
tivele sale de dezvoltare pe ter-
men lung.
Densitatea popula]iei – ra-
port `ntre numãrul de locuitori [i
o anumitã suprafa]ã.
ACTIVIT|}I
1. Compara]i evolu]ia nume-
ricã a popula]iei pe continente [i
preciza]i elementele constatate.
Analiza]i proiec]ia evolu]iei nu-
merice a popula]iei pânã în 2050.
2. Preciza]i trei cauze ale scã-
derii popula]iei ]ãrii noastre din
anul 1992 pânã în prezent.
3. Analiza]i modalit\]ile de
reprezentare cartografic\ a den-
sit\]ii popula]iei Europei (fig. 1,
2) [i preciza]i care dintre acestea
este mai obiectiv\.
 20°Cer 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
cul
po

60
°
lar
a rctic
DOC 1 Structura na]ional\ a popula]iei României la recens\mintele din:

ic
1977 1992 2011
nt
la
Na]ionalitate Nr. persoane % Nr. persoane % Nr. persoane %
At

Total 21 559 910 100 22 760 449 100 19 042 936 100
l
nu

50°

Români 18 999 565 88,1 20 352 980 89,4 16 869 816 88,6
ea
Oc

Maghiari 1 713 928 7,9 1 620 199 7,1 1 237 746 6,5
Rromi 227 398 1,1 409 723 1,8 619 007 3,2
40°
Marea Neagr\ Germani 359 109 1,6 119 436 0,5 36 884 0,2
Alte na]. 259 000 1,3 257 811 1,2 279 483 1,5
Marea
Me
0 2000 km d it
eran
\ DOC 2 Evolu]ia popula]iei pe continente în ultimele douã secole
peste 200 loc./km2 100 - 150 loc./km2 sub 50 loc./km2
Continent 1800 1850 1900 1950 2000 2010 2050
150 - 200 loc./km2 50 - 100 loc./km2
Europa* 203 276 408 547 701 719 628
Fig. 1 Harta densit\]ii medii a popula]iei statelor europene
20°Cer
cul
po lar
a rctic
10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60° Asia 635 809 947 1 402 3 789 4 195 5 268
60
°

Africa 107 111 133 321 805 1 017 1 766

ic
nt

America de
la
At

Nord [i 7 26 82 172 480 538 650

Central\
l
nu

50°
ea
Oc

America de
24 38 74 167 340 389 750
Sud
40°

Marea Neagr\ Australia [i

2 2 6 13 31 38 46
Oceania
Marea
Me
0 2000 km d it TOTAL 978 1 262 1 650 2 521 6 050 6 896 8 910
eran
\
peste 200 loc./km2 150 - 200 loc./km2 50 - 150 loc./km2 sub 50 loc./km2
* inclusiv Federa]ia Rus\
Fig. 2 Harta densit\]ii popula]iei europene
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 29°

U C R A I N A peste 500 loc./km2 Grupele de densitate ale statelor

48° DOC 3
250-500 loc./km2 europene*
Satu Mare Boto[ani
Suceava 100-250 loc./km2
A

Baia Mare
1. peste 200 loc./km2 5 ]\ri
I

50-100 loc./km2
R

Zal\u Ia[i
A

47° Oradea
Bistri]a
25-50 loc./km2
2. 150-200 loc./km2 3 ]\ri
G

Piatra Neam]
N

Cluj-Napoca Roman sub 25 loc./km2

Vaslui 3. 100-150 loc./km2 12 ]\ri
U

Turda Târgu Mure[

Bac\u
P. A 4. 50-100 loc./km2 13 ]\ri
Arad Bârlad RE DOV
OL
46° Alba Iulia One[ti
Media[
Deva Sfântu Gheorghe M 5. sub 50 loc./km2 13 ]\ri*
Timi[oara
Lugoj NA
Hunedoara Sibiu
Foc[ani Gala]i R AI * inclusiv Federa]ia Rus\
UC
Petro[ani Bra[ov
Br\ila
Re[i]a Râmnicu Vâlcea Tulcea
S

45°
Buz\u
Târgovi[te
Târgu Jiu Ploie[ti
E

r\

Drobeta- Pite[ti
R

N eag

Turnu Severin Slobozia

Slatina
B

C\l\ra[i Constan]a
BUCURE{TI
Craiova
ACTIVIT|}I
ea

44°
I

Alexandria Giurgiu
ar
A

Analiza]i reparti]ia geograficã a

0 20 40 60 km
B U L G A R I A popula]iei `n Europa (fig. 1) [i `n România
(fig. 3) [i preciza]i cauzele pentru care
Fig. 3 Harta densit\]ii popula]iei aceasta nu este uniformã.

37

3
cap.I
3.3 SISTEMUL DE ORA{E AL EUROPEI
Sistemul actual de ora[e al Europei este
rezultatul unor transformãri succesive.
Mult timp ora[ele europene au fost cele mai
mari din lume (Roma, în Antichitate,
Constantinopol, în Evul Mediu, Londra, în
epoca modernã).
Cele mai vechi centre urbane au apãrut
în jurul Mãrii Mediterane (Atena, Roma,
Marsilia). În Evul Mediu se dezvoltã ora[ele
hanseatice (Anvers, Brugges, Hamburg,
Bremen), cele din bazinul mediteranean
(Bizantium — Constantinopol, Genova,
Vene]ia), precum [i alte ora[e cu o impor-
tan]ã crescândã (Paris, Kiev, Moscova,
Londra, Cracovia, Praga, Viena, Milano).
Sub aspectul fizionomiei ora[elor euro-
pene, se poate observa cã, pe lângã ora[ele
care au avut o evolu]ie determinatã de
modificãri organice, existã ora[e pe care
[i-au pus amprenta dezvoltãrile teritoriale,
economice [i de locuire, proprii concep]iei
dirijiste centralizate, de tip socialist; acest
lucru este vizibil într-un numãr mare de
ora[e din ]ãrile foste socialiste, în care
cartierele noi de locuin]e au un caracter
uniformizator.
În prezent, re]eaua urbanã a Europei
cuprinde o situa]ie diversificatã sub rapor-
tul structurii interne a zonelor func]ionale
[i al func]iilor economice pe care le `n-
deplinesc ora[ele (DOC 1).
Ierarhia principalelor aglomera]ii eu-
ropene (DOC 2) este dependentã de modul
în care sunt definite acestea.
Majoritatea ora[elor mari pot fi definite
prin cel pu]in trei forme teritoriale de bazã:
ora[ul propriu-zis, ora[ul [i localitã]ile
urbane satelit, aglomera]ia (sau conurba]ia)
urbanã.
Astfel, ora[ul Paris are 2,2 milioane lo-
cuitori, cu zona administrativã înconjurã-
toare aproape 4 milioane locuitori, iar
aglomera]ia urbanã ajunge la 11,3 milioane
locuitori.
38
În acest context, ierarhia urbanã poate fi
foarte diferitã în raport cu arealul pe care `l
lu\m în considera]ie.
În prezent, aglomera]ia urbanã Mos-
cova este consideratã, frecvent, principala
entitate urbanã europeanã.
Dacã apreciem c\ ora[ul Istanbul este
unul european (deoarece este situat în
partea europeanã a Turciei), este de
a[teptat ca în urmãtorul deceniu sã devinã
[i cel mai mare sub raport demografic.
În cazul unor conurba]ii (Rin-Ruhr,
Ranstad, Katowice), popula]iile ora[elor
componente sunt comparabile între ele,
dimensiunea demograficã fiind apreciatã
pentru întregul teritoriu pe care îl ocupã.
În cazul României, re]eaua urbanã are o
ierarhie internã, care poate fi observatã
analizând harta principalelor ora[e (fig. 1)
[i dimensiunile demografice ale ora[elor
mari (DOC 3).
Prin dimensiunea demograficã, ora[ul
Bucure[ti poate fi considerat centru urban
mare la nivel european, cu anumite carac-
teristici de metropolã regionalã pentru
aceastã parte a Europei.
Se observã cã, în cazul re]elei urbane a
]ãrii noastre, existã câteva ora[e care au un
rol proeminent prin influen]a asupra terito-
riului înconjurãtor (Timi[oara, Cluj-Na-
poca, Ia[i, Craiova, Constan]a, Bra[ov,
Gala]i, Bacãu, Ploie[ti, Oradea).
Dezvoltarea ora[ului capitalã [i a altor
ora[e mari a avut o influen]ã negativã
asupra ora[elor mijlocii, mici [i foarte mici,
care [i-au pierdut unele func]ii economice
[i [i-au limitat evolu]ia urbanã.
Un fenomen foarte interesant pentru
ultimii ani (dupã recensãmântul din 2002)
îl constituie scãderea demograficã `n cele
mai multe ora[e ale ]ãrii.
TERMENI
Habitat urban – ansamblul
condi]iilor de locuire a teritoriu-
lui unui ora[, cuprinzând carac-
teristicile sale naturale [i cele
derivate din existen]a ora[ului [i
a activitã]ilor sale economice.
Func]ie economicã – activi-
tate economicã sau socialã pre-
dominantã, pe care o îndepli-
ne[te un ora[.
Structurã func]ionalã – mo-
dul în care sunt reprezentate
diferitele func]ii economice [i
sociale pe care le desfã[oarã un
spa]iu urban.
Zone func]ionale – zone sau
areale ale ora[ului în care pre-
dominã o anumitã activitate eco-
nomicã sau socialã.
Hanseatic – genera]ie [i tip
de ora[e-porturi apãrute în Evul
Mediu la Marea Nordului, care
au dezvoltat un comer] maritim
important în aceastã regiune [i au
fost reunite într-o asocia]ie ur-
ban-comercialã denumitã „Liga
Hanseaticã”.
ACTIVIT|}I
1. Preciza]i ce elemente, în
afara dimensiunii demografice,
pot fi luate în considera]ie în
definirea importan]ei unui ora[.
2. Men]iona]i câteva modi-
ficãri recente (din ultimul dece-
niu) pe care le-a]i observat în
ora[ul vostru, referitor la evolu]ia
sa economicã, demograficã [i la
cea edilitarã.
DOC 1 Tipuri func]ionale de ora[e
Func]iile predominante ale ora[elor  func]ia comercialã (care a stat la baza prezentã în toate ora[ele mari, este mai
au origini [i explica]ii istorice, pãstrân- dezvoltãrii unor ora[e, cum au fost Ge- pregnantã în cazul unor ora[e europene cu
du-se [i în aspectul actual. Uneori, însã, nova, Leipzig, Vene]ia, Anvers, Lyon, tradi]ii în acest sens (Cambridge, Oxford,
aceste func]ii s-au transformat foarte ra- Cracovia); Heidelberg);
pid în ultimele decenii, înlocuindu-le pe  func]ia industrialã (foarte importan-  func]ia administrativã [i politicã este
cele ini]iale, care au contribuit la dezvol- tã pentru ora[e cum ar fi Manchester, caracteristicã tuturor capitalelor, precum [i
tarea ora[elor (de exemplu, regiunea Birmingham, Essen, Katowice, Done]k, unor ora[e cu semnifica]ie regionalã;
urbanã Rin-Ruhr). Acest fenomen s-a Torino);  func]ia financiarã (mai importantã la
transmis [i aspectului urban al acestora,  func]ia culturalã, semnificativã pen- nivel global în cazul ora[elor Londra,
func]ia ini]ialã fiind doar un element de tru toate ora[ele mari (Viena, Roma, Paris, Zürich, Frankfurt);
geografie istoricã. Floren]a, Sankt Petersburg), dar eviden-  func]ia portuarã, cu deosebitã
]iatã în cazul unor ora[e mici (Salzburg, tradi]ie pentru ora[ele europene (Ham-
În prezent, ora[ele pot avea mai multe Bayreuth); burg, Rotterdam, Liverpool, Gdansk,
func]ii, cum sunt:  func]ia universitarã, de asemenea Constan]a etc.).

DOC 2 Principalele aglomera]ii urbane europene (2012) DOC 3 Principalele ora[e ale României (2012)
Ora[ul }ara Popula]ia (mil. loc.) Num\r Num\r Num\r
Ora[ul Ora[ul Ora[ul
Istanbul Turcia 13,7 loc. loc. loc.
Bucure[ti 1 924 299 Pite[ti 148 264 Suceava 86 282
Moscova Federa]ia Rusã 13,5
Cluj-Napoca 309 136 Arad 147 992 Târgu Jiu 78 553
Paris Fran]a 12,1 Timi[oara 303 708 Sibiu 137 026 Piatra Neam] 77 393
Londra Regatul Unit 8,3 Ia[i 263 410 Bac\u 133 460 Târgovi[te 73 964
Madrid Spania 6,0 Constan]a 254 693 Târgu-Mure[ 127 849 Foc[ani 73 868
Sankt Petersburg Federa]ia Rusã 5,3 Craiova 243 765 Baia Mare 114 925 Bistri]a 70 493
Gala]i 231 204 Buz\u 108 384 Tulcea 66 708
Ruhr Germania 4,7
Bra[ov 227 961 Boto[ani 100 899 Re[i]a 65 509
Berlin Germania 4,3
Ploie[ti 197 542 Satu Mare 94 948 Slatina 63 524
Atena Grecia 3,2 Oradea 183 123 Râmnicu-Vâlcea 92 573
Kiev Ucraina 2,8 Br\ila 168 389 Drobeta-Turnu Severin 86 475
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

48°
U C R A I N A
RE

Dorohoi BUCURE{TI – 1,5–2 mil. loc.

A

Sighetu Marma]iei R\d\u]i

Suceava
P.

Satu Mare Ora[e cu 150 000-350 000 loc.

I

Boto[ani
Carei Baia Mare Bor[a
R

Ora[e cu 80 000-150 000 loc.

M

F\lticeni
Pa[cani Ia[i
A

Zal\u
OL

47° Oradea Dej

Ora[e cu 40 000-80 000 loc.
G

Bistri]a Piatra Neam] Roman

Cluj Napoca
DO

Reghin
Ora[e cu 20 000-40 000 loc.
N

Vaslui
Turda Târgu Mure[ Hu[i
U

Bac\u Ora[e cu 10 000-20 000 loc.

VA

Moine[ti
Miercurea Ciuc
Câmpia Turzii Târn\veni
Com\ne[ti Tg. Ocna Bârlad
Arad
Aiud
Media[ Odorheiu Ora[e sub 10 000 loc.
46° Alba Iulia Sighi[oara
Secuiesc One[ti

NA
Timi[oara Deva Sfântu Gheorghe Tecuci
Sibiu Sunt nominalizate ora[ele cu o popula]ie
Lugoj
Sebe[
I
RA
Cugir
Hunedoara
F\g\ra[ S\cele
Gala]i mai mare de 25 000 de locuitori.
UC
Petrila Z\rne[ti Foc[ani
Caransebe[
Re[i]a Vulcan
Petro[ani Câmpulung
Bra[ov Râmnicu
S\rat
Buz\u
S

Lupeni
45° Curtea Câmpina Br\ila
Târgu Jiu de Arge[ Tulcea
Râmnicu Moreni B\icoi
E

Drobeta- Vâlcea Mioveni Târgovi[te Ploie[ti

Turnu Motru
r\
R

Severin Pite[ti
Slobozia
Neag
B

Fete[ti
Craiova Slatina
BUCURE{TI
N\vodari
ACTIVIT|}I
I

Ro[iori de Vede
44° Medgidia
Utilizând harta alãturatã (fig. 1) [i
ea

Olteni]a C\l\ra[i
A

Caracal Alexandria Giurgiu Constan]a

ar

Mangalia
legenda acesteia, preciza]i caracteristici-
M

Turnu M\gurele

0 20 40 60 km le re]elei urbane care rezultã în exclusi-

B U L G A R I A vitate din aceste informa]ii.
Fig. 1 M\rimea demografic\ a ora[elor (2012)

39
 3.4 ANALIZA GEOGRAFIC| A UNOR ORA{E:
3
cap.I
LONDRA, PARIS, VIENA, MOSCOVA
LONDRA
Capitala Regatului Unit (fig. 1) este si-
tuatã în sud-estul ]ãrii, într-o pozi]ie aparent
excentricã fa]ã de teritoriul acesteia, dar care
s-a dovedit în timp foarte favorabilã.
Situarea acesteia în apropierea estuaru-
lui fluviului Tamisa (unde mareele au o
puternicã influen]ã) a favorizat dezvoltarea
unei func]ii portuare care, completând
importan]a economicã, a fãcut posibilã afir-
marea ora[ului ca un centru de importan]ã
mondialã, îndeosebi în perioada coordo-
nãrii imperiului colonial britanic.
Nucleul ora[ului are origini în Antichi-
tate (Londinium), dar cunoa[te o dez-
voltare deosebitã când a devenit capitalã [i
port al celei mai mari puteri maritime a
lumii. Un timp îndelungat (între 1800-1950)
a fost cel mai mare ora[ de pe glob.
Industriile ini]iale, care î[i au originea în
timpul revolu]iei industriale, au fost
amplasate în interiorul ora[ului, dar, de
curând, acestea au fost transformate [i delo-
calizate în spa]ii situate la distan]e mai mari.
În prezent, se distinge ca un centru finan-
ciar, economic [i politic de primã mãrime în
cadrul re]elei urbane mondiale [i a „ora[ului
global”. Din perspectiva ora[ului Londra, ca
metropolã de dimensiuni mondiale, intensi-
tatea legãturilor cu alte ora[e diferã fa]ã de
apropierea geograficã.
PARIS
Situat asemãnãtor Londrei, într-o
pozi]ie aparent excentricã, Parisul este con-
siderat nucleul originar al Fran]ei [i ele-
mentul determinant al formãrii teritoriale a
statului francez.
Originile sale urbane se regãsesc tot în
Antichitate, unde ora[ul ini]ial era situat în
partea centralã a Parisului (Île de la Cité).
Mult timp a fost principala metropolã co-
mercialã [i culturalã a Europei.
În prezent, func]ia culturalã [i turisticã
joacã un rol foarte important. Activitã]ile
industriale au fost dezvoltate îndeosebi în
exterior; în ultimii ani s-au dezvoltat teh-
40
nopoli de inova]ie [tiin]ificã [i industrialã.
Forma ora[ului aratã dezvoltarea ra-
diar-concentricã, pornind din zona cen-
tralã. Este, în prezent, un mare centru
financiar [i de comunica]ii (DOC 1).
VIENA
Ora[ul Viena este strâns legat pozi]ional
[i ca evolu]ie de situarea în zona de ie[ire a
Dunãrii din sectorul sãu superior unde,
încã din timpul Imperiului Roman, a
apãrut o a[ezare cu func]ii militare [i
administrative (Vindobona). Dezvoltarea
ora[ului a fost realizatã în timpul în care
era capitala Imperiului Habsburgic [i con-
centra activitã]i de organizare [i adminis-
trare a unui teritoriu mult mai întins decât
teritoriul na]ional actual al Austriei.
Peisajul urban al Vienei este influen]at
mult de prezen]a Dunãrii, care i-a imprimat
direc]iile de dezvoltare a re]elei urbane
interioare [i a func]iilor sale economice. În
prezent, Viena începe sã exercite o influ-
en]ã crescândã asupra spa]iului sud-est
european. Este atât un centru cultural
recunoscut, cât [i unul financiar regional.
MOSCOVA
Apari]ia [i dezvoltarea unui centru
urban important (fig. 2) în aceastã parte a
continentului este rezultatul rolului pe care
l-a avut ora[ul feudal ini]ial în concentrarea
eforturilor de organizare statalã a popu-
la]iilor slave din aceastã parte a lumii.
Condi]iile climatice deosebit de aspre
nu au împiedicat însã fixarea [i dezvoltarea
ora[ului în aceastã pozi]ie, precum [i dez-
voltarea sa importantã din ultimele douã
secole. Aceste condi]ii au avut chiar un rol
favorabil în diferite rãzboaie, teritoriul
ora[ului neputând fi ocupat.
Cãile de comunica]ie radiare sugereazã
oportunitatea pozi]iei în controlarea admi-
nistrativã a unui spa]iu extins.
Chiar dacã are o pozi]ie excentricã în
cadrul Federa]iei Ruse, reprezintã un „loc
central” pentru partea sa europeanã.
TERMENI
Ora[ global – termen care
desemneazã ansamblul de ora[e
mari ale lumii contemporane,
legate prin linii aeriene, infor-
ma]ii [i comunica]ii.
Delocalizare – transferul in-
dustriilor din zonele interioare
ale ora[elor în exteriorul acestora.
Zonã func]ionalã – zonã in-
dividualizatã distinct pe harta
unui ora[, care reflectã func]iile
economice ale teritoriului respec-
tiv.
Func]ie urbanã – rolul pe
care îl are o anumitã caracteris-
ticã a ora[ului în re]eaua de a[e-
zãri [i în teritoriul înconjurãtor.
Hinterland – regiune situatã
în jurul unei localitã]i sau al unei
regiuni.
Zonã func]ionalã – zonã in-
dividualizatã distinct pe harta
unui ora[, care reflectã func]iile
economice ale teritoriului respec-
tiv.
Func]ie urbanã – rolul pe
care îl are o anumitã caracteris-
ticã a ora[ului în re]eaua de a[e-
zãri [i în teritoriul înconjurãtor.
ACTIVIT|}I
Realiza]i un text despre un
anumit ora[ pe care îl cunoa[te]i
mai bine (din ]arã sau din Euro-
pa), în care sã preciza]i: pozi]ia
geograficã, elemente demografice
[i istorice, activitã]i urbane, eco-
nomice [i comerciale, structura [i
organizarea internã, influen]a în
teritoriu, particularitã]i urbane.
 Marea Londr\
Milton A1 0 10 20 30 40 km
Keynes „centura verde”
M1
Stevenage ora[e satelit
Welwyn c\i ferate
Hemel Harlow
Hempstead autostrad\
Hotfield M11

M40 M25

M25 Basildon
Tamisa
M4

Bracknell
M25 M20
M3 M25 M26 M20
N
40 km
M23
Crawley
Fig. 1 Planul
ora[ului Londra
Fig. 2 Moscova
DOC 1 Utilizarea planului unui ora[ (Paris)
Clichy
Pantin
Courbevoie La Chapelle
Levallois-
Perret Muzeul {tiin]ei
Montmartre [i Tehnicii
Neuilly- ^
Le Pre-St-
s-Seine ^
Sacre-Coeur Gervais
Les Batignolles Geoda
Puteaux
Palatul Pia]a Clichy Gara de
na

Congreselor
Se

Nord

Arcul de Gara Gara

de Est Les Lilas
Triumf St. Lazare Belleville
Pia]a Opera
Ch. de Gaulle ^
Elysee
P\durea Boulogne
Grand Palais Bursa Pia]a ^
Menilmontant
Pia]a Republicii
Concorde Palatul
Pia]a
Tuileries Regal Bagnolet
Trocadero Centrul Cimitirul
Piramida
Palatul Turnul Adunarea Georges Pere-Lachaise
Chaillot Eiffel Na]ional\ Pompidou
Prim\ria
Câmpul Domul Invalizilor Louvre Pia]a
Casa Radio- General\ Charonne Montreuil
lui Marte Muzeul Bastiliei
Fran]a Opera
{coala Orsay Notre-Dame Paris-
Militar\ Bastilia
na

Palatul Sorbonna Vincennes

Se

Auteuil Luxembourg
Turnul Gr\dina Gara
Stadionul Grenelle Montparnassse Pantheonul Botanic\ Lyon
Parc des St-Mande^
Se

Princes Gara Gara

na

Montparnasse Austerlitz Palatul Sporturilor

Vaugirard

Pia]a Denfert- Bercy

Boulogne-
Billancourt Rochereau Pia]a P\durea Vincennes
Italiei Biblioteca
Na]ional\
Issy-les-Moulineaux Vanves Fr. Mitterand
Charenton-le-Pont
Malakoff Ora[ul
0 2 km universitar
Montrouge Ivry-s.-Seine

Planul ora[ului Paris

În anumite situa]ii, îndeosebi când ne
aflãm într-un alt ora[, trebuie sã avem
posibilitatea ca, pe baza planului acestuia,
sã ne putem deplasa eficient dintr-o parte
în alta. Pe planurile turistice (cum este [i
cel de mai sus al ora[ului Paris) sunt
reprezentate o serie de obiective semnifica-
tive, cãile rutiere [i, uneori, mijloacele de
transport. Orientarea planului permite sã
fixãm pozi]ia strãzilor, a cartierelor [i a
obiectivelor urbane în raport de punctele
cardinale. Scara de propor]ie sugereazã
distan]ele, iar mãrimea obiectelor
reprezentate este propor]ionalã cu cea din
realitate. Trebuie sã fim aten]i, deoarece
re]eaua de strãzi este redatã într-un mod
esen]ializat [i selectiv. În mod similar, pen-
tru orice alt ora[, utilizarea planului tre-
buie sã porneascã de la în]elegerea legen-
dei, orientarea strãzilor, ordinele de
mãrime [i distan]ele.

41
 3.5 ANALIZA GEOGRAFIC| A UNOR ORA{E:
3
cap.I
BUCURE{TI, CONSTAN}A, TIMI{OARA
BUCURE{TI
Pozi]ia geografic\ a Bucure[tiului, `n par-
tea sudic\ a ]\rii, este una excentric\ `n cadrul
teritoriului. Aceast\ pozi]iei a ora[ului Bucu-
re[ti are `ns\ un caracter central din punct de
vedere al func]iilor economice, administrative
[i din punct de vedere geografic.
Evolu]ia teritorial\. Ora[ul ini]ial `[i are
originea `ntr-o por]iune central\ a perimetru-
lui s\u (zona Pia]a Unirii – Pia]a Sfântul
Gheorghe); `n acest perimetru a fost mutat\
capitala }\rii Române[ti de la Târgovi[te, pen-
tru a fi mai u[or supravegheat\ de turci,
prezen]i `n raiaua Giurgiu. De la acest nucleu
central, ora[ul s-a dezvoltat teritorial `n mai
multe etape. ~ntre 1920 [i 1940 a fost amenajat
râul Colentina, (creându-se salba de lacuri situa-
te pe acesta) [i s-a dezvoltat edilitar (fig. 5).
~n perioada contemporan\ (fig. 1, 6), ora[ul
s-a extins teritorial prin construirea unor
cartiere noi (Drumul Taberei, Titan, Militari,
Berceni, Colentina etc. – fig. 4) pe terenuri
libere sau pe spa]ii semiurbane cu cl\diri joase.
Caracteristicile economice actuale [i
infrastructura; de[i nu are resurse importante
`n apropiere, ora[ul concentreaz\ aproape 1/5
din produc]ia industrial\ a României.
Infrastructura ora[ului (re]eaua de cana-
lizare, alimentare cu ap\, energia electric\,
re]eaua de drumuri, mijloace de transport)
este realizat\ la un nivel satisf\c\tor.
Func]iile [i zonele func]ionale. Ora[ul
Bucure[ti are multiple func]ii `n cadrul terito-
riului na]ional: administrativ\, comercial\,
industrial\ (par]ial diminuat\ `n ultimul dece-
niu), cultural\ [i universitar\, reziden]ial\, de
transport (feroviar, rutier, aerian) [i, ca o sin-
tez\ a acestora, func]ia geografic\ de ora[
polarizator al teritoriului ]\rii.
Poten]ialul demografic. Capitala Ro-
mâniei, pe o suprafa]\ restrâns\ (238 km2), are
o popula]ie de aproape 2 milioane locuitori.
Cu aceast\ popula]ie, se situeaz\ pe locul 90 `n
lume [i poate fi considerat un ora[ mare.
42
TERMENI
Semiurban – por]iune
dintr-un ora[ (cartier) care nu are
CONSTAN}A totalitatea caracteristicilor urba-
ne, având elemente care îl asea-
Ora[ul Constan]a (fig. 2, fig. 7) reprezint\ mãnã mai mult cu localitã]ile
pentru re]eaua urban\ a României cel mai bun rurale.
exemplu de dezvoltare teritorial\ rapid\, de Infrastructurã urbanã – sis-
cre[tere economic\ [i de organizare ra]ional\ temul de strãzi, clãdiri, canali-
zare, comunica]ii, mijloace de
a spa]iului urban interior. Prin cre[terea func-
transport, noduri, re]ele, dotãri,
]iilor sale economice legate de pozi]ia geogra- care asigurã func]ionalitatea unui
fic\ [i activitatea de transport maritim, ora[ul ora[.
a c\p\tat o baz\ economic\ nou\, care a atras
dup\ sine transformarea spa]iului urban.
Dezvoltarea `n imediata apropiere a unor acti-
vit\]i economice complementare (petrochimie
`n zona Midia, industrie chimic\ la N\vodari,
activit\]i economice noi `n lungul canalului
Dun\re-Marea Neagr\, portul nou Constan]a
Sud-Agigea) [i altele a f\cut ca ora[ul s\ se
extind\ func]ional `n teritoriu. Utilizarea
falezei, amenajarea unor spa]ii anterior nefo-
losite, construirea sta]iunii Mamaia (inclus\
ora[ului) au permis acestuia o dezvoltare re- Fig. 1 Bucure[ti
lativ armonioas\. ~n perspectiva dezvolt\rii
durabile, apar o serie de aspecte noi, cum ar fi:
tranzitarea unei p\r]i din petrolul exploatat `n
jurul M\rii Caspice, dezvoltarea capacit\]ii
portuare, apari]ia unor localit\]i-satelit, dez-
voltarea func]iei culturale [i comerciale.
TIMI{OARA
Timi[oara (fig. 3) are o pozi]ie special\ `n
cadrul re]elei urbane a ]\rii prin aceea c\ este
cel mai important ora[ din partea de vest, este
Fig. 2 Constan]a
foarte cunoscut la nivel interna]ional (ca loc de
origine a revolu]iei din decembrie 1989), are o
anumit\ diversitate cultural\ [i etnic\, o pu-
ternic\ baz\ economic\ [i o organizare radi-
ar-concentric\ bine cunoscut\. La acestea se
adaug\ restructurarea mai rapid\ a activit\]ilor
economice `n raport cu noile exigen]e. Ca ele-
mente de perspectiv\ care ]in de dezvoltarea
durabil\ a ora[ului, men]ion\m: reamenajarea
centrului istoric, conservarea spa]iilor verzi,
alimentarea cu ap\, reciclarea de[eurilor
urbane [i industriale, precum [i ameliorarea
re]elei de transporturi interna]ionale. Fig. 3 Timi[oara – zona central\
 Anul Popula]ia
OTOPENI 1859 121 000
MOGO{OAIA 1910 369 428
1930 639 040
1948 1 041 807
1966 1 360 684
1977 1 807 239
CHITILA 1982 1 979 076
VOLUNTARI
Bucure[tii 1997 2 027 521
Noi
Avia]iei
2000 2 009 200
2002 1 921 751
Tei
Colentina
CHIAJNA Giule[ti
Floreasca Obor
Fig. 5 Bucure[ti – imagine din perioada inter-
belic\
Pantelimon
Militari Cotroceni
Drumul
Taberei Titan
Vitan
Rahova
Ferentari V\c\re[ti

Berceni POPE{TI
LEORDENI

BRAGADIRU

M|GURELE
JILAVA
0 8 km

zona central\ zone reziden]iale localit\]i exterioare drumuri

cu construc]ii vechi [i str\zi principale
zone [i platforme industriale lacuri
areale cu blocuri
zone verzi zone comerciale noi c\i ferate
(cartiere noi)
Fig. 4 Zonele func]ionale ale ora[ului Bucure[ti Fig. 6 Bucure[ti – imagine contemporan\

Lacul DOC 1 Constan]a – specificul urban

M

Siutghiol Mamaia zone reziden]iale

zon\ comerical\ [i administrativ\ Imaginea portului [i planul ora[ului
a

zone industriale [i de depozitare

Lacul zona portuar\ Constan]a sugereazã legãtura foarte strânsã, în cazul
r

Tomis T\b\c\riei ora[ului Constan]a, între aspecte exte-

zone verzi
Nord
rada portului rioare [i func]iile economice. Activitã]ile
e

artere urbane principale portuare sunt, în cazul ora[ului Constan]a,

limita perimetrului construit
a

c\i ferate semnificative, fiind între]inute de o infra-

Anadalchioi
Tomis
alte spa]ii structurã corespunzãtoare (docuri, dane,
I−III
limita administrativ\ a ora[ului chei, macarale, depozite). Forma [i dez-
3
N

Centru
Zone industriale [i de depozitare: voltarea ora[ului [i-au avut originea în
Coiciu
Peninsula 1. Zona industrial\ Palas portul antic; de aici porneau drumurile pe
e

2. Zon\ de depozite produse uscat care au imprimat forma re]elei de

petroliere
SN strãzi, iar mai târziu forma ora[ului.
a

2 3. Zon\ de depozite [i industrie

1
local\
g

Viile Noi SN {antier naval ACTIVIT|}I

r

km 5
1. Explica]i reparti]ia principalelor zone
func]ionale ale ora[ului Bucure[ti, utilizând
\

fig. 4.
0 1 km
2. Urm\ri]i planul ora[ului Constan]a [i
identifica]i principalele elemente reprezen-
Fig. 7 Zonele func]ionale ale ora[ului Constan]a tate.

43
 3.6 ACTIVIT|}I ECONOMICE –
3
cap.I
CARACTERISTICI GENERALE
EUROPA
Europa reprezintã regiunea de origine
[i dezvoltare a economiei moderne. Aceas-
ta se bazeazã pe importante tradi]ii manu-
facturiere, dezvoltate în anumite regiuni
(îndeosebi în Flandra: la Amsterdam,
Anvers [i Bruges) [i în câteva ora[e (Lyon,
Praga, Milano).
În secolele al XVII-lea [i al XVIII-lea se
realizeazã trecerea de la activitatea manu-
facturierã la economia bazatã pe dez-
voltarea industrialã.
La începutul secolului al XVIII-lea, are
loc „revolu]ia industrialã”, cu origini în
Anglia Centralã, care s-a extins dup\ aceea
în toat\ Europa, în mai pu]in de jumãtate
de secol.
Structura economicã a Europei, pe cele
trei componente principale (sectorul pri-
mar, secundar [i ter]iar) aratã o pondere
relativ redusã a agriculturii (5%), o pondere
importantã a industriei (28%) [i predo-
minarea serviciilor (67%).
Aceste cifre sunt aproape identice cu
cele din America anglo-saxonã (SUA [i
Canada), ceea ce aratã similitudinea celor
douã economii.
Industria europeanã a cunoscut în
cursul unui deceniu (1995-2005) o cre[tere
globalã de aproximativ 15% (cu o medie
anualã de 3-4 %), dar cu diferen]e mari pe
]ãri (de la ]ãri care au înregistrat cre[teri de
20%, la ]ãri care au sta]ionat sau chiar au
scãzut).
Agricultura s-a remarcat printr-un pro-
ces de concentrare (sub forma unor ferme
cu suprafe]e crescânde), prin intensificarea
exploatãrii fondului funciar, specializarea
produc]iei [i integrarea agroindustrialã.
În prezent, în Europa existã mai multe
concentrãri industriale (fig. 2).
Europa este `n prezent o mare concen-
trare financiar-bancarã (fig. 1), de transpor-
turi [i telecomunica]ii [i principala regiune
turisticã a lumii.
44
ROMÂNIA
}ara noastrã se caracterizeazã prin di-
feren]e sensibile fa]ã de situa]ia medie a
Europei.
Existã o serie de elemente comune, cum
ar fi: utilizarea timpurie [i extensivã a
huilei pentru siderurgie, dezvoltarea ex-
ploatãrii petrolului [i a petrochimiei [i vari-
etatea ramurilor industriale.
Diferen]ierile se referã la structura
internã a economiei (în care cele trei sec-
toare, primar, secundar [i ter]iar au pon-
deri apropiate în realizarea PNB), dez-
voltarea dirijistã, centralizatã, în a doua
jumãtate a secolului al XX-lea, repartizarea
teritorialã relativ echilibratã a industriei [i
un nivel ridicat al produc]iei industriale în
deceniile 7-8 ale secolului al XX-lea.
Prin trecerea la economia de pia]ã au
avut loc transformãri semnificative (atât în
România, cât [i în alte state care au avut un
regim socialist), dintre care cea mai impor-
tantã o reprezintã restructurarea semnifica-
tivã a ramurilor industriale [i a reparti]iei
teritoriale.
În acest context, dupã o anumitã pe-
rioadã de scãdere a produc]iei industriale
globale, în ultimii ani se constatã o cre[tere
asemãnãtoare celei europene.
Caracteristicile reparti]iei teritoriale a
principalelor ramuri ale economiei sunt
redate alãturat (fig. 3).
Utilizând harta alãturatã (fig. 3), se
poate crea impresia unei economii dez-
voltate pe multiple planuri [i cu o mare
varietate a activitã]ilor industriale. Acest
lucru este u[or de observat la o lecturã
obi[nuitã a hãr]ii, dar în realitate situa]ia
este mai complexã. De aceea, geografia eco-
nomic\ a României se afl\ `n prezent
`ntr-un proces de transformare.
TERMENI
PNB – produs na]ional brut,
valoarea tuturor bunurilor [i a
serviciilor realizate `ntr-un stat.
Agriculturã comercialã – tip
de agriculturã în care cea mai
mare parte a produc]iei agricole
nu este utilizatã pentru subzis-
ten]a producãtorilor agricoli, ci
pentru comercializare.
Tehnopol (nucleu neoindus-
trial) – concentrare de unitã]i
industriale, axate pe noile indus-
trii [i pe noi tehnologii.
Grupare industrialã – aso-
ciere teritorialã a mai multor cen-
tre industriale, pe un anumit
areal delimitat.
Fig. 1 Frankfurt – important centru
financiar al Europei
ACTIVIT|}I
1. Identifica]i pe harta eco-
nomicã a Europei (fig. 2) princi-
palele concentrãri industriale [i
explica]i localizarea acestora.
2. Analiza]i harta economicã a
României (fig. 3) [i preciza]i ele-
mentele care pot fi identificate pe
aceastã hartã, astfel încât sã fie
posibilã realizarea unei scurte
caracterizãri din punct de vedere
economic a ]ãrii noastre.
 A. Utilizarea terenurilor: B. Resurse naturale:
Terenuri arabile C\rbuni
P\duri Petrol
P\[uni naturale Gaze naturale
P\[uni [i arabil Fier
Terenuri neproductive C. Activit\]i industriale:
Concentr\ri ale industriei

A. Geografia agriculturii Atomocentral\ Aeronave (produc]ie

Terenuri arabile Metalurgia feroas\ [i repara]ii)
Suprafe]e forestiere (centre mari [i mici) Produse clorosodice
P\[uni Metalurgia neferoas\ ~ngr\[\minte chimice
Livezi Utilaje Produse
Vii petrochimice
Produse electronice
Lacuri [i b\l]i Industria lian]ilor
[i electrotehnice
(ciment)
Nave (produc]ie [i
B. Geografia industriei Ceramic\, sticl\
Combinate repara]ii) Industria lemnului
0 660 km
petrochimice Mijloace de transport Industria textil\,
Rafin\rii auto a confec]iilor [i
Fig. 2 Harta economic\ a Europei (utilizarea Mijloace de transport
Termocentrale tricotajelor
terenurilor, resurse naturale, concentr\ri industriale)
Hidrocentrale feroviar Industria alimentar\
21° 22° 23° 24° 25° 26° 27°

U A
C R
48°
A I N
Tisa Dorohoi
A

R Prut
E
Sighetu Marma]iei R\d\u]i
I

Some[ Bor[a

P
Satu Mare Boto[ani

U
Baia Mare Vi[eu de Jos Suceava
R

B
Carei
Câmpulung-Moldovenesc

L
Suplacu de Barc\u
A

Sir

F\lticeni

I
et

Zal\u Beclean Pa[cani

Ia[i

C
Dej
G

47° Ale[d Bistri]a

A
N Piatra Neam]
Oradea Gherla Topli]a Bicaz S\vine[ti Roman
Cluj-Napoca Roznov

M
U Ta[ca
Salonta Reghin Gheorgheni Buhu[i

O
Turda
Bac\u Vaslui

L D
Câmpia Turzii [ Târgu Mure[ Hu[i
MureLudu[-Iernut Miercurea-Ciuc
Ocna Mure[ D\rm\ne[ti
Târn\veni O V A
Ro[ia-Poeni Alba Iulia Odorheiu Secuiesc One[ti Borze[ti Bârlad
46° Arad Brad Blaj Media[ Sighi[oara
Chisc\daga Tecuci
Cop[a Mic\ A
Prut

Mure[ Sebe[ Târgu-Secuiesc

Jimbolia Mintia Or\[tie Hoghiz N
Sibiu F\g\ra[ Sfântu Gheorghe I
Deva Olt
Sire

Cugir Codlea Foc[ani A

AvrigVictoria
t

Hunedoara
Timi[oara Lugoj
C\lan Cisn\die
Râ[nov R
O]elu Ro[u Mâr[a Z\rne[ti Bra[ov S\cele C
Boc[a U
Caransebe[ Petro[ani Bu[teni Gala]i
Sinaia u
Râmnicu-S\ratBuz\
Paro[eni Lotru-Ciunget Br\ila
Re[i]a Vidraru Câmpulung Tulcea
45°
Râmnicu Vâlcea Câmpina Buz\u
Târgu Jiu Curtea de Arge[ Fieni
S

Moreni Bolde[ti-Sc\eni
Mioveni
Rovinari Pite[ti Târgovi[te Ploie[ti
E

Moldova Nou\ (Rogojelu) }\nd\rei

Por]ile de Fier G\e[ti Brazi Urziceni
Turceni Ialo mi]a
R

Dr\g\[ani
Drobeta- Slobozia
Fete[ti Cernavod\
B

Turnu Severin BUCURE{TI N\vodari Midia

I[alni]a-Craiova
r\
I

Ostrovu Mare Slatina

A C\l\ra[i Constan]a
ag

Arge[ Medgidia
Craiova
Ne

44° Ro[iori de Vede Olteni]a

Jiu

Olt

Caracal
Dun\rea
ea

Alexandria Mangalia
Dun\rea
ar

Turnu M\gurele Giurgiu

A
M

0 20 40 60 80 100 km B
U I
L G A R

Fig. 3 România – geografie economic\ (agricultur\ [i industrie)

45
 3.7 ANALIZA UNEI RAMURI INDUSTRIALE –
3
cap.I
ENERGIA ELECTRIC|
EUROPA
Produc]ia de energie electricã
În prezent, Europa produce aproxima-
tiv 1/3 din energia electricã a lumii contem-
porane [i 1/2 din cea produsã în centralele
atomoelectrice, pondere care aratã, în ra-
port de suprafa]a [i popula]ia sa, pozi]ia
importantã a continentului nostru din acest
punct de vedere.
Principalele ]ãri europene producãtoare
de energie electricã (DOC 1) au o structurã
complexã a utilizãrii purtãtorilor primari în
ob]inerea energiei electrice.
Produc]ia de energie electricã se rea-
lizeazã în termocentrale, hidrocentrale,
centrale nuclearo-electrice [i, într-o mãsurã
foarte micã, în alte tipuri de centrale.
Ponderea atomocentralelor este foarte
importantã în ]ãri cum ar fi Fran]a, Belgia,
Regatul Unit, Lituania, Federa]ia Rusã,
Ucraina [i Suedia. În cazul altor ]ãri existã o
pondere mare a energiei electrice produse în
termocentrale (Polonia, Cehia, România).
Fran]a este, de asemenea, a doua producãtoa-
re de energie nuclearo-electricã (dupã SUA),
cu 18% din produc]ia mondialã a acesteia.
Analizând structura internã a produc-
]iei de energiei electricã pe principalii purtã-
tori primari în majoritatea ]ãrilor europene
(DOC 2) se observã cã existã o anumitã
varietate a acesteia. În urmã cu cinci decenii
predominau însã, într-un mod absolut, ca
principalã sursã a energiei electrice, cãr-
bunii. Resursele neconven]ionale (energia
mareelor, energia eolianã – fig. 1, energia
termalã) ocupã încã ponderi nesemnifica-
tive. Cea mai mare pondere a unor surse
alternative se înregistreazã în cazul Islan-
dei, unde energia geotermalã acoperã 10%
din produc]ia de energie electricã.
În perspectivã, existã ]ãri care [i-au pro-
pus sã renun]e în urmãtoarele douã decenii
la energia nuclearã (Suedia) [i la utilizarea
cãrbunilor (Belgia, Fran]a). Dezvoltarea
hidroenergiei are importante limite natu-
rale, iar resursele alternative de energie vor
fi limitate în perioada urmãtoare.
46
ROMÂNIA
Produc]ia de energie electricã a cunos-
cut mai multe momente de dezvoltare de-a
lungul ultimelor patru-cinci decenii, în
raport de politica energeticã dintr-un anu-
mit moment. În perioada deceniilor 6-8 ale
secolului al XX-lea, s-a pus un accent
deosebit pe construirea unor termocentrale
bazate pe utilizarea gazului metan, iar în
deceniile 9-10, pe termocentrale, care uti-
lizau lignitul [i a început produc]ia de ato-
moenergie. În prezent, produc]ia de ener-
gie electricã are o valoare relativ constantã,
acoperind aproximativ 9/10 din necesarul
actual intern. Principalele companii produ-
cãtoare de energie electricã se aflã într-un
important sistem competi]ional pentru dis-
tribuirea acesteia la consumatorii cu cereri
[i exigen]e foarte diferite.
Cea mai mare parte a produc]iei de
energie electricã este destinatã consumato-
rilor economici (aproximativ 65%, din care
ALRO Slatina utilizeazã 7% din produc]ia
de energie electricã internã), urmatã de uti-
lizarea energiei electrice în gospodãriile
popula]iei (15%). O parte semnificativã se
utilizeazã în consumul intern al centralelor
electrice (12%) [i o parte (variabilã de la un
an la altul) la export (8%). Principalele
unitã]i de producere a energiei electrice din
]ara noastrã (fig. 2) sunt legate de existen]a
unor importante resurse de lignit (Turceni,
Rovinari), de transportul purtãtorilor de
energie (Mintia-Deva, Craiova, Bucure[ti),
de amenajarea unor cursuri de apã (Du-
nãre, Arge[, Lotru, Bistri]a). Amplasarea
centralei atomoelectrice la Cernavodã s-a
bazat pe anumi]i factori obiectivi.
În perspectivã, produc]ia de energie
electricã are în vedere, pe termen scurt,
mãrirea capacitã]ii de produc]ie a centralei
atomoelectrice de la Cernavodã [i dimi-
nuarea ponderii gazului metan. În privin]a
utilizãrii cãrbunilor inferiori existã difi-
cultã]i care se referã la randamentul termo-
centralelor, transportul materiilor prime [i
la poluarea atmosfericã.
TERMENI
Purtãtor primar de energie –
orice resursã care poate fi utiliza-
tã în ob]inerea energiei electrice.
Crizã energeticã – crizã pro-
dusã de diminuarea unor resurse
energetice de bazã, exploatate
intensiv pânã în prezent, inclusiv
prin utilizarea lor în producerea
de energie electricã.
ALRO – intreprinderea de
aluminiu de la Slatina, unde se
ob]ine, pe baza aluminei, alu-
miniu [i produse din aluminiu;
procesul de electrolizã consumã
o cantitate mare de energie elec-
tricã.
Resurse neconven]ionale –
resurse utilizate în mod alterna-
tiv la cele tradi]ionale (cãrbune,
petrol, gaze naturale), conside-
rate conven]ionale.
Fig. 1 Mori de vânt – Olanda
ACTIVIT|}I
1. Analiza]i reparti]ia geogra-
ficã a principalelor centrale elec-
trice din ]ara noastrã [i identifi-
ca]i cauzele construirii lor în
locurile respective.
2. Analiza]i datele din DOC 2
[i încerca]i sã identifica]i anumite
explica]ii pentru structura internã
a purtãtorilor primari de energie
pe ]ãri.
 }ãri europene producãtoare DOC 2 Uniunea European\ – baza energetic\ (2012)
DOC 1 de energie electricã (2011)
Statul Petrol (mil. t) C\rbuni (mil. t) Gaze naturale (mld. m3)
Produc]ia Produc]ia Austria 0,8 – 1,7
Pondere Belgia – 0,01 0,01
de energie de energie
din total Bulgaria 0,1 37,8 0,05
}ara electricã electricã
mondial Cehia 0,2 54,4 0,1
(mld. (kwh / Croa]ia 0,7 – 1,9
(%)
kwh/an) loc.) Danemarca 10,1 – 7,0
Estonia – 14,9* –
Federa]ia
996 6 950 5,0 Finlanda – 6,7 –
Rusã Fran]a 0,8 – 0,8
Germania 575 7 100 3,1 Germania 2,8 188,6 12,0
Grecia 0,1 58,8 –
Fran]a 530 8 200 3,0 Irlanda – 4,3* 0,4
Italia 5,4 0,1 8,5
Regatul
342 5 800 1,9 Letonia – 1,0* –
Unit
Lituania 0,1 0,5* –
Italia 287 5 000 1,7 Olanda 1,0 – 80,7
Polonia 0,7 143,8 5,8
Spania 277 5 900 1,4 Regatul Unit 43,9 17,8 43,7
România 4,3 35,3 10,6
Ucraina 176 3 900 0,9
Slovacia 0,1 2,5 0,1
Polonia 153 3 950 0,8 Slovenia – 4,1 –
Spania 0,1 6,6 –
Suedia 149 14 600 0,8
Suedia – 1,2* –
Norvegia 125 27 000 0,7 Ungaria 0,6 9,5 2,6

22° 23° 24° 25° 26° 27° 28° 29°

Tis U C A Hidrocentrale 48°
a R N

R
A I
T Termocentrale

E
T Sighetu Boto[ani
T

P
Marma]iei T mari `n func]iune
Satu Mare

U
T Suceava T Stânca-
Baia Mare T Termocentrale de

B
Coste[ti

LI
putere mai mic\
A T
CA
I Ia[i Pru A Atomocentral\
47° T Zal\u Piatra Neam]
t
47°
T Oradea
R

Stejaru T
A

Tarni]a (Bicaz)
G

M\ri[elu Câmpia Turzii T Bac\u

MOL
N

T
T Ludu[-Iernut
One[ti
U

Sir

T Arad T T
et

T Brad
D O VA

46° Mure Bârlad 46°

[
Timi[oara T A
IN
T
Mintia-Deva A
R
UC
\
Re[i]a Lotru-Ciunget
S

Paro[eni T Arge[ (Vidraru)

T
a g r

V\liug Br\ila T
E

45° Doice[ti 45°

(Chi[cani)
Por]ile Rovinari T
T (Rogojelu)
R

de Fier I T Brazi
N e

T
T T Turceni
Pite[ti Cernavoda
Drobeta-
B

Por]ile
Turnu Severin T BUCURE{TI A Constan]a
de Fier II Du T Slatina T C\l\ra[i
I

n\ T
a

44° A rea I[alni]a T T 44°

Jiu

e
Olt

T
Calafat ea
r

0 100 km n \r
a

B23° Du A M
21° 22° U 24° L G25° A 26° R I 27° 28° 29°

Fig. 2 Industria enegiei electrice

47

3
cap.I
3.8 SISTEME DE TRANSPORT
EUROPA
Transporturile feroviare europene be-
neficiazã de cea mai densã re]ea de cãi fe-
rate (dar nu cea mai extinsã) [i de predo-
minarea ponderii cãilor ferate electrificate.
În prezent, este în curs de dezvoltare o
nouã genera]ie de transporturi feroviare,
prin extinderea mijloacelor de transport tip
TGV, provenite din Fran]a, spre sudul [i
estul Europei, urmând a depã[i, pe unele
sectoare, 300 km/h (Paris-Strasbourg).
Transporturile rutiere (fig. 2) benefi-
ciazã de un sistem dezvoltat de autostrãzi
în Europa de Vest [i în curs de amenajare în
Europa Centralã [i de Est. Acest tip de
transport are cea mai mare pondere în ca-
zul numãrului de pasageri [i a volumului
de produse transportate.
Transporturile maritime, cu tradi]ii
deosebite în bazinul Mãrii Mediterane [i al
]ãrilor cu deschidere la Oceanul Atlantic,
cunosc o dezvoltare importantã în ultima
perioadã prin transportul unor materii prime
necesare economiilor europene. De aseme-
nea, s-a revigorat transportul de pasageri. În
privin]a mãrimii flotei, cea mai însemnatã
]arã europeanã la nivel interna]ional este
Grecia (locul 1 pe glob), urmatã de Norvegia
(locul 3), Germania (locul 6), Federa]ia Rusã
[i Malta. Principale porturi europene sunt:
Rotterdam – fig. 1 (locul 2 în lume, dupã
Singapore), Anvers, Londra, Bremen, Ham-
burg, Marsilia, Genova, Pireu, Constan]a.
Transporturile fluviale se realizeazã în-
deosebi pe Rin (locul 1 în privin]a traficului),
Dunãre, Volga, Tamisa, Elba etc. Principalul
port fluvial european este Duisburg.
Transporturile aeriene asigurã legãtura
aeroporturilor europene cu principalele aero-
porturi din lume. În ultimii ani, Londra a fost
principalul aeroport al lumii în traficul de
pasageri. Printre cele mai mari aeroporturi
interna]ionale se numãrã Paris [i Frankfurt.
Transporturile speciale cuprind sis-
temele de conducte (transportul petrolului
[i al gazelor naturale), liniile de distribu]ie
a energiei electrice [i telecomunica]iile.
48
ROMÂNIA
Sistemele de transport din ]ara noastrã au
anumite diferen]ieri fa]ã de cele europene.
Principala deosebire se referã la absen]a unor
segmente semnificative de autostrãzi, la ca-
racterul relativ învechit al infrastructurii fe-
roviare [i la absen]a unor ini]iative certe de
tranzitare a petrolului [i a gazelor naturale
din zona Mãrii Caspice spre Europa.
Transporturile feroviare se dezvoltã
într-un sistem de 9 magistrale, care pornesc
din Bucure[ti, în direc]ii diferite. În ultimii
ani, ponderea transporturilor feroviare în
transportul de mãrfuri [i de cãlãtori s-a
diminuat considerabil.
Transporturile rutiere (fig. 3) au o formã
care valorificã sistemul de vãi [i culoare oferit
de arhitectura reliefului. Construc]ia unor noi
autostrãzi va facilita realizarea unor legãturi
cu alte regiuni [i ]ãri din Europa Centralã.
}ara noastrã dezvoltã [i transporturi
fluviale (pe Dunãre [i pe canalul Dunã-
re-Marea Neagrã), fluvio-maritime [i trans-
porturi maritime. Portul Constan]a tinde sã
redevinã principalul port al Mãrii Negre.
Principalul aeroport al ]ãrii este situat în
nordul capitalei (Aeroportul Henri Coand\),
iar `n ultimul deceniu s-a dezvoltat foarte
mult aeroportul din Timi[oara. Sezonier, un
trafic mai mare se înregistreazã [i în cazul aero-
portului Mihail Kogãlniceanu (Constan]a).
Sistemul de transporturi speciale cu-
prinde conductele de gaz metan [i petrol
(sau produse petroliere).
În România, sistemele de transport sunt
interconectate în anumite noduri, având un
caracter convergent. Ora[ele sunt, în acest
caz, puncte centrale ale sistemelor de trans-
port, asigurând totodatã posibilitatea tre-
cerii dintr-un tip de transport în altul.
Aparent, o complexitate mai mare o au
anumite ora[e care pot avea, pe lângã trans-
porturi feroviare [i rutiere, aeroporturi sau
porturi. Hãr]ile alãturate (fig. 1 [i 2) su-
gereazã gradul de detaliere al [oselelor în
raport cu scara pe care sunt reprezentate.
TERMENI
Port fluvio-maritim – port
situat pe un fluviu, unde pot
ajunge [i nave maritime.
Sistem feroviar – sistem de
transport format din cãi ferate,
sta]ii, noduri feroviare [i puncte
de frontierã.
Flotã maritimã – totalitatea
navelor înregistrate într-o anu-
mitã ]arã.
Port – sistem de amenajãri [i
dotãri care permit acostarea
navelor la ]ãrm [i activitã]ile
legate de acestea.
Nod de comunica]ii – centru
urban în care se intersecteazã mai
multe tipuri de cãi de comuni-
ca]ie [i unde se realizeazã un
trafic intens.
Infrastructurã – sistemul
tehnic care permite realizarea
unei anumite activitã]i (econo-
mice, urbane sau de transport).
Fig. 1 Portul Rotterdam
ACTIVIT|}I
1. Explica]i felul în care sunt
interconectate diferitele sisteme
de transport în cadrul unor
noduri de comunica]ii.
2. Preciza]i din ce cauzã
Grecia are cea mai mare flotã co-
mercialã din lume.
 20°Ce 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rcu 70°
l po
lar
60
arc
° tic

60°
Arhanghelsk

Perm
c
i
t

Sankt Petersburg
n

Oslo Helsinki
a
t l

Glasgow Ufa
Stockholm
Moscova
A

Marea Riga
50° Copenhaga Samara
Malmö
u l

Nordului 50°
Minsk
Hamburg
a n

Londra Berlin Var[ovia

Amsterdam
O c e

Harkov
Le Hâvre Kiev
Frankfurt
Paris Praga Cracovia Lvov
Astrahan
Rostov
Viena Dnepropetrovsk pe Don
Berna
München Budapesta
Bordeaux Lyon Odessa
Milano
Bilbao Zagreb
40° Belgrad Sevastopol
Bucure[ti 40°
Lisabona Neagr\
e a
Barcelona Roma Sofia ar
Madrid M
Valencia Napoli Istanbul
Malaga Salonic a
i
s
a r e a
A
M
Patras Atena
Palermo
M

0 200 400 600 800 1000 km

A f r i c a e
t e r a n \
10°
d i 20° 30° 40°
0°

Fig. 2 Principalele c\i de comunica]ie rutiere din Europa

20° 21° 22° 23° 24° 25° 26° 27° 28°
U C R A I N A Autostrad\
R E

Darabani
®

48°
®

Dorohoi S\veni Drumuri

Halmeu
A

® Sighetu Marma]iei Siret

P U

Petea Negre[ti-Oa[ cu patru benzi

Satu Seini
Putna
Solca R\d\u]i
Vi[eu de Sus Boto[ani
Suceava ® Drumuri na]ionale
I

Mare Câmpulung
B L

Valea lui Mihai Carei

®  Moldovenesc Bor[a  Stânca-
Coste[ti [i interna]ionale
Baia Mare
R

Marghita T\[nad Gura Humorului

Vatra Dornei F\lticeni Sculeni ®
I C

Alte drumuri
Nu[f\l\u Jibou Salva N\s\ud Târgu Neam] Pa[cani

A

na]ionale
OradeaAle[d Târgu
A

47°
® Zal\u Dej Beclean Bistri]a Mo]ca Frumos Ia[i Ungheni
Bor[ E60 E85
Indicativul
Piatra Neam]
 Topli]a
G

Huedin Roman Negre[ti drumului

Apahida Albi]a ®
 Gheorgheni Bicaz E85 interna]ional
N

V\r[and Cluj-Napoca Reghin

®
Chi[ineu Cri[ Beiu[ Turda Târgu Mure[ Hu[i
Ludu[ Sovata Poduri rutiere
Ineu {tei  Moine[ti

Bac\u
U

M O L D O VA

B\l\u[eri Miercurea- Crasna

Vârfurile Câmpeni Baia de Arie[ Vl\hi]a
Ciuc Com\ne[ti ®
Punct de trecere
Turnu® Târgu Ocna Bârlad
Aiud Târn\veni
®
 Radna Brad Abrud
Alba Iulia
Media[ Odorheiu
Cristuru Secuiesc Tu[nadSl\nic Moldova
One[ti F\lciu a frontierei
Cenad N\dlac Sighi[oara Adjud
46° Arad Blaj Secuiesc
Puncte
Sânnicolau Mare Zlatna Cop[a Târgu Secuiesc Tecuci
Timi[oara F\get Ilia Deva Mic\ Sfântu Gheorghe M\r\[e[ti de traversare
Simeria Sebe[ F\g\ra[
Jimbolia  SibiuAvrig
Bra[ov
Foc[ani A cu bacul
Hunedoara  IN
®

Lugoj {ercaia
Voiteg Ha]eg A
O]elu Ro[u S\cele Gala]i R  Aeroporturi
Deta Petro[ani Z\rne[ti C
Boc[a Soceni
 Râmnicu S\rat U
E70 Caransebe[ Lupeni Brezoi Câmpulung Sinaia
Moravi]a Re[i]a Vulcan
Curtea de Arge[
Br\ila
Buz\u
 Tulcea
Uricani Comarnic
Novaci Horezu
®
S

45° Anina E70 Baia Târgu Jiu E60

Naid\[ Oravi]a Târgu
Râmnicu Târgovi[te Ploie[ti
de Aram\ Vâlcea Pite[ti
E

® E85
Bazia[ B\ile Herculane C\rbune[ti
Motru G\e[ti Urziceni Giurgeni–Vadu Oii
Or[ova Dr\g\[ani 
R

Moldova Nou\ Gura V\ii Coste[ti Slobozia Hâr[ova


a g r \

Drobeta- Strehaia Filia[i E70 Lehliu-Gar\ E60

Turnu Severin Slatina Fete[ti

B

Drajna Nou\
Ghimpa]i BUCURE{TI Cernavod\
 G\neasa C\l\ra[i
N\vodari
Constan]a
I

Craiova Caracal Ro[iori Medgidia

N e

E85 Olteni]a Dun\rea Basarabi

44°
Ostrov
de Vede Alexandria
A

Negru Vod\
Calafat Du Giurgiu
e a

n\rea Bechet Corabia Turnu M\gurele Ruse Mangalia

®

Vama Veche
0 20 40 60 80 100 km
®

r
®

Zimnicea
®

B U L G A R I A M
Fig. 3 Re]eaua rutier\ [i aeroporturile din România

49

3
cap.I
3.9 MEDIUL ÎNCONJUR|TOR {I PEISAJE
EUROPA
Mediul înconjurãtor al Europei are carac-
teristici care derivã din pozi]ia geograficã a
continentului, elementele biogeografice [i
climatice, transformarea antropicã [i evolu]ia
postglaciarã a mediului natural.
Principalele medii geografice zonale
(fig. 2) reflectã zonalitatea temperatã între
latitudinile de 40 [i 60º lat. N. Spre deose-
bire de alte continente, care au o zonalitate
latitudinalã sub forma unor fâ[ii paralele
(America de Sud, Africa, Australia) sau o
zonalitate influen]atã de existen]a unor
mari lan]uri montane (Asia, America de
Nord), Europa apare ca un continent influ-
en]at foarte mult de un element vizibil doar
pe harta curen]ilor oceanici: prezen]a
curentului cald al Atlanticului de Nord.
Pe un spa]iu relativ redus se succed
tipuri de medii foarte mult fragmentate [i
nuan]ate spa]ial de aspectul liniei ]ãrmului.
În cazul Europei, o extensiune importantã o
au mediile umanizate [i mediul litoral, influ-
en]ate de prezen]a unui ]ãrm foarte extins.
Peisajele geografice redau mai mult
aspectul exterior al caracteristicilor vizibile pe
care le ia teritoriul european [i au o impor-
tantã componentã fiziograficã, legatã de relief.
Pot fi distinse urmãtoarele tipuri de peisaje
europene (Dupã World Regions, 2005):
 Europa atlanticã (sau fa]ada atlanticã
a Europei), cu elemente de omogenitate in-
troduse de condi]iile bioclimatice (datorate
curentului Atlanticului de Nord), contactul
ocean-continent [i amplitudinea mareelor;
elementele de diferen]iere sunt date de
forma ]ãrmurilor (cu fiorduri în Scandina-
via [i insulele britanice), ]ãrmuri relativ
joase în zonele de câmpie (cu faleze înalte
în multe locuri) [i ]ãrm cu riass în
Peninsula Ibericã;
 Europa joasã, cuprinzând peisajele de
câmpie de la Atlantic pânã la Marea
Neagrã [i Scandinavia, cu un aspect speci-
fic în cazul câmpiei fluvio-glaciare din nor-
dul Europei;
50
 Europa centralã înaltã (fig. 1),
cuprinzând sistemele montane centrale
(Alpi, Pirinei, Carpa]i) [i regiunile her-
cinice, cu o evidentã etajare verticalã a ele-
mentelor de mediu [i a peisajelor;
 Europa mediteraneanã, cu originali-
tatea cunoscutã, dar cu multiple diferen-
]ieri regionale [i locale (meseta spaniolã
fiind aridã, iar ]ãrmurile peninsulelor
sudice cu elemente de umiditate);
 Europa continentalã (Europa de Est),
cu extensiunea reliefului relativ neted (cu
latitudini de câmpie, dar cu un substrat de
podi[), în care zonalitatea latitudinalã are o
succesiune paralelã mai accentuatã (de la
peisajul arid din regiunile caspice, la peisajul
de stepã, cel al pãdurilor de amestec, pânã la
peisajul pãdurilor de conifere);
 peisaje antropice, azonale, foarte
diferen]iate (peisaje turistice, urbane [i cul-
turale, peisaje industriale, peisaje portu-
ar-urbane etc.).
ROMÂNIA
Mediul înconjurãtor pe care îl are ]ara
noastrã (fig. 3) reprezintã o detaliere [i
nuan]are a mediului continental moderat
(care ocupã cea mai mare parte a teritoriu-
lui) [i a celui cu nuan]e de ariditate din
partea de sud-est a ]ãrii. Pe fondul acestor
douã tipuri zonale de mediu apar dife-
ren]ieri teritoriale impuse de arhitectura
reliefului cu altitudini medii [i coborâte
(sub 800 m) [i de pozi]ia geograficã a
fiecãrei regiuni în raport cu influen]ele bio-
climatice exterioare.
Peisajele geografice pot fi definite, la
dimensiunile ]ãrii noastre, într-un mod mai
complex, dar în acela[i timp mai nuan]at [i
diferen]iat, care le apropie foarte mult de
caracteristicile peisajelor unor suprafe]e
relativ omogene, reduse ca întindere.
Principalele tipuri de peisaje pot fi orga-
nizate într-o taxonomie care reflectã foarte
bine caracteristicile exterioare vizibile [i
predominante (fig. 4).
TERMENI
Zonalitate – caracteristica
fenomenelor naturale de a se dis-
pune în anumite fâ[ii paralele,
latitudinale.
Mediu înconjurãtor – totali-
tatea elementelor componente, a
proceselor [i a fenomenelor care
se desfã[oarã în apropierea su-
prafe]ei terestre [i în care î[i
desfã[oarã activitatea societatea
omeneascã.
Peisaj geografic – aspectul
exterior, vizibil, al elementelor
geografice care compun un anu-
mit teritoriu.
Mediu geografic – mediu
natural transformat în urma ac-
tivitã]ilor umane; acesta cuprinde
atât elemente naturale cât [i ele-
mente introduse de om.
Fig. 1 Peisaj din Europa Central\
`nalt\
ACTIVIT|}I
1. Compara]i no]iunile de me-
diu înconjurãtor [i peisaj, sub
raportul elementelor componente
principale.
2. Descrie]i, pe scurt, caracte-
risticile mediului înconjurãtor [i
tipul de peisaj predominant din-
tr-o regiune din ]ara noastrã, pe
care o cunoa[te]i mai bine.
 mediu forestier rece
mediu oceanic
mediu continental
mediu arid [i semiarid
mediu mediteranean
medii montane

0 4000 km
Fig. 2 Tipuri de medii geografice zonale

U C R A I N A 1. Mediu continental moderat

RE
al Dealurilor [i Câmpiei de Vest
PU
A

al Depresiunii Colinare
BL
I

IC a Transilvaniei
R

A
A

MO al Dealurilor Moldovei
al Subcarpa]ilor Sudici
G

LD

regiuni joase din sud

N

OV

2. Mediu continental cu nuan]e de ariditate

U

N
A al p\r]ii de est a Câmpiei Române
(cu peisaj de step\ [i silvostep\)
I
A

al Podi[ului Dobrogei
R
C

al Deltei Dun\rii
S

3. Mediu montan
E

al mun]ilor `nal]i
R

al mun]ilor mijlocii [i jo[i

B
I

al depresiunilor intramontane
A

4. Mediu litoral
Marea
Neagr\
mediu litoral

Fig. 3 Tipuri de medii din spa]iul carpato-danu-

B U L G A R I A
biano-pontic
21° 22° 23° U 24° 25° 26° 27° 28° 29°
C R
48° A I N A
48°
I. Peisaje montane Dealuri mijlocii [i `nalte
R
A

Boto[ani Dealuri joase

E

Some[ Suceava
Alpin
P

Satu Mare
I

Dealuri, depresiuni [i
Pru

Baia Mare
t

Mun]i `nal]i
B
R

Sire

m\guri
t

Ia[i
A

Montan vulcanic
A

47°
Oradea 47°
Piatra Neam] Dealuri piemontane
G

N Cluj-Napoca Mun]i `mp\duri]i pe

Dealuri joase
O L

U Târgu Mure[ Bac\u

structur\ de tip fli[
D O V A

Mur
e[
Câmpii `nalte
Arad Depresiuni intramon- Step\
Si ret

46° 46°
Mure[

Sibiu tane, submontane [i Step\ `n regiuni de

Timi[oara Olt
Bra[ov
culoare largi podi[
INA
RA
u Gala]i UC Lunc\ [i câmpii joase
uz\
Br\ila
Regiuni calcaroase
S

Buz\u 45°
45°
Râmnicu Vâlcea Podi[ cu p\duri
E

Ploie[ti Mun]i jo[i

Drobeta- Pite[ti Ialo
m
Deltaic [i lagunar
R

i] a
Turnu
Severin II. Peisaje de dealuri [i
\ III. Peisaje antropice:
B

BUCURE{TI
r

Craiova
ag

câmpii Litoral amenajat

I

Constan]a
Ne

44°
A 44°
Ji u

Olt

Subcarpatic Urban (areale mari)

Ma rea

Dun
0 20 40 60 80 100 km \rea
B I A Fig. 4 România – harta peisajelor
22° 23° 24° U L 25° G A 26° R 27° 28° 29°

51
 3.10 REGIUNI GEOGRAFICE ÎN EUROPA
3
cap.I
{I ÎN ROMÂNIA
EUROPA
Regiunile geografice ale Europei (fig. 1)
pot fi identificate [i descrise în raport de
componentele bioclimatice (care dau nota
dominantã a mediului înconjurãtor), de
arhitectura reliefului [i de modul de grupare
în entitã]i teritoriale. Acestea au [i o impor-
tantã componentã antropicã, mai bine pusã
în eviden]ã în cazul diviziunilor interioare.
Deoarece la nivel continental caracteris-
ticile naturale au o predominare în carac-
teristicile mediului, a peisajelor [i a acti-
vitã]ilor socio-umane, regiunile geografice
ale Europei sunt, într-o mare mãsurã,
regiuni naturale. Astfel, pot fi distinse mai
multe unitã]i regionale mari:
 în sud, Europa mediteraneanã (cu-
prinzând cele trei peninsule majore);
 în vest, Europa oceanicã;
 în nord, Europa nordicã (cuprinzând
Scandinavia [i Finlanda, ca zonã de legã-
turã spre Europa continentalã);
 în est, Europa de Est, pânã la Urali,
Marea Caspicã [i Caucaz;
 în sud-est, zona Caucazului;
 în partea centralã, Europa de mijloc
(Europa Centralã), cuprinzând sistemul
alpino-carpatic, podi[uri hercinice, Câmpia
Nord-Europeanã [i câmpiile dunãrene.
Aceste diviziuni regionale majore pot fi
subdivizate în unitã]i teritoriale regionale
de dimensiuni tot mai mici. De exemplu,
Europa mediteraneanã poate fi divizatã
regional în cele trei peninsule componente,
iar fiecare peninsulã în diviziuni interne
care reflectã diversitatea sa teritorialã.
Existã [i regionãri care au în vedere, în
mod predominant, o anumitã componentã
naturalã, grupe de componente naturale,
elemente socio-economice individualizate
(de exemplu regionarea economicã, împãr-
]irea administrativã etc.), fãrã a avea un
caracter geografic integrat, care sã îmbine,
pe acela[i teritoriu, criterii naturale [i cri-
terii socio-economice.
52
ROMÂNIA
Spa]iul în care se aflã situatã ]ara noas-
trã (carpatic, pontic, danubian [i panonic),
în proximitatea istmului ponto-baltic (dar
la vest de acesta), face parte din „Europa de
mijloc”, cuprinzând însã regiuni care au
anumite asemãnãri cu alte spa]ii limitrofe.
Acest spa]iu poate fi divizat în unitã]i
regionale mai mici.
Pentru teritoriul ]ãrii noastre (fig. 2), pot
fi identificate urmãtoarele mari regiuni
geografice, cu mai multe subdiviziuni
interioare:
 în partea centralã, ocupând cea mai
mare întindere a teritoriului, se aflã o parte a
Carpa]ilor prezen]i în Europa de mijloc;
aceastã regiune o reprezintã Carpa]ii [i De-
presiunea colinarã a Transilvaniei; acest
spa]iu geografic este format din [ase divizi-
uni carpatice (de la Carpa]ii Maramure[ului
[i Bucovinei, pânã la Carpa]ii Apuseni) [i
depresiunea interioarã a arcului carpatic,
denumitã Depresiunea Transilvaniei;
 regiuni extracarpatice situate, ca po-
zi]ie, la exteriorul arcului carpatic: în partea
de vest o regiune panonicã (Câmpia [i
Dealurile de Vest), în sud o succesiune de
regiuni cuprinse între Carpa]i [i Dunãre (de
la Subcarpa]i la Câmpia Românã), în est o
regiune deluroasã, situatã între Carpa]i [i
Prut (Subcarpa]ii [i Podi[ul Moldovei), cu
elemente geografice care se regãsesc [i la
est de Prut;
 regiuni pontice (între Dunãre [i Ma-
rea Neagrã), care au unele asemãnãri, mai
mult de continuitate, cu Peninsula
Balcanicã.
Fiecare regiune majorã poate fi divizatã
în unitã]i mai mici, unde componenta
antropicã poate deveni foarte important\ în
identificarea acestora [i în definirea lor
teritorialã.
TERMENI
Regiune geograficã – terito-
riu individualizat care încearcã sã
surprindã realitatea geograficã
integratã (cu elemente naturale [i
socio-economice în acela[i timp),
care sã aibã caracteristici de
omogenitate relativã (în raport cu
alte teritorii învecinate) [i sã fie
delimitabil.
Regiune naturalã – teritoriu
individualizat pe baza omoge-
nitã]ii relative a elementelor na-
turale.
Regionare – proces [tiin]ific
de identificare a diferen]ierilor
teritoriale, la o anumitã scarã (de
la dimensiuni continentale la
unitã]i elementare), ale unor
componente individualizate (cli-
mã, relief, vegeta]ie, utilizarea
terenurilor) sau ale unor grupãri
de componente.
Taxonomie – organizarea sis-
temelor (deci [i a regiunilor
geografice) într-o ordine de
înscriere reciprocã, succesivã (de
la cele mai mici la cele mai mari)
sau de cuprindere (de la cele
mari la cele mici); taxonomia
cuprinde o ierarhizare teritorialã
pe mai multe niveluri.
ACTIVIT|}I
1. Realiza]i o scurtã prezen-
tare, la alegere, dintre regiunile
geografice ale Europei, utilizând
toate elementele studiate pânã
acum (pozi]ie geograficã, relief,
caracteristici climatice, vegeta]ie,
caracteristici ale popula]iei, a[e-
zãrilor, activitã]i economice
predominante).
2. Preciza]i elementele care
considera]i cã justificã regionarea
teritoriului ]ãrii noastre în trei
„domenii” majore (Carpa]ii [i
Depresiunea Transilvaniei, regiu-
nile extracarpatice [i pontice).
 Ce 20° 10° 0° 10° 20° 30° 40° 50° 60°
rc ul 70°
po
lar
a rcti
c

2 I. Europa de Nord
60

1. Fenoscandia
°

1 a. Mun]ii Scandinaviei
b b. Podi[ul Finlandei
2. Islanda

a II. Europa de Vest (Atlantic\)

1. Arhipelagul Britanic
2. Câmpia Francez\

III. Europa Central\

50°
1. Câmpia Nord European\
2. Europa Hercinic\
1 3. Europa Alpino-Carpatic\

IV. Europa Meridional\

1. Peninsula Iberic\
2 2. Peninsula Italic\
3. Peninsula Balcanic\
4. Europa meridional\ insular\

40° V. Europa de Est

1. Câmpia glaciar\ arctic\
1 2 3 2. Ural
3. Câmpia Est European\
4 4. Câmpia Ponto-Caspic\
5. Caucaz

0 200 400 600 800 1000 km

Fig. 1 Europa – regiuni geografice

48° 21° 22° 23° U 24° 25° 26°

A
27°
R
28° 29°
Legend\:
C R N 48°
A I E Cifrele de pe hart\ reprezint\:
A

P
I. Carpa]ii Maramure[ului [i
U
I

I Bucovinei
L
R

II. Carpa]ii Moldo-Transilvani

I C

47°
A

III. Carpa]ii Curburii

A

47°
G II IV. Carpa]ii Meridionali
XII
M O L D O V A

N V. Carpa]ii (Mun]ii) Banatului

U VI. Carpa]ii (Mun]ii) Apuseni
VI VII VII. Depresiunea colinar\ a
46°
IX 46° Transilvaniei
VIII A VIII. Dealurile de Vest
III XI IN
A IX. Câmpia de Vest
R
C X. Podi[ul Mehedin]i
IV U
S

XI. Subcarpa]ii
45°
X V 45°
E

XII. Podi[ul Moldovei

V X XIII. Piemontul Getic (Podi[ul
R

r\

XIII Getic)
XVI XVII
ag
B

XIV XIV. Câmpia Român\

Ne

XV. Delta Dun\rii

I

44°
A 44°
XVI. Podi[ul Dobrogei
ea

B XVII. Platforma continental\ a

ar

0 20 40 60 80 100 km
U A
I M\rii Negre
22° 24° L G A R
M

23° 25° 26° 27° 28° 29°

Fig. 2 România – regiuni geografice

53
 3.11 CARACTERISTICI ALE UNOR REGIUNI
3
cap.I
GEOGRAFICE DIN EUROPA {I DIN ROMÂNIA*
Regiunile geografice ale Europei pot fi
definite [i caracterizate, la scãri diferite, de
la suprafe]e de mari întinderi (Câmpia
Europei de Est), la suprafe]e foarte mici
(Grindul Letea din Delta Dunãrii).
Mun]ii (Alpii) Scandinaviei au altitu-
dini mijlocii, dar prin caracteristicile sub-
stratului, relieful subiacent, climã, ]ãr-
murile cu fiorduri [i ocupa]iile tradi]ionale
ale locuitorilor, pot fi considera]i, fãrã
îndoialã, o regiune geograficã. Denumirea
pe care o au (Alpi) este justificatã de relieful
accidentat (chiar dacã altitudinile sunt mai
mici, depã[ind în pu]ine locuri 2 000 m), de
persisten]a zãpezilor, relieful glaciar [i de
climatul asemãnãtor celui alpin (dar
datorat pozi]iei latitudinale). Fiordurile au
favorizat naviga]ia încã din Evul Mediu (în
timpul vikingilor), iar relieful accidentat [i
precipita]iile bogate au permis amenajarea
hidroenergeticã a spa]iului montan.
Podi[ul Iberic ocupã partea centralã a
Peninsulei Iberice, fiind înconjurat [i tra-
versat de sisteme montane (care au influ-
en]at aridizarea climatului). Podi[ul se
suprapune unui peisaj specific, denumit
mesetã. Diviziunile interioare fragmen-
teazã omogenitatea aparentã a podi[ului [i
au favorizat formarea unor entitã]i terito-
riale de geografie umanã (Castilia, Leon, La
Mancha, Estremadura).
Mun]ii Alpi (fig. 1) reprezintã o regiune
geograficã bine conturatã pe orice hartã.
Forma lor este determinatã de dispunerea
fragmentelor hercinice anterioare oroge-
nezei alpine. Ace[tia se caracterizeazã prin
altitudini ridicate, cu vârfuri care depã[esc
4 000 m (Mont Blanc – 4 807 m, Monte
Rosa – 4 634 m, Matterhorn – 4 478 m), un
relief glaciar actual caracteristic, vãi adânci,
climat alpin (cu etajarea corespunzãtoare a
vegeta]iei) [i traversãri dificile. }ãrile
alpine au valorificat foarte mult poten]ialul
turistic [i hidroenergetic al Mun]ilor Alpi.
54
TERMENI
Orogenezã alpinã – mi[care
generalã de ridicare a scoar]ei
terestre care a început în cretacic
Mun]ii Ural, situa]i la limita esticã a [i a dus la formarea celui mai nou
Europei, constituie în mod neîndoielnic o sistem montan, sistemul alpin.
regiune naturalã, dar în acela[i timp, o enti- Piemont – formã de relief
tate de geografie economicã. Resursele acumulativã, u[or înclinatã, situ-
atã la baza unei regiuni mai
minerale (minereuri feroase [i neferoase)
înalte.
au favorizat dezvoltarea unor industrii Mesetã – peisaj relativ neted
bazate pe utilizarea acestora (siderurgie, (cu relief de podi[), care are un
construc]ii de ma[ini). Aceste activitã]i climat arid.
industriale au stat, la rândul lor, la baza Fiziografic – termen referitor
dezvoltãrii unei genera]ii de ora[e de tip la aspectul exterior, fizic.
„socialist” (în prezent existã [ase ora[e cu
peste 1 000 000 locuitori) [i conturarea unei
regiuni economice importante pentru
Federa]ia Rusã.
Podi[ul Podolic, situat la exteriorul
arcului carpatic, spre Europa continentalã,
face trecerea, prin substrat, de la regiunile
hercinice la primul nucleu continental
(Platforma rusã). Are denumiri [i aspecte
diferite, dar [i elemente de omogenitate
pentru întreg spa]iul situat între Carpa]i,
Vistula, Nipru [i Marea Neagrã. Pe teritori-
ul ]ãrii noastre, se aflã o parte a acestuia,
denumitã Podi[ul Moldovei.
Podi[ul Central Francez (denumit [i
Masivul Central) este o regiune geograficã
bine eviden]iatã, cu un substrat hercinic,
care a influen]at curbarea Alpilor. Alti-
tudinile relativ reduse [i omogenitatea
peisajului dau podi[ului un aspect de pla-
tou întins, care pe alocuri are altitudini mai
mari, datorate masivelor vulcanice mai re-
cente (ajungând însã la pu]in peste 1 800 m).
Podi[ul Dobrogei reprezintã o unitate
consideratã hercinicã (substratul care
Fig. 1 Mun]ii Alpi
cuprinde structuri ale primului nucleu con-
tinental european [i ale orogenezei cale-
doniene); are altitudini joase [i a influen]at
ACTIVIT|}I
forma curburii estice a lan]ului carpatic.
1. Identifica]i grupe de câte
Datoritã pozi]iei, altitudinilor reduse [i cli-
douã regiuni din Europa care au
matului este o regiune de stepã [i sil-
anumite aspecte exterioare ase-
vostepã. Podi[ul Dobrogei pare o prelun- mãnãtoare.
gire a Peninsulei Balcanice între Dunãre [i 2. Numi]i câteva regiuni geo-
Marea Neagr\. grafice din ]ara noastrã asemãnã-
Anumite regiuni au similaritã]i fizio- toare cu cele din alte pãr]i ale
grafice evidente (DOC 1). Europei.
DOC 1 Asem\n\ri [i deosebiri `ntre Câmpia Padului [i Câmpia Român\
Urmãrind o hartã a Europei, pot fi strãbãtute de bazine hidrografice (Pad [i pentru Câmpia Românã, iar debitul este de
identificate diferite spa]ii regionale, care Dunãre) cu anumite asemãnãri. Formarea 8 ori mai mare decât al Padului). În
au anumite similitudini geografice. Sis- celor douã câmpii s-a realizat prin acumu- Câmpia Padului, principalele ora[e sunt
temul alpino-carpatic are asemãnãri între larea succesivã a sedimentelor depuse într-o situate la marginile ariei depresionare
componentele sale principale, Alpii [i arie depresionarã, de la vest spre est, într-un (Milano, Torino, Bologna), iar în Câmpia
Carpa]ii. Mun]ii Pirinei [i Caucaz, chiar bazin maritim în retragere pe aceea[i Românã, în partea centralã (Bucure[ti).
dacã sunt situa]i la mari distan]e, au anu- direc]ie (de la vest la est). Atât Câmpia Un element de asemãnare, sub rapor-
mite asemãnãri. Padului, cât [i Câmpia Românã au între tul geografiei umane, îl reprezintã locuirea
Existã regiuni în ]ara noastrã care au aria montanã [i axa depresionarã o treaptã celor douã regiuni cu popula]ii neolatine.
asemãnãri cu regiuni similare ca întindere piemontanã. În Câmpia Padului aceastã În partea de sud a Câmpiei Padului se aflã
din Europa. Astfel, Podi[ul Moldovei sea- treaptã piemontanã dã [i numele unei o regiune denumitã Emilia Romagna, iar
mãnã foarte mult cu alte regiuni situate regiuni istorice (Piemont), iar în Câmpia Câmpia Românã este suprapusã regiunii
între Carpa]i [i Câmpia Europei de Est. Românã aceasta este cea mai tipicã unitate istorice Valahia. Este [tiut cã popula]iile
Cele mai multe asemãnãri geografice par a de relief de acest fel (Piemontul Getic). slave îi denumesc pe români [i pe italieni
exista între Câmpia Padului (fig. 2) [i Deosebirile între aceste douã regiuni se cu acela[i termen. Câmpia Padului, prin
Câmpia Românã (fig. 3). referã la înãl]imea [i la aspectul ariilor centrele sale urbane [i industriale constitu-
Se observã cã aceste douã regiuni se montane înconjurãtoare (Alpii fiind mai ie cea mai dezvoltatã regiune a Italiei, iar
aflã situate în interiorul unor curburi sem- înal]i decât Carpa]ii Meridionali, iar Câmpia Românã, prin prezen]a capitalei [i
nificative ale catenelor muntoase, ceea ce le Mun]ii Apenini au altã orientare decât a altor ora[e (Ploie[ti, Craiova, Pite[ti,
conferã o formã de ansamblu asemãnã- Mun]ii Balcani), tipul [i debitul fluviilor Brãila, Gala]i), o regiune cu un înalt
toare. Au un caracter depresionar [i sunt principale (Dunãrea fiind un râu alogen poten]ial demografic, urban [i economic.

Adda
3554 Udine
Fig. 2 Câmpia Padului
Toce L. Como
lio

rca
Og

L. Lugano
0-100 m
Sa

Mo
Pi

L. Maggiore av nt
io

e
Se r

ica

no
Asti
Bergamo L. Iseo
c 100-200 m
o
Adda

Treviso Caorle
L

Bre

200-500 m
Agn

o Chiari
nta
o
lla

d ig
m
A
Me

L. Garda e Verona Padova 500-1000 m

Milano e]i
a
b V Vene]ia en
Chiese

i a t i c \

e
V

ici Ad
1000-1500 m
T

da a n
Laguna
no

r e
Pad d t
Ag

Torino i
M Cerea o 1500-3000 m
og

na inc
Sesi

a io
i
a dulu

Ta n
a

Piacenza aro
Pa peste 3000 m
A d r

d d
re

Pa
lta P
Nu

Tanaro
ia

b ro
Cu

eb Parma a ghe]ari montani

Tr Pan
da

ne Carpi
ro

Fidenza
De
Ar

Codigoro
ro

Ferrara
Ta

i a
r e a

cc h
lbo

E Se
a
Orba

m n
Be

i
ma

l i a g
ida

a - R o m Reno
ar

M P
en
Borm

Sav Ravenna
ici u n Bologna
M a
rno

ur ] i la ro
nte

ig i Se cchia Sil
Sa

L A p
e n Pianoro
i

no

1799 i n i
e
]i

Va r on
ro

Re

a i am
n
na

Ta M a r e a r N o r
Se
Mu

ch
io d i c i Rimini
L i g u r i c \
Gala]i

Br\ila

Ploie[ti
Târgovi[te
Pite[ti
g r \

n \
Bucure[ti â
o m
N e a

R Constan]a
Craiova
i a
p
r e a

â m
C Giurgiu
M a

peste
0 20 40 60 80 100 km 2500 m 2500 2000 1500 1250 1000 750 500 300 200 100 0

Fig. 3 Câmpia Român\

55
 3.12 CARPA}II – STUDIU DE CAZ AL UNEI
3
cap.I
REGIUNI GEOGRAFICE
Urmãrind o hartã pe care este reprezentat
sistemul alpino-carpato-himalayan, ne dãm
seama cã existã o continuitate evidentã a
principalelor segmente muntoase, ceea ce
aratã originea lui comunã, ca urmare a coli-
ziunii plãcilor tectonice. Fragmentul euro-
pean cuprinde Cordiliera Beticã, Mun]ii
Pirinei, Mun]ii Carpa]i, Alpii Dinarici, Stara
Planina [i Mun]ii Caucaz (ace[tia la limita
dintre Europa [i Asia). Continuitatea cea mai
evidentã este în cazul Alpilor [i al Carpa]ilor.
Cu toate asemãnãrile generale, existã
diferen]ieri între Carpa]i [i Alpi, care se
referã la altitudini (Alpii au 4 807 m altitu-
dine maximã, iar Carpa]ii ajung la 2 655 m,
în Mun]ii Tatra), gradul de fragmentare [i
mãrimea depresiunilor interioare.
Carpa]ii sunt cuprin[i între Dunãre (la
Bratislava) [i Valea Timocului, întinzân-
du-se sub forma unui arc de cerc pe o
lungime de peste 1 200 km [i sunt mãrgini]i
spre exterior (nord-vest, nord, nord-est [i
est) de podi[uri hercinice (Podi[ul Boemiei,
Lysa Gora, Podi[ul Podolic [i Podi[ul
Dobrogei) [i de douã arii mai coborâte (De-
presiunea Panonicã [i Câmpia Românã). În
interiorul arcului carpatic existã o întinsã
depresiune (Depresiunea Transilvaniei), iar
spre exterior se curbeaz\. Spre interior,
Carpa]ii au un aliniament de mun]i vul-
canici, care formeazã cel mai lung lan] vul-
canic din Europa.
Carpa]ii se extind pe teritoriul mai mul-
tor ]ãri (DOC 2), care au în acest fel un ca-
racter carpatic. Ace[tia pot fi împãr]i]i în
trei sectoare: sectorul nord-vestic (Carpa]ii
de Nord-Vest, situa]i pe teritoriul Slovaciei,
Poloniei, Ungariei [i, foarte pu]in, al Ce-
hiei), sectorul central (Carpa]ii Pãduro[i, în
cea mai mare parte pe teritoriul Ucrainei) [i
sectorul sud-estic (Carpa]ii de Sud-Est, pe
teritoriul României [i, foarte pu]in, al
Serbiei). Altitudinile maxime ale Carpa]ilor
sunt atinse în Vf. Gerlakovska (2 655 m), în
Mun]ii Tatra [i Vârful Moldoveanu
(2 544 m), în Carpa]ii Meridionali.
56
Sub aspect climatic, hidrografic [i bio-
geografic, au caracteristici comune, pe
întreaga întindere. Resursele naturale au
favorizat dezvoltarea activitã]ilor econo-
mice bazate pe prelucrarea acestora (meta-
lurgia neferoasã, metalurgia feroasã, eco-
nomia forestierã).
La curbura sud-estic\ a Carpa]ilor au loc
frecvent cutremure de p\mânt (fig. 1) [i s-a
format cel mai complex sector subcarpatic
(DOC 1). Carpa]ii au elemente de omogeni-
tate a utilizãrii lor economice: economia
forestierã, utilizarea fondului de pã[uni na-
turale (inclusiv prin elemente tradi]ionale de
transhuman]ã), amenajarea hidroenergeticã
[i valorificarea turisticã, prin sta]iuni mon-
tane destinate sporturilor de iarnã.
Diviziunile regionale ale Carpa]ilor (fig. 2):
Carpa]ii de Nord-Vest (Occidentali), cu-
prind Mun]ii Beschizi, Mun]ii Tatra, Mun]ii
Metaliferi Slovaci; la acestea se adaugã o
culme mai joasã de legãturã între Alpi [i
Carpa]i, formatã din Mun]ii Bakony-Matra-
Bukk, care despart Câmpia Vienei de De-
presiunea Panonicã. Carpa]ii de Nord-Vest
graviteazã din punct de vedere demografic
[i economic, astfel: Beskizii spre Ostrava
(Cehia) [i Cracovia (Polonia), Mun]ii Tatra
[i Mun]ii Metaliferi Slovaci spre Bratislava
[i Kosic4 e, iar mun]ii din sud (Bakony-
Matra) spre Budapesta [i Miskolc.
Carpa]ii de Mijloc, situa]i pe teritoriul
Ucrainei, sunt forma]i, de asemenea, din
fâ[ii paralele, fiind înconjura]i spre exterior
de cursul superior al Nistrului. Acest sector
montan, care formeazã cea mai înaltã treap-
tã de relief a Ucrainei, graviteazã economic
îndeosebi spre ora[ele Lvov [i Cernãu]i.
Carpa]ii Sud-Estici, situa]i pe teritoriul
României [i, foarte pu]in, pe cel al Serbiei,
cuprind diviziunile transversale cunoscute
(Carpa]ii Orientali, Meridionali [i Occiden-
tali), închizând în interior Depresiunea Tran-
silvaniei. Carpa]ii sunt traversa]i în apro-
pierea extremitã]ii lor sudice de cel mai im-
portant defileu din Europa, Defileul Dunãrii.
TERMENI
Bazin – areal depresionar fa]ã
de regiunile înconjurãtoare care,
în sens geologic, este o regiune de
acumulare a stratelor sedimenta-
re (de exemplu bazinul Vienei,
bazinul Panonic, bazinul Transil-
vaniei).
Transhuman]ã – fenomen de
deplasare sezonierã a oilor din
regiunile joase, de câmpie (iarna),
în regiunile montane, mai înalte
(vara).
DOC 1 Subcarpa]ii Curburii
Deplasarea pl\cilor tectonice
[i a fragmentelor acestora
(micropl\ci) au determinat for-
marea, la exteriorul curburii
Carpa]ilor, a unei zone de
coborâre pe planul c\reia se pro-
duc mi[c\ri tectonice genera-
toare de cutremure [i o `ncre]ire
(cutare) accentuat\ a suprafe]ei
scoar]ei terestre; deplasarea are-
alului montan spre exterior
(spre sud-est) a determinat
cutarea foarte strâns\ [i for-
marea unui relief de tip sub-
carpatic, cu alternan]\ de dealuri
[i depresiuni.
ACTIVIT|}I
1. Utilizând harta alãturat\
(fig. 1), explica]i fenomenele care
se observã la curbura exterioarã a
arcului carpatic situatã spre
Marea Neagrã.
2. Preciza]i douã elemente de
omogenitate a spa]iului carpatic.
 U C R A I N A DOC 2 }ãri carpatice

RE
Ponderea

I
Ponderea

P.
reliefului
R
2 reliefului
carpatic din
A

M
carpatic din

O
G

}ara suprafa]a

LD
întinderea totalã
N

totalã a
a arcului

O
U

fiecãrei ]ãri

VA
carpatic (%)
(%)
3
Slovacia 80 28
A Polonia 3 2
A IN
1 4 U CR Ucraina 6 7
România 60 55
S

Serbia 6 2
E

Ungaria 10 4
R

r\
B

Neag
Cehia 4 2
I
A

ea
ar
0 100 km B U L G A R I A

M
I. Pl\ci [i micropl\ci tectonice Regiuni vulcanice neogene Zon\ de coborâre
Placa Est-European\ Coborâre maxim\
Placa Moesic\ III. Subduc]ii [i fracturi
Placa Intraalpin\ Limit\ de fractur\ principal\ IV. Alte areale seismice

II. Elemente structurale Subduc]ie actual\ (activ\) 1. Banat

Structura de orogen a 2 Cri[ana
Fracturi secundare
Carpa]ilor Orientali [i a 3. Târnave
Carpa]ilor Meridionali Focare ale cutremurelor 4. Mun]ii F\g\ra[

 Fig. 1 – Elemente geografice ale cutremurelor de p\mânt din zona seismic\ Vrancea

Depr. Volhiniei
Mystenice
PODI{UL BOEMIEI Dukla Sanok
PO Altitudini absolute de peste 2 000 m,
e i I DI
{U forme glaciare, p\[uni alpine
vi
a
502
LP
o r Gottwaldov
Tatra 2663 Dukla
M II Dolina OD
OL Altitudini absolute `ntre 1 500-2 000 m,
r ul 1365 O
MO
oa Delatyn LD predominarea coniferelor `n p\duri masive
ul Uzhorod
1747
AV
C Kuty
Muncacevo Altitudini absolute `ntre 500-1 500 m,
Viena Hust od\i, exploat\ri forestiere intense
Bratislava Miskolc
Baia Mare
Depresiuni
MUN}II Vák |
IC Spa]ii extracarpatice
De

ALPI Györ Budapesta O N

pr
ör nea

N Piatra
.S

PA Localit\]i situate pe margine

Gy siu

om

Neam]
e

e[

EA ld
pr

an
De

N ö Cluj
o-

IU Alf
Tr

ES IIIa
a

n
ns

lato R
ilv

Ba E P Turda
an

L. D Tg. Ocna
\

IIIc I – Carpa]ii de Nord-Vest;

Alba Iulia
Lipova II – Carpa]ii de Mijloc;
IIIb 2543
2507
Mânz\le[ti
III – Carpa]ii Sud-Estici (IIIa – Carpa]ii
Boc[a Orientali; IIIb – Carpa]ii Meridionali; IIIc –
Comarnic Carpa]ii Occidentali)
C\lim\ne[ti
Bumbe[ti
Oravi]a
Belgrad IIIc Turnu Severin Bucure[ti
Cul
.M
ora

Dun\rea
viei

Ni[ Fig. 2 Carpa]ii (dup\ Vintil\ Mih\ilescu)

57

3
cap.I
3.13 }|RILE VECINE ROMÂNIEI
REPUBLICA MOLDOVA
Situatã între România [i Ucraina, Repu-
blica Moldova are o popula]ie cu o istorie [i
origini comune cu cea dintre Prut [i Carpa]i
(DOC 3).
Mediul natural (fig. 3) are o importantã
omogenitate datoritã teritoriului redus ca
întindere, a predominãrii regiunilor delu-
roase cu altitudini mici (Platoul Moldovei
în nord, Podi[ul Moldovei Centrale [i
Podi[ul Nistrului în centru) [i a regiunilor
de câmpie (Câmpia Moldovei de Sud [i
Câmpia Nistrului în sud), a substratului [i
a condi]iilor bioclimatice relativ uniforme.
Poten]ialul uman este important, dar
sporul natural [i mi[carea migratorie sem-
nificativã au contribuit la reducerea nu-
mãrului de locuitori. Structura popula]iei
pe na]ionalitã]i (65% moldoveni, 14% ucrai-
neni [i 13% ru[i, la care se adaugã alte
minoritã]i) sugereazã o anumitã diversi-
tate, care reflectã elemente ale istoriei.
Structura economicã este predominant
agrarã, în care agricultura pãstreazã ele-
mente ale organizãrii anterioare, iar indus-
tria are o dezvoltare modestã. Se remarcã
existen]a unor acumulãri hidroenergetice
(pe Prut [i pe Nistru), precum [i activitã]i
industriale în ora[ele importante.
Organizarea spa]iului geografic este in-
fluen]atã de dispunerea hidrografiei [i a re-
liefului, precum [i de concentrarea popula]iei
în câteva ora[e mari (Chi[inãu – fig. 1, cu
peste 600 000 de locuitori, Bãl]i, Tighina [i
Tiraspol). Spa]iul situat la est de Nistru
(Transnistria) are tendin]a de autonomizare
fa]ã de restul Republicii Moldova.
În Europa, pozi]ia [i ponderea Repu-
blicii Moldova sunt la dimensiuni modeste,
dar existã inten]ia realizãrii unor legãturi
mai strânse în viitor cu Uniunea Europeanã.
Problemele geopolitice principale î[i
au originea în rezolvarea statutului regiunii
situate la est de Nistru, în dependen]a ener-
geticã a ]ãrii de Federa]ia Rusã [i în pozi]ia
pe care o are ca teritoriu situat între Româ-
nia [i Ucraina.
58
TERMENI
Transnistria – teritoriu situat
la est de Nistru, spre Ucraina, în
UCRAINA care existã o tendin]ã de separare
Ucraina este al doilea stat ca întindere fa]ã de Republica Moldova, cu
origini în ponderea popula]iei
din Europa (dupã Federa]ia Rusã), mare
ruse [i existen]a unei prezen]e
sub raport demografic [i cu un ridicat militare a Federa]iei Ruse.
poten]ial economic.
Mediul natural (fig. 4) este organizat pe
trei trepte majore: în sud-vest Carpa]ii, în
centru Podi[ul Podolic, iar în est [i sud
regiuni de câmpie (Câmpia Niprului [i
Câmpia Mãrii Negre). Deschiderea la
Marea Neagrã [i existen]a Peninsulei
Crimeea leagã foarte mult Ucraina de bazi-
nul acestei mãri. O caracteristicã importantã
o reprezintã tangen]a la Dunãre. La aceasta
se adaug\ alte elemente comune (DOC 4) cu
]ara noastr\. Fig. 1 Chi[in\u
Poten]ialul uman este numeric impor-
tant (46 milioane de locuitori), dar într-o
scãdere sensibilã în ultimul deceniu. Struc-
tura internã a popula]iei (78% ucraineni, 17%
ru[i [i 5% alte na]ionalitã]i) demonstreazã o
anumitã legãturã a acesteia cu Federa]ia
Rusã.
Structura economicã predominantã
este datã de agricultura extensivã [i de
industria bazatã pe utilizarea resurselor
proprii (cãrbuni [i minereu de fier).
Fig. 2 Kiev
Organizarea spa]iului geografic urmã-
re[te cele trei trepte naturale [i marile con-
ACTIVIT|}I
centrãri umane [i economice reprezentate
de principalele ora[e: Kiev – fig. 2 (2,6 mi- 1. Preciza]i asemãnãrile geo-
grafice dintre Podi[ul Moldovei
lioane persoane, capitala Ucrainei),
(cuprins între Carpa]i [i Prut) [i
Harkov, Dnipropetrovsk, Odessa, Done]k podi[ul situat între Prut [i Nistru.
(fiecare cu peste 1 milion de locuitori), 2. Men]iona]i elementele care
Lvov [i Zaporojie. pot sã reprezinte un interes co-
În Europa, Ucraina este cunoscutã prin mun între România [i Ucraina cu
produsele agroalimentare, produc]ia de privire la utilizarea cursului infe-
huilã (Done]k a rãmas principalul bazin rior al Dunãrii [i al platoului con-
tinental al Mãrii Negre situat în
european), rolul acesteia la Marea Neagrã
continuarea acestor ]ãri.
(prin portul Odessa [i Peninsula Crimeea). 3. Utilizând datele statistice
Problemele geopolitice principale ale prezentate în DOC 1 [i DOC 2,
]\rii rezultã din pozi]ionarea acesteia între realiza]i un text, de cel mult o
aspira]iile actuale predominant europene [i jumãtate de paginã, pentru fieca-
apropierea de Federa]ia Rus\, precum [i re ]arã, în care sã preciza]i ele-
din situa]ii nerezolvate total în perioadele mentele specifice rezultate [i ca-
anterioare. racteristicile de geografie umanã.
 27° 29° 25° 30° 35° 40°

IA
0 125 250 375 500 625 km
Edine]

O N
Soroca B E L A R U S
48°
Platoul R

P O L
R

Moldovei U

Po
d.
Râ[cani B\l]i Râbni]a S

N
Cernigov I

ist
Lu]k Rovno
O

rul
C\l\ra[i 50°
Jitomir A

ui
Orhei Lvov
U d C R Kiev Sum`
M

Po
Podi[ul Dub\sari A I
.
Moldovei Ivano- P o Vinni]a Cerkassi N
Ungheni N
Frankovsk stru
i d olic A Harkov
Centrale Chi[in\u
Â

Cern\u]i Kremenciug

Bu
Hânce[ti Tiraspol

g
ul
Tighina Dnipropetrovsk

de
MO
Kirovograd
N

Su
d Lugansk
e Su

d
REP OVA
LD
ei d Krivoi-Rog

I A
Leova v Slobozia

.
o Câm Nipru
old
I

pia
Done]k

N
M M\r
ii N
pia

Â
Odessa Kherson g r e
A

Câm

46°

M
45°
v
Marea Azo

O
M.
Pen.

R
Cahul Crimeea

Str. Kerci
a
re \
Neagr\ Simferopol Kerci
Ma agr Sevastopol Ialta
Ne
Fig. 3 Republica Moldova Fig. 4 Ucraina

DOC 1 Moldova DOC 3 România [i Republica Moldova – elemente comune

Denumirea oficialã:
Republica Moldova
Suprafa]a: 34 483 km2
Popula]ia: 4 078 000 loc.
Densitatea popula]iei: 118 loc./km2
Spor natural: –1‰
Capitala: Chi[inãu (667 600 loc.)
Popula]ia urbanã: 48 %
Alte ora[e mari: Tiraspol,
Tighina, Bãl]i, Cahul
Regimul politic: republicã cu
regim semipreziden]ial
DOC 2
Denumirea oficialã: Ucraina
Suprafa]a: 603 500 km2
Popula]ia: 45 513 000 loc. (2013)
Densitatea popula]iei: 75 loc./km2
Spor natural: –3‰
Capitala: Kiev (2 846 000 loc.)
Popula]ia urbanã: 69 %
Alte ora[e: Odessa, Lvov,
Harkov, Done]k, Dniprope-
trovsk, Zaporojie, Mariupol
Regimul politic: republicã cu
regim semipreziden]ial
Unitã]i administrative: 24 re-
giuni, 2 ora[e [i republica
autonomã Crimeea
Unitã]i administrative: 33
raioane
Limba oficialã: moldoveneascã
Limbi utilizate: moldoveneascã,
rusã, ucraineanã
Na]ionalitã]i: moldoveni (76%),
ucraineni (8%), ru[i (6%),
alte na]ionalitã]i
Religii: ortodoxism (93%)
Monedã: leu moldovenesc
Produse principale: vin (rang 21)
Ucraina
Limba oficialã: ucraineana
Na]ionalitã]i: ucraineni (78%),
ru[i (17%), tãtari
Religii: ortodoxism (46%),
catolicism (8%),
protestantism, iudaism
Monedã: griwna
Produse principale: sfeclã de
zahãr (rang 6), grâu (rang 11),
o]el (35,3 mil. t, rang 8),
huilã (54 mil. t, rang 15),
energie electricã
(176 mld. kwh/an),
gaze naturale (19,9 mld. m3)
Elementele comune princi-
pale provin din istoria co-
munã, cu anumite intermi-
ten]e, a celei mai mari pãr]i a
popula]iei, a teritoriilor dintre
Carpa]i [i Nistru, inclusiv în
cadrul unui singur stat. Popu-
la]ia acestui spa]iu, care î[i are
originea în statul feudal
Moldova, vorbe[te o limbã cu
deosebiri dialectale minore
fa]ã de limba românã. O serie
de personalitã]i istorice [i cul-
turale (printre care {tefan cel
Mare, Vasile Lupu, Mihai
DOC 4 România [i Ucraina – elemente comune
Existã mai multe compo-
nente fizico-geografice având
continuitate în cele douã ]ãri:
Carpa]ii, regiuni de podi[
exterioare acestora, bazinul
inferior al Dunãrii [i ]ãrmul
Mãrii Negre. Legãtura este
foarte importantã la limita
carpaticã a acestor douã ]ãri,
unde Depresiunea Maramu-
re[ului (extinsã ca unitate na-
turalã atât în România, cât [i în
Eminescu, Ion Creangã) sunt
comune pentru regiunea
istoricã Moldova (din Ro-
mânia) [i pentru Republica
Moldova. Locuitorii teritoriu-
lui dintre Prut [i Carpa]i au
între]inut legãturi mult mai
strânse cu restul romanitã]ii
orientale centrate pe arcul
carpatic, ceea ce a oferit posi-
bilitatea realizãrii unei con-
struc]ii politice statale cu o sta-
bilitate [i continuitate mai
mare (sec. XIV-XIX).
Ucraina) are elemente naturale
[i umane comune. În lungul
Dunãrii, între Gala]i [i delta
secundarã a Chiliei, existã pre-
ocupãri pentru pãstrarea echi-
librului natural [i realizarea
unor transporturi fluviale reci-
proc avantajoase. În urmã cu
un secol, ora[ul Odessa era un
loc de atrac]ie pentru românii
moldoveni cu posibilitã]i
financiare.

59
 UNGARIA
Situatã în partea de nord-vest a ]ãrii noas-
tre (fig. 2, DOC 1), ocupând o parte impor-
tantã a Câmpiei Panonice, Ungaria reprezin-
tã teritoriul de legãturã directã, prin cãile de
comunica]ie, a teritoriului ]ãrii noastre cu
Europa Centralã [i Uniunea Europeanã.
Mediul natural se caracterizeazã prin
predominarea regiunilor joase, de câmpie,
care formeazã partea centralã a Depresiunii
[i a Câmpiei Panonice. Aceasta imprimã o
însemnatã omogenitate spa]iului geografic.
Poten]ialul uman se caracterizeazã
printr-o popula]ie relativ numeroasã pe un
spa]iu limitat (de unde o densitate ridicatã
a popula]iei) [i o omogenitate na]ionalã
deosebitã.
Structura economicã se caracterizeazã
printr-o agriculturã modernã, având un
caracter intensiv [i activitã]i industriale
bazate pe materii prime importate.
Resursele proprii (bauxitã, fier, gaze
naturale) sunt insuficiente.
Organizarea spa]iului geografic este
influen]atã de traseul Dunãrii (care împarte,
de la nord la sud, teritoriul ]ãrii în douã
pãr]i aproximativ egale) [i de orientarea sis-
temului de mun]i jo[i (Bakony-Matra-Bukk,
care desparte un sector de câmpie în
nord-vest (Micul Alföld) de alt sector în
sud-est (Alföld).
Organizarea spa]iului este influen]atã
de prezen]a aproape centralã a capitalei –
fig. 1, de mãrimea demograficã (concen-
trând 1/5 din popula]ie) [i de importan]a
economicã. Celelalte ora[e, mult mai mici,
sunt legate direct de capitalã (Miskolc, De-
brecen, Szeged, Pécs, Györ).
În Europa, Ungaria se distinge prin
pozi]ia favorabilã [i prin anumite produse
(bauxit\, aluminiu).
Problemele geopolitice principale sunt
legate de prezen]a unor minoritã]i ma-
ghiare semnificative în ]ãrile înconjurãtoare
(reprezentând împreunã aproximativ 1/3
din popula]ia actualã a Ungariei), ca rezul-
tat al evolu]iei istorice a acestui spa]iu.
60
SERBIA TERMENI
Situatã în partea de sud-vest a ]ãrii noas- Panonic – termen referitor la
tre (fig. 3, DOC 2), Serbia reprezintã nucleul spa]iul central-european care a
în jurul cãruia s-a format [i a existat Iugos- constituit provincia romanã Pa-
lavia (statul „slavilor de sud”). Din acesta nonia.
s-au desprins, în 1990, statele componente. Alföld – teritoriu de câmpie
cu peisaj de stepã [i silvostepã,
Mediul natural se caracterizeazã prin-
care desemneazã, prin caracteris-
tr-un relief jos în partea de nord (unde se
ticile sale, o regiune geograficã
aflã situatã Câmpia Panonicã) [i un relief bine conturatã a Ungariei.
mai înalt în sud, peste care se suprapun ca- Voivodina – regiune geogra-
racteristici bioclimatice de interferen]ã. ficã de câmpie, situatã în nordul
Poten]ialul uman este important, dar se Serbiei, cuprinsã între Tisa [i
aflã în prezent, ca [i în alte ]ãri învecinate, Dunãre.
într-o stagnare numericã. Structura etnicã Banat – regiune geograficã
cuprinde, pe lângã majoritatea popula]iei for- situatã între Mun]ii Banatului,
matã din sârbi, o minoritate maghiarã Mure[ [i Tisa, strãbãtutã de gra-
(Voivodina) în nord [i o minoritate albanezã ni]a dintre România [i Serbia [i
situatã în cele douã ]ãri (Banatul
în sud (Kosovo).
sârbesc [i Banatul românesc).
Structura economicã este datã de un
anumit echilibru între produc]ia industri-
alã [i produc]ia agricolã. Resursele semni-
ficative sunt: minereurile neferoase, mine-
reurile de crom [i cãrbuni inferiori. Princi-
palele centre industriale sunt amplasate la
v
Belgrad, Kragujevac, Nis, Novi Sad. Cel
mai important obiectiv economic îl consti-
tuie însã hidrocentrala de la Por]ile de Fier.
Organizarea spa]iului geografic este
influen]atã de cursurile principale ale râu-
rilor, care imprimã acestuia atât o direc]ie
vest-est (pe Sava, Drava [i Dunãre), cât [i
nord-sud (pe Tisa [i Morava).
În Europa, Serbia este perceputã ca un
stat care, pe lângã o anumitã izolare geo-
graficã (accentuatã prin independen]a
Republicii Muntenegru), are [i o aparentã
pozi]ie singularã între ]ãrile din Peninsula
Balcanicã.
Problemele geopolitice principale Fig. 1 Budapesta
derivã din consecin]ele dezmembrãrii fos-
tei Iugoslavii, în urma cãreia pe teritoriul ACTIVIT|}I
Serbiei existã alte minoritã]i na]ionale, iar
1. Compara]i hãr]ile celor
în regiunile înconjurãtoare (îndeosebi în
douã ]ãri (fig. 2, fig. 3) [i identifi-
Bosnia [i Her]egovina) existã o importantã ca]i elemente comune.
minoritate sârbã, reprezentând aproape 2. Preciza]i, pe scurt, caracte-
1/3 din popula]ia acestei ]ãri. Cea mai risticile pozi]iei geografice a
importantã problemã pentru acest stat o Republicii Serbia.
constituie, însã, inten]ia popula]iei alba- 3. Determina]i importan]a po-
neze, majoritarã în partea sudicã (Kosovo), zi]iei geografice a Ungariei pen-
de a se organiza într-un stat independent. tru ]ãrile înconjurãtoare.
 17° 20° 21°
16° 18° 19° 22° U 23°
România [i Ungaria –
S L O V A C I A 894 C
R DOC 1
A
A elemente comune
Du
IN
I n\rea Miskolc isa A

T
48°
48° 958
d Elementele comune ale spa]iilor
R

So
L. Fertö M-]ii Bükk m
Nyiregyháza e[

Can
Vác 1014 Eger geografice ocupate de aceste state
T

Györ Dun\rea M-]ii Matra

alul de Es
Sopron
l sunt reprezentate de existen]a unor

Cr
M- i l i s
S

A
as na
P
ii

]ii
-] es
Budapesta Ti
sa Debrecen regiuni (Câmpia Panonicã, în Un-
U

Alföldul Mic M rt

Za
i \u

t
é rc garia [i prelungirea acesteia în ]ara

gyv
Szombathely (Kissalföld)

I
709 V ö e Ba
A

i i y Székesfehérvár s

a
Szolnok
-] n i i[ul Repede 47°
noastrã, Câmpia de Vest) [i a unor
47° M k o Veszprém Dunaujváros

N
C
a ös) T artere hidrografice importante (Tisa,
B Kecskemét f Cris (Kör
a Some[, Cri[uri, Mure[) situate în
VE N Zalaegerszeg i

Â
SLO L. Balaton Békéscsaba C ri[ul Ne g
IA

p
Mur L. Micul C ru ambele ]ãri. De asemenea, existen]a
Dun\rea
l m Gyulari[ul

Tisa
Balaton

M
â Al unei minoritã]i maghiare impor-
CR

Kaposvár b
Drava Nagykanizsa ek C Szeged
s tante în ]ara noastrã (reprezentând
ec
O

Makó

O
]ii
M A Mure[
A

680 46°
46° IA M- Pécs Baja aproape 7% din popula]ie) [i a unei
}

R
Drav SERBIA
0 25 50 75 100 125 km 0 200 300 500 1000 peste 1000 m minoritã]i române[ti în Ungaria,
a

16° 17° 18° 19° 20° 21° 22° 23° creeazã un interes reciproc pentru
Fig. 2 Ungaria acestea. Ambele ]ãri s-au constituit
14° 16° 18° 20° 22°
ca entitã]i statale independente, în
A U S T R I A U forma lor actualã, dupã Primul
ava
Dr Maribor N
Vf. Triglav
A Rãzboi Mondial (1918), Ungaria con-
G
L I A

I A Varañdin
2863 Kranj
A R I stituindu-se ca stat individualizat
Alp

Ljubljana N
ii Iu

46° E 46°
dupã destrãmarea Imperiului Aus-
V Sav Zagreb
lien
TA

Subotica
O R
i

Pod. Karst Drav Kikinda tro-Ungar, iar România ajungând la

a

L a
O
I
Tisa

st S C âm pi a Sa ve Osijek ga
M

Kupa i Voivodina Be i[
M
forma actualã prin reunirea tuturor
G. Tri e

Rijeka Sisak Câmpia P

-

Istria im
CROA}IA S Vukovar Dun a n o n i c \ T Â teritoriilor locuite predominant de o
M
]

\ rea
-]

Pen. Istria a va Slavonia N

ii
i

I. Cres Bihaƒ a Novi Sad Vršac popula]ie româneascã. Diferite per-

Ka

Un
i

Pola
BOSNIA {I sna Sava Belgrad I
sonalitã]i politice [i culturale (Matei
pe

Dun A
Bo

\re
D

(Beograd)
la

C. Kamenjak a
M-

Banja Luka
a

Tuzla Šabac Corvin, Iancu de Hunedoara) sunt

]ii

Drin
i

HER}EGOVINA M-
Ve

]ii
n
A

r ava

M-]ii Me comune pentru popula]iile din

le

Valjevo Mi Prahovo
lp
bit

taliferi
M

D ro…
a

Zadar ai
ii

Mo

44° a ambele ]ãri. Evolu]ia comunã în

r

Bor 44°
Zenica SERBIA
D

l
i

Mo
in

Bosniei
a

m Sarajevo Kragujevac
r aceea[i entitate teritorialã a spa]iilor
c

Šibenik „a…ak ava de V st

ar

Timo

a e
B U L G A R I A
i

situate pe teritoriul celor douã ]ãri a

ic

] Jablanica Vi[egrad
r

Ne Craljevo
i

i ret Kruševac
Split a va Niš a influen]at aspectul urban al unor
e

Niš
Ibar

I. Brac Mostar va
ora[e din ]ara noastrã (Satu Mare,
M

2522 Pirot
ora
a

Vf. Durmitor Leskovac

I. Kor…ula Nikšiaƒ Oradea, Arad, Cluj-Napoca, Târgu
v a de S

Dubrovnik Peƒ Drin Priština

A I. Mljet MUNTENEGRU Mure[), care au asemãnãri cu ora[e
ul Alb

Podgorica Dakovica Kossovo

u

Gora
d
d Prizren rina din Ungaria. Ambele ]ãri sunt con-
L. Shköder Dr iC
I

in
fruntate cu un sensibil declin demo-
A L B

M-]i

42° r
Ša

42°
T

A i Skopje
]ii

grafic, dar au obiective comune,

Drinul

2764
M-

L A
O N I
a Vf. Korab 2540
I t N
C E D Vard rezultate din apartenen]a lor la
M A
A N I

ka

A
eg

i ar
Prilep Uniunea Europeanã.
Re
ru

c
\ L. Ohrid
Crna

0 45 90 135 180 225 km IA

2601
Bitola R E C
L. Prespa G22°
A

14° 16° 18° 20°

Fig. 3 Serbia [i spa]iul fostei Federa]ii Iugoslavia (Slovenia, Croa]ia, Bosnia-Her]egovina, Muntenegru, Macedonia)

DOC 2 România [i Serbia – elemente comune

Elementele comune ale celor douã ]ãri prezent, de cele douã ]ãri, cu minoritã]i Bazia[ [i Por]ile de Fier, constituie un
se referã atât la componentele mediului care existã reciproc în fiecare parte. patrimoniu geografic comun al celor dou\
natural (Câmpia Banatului, Carpa]ii, Pe Valea Timocului se aflã o veche ]\ri.
Dunãrea), care sunt situate în ambele ]ãri, comunitate româneascã. Între Serbia [i Poten]ialul hidroenergetic al Dunãrii a
cât [i la elemente comune de geografie Banatul românesc au existat [i existã rela]ii fost valorificat în comun, prin construirea
umanã. Astfel, Banatul reprezintã o comerciale tradi]ionale [i un schimb eco- sistemului hidroenergetic [i de naviga]ie
regiune istorico-geograficã împãr]itã, în nomic activ. Defileul Dunãrii, dintre de la Por]ile de Fier.

61
 BULGARIA
Bulgaria este situatã în sudul ]ãrii noastre
(fig. 2, DOC 1) [i, în acela[i timp, în partea
nord-esticã a Peninsulei Balcanice. Prin pozi]ie
[i anumite caracteristici, este o ]arã balcanicã.
Mediul natural (fig. 2) este organizat în
fâ[ii paralele, care se succed de la nord la
sud (Dunãrea, Podi[ul Prebalcanic, Mun]ii
Stara Planina, mun]ii înal]i din sud-vest [i
zona depresionarã axatã pe fluviul Mari]a);
altitudinile maxime depã[esc 2 900 m (2 925
m în Mun]ii Rila [i 2 915 în Mun]ii Pirin).
Poten]ialul uman a suferit anumite
modificãri numerice, cu o cre[tere de la 8 la
9 milioane persoane în urmã cu douã dece-
nii, la o scãdere, de la 9 la 8 milioane per-
soane, în ultimul deceniu. Bulgaria se carac-
terizeazã printr-una dintre cele mai mici
valori ale sporului natural ( -3 [i -4 ‰) ceea
ce, împreunã cu mi[carea migratorie nega-
tivã, au determinat scãderea demograficã.
Structura economicã este în transfor-
mare [i începe sã aibã caracteristicile eco-
nomiei de pia]ã. Resursele naturale sunt
modeste. Cea mai importantã resursã o con-
stituie lignitul, prin a cãrui produc]ie ocupã
un loc important la nivel mondial (3% din
produc]ia mondialã [i locul 12 pe glob).
Organizarea spa]iului geografic este
dependentã de prezen]a Dunãrii, a Mãrii
Negre (pe litoralul cãreia se aflã cea mai
importantã regiune turisticã [i principalul
port de recep]ionare a produselor petroli-
ere — Burgas) [i a modului de dispunere a
treptelor de relief. Pozi]ia excentricã a capi-
talei (în partea vesticã a ]ãrii) influen]eazã
textura cãilor de comunica]ie. Celelalte ora[e
mari (Plovdiv, Varna – fig. 1, Ruse) au o po-
zi]ie secundarã în raport cu ora[ul capitalã.
În Europa, Bulgaria este perceputã ca
un partener ie[it de sub influen]a spa]iului
ex-sovietic, dupã primirea acestei ]ãri în
NATO (2004) [i în Uniunea Europeanã.
Problemele geopolitice principale
derivã din raporturile cu unele ]ãri înveci-
nate; în raporturile cu Turcia existã anu-
mite aspecte legate de prezen]a unei
minoritã]i turce importante în Bulgaria
(aproximativ 9% din popula]ia totalã).
62
VECIN|TATEA APROPIAT| TERMENI
În afarã de vecinii propriu-zi[i, anumite Balcanic – situat în Peninsula
spa]ii [i ]ãri situate într-o anumitã proximi- Balcanicã; acest termen se referã
tate (DOC 2, 3) reprezintã „vecinãtatea la elemente naturale (de florã [i
apropiatã” a ]ãrii noastre. Din aceastã gru- faunã) [i la diferite elemente de
pã de spa]ii apropiate fac parte Marea geografie umanã.
Neagrã [i ]ãri cu care România este legatã Vecinãtate apropiatã – spa]ii
situate în apropierea ]ãrii, cu care
prin intermediul prezen]ei Mãrii Negre
nu existã o legãturã directã [i o
(Federa]ia Rusã, Georgia, Turcia). linie de grani]ã, dar care au în
Marea Neagrã, situatã la limita esticã, comun cu ]ara noastrã situarea la
pare a reprezenta o prelungire directã a Marea Neagrã.
]ãrii noastre. }ãrile din jurul acesteia sunt CEMN (Comunitatea Econo-
reunite într-o comunitate de cooperare eco- micã a Mãrii Negre) – grup de
nomicã (CEMN), dar reune[te [i ]ãri situate state situate în jurul Mãrii Negre
în exteriorul spa]iului pontic. sau în apropierea acesteia, care
Federa]ia Rusã, de[i nu are grani]ã di- [i-au dezvoltat un sistem propriu
de cooperare economicã, facilitat
rectã cu ]ara noastrã, reprezintã un parte-
de existen]a acesteia.
ner de interes economic deosebit, rezultat
în urma modelelor de evolu]ie economicã
de tip socialist din deceniile anterioare [i de
necesitã]ile actuale energetice, minerale [i
tehnologice ale ]ãrii noastre.
Georgia, situatã fa]ã de ]ara noastrã în
partea opusã a Mãrii Negre, se aflã în trans-
formãri economice [i sociale în contextul
inten]iei acesteia de a se apropia de mo-
delul [i spa]iul european.
Turcia, cu cel mai lung litoral la Marea
Neagrã [i dimensiunile sale demografice, consti-
tuie un spa]iu deosebit de important. Existen]a
sistemului de strâmtori (Bosfor [i Dardanele) pe
unde se realizeazã legãtura între Marea Neagrã
[i Marea Mediteranã, mãre[te importan]a aces-
tei pãr]i a Turciei (cu ora[ul Istanbul, Turcia
europeanã [i podul care traverseazã Strâm-
toarea Bosfor) în aceastã parte a Europei. Lungi
perioade de istorie comunã între }ãrile Române
[i Imperiul Otoman au favorizat existen]a unor
Fig. 1 Varna
legãturi economice [i demografice.
ALTE SPA}II
Existã anumite spa]ii care au o semnifica]ie
ACTIVIT|}I
referitoare la vecinãtatea cu ]ara noastrã, rezul-
tate din evolu]ii istorice mai îndepãrtate sau 1. Preciza]i elementele geo-
mai apropiate. Acestea reprezintã al doilea grafice comune dintre Bulgaria [i
România [i felul în care acestea
nivel, mai îndepãrtat, al acestor vecinãtã]i:
reprezintã elemente de interes ale
Grecia, Slovacia, Macedonia, Croa]ia, Albania, integrãrii europene.
Armenia. Cu fiecare dintre acestea, România 2. Men]iona]i importan]a geo-
are elemente de naturã geograficã, istoricã [i politicã a Bulgariei, ca stat al
economicã de interes comun. Uniunii Europene [i al NATO.
 23° 24° 25° 26° 27° 28°
România [i Bulgaria –
Vidin R O M Â N I A Dun
\rea Silistra
44° DOC 1
elemente comune
Ruse
Lom Kozlodui
Cele douã ]ãri au numeroase
St

Orjahovo Nikopol
ar

Lom
a
ri] os
ta (Rahova) P o d i [ u l Dobrici elemente comune care rezultã din
a

b
Ti ar
Pl

g
O

Ian
Grivi]a
SERBIA

L u d o g o r i e

Isk
an

caracteristicile lor geografice (cursul

tra
in
- ] de V

Pro
2168 Pleven Levski C. Kaliakra
Varna Dunãrii, aria depresionarã dintre
a

Vraca m Šumen vad

Vf. Midjar
(Plevna) Osa G. Varna
i i est

iia
2016
B T\rgovište
43°
Mun]ii Stara Planina [i Carpa]ii
Vf. Kom
a P o d i [ u l P r e b a l c a n i c Kamciia
l Veliko T\rnovo
Meridionali, litoralul Mãrii Negre,

M a
Kremikov]`c a Stara Planina de Est
n i Vf. Botev existen]a unor minoritã]i).
Sta a )
Sofia r a P l a n( S t a 2376 r a P l a n i n Sliven Elemente comune semnificative

r e a
Pernik i
2290 M-]ii na Centr Burgas
au existat la începutul Evului
Sredn al
M-]ii^ a Go \ Stara G. Burgas

Tu ndj
To

Vitosa po ra Zagora Jambol Mediu (dupã venirea bulgarilor din

lni

N e a
]
Vf. Musala C â r\ zona Volgãi în nordul Peninsulei
Kiustendil
pia Tracic\ Superioa

a
m
a

2925 Plovdiv
l a Elhovo 42°
42°
2252 Blagoevgrad Ri Dimitrovgrad Balcanice [i slavizarea acestora),
- ]ii Asenovgrad

g r \
M M când se considerã cã întregul spa]iu
MACEDONIA

M- ar
M-

M-]ii Rodopi

A
Vf. Vihren ]ii i]a
I situat la sud de Carpa]ii Meri-
Me

2915 R o de Nord K\rdjali

]ii

do Arda
Strum

C
sta

pi dionali (Câmpia Românã [i cea mai

Pir

2191 R
U mare parte a teritoriului Bulgariei)
in

Smoljan
a

Petrici 2212 T 0 25 50 75 100 125 km

G R E C I A au format o singurã entitate terito-
23° 24° 25° 26° 27° 28° rialã cu elemente statale (}aratul
Fig. 2 Bulgaria româno-bulgar).
Dupã întregirea României cu
DOC 2 Spa]ii din vecinãtatea apropiatã DOC 3 }ãri pontice Dobrogea (1878), trasarea grani]ei
în lungul Podi[ului Dobrogei s-a
Suprafa]a Popula]ia Lungimea
Mãri sau state Capitala }ara Ponderea (%) realizat cu dificultate [i în mai
(km2) (mil. loc.) litoralului (km)
multe momente, din cauza între-
Ucraina 620 23 pãtrunderii teritoriale a locali-
Marea Neagrã 450 000 – – tã]ilor cu popula]ii din ambele
Fed. Rusã 300 11
na]ionalitã]i, într-o zonã denumitã,
Fed. Rusã 17 075 400 142,2 Moscova Georgia 230 8 în perioada respectivã, Cadrilater.
Turcia 1 020 38 Negocierile referitoare la
Georgia (Gruzia) 69 870 4,7 Tbilisi aceastã problemã [i transferurile
Bulgaria 280 11 de popula]ie au permis trasarea
Turcia 785 347 74,7 Ankara România 244 9 liniei de grani]ã pe traseul actual.

ACTIVITATE DE GRUP  informa]ii cartografice (hãr]i ale ]ãrii, planuri ale unor
Presupunem cã inten]iona]i sã cãlãtori]i în vacan]a de varã ora[e);
într-una din ]ãrile vecine sau dintre cele situate în vecinãtatea  informa]ii referitoare la posibilitã]ile de transport (mijloace
apropiatã (Turcia, Georgia, Federa]ia Rusã). În momentul de fa]ã de transport, orar, costuri);
nu v-a]i decis ce destina]ie sã alege]i. {i colegii vo[tri sunt intere-  modalitã]i de organizare a excursiei (individual, în grup,
sa]i de o astfel de excursie. În scopul pregãtirii acesteia, realiza]i agen]ie, cazare etc.);
urmãtoarele activitã]i, pe parcursul a douã luni.  elemente ale vie]ii sociale [i culturale din ]ara respectivã;
1. Realiza]i opt grupe de câte 3-4 elevi [i asuma]i-vã, prin  sistemul de asigurare a bunurilor [i a persoanelor;
tragere la sor]i, câte o ]arã.  repere financiare (monedã, rata de schimb, puterea de
2. În interiorul fiecãrui grup, negocia]i problemele pe care cumpãrare, modalitã]i de platã);
urmeazã sã le studieze fiecare, referitoare la ]ara respectivã.  obiective turistice care pot fi vizitate;
Scopul acestei activitã]i este ca, în final, fiecare grup sã poatã rea-  evenimente previzibile în perioada aleasã în ]ara de desti-
liza o prezentare a ]ãrii respective, astfel încât sã încerce sã na]ie.
convingã celelalte grupe de utilitatea [i posibilitã]ile realizãrii Pentru ob]inerea acestor informa]ii, pute]i folosi atlase, hãr]i,
excursiei în acea ]arã. internetul, informa]ii de la agen]ii de turism, mass-media etc.
Problemele pe care urmeazã sã le ave]i în vedere se referã la: 3. Realiza]i o prezentare cât mai obiectivã [i convingãtoare a
 informa]ii geografice generale (climã, locuitori, ora[e, acti- ]ãrii respective, pe baza tuturor informa]iilor culese, pentru colegii
vitã]i economice); din celelalte grupe.

63
cap.I

TEST — EUROPA {I ROMÂNIA — ELEMENTE GEOGRAFICE DE BAZÃ

Citi]i cu aten]ie întrebãrile urmãtoare [i
formula]i rãspunsurile solicitate pe o paginã
alãturatã.

I. Analiza]i harta alãturatã (fig. 1) [i pe baza

acesteia îndeplini]i urmãtoarele cerin]e.

1. Realiza]i un text, pornind de la elementele

generale redate în aceastã hartã, prin care sã pre-
ciza]i douã elemente geografice specifice Europei.
2. Analiza]i raporturile dintre Europa [i Asia
[i determina]i:
a) ce argumente existã pentru a considera
Europa [i Asia douã continente diferite;
b) ce argumente existã pentru a considera
Eurasia un singur continent.
3. Identifica]i elementele geografice comune
Europei [i României.
4. Explica]i, pornind de la aceastã hartã, forma
arcului alpino-carpatic, utilizând urmãtorii ter-
meni: placã tectonicã, orogenezã, depresiune,
hercinic, alpin, nucleu continental, Laurasia. Fig. 1 Harta fizicã a Europei
5. Preciza]i, pe baza acestei hãr]i, dacã
România poate fi consideratã un stat balcanic.
I (1-5) = 58 p.

II. Analiza]i harta alãturatã (fig. 2) [i pe baza

acesteia îndeplini]i urmãtoarele cerin]e.

1. Preciza]i elementele care sunt reprezentate

în mod strict pe aceastã hartã [i categoriile de
informa]ii care pot fi ob]inute din aceasta.
2. Explica]i forma curbatã a Carpa]ilor de
Sud-Est în spa]iul în care aceastã curburã este
foarte evidentã.
3. Men]iona]i elementele figurate pe aceastã
hartã care sunt comune cu cele geografice
europene.
4. Demonstra]i cã ]ara noastrã este o ]arã cen-
tral-europeanã.
II (1-4) = 32 p.
Din oficiu = 10 p.
Total test = 100 p. Fig. 2 România – hartã fizicã

64