Tema 4:

Ministerul Afacerilor Interne - instituţie guvernamentală care contribuie la apărarea

statului de drept. Alte structuri ale MAI – IGSU, IGI, IGAv,DGA, ANA, ANITP, ANRS,
Centrul de Coordonare a Protecției Infrastructurilor Critice.

1.4.1. Ministerul Afacerilor Interne - instituţie guvernamentală care contribuie la apărarea

statului de drept
De mai bine de un secol şi jumătate, Ministerul Afacerilor Interne este principalul garant
al drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, apărător al ordinii publice şi al
proprietăţii publice şi private. Ca una dintre cele mai importante instituţii guvernamentale care
contribuie la apărarea statului de drept, Ministerul Afacerilor Interne are atribuţii atât în
domeniul luptei antiinfracţionale, al ordinii, siguranţei şi securităţii naţionale, cât şi în asigurarea
de servicii publice pentru cetăţenii români, la standarde europene. Astfel, Ministerul Afacerilor
Interne elaborează obiectivele activităţii din domeniul afacerilor interne, potrivit Programului de
guvernare şi obligaţiilor ce îi revin din documentele strategice naţionale, precum şi din cele
internaţionale la care România este parte, implementând măsurile necesare pentru atingerea lor.
În domeniul ordinii şi siguranţei publice, Ministerul Afacerilor Interne urmăreşte
atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii Europene în domeniul Justiţie şi Afaceri Interne,
precum şi îndeplinirea activităţilor subordonate principiilor şi direcţiilor de acţiune ale politicii
statului român, circumscrise priorităţilor şi obiectivelor strategice stabilite prin Programul de
Guvernare.
Atribuţiile generale ale M.A.I. în domeniul afacerilor interne
Stabileşte, potrivit legii, măsuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, precum şi a proprietăţii publice şi private.
Organizează şi desfaşoară, prin structuri specializate, potrivit competenţei, activităţi pentru
prevenirea şi combaterea terorismului, a criminalităţii organizate, a traficului şi consumului ilicit
de droguri, a traficului de persoane, a migraţiei ilegale, a criminalităţii informatice, precum şi a
altor fenomene infracţionale şi fapte antisociale.
Organizează, îndrumă şi coordonează activitatea de protecţie a persoanelor, bunurilor,
obiectivelor şi valorilor şi organizează paza obiectivelor de importanţă deosebită date în
competenţă potrivit legii.
Asigură, potrivit competenţelor, desfăşurarea activităţii pentru efectuarea cercetărilor în
legatură cu savârşirea unor fapte prevazute de legea penală.
Organizează activitatea de protecţie a martorilor.
Solicită de la autorităţi publice, de la persoane fizice sau juridice informaţii, date şi documente
necesare în vederea îndeplinirii atribuţiilor stabilite prin lege şi în limitele acesteia; poate
recompensa persoanele fizice care acordă sprijin ministerului, pentru îndeplinirea atribuţiilor
specifice, din fondul repartizat cu această destinaţie, în condiţiile stabilite prin ordin al
ministrului.
Asigură respectarea regimului frontierei de stat a României.
Constituie şi utilizează Registrul Naţional al Armelor şi Cazierul judiciar.
Constituie şi utilizează Sistemul Naţional de Evidenţă a Străinilor; asigură respectarea
regimului juridic al străinilor pe teritoriul României.
Asigură constituirea, evidenţa, selecţionarea, păstrarea, conservarea şi folosirea documentelor
din Fondul Arhivistic Naţional.
Organizează şi execută asigurarea medicală şi psihologică a misiunilor specifice.
 Conduce activitatea de informaţii şi protecţie internă.
Îndrumă şi controlează activitatea prefectului pentru îndeplinirea Programului de guvernare.
Asigură, prin structurile de specialitate din subordine, aplicarea strategiei şi a Programului de
guvernare în domeniul managementului funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, formarea şi
perfecţionarea pregătirii profesionale specializate în activitatea de evidenţă a persoanelor,
precum şi activitatea de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă civilă.
Constituie şi utilizează Sistemul Naţional Informatic de Evidenţă a Persoanelor.

Acte normative care reglementează funcțíonarea Ministerului Afacerilor Interne:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului
Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările
ulterioare;
Hotărârea Guvernului nr. 416/2007 privind structura organizatorică şi efectivele Ministerului
Afacerilor Interne, cu modificările şi completările ulterioare;
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 120/2010 pentru aprobarea Regulamentului
de ordine interioară în direcţiile generale/direcţiile aparatului central al Ministerului
Administraţiei şi Internelor.

1.4.2. Alte structuri ale MAI – IGSU, IGI, IGAv,DGA, ANA, ANITP, ANRS, Centrul de
Coordonare a Protecției Infrastructurilor Critice.

Structura aparatului central din Ministerul Afacerilor Interne

 Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă
 Direcţia Generală Management Operaţional
 Corpul de Control al Ministrului
 Direcţia Audit Public Intern
 Unitatea de Politici Publice
 Direcţia Generală Management Urgențe Medicale
 Direcţia Generală Management Resurse Umane
 Direcția Generală pentru Relațiile cu Instituțiile Prefectului
 Direcţia Generală Logistică
 Direcţia Generală Financiară
 Direcţia Generală Juridică
 Direcţia Generală pentru Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei
 Direcţia Generală Afaceri Europene, Schengen şi Relaţii Internaţionale
 Directia Fonduri Externe Nerambursabile
 Direcţia Medicală
 Direcția Secretariat General
 Direcţia Informare şi Relaţii Publice
 Centrul de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice
 Oficiul Responsabilului cu Protecţia Datelor Personale

Unităţi, instituţii şi structuri aflate în subordinea / în coordonarea / în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne
 Poliţia Română
 Jandarmeria Română
 Poliţia de Frontieră Română
 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă
 Inspectoratul General pentru Imigrări
 Inspectoratul General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne
 Direcția Generală de Protecție Internă
 Direcţia Generală Anticorupţie
 Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale
 Instituţia Prefectului
 Direcţia Generală de Paşapoarte
 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date
 Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor
 Agenţia Naţională Antidrog
 Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane
 Arhivele Naţionale
 Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza"
 Institutul de Studii pentru Ordine Publică
 Centrul Naţional SIS
 Casa de Pensii Sectorialã a Ministerului Afacerilor Interne
 Clubul Sportiv "Dinamo" Bucureşti
 Centrul de Psihosociologie al Ministerului Afacerilor Interne

Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

Până în anul 2004, măsurile de protecție civilă și stingere a incendiilor se realizau de către
Inspectoratul General al Corpului Pompierilor Militari și Comandamentul Protecției Civile,
instituții aflate sub coordonarea Ministerului de Interne.
Pentru a se adapta la creșterea exponențială a riscurilor nonmilitare, pe fondul accelerării
tendințelor de globalizare, al schimbărilor climatice radicale, al diversificării activităților
economice și producerii de dezastre, cele două instituții menționate fuzionează în decembrie
2004, luând astfel ființă Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU).
Obiectivul fundamental al activității desfășurate de IGSU vizează eficientizarea acțiunilor de
prevenire și gestionare a situațiilor de urgență, în vederea menținerii sub control a riscurilor și
asigurării stării de normalitate a vieții comunităților umane și este atins prin multitudinea de
activități de prevenire și intervenție pentru stingerea incendiilor, descarcerare și prim-ajutor
SMURD, salvarea persoanelor și limitarea pagubelor produse de inundații, alunecări de teren,
mișcări seismice, epidemii, epizootii, înzăpeziri, secetă, asistența persoanelor aflate în situații
critice, intervenția la accidente tehnologice, radiologice, nucleare, biologice sau alte tipuri de
calamități naturale sau antropice.
Inspectoratul general și structurile județene au în componență 43 de centre operaționale și 280
subunități operative, cu peste 3.500 mijloace tehnice de intervenție.
Cele apropape 30.000 de cadre încadrează în proporție de 97% unitățile operative și 3%
structurile administrative: instituții de învățământ, studii și cercetare, baze, ateliere și depozite de
asigurare tehnică, logistică și de reparații.
Necesarul de personal se asigură prin instituțiile de formare dedicate: Academia de poliție
"Alexandru Ioan Cuza" București - Facultatea de Pompieri și Școala de Subofițeri Pompieri și
Protecție Civilă "Pavel Zăgănescu" Boldești.
În calitate de integrator al Sistemului Național de Magagement al Situațiilor de Urgență, creat în
2004, IGSU coordonează acțiunile instituțiilor implicate în managementul situațiilor de urgență,
asigurând și funcția de punct național de contact în relația cu organizațiile internaționale
guvernamentale și neguvernamentale cu responsabilități în domeniu.
Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență a fost creat premergător aderării
României la Uniunea Europeană și reprezintă o rețea de comunicare permanentă între autoritățile
administrației publice și structurile abilitate în managementul situațiilor de urgență, constituite pe
niveluri și domenii de competență, și care dispun de infrastructura și resursele necesare pentru
reducerea pierderilor de vieți omenești și intervenția la diferitele tipuri de situații de urgență.
Sistemul National are în compunere:
 Comitete pentru situații de urgență (la nivel național, ministerial, al municipiului
București, județean și local);
 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (rol integrator - asigură transmiterea
deciziilor luate de Guvern sau de către Comitetul Național către autpritățile administrației
publice centrale și locale);
 Servicii publice comunitare profesioniste pentru situații de urgență (inspectorate județene
pentru situații de urgență);
 Centre operative pentru situații de urgență (permanente sau temporare - se constituie în
cadrul ministerelor și celorlalte instituții din cadrul sistemului, pentru a asigura fluxul de
informații anterior sau în momentul producerii unei situații de urgență);
 Comandantul acțiunii (asigură coordonarea unitară la locul producerii evenimentului
excepțional).
Pentru gestionarea situațiilor de urgență, IGSU și structurile județene îndeplinesc misiuni de:
 monitorizare, evaluare, cercetare a cauzelor producerii situațiilor de urgență;
 informare și educare preventivă a populației și avertizare a acesteia, înștiințare a
autorităților administrației publice, despre posibilitatea/iminența producerii situațiilor de urgență;
 căutare, descarcerare și salvare a persoanelor;
 evacuare a persoanelor, populației sau bunurilor periclitate, prin asigurarea măsurilor de
evacuare, instalarea taberelor de sinistrați, participarea la transportul populației și al unor
categorii de bunuri;
 distrugere a zăpoarelor de gheață sau degajare a cursurilor de apă;
 acordare a asistenței medicale de urgență prin module SMURD din cadrul serviciilor de
urgență profesioniste;
 asigurare logistică a intervenției structurilor proprii și punere la dispoziția altor structuri,
a unor categorii de tehnică, materiale și echipamente;
 stingere a incendiilor;
 decontaminare a populației, cu mijloace specializate și/sau a punctelor de decontaminare
personal, tehnică și echipament recunoscute din timp în profil teritorial;
 neutralizare a efectelor materialelor periculoase prin acțiuni de asanare a muniției
neexplodate din timpul conflictelor militare.
În cadrul inspectoratelor județene pentru situații de urgență funcționează Serviciul Medical de
Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD), având ca operator aerian structurile de aviație
ale Ministerului Afacerilor Interne, în colaborare cu spitalele județene, regionale și cu autoritățile
publice locale.
În structura SMURD funcționează echipe integrate de descarcerare, reanimare, specializate în
acordarea asistenței medicale și tehnice de urgență, precum și echipe cu personal paramedical,
specializat în acordarea primului ajutor calificat.
Misiunile SMURD:
 intervenția la cazurile în care una sau mai multe persoane se află într-o situație cu risc
vital din cauza unei îmbolnăviri acute sau accidentări;
 intervenția la cazurile care necesită acordarea primului-ajutor într-un interval scurt de
timp;
 intervenția la cazurile care necesită descarcerarea sau alte operațiuni de salvare;
 asigurarea protecției medicale pentru personalul echipelor de intervenție ale IGSU la
misiunile specifice cu risc de accidentare;
 intervenția la accidente colective și calamități.

Inspectoratul General pentru Imigrări

Inspectoratul General pentru Imigrări este organizat și functionează că structura de specialitate a

administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Administrației și Internelor în bază Legii nr.118/2012 privind aprobarea Ordonanței
de Urgență a Guvernului nr.18/2012 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului
nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.461 din 9 iulie 2012.
Înființat prin reorganizarea Oficiului Român pentru Imigrări, Inspectoratul General pentru
Imigrări își exercită atribuțiile ce îi sunt date prin lege pentru implementarea politicilor României
în domeniile migrației, azilului și integrării străinilor, precum și a legislației relevante în aceste
domenii.
Activitatea Inspectoratul General pentru Imigrări constituie serviciu public și se desfasoară în
interesul persoanei și al comunitătii, în sprijinul instituțiilor statului, exclusiv pe bază și în
exercitarea legii.
Inspectoratul General pentru Imigrări dispune de un personal cu experientă, format din polițiști
și personal contractual, precum și de o conducere care și-a asumat un rol activ în cadrul
cooperării regionale și internaționale în domeniul de competentă, și care contribuie la
dezvoltarea unor sisteme de azil funcționale în estul și sud-estul Europei.

Că organizare, Inspectoratul este constituit la nivel central din direcții, servicii și alte structuri
funcționale, iar la nivel teritorial din centre regionale de cazare și proceduri pentru solicitanții de
azil, centre de cazare pentru străinii luați în custodie publică și structuri județene.

În România, prima reglementare în materie de migrație din istoria statului modern român o
constituie Legea asupra străinilor din anul 1881, completată prin Regulamentul din 1900,
care stipula că document pentru străinii intrați în România „Biletul de liberă trecere”.

În anul 1903, Adunarea Deputaţilor a adoptat „ Legea asupra organizării Poliţiei Generale a
Statului”, în contextul reorganizării Poliţiei Generale a Statului, prin „ Regulamentul asupra
serviciului de poliţie la punctele de fruntarii, în porturi şi gări” s-a organizat Poliţia de Frontieră,
Gări şi Porturi cu misiunea de a împiedica pătrunderea emigranţilor socialişti expulzaţi de
organele poliţieneşti din ţările lor peste hotare şi de a contracara acţiunile serviciilor de spionaj
străine îndreptate împotriva statului român, stabilind regimul de intrare şi ieşire din ţară a
străinilor, în scopul reţinerii elementelor ce ridicau probleme pentru siguranţa statului român.
Spre deosebire de migranţi, care îşi părăsesc ţara de origine din motive preponderent economice,
refugiaţii constituie o categorie eterogenă de persoane forţate să-şi rupă legăturile fireşti cu ţările
de baştină, de teama de a nu le fi periclitată viaţa în conflictele şi luptele armate izbucnite în ţara
lor ori de a fi persecutate pentru considerente de rasă, naţionalitate, religie apartenenţă la un grup
social sau pentru opiniile politice.
După anul 1989, având în vedere deschiderea României spre valorile democratice prin Legea nr.
46/1991 ţara noastră aderă la Convenţia de la Geneva din 1951, iar în mod firesc prin Constituţia
din 1991 art. 18, alin. 2) se reglementează şi dreptul de azil „ ca un drept care se acordă şi se
retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care
România este parte”.
Urmărindu-se armonizarea legislaţiei în domeniu şi crearea unui cadru juridic adecvat protecţiei
refugiaţilor în concordanţă cu standardele internaţionale, în condiţiile complexului proces de
tranziţie parcurs de România, a făcut posibilă adoptarea la 3.05.1996 a primei Legii privind
statutul şi regimul refugiaţilor care a permis posibilitatea separării dintre imigranţi a persoanelor
care îndeplinesc condiţiile de acordare a statutului de refugiat, faţă de cele care abuzau de acest
procedeu, pentru a-şi reglementa astfel, temporar, şederea în tranzit în drumul lor spre Occident.

Inspectoratul General de Aviaţie al Ministerului Afacerilor Interne

Inspectoratul General de Aviaţie este componenta verticală a activităţilor operative

şi de instruire ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, care îndeplineşte
independent sau în cooperare, inclusiv cu alte structuri guvernamentale şi non-
guvernamentale româneşti sau din Uniunea Europeană, următoarele misiuni:
Cercetarea şi supravegherea din aer:
-pentru respectarea normelor privind ordinea şi siguranţa publică;
-a Frontierelor de Stat şi ale Uniunii Europene (terestre, fluviale şi maritime);
-a traficului rutier pe căile de comunicaţii;
-pentru respectarea normelor privind ordinea şi siguranţa navigaţiei în apele din zona
de competenţă precum şi în porturi;
-pentru urmărirea, căutarea, descoperirea şi prinderea evadaţilor, dezertorilor sau a
altor persoane despre care există date şi indicii temeinice că intenţionează să
săvârşească sau au săvârşit infracţiuni, ori care se sustrag măsurii arestării preventive
sau executării pedepselor privative de libertate;
-pentru prevenirea şi combaterea braconajului piscicol şi a exploatării ilegale a altor
resurse biologice şi nebiologice;
-pentru evaluarea situaţiei şi a evoluţiei acesteia în zonele afectate de calamităţi
naturale, accidente, incendii, explozii, avarii, poluări cu diverse substanţe.
Căutarea şi salvarea persoanelor aflate în dificultate sau a căror viaţă este pusă în
pericol, pe uscat şi pe apă.
Sprijinul aerian al forţelor de intervenţie din cadrul tuturor structurilor MAI prin:
transport aerian, debarcare, paraşutare, coborâre rapidă din elicopter şi asigurare din aer
a acţiunilor.
 Transportul aerian al:
-bunurilor materiale afectate de calamităţi naturale, accidente, incendii, explozii, avarii;
-apei, hranei şi a bunurilor de strictă necesitate în zonele afectate de dezastre;
-delegaţiilor oficiale şi demnitarilor;
-armamentului, muniţiilor, materialelor explozive, a altor substanţe periculoase,
precum şi a materialelor care necesită un timp scurt de transport (inclusiv substanţe şi
produse farmaceutice).
Escortă aeriană a:
-coloanelor oficiale;
-transporturilor speciale.
Comandă-control prin:
-supravegherea şi coordonarea din aer a operaţiunilor şi acţiunilor structurilor MAI;
-filmarea, înregistrarea şi transmiterea în timp real a imaginilor în centrele
operaţionale, ziua şi noaptea.
Stingerea incendiilor de suprafaţă cu ajutorul instalaţiilor speciale de la bordul
elicopterelor;
Informarea/alertarea publică:
-cu ajutorul dispozitivelor de comunicare acustică;
-prin difuzare de materiale informative de la bordul elicopterelor.
Misiuni umanitare şi transport aeromedical de urgenţă în cooperare cu SMURD.
Avantajele întrebuinţării aviaţiei:
-intervenţia se face în timp scurt, la distanţe mari, independent de căile de comunicaţii,
pe uscat sau apă;
-cercetarea şi supravegherea aeriană pot fi executate atât ziua cât şi noaptea, datorită
aparaturii specializate;
-evaluarea situaţiei şi intervenţia în zone greu accesibile sau periculoase: terenuri
inundate, relief montan frământat, întinderi mari de apă, incendii, etc., reducând
factorii de risc pentru alte forţe şi mijloace;
-oferă cea mai bună rază de vizibilitate a zonelor de interes în comparaţie cu orice alt
mijloc de observare terestru sau naval;
-asigură transmiterea în direct a imaginilor către un centru operaţional de conducere şi
înregistrarea acestora, pentru evaluarea în timp real a situaţiei, conducerea şi
coordonarea acţiunilor sau probarea activităţii infracţionale;
-paraşutarea şi debarcarea personalului şi a materialelor în zone izolate şi inaccesibile
altor mijloace de transport;
-un elicopter poate asigura sprijinul mai multor echipaje terestre într-o zonă geografică
dată;
-reducerea timpului de răspuns şi implicit creşterea numărului de intervenţii medicale
rezolvate.

Direcţia Generală Anticorupţie

Direcţia Generală Anticorupţie a fost înfiinţată în baza Legii nr.161/2005 şi este structura
specializată a Ministerului Afacerilor Interne pentru prevenirea şi combaterea corupţiei în rândul
personalului ministerului.

Agenţia Naţională Antidrog

 Misiunea Agenţiei Naţionale Antidrog este de a elabora, coordona, evalua şi monitoriza,
la nivel naţional, politicile în domeniul prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de
droguri, precum şi al asistenţei integrate a consumatorilor, aplicate de către instituţiile cu atribuţii
în domeniu.
Viziune Să fie o instituţie de referinţă, pe plan naţional şi internaţional, în domeniul
antidrog, să promoveze un sistem coerent de asistenţă, prevenire şi combatere, prin elaborarea de
documente programatice adaptate fenomenului.
Valori Agenţia Naţională Antidrog pune în centrul activităţilor sale următoarele valori:
 Comunitatea
 Ţara
 Credinţa
 Familia
 Prietenii

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane

Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane estestructura de specialitate,

aflată în subordinea Ministerului Afacerilor Interne, cu atribuţii de coordonare, evaluare şi
monitorizare la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către
instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor
acestuia.
Totodată, Agenţia este liantul între victima traficului de persoane şi organele de aplicare a
legii, precum şi între acestea şi O.N.G.-urile din ţară care oferă servicii în acest domeniu.
Agenţia cooperează cu organizaţiile neguvernamentale române şi străine, precum şi cu
organizaţiile interguvernamentale şi în vederea conştientizării opiniei publice asupra
fenomenului traficului de persoane şi asupra consecinţelor acestuia.
Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane are ca scopcoordonarea, evaluarea şi
monitorizarea la nivel naţional a aplicării politicilor în domeniul traficului de persoane de către
instituţiile publice, precum şi a celor din domeniul protecţiei şi asistenţei acordate victimelor
acestuia. Totodată, Agenţia este liantul între victima traficului de persoane şi organele de
aplicare a legii, precum şi între acestea şi O.N.G.-urile din ţară care oferă servicii în acest
domeniu. Agenţia cooperează cu organizaţiile neguvernamentale române şi străine, precum şi cu
organizaţiile interguvernamentale şi în vederea conştientizării opiniei publice asupra
fenomenului traficului de persoane şi asupra consecinţelor acestuia.
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale se organizează şi
funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului
Afacerilor Interne, potrivit Hotărârii Guvernului nr.1380/2009, cu modificările şi completările
ulterioare, având personalitate juridică, finanţată integral de la bugetul de stat, prin bugetul
Ministerului Afacerilor Interne, înfiinţată prin comasarea Administraţiei Naţionale a Rezervelor
de Stat cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale, instituţii publice care se
desfiinţează.
Administraţia Naţională a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale face parte din
structurile cu rol în domeniul securităţii şi apărării naţionale ordine şi siguranţă publică din
subordinea Ministerului Afacerilor Interne (M.A.I.) şi este coordonată nemijlocit de către
ministrul afacerilor interne.
 În exercitarea funcţiilor prevăzute de lege, Administrația Naţională a Rezervelor de
Stat şi Probleme Speciale are atribuţii în domeniul administrării, constituirii şi reîntregirii
stocurilor rezervă de stat, a stocurilor intangibile şi a celor de conjunctură, a executării
intervenţiilor operative cu produse de strictă necesitate acordate ca ajutoare umanitare de
urgenţă, interne şi externe, cu aprobarea Primului-ministru şi a Guvernului României, în
domeniul pregătirii economiei naţionale, a teritoriului şi a populaţiei pentru apărare, precum şi în
punerea în aplicare a actelor internaţionale la care statul român este parte pe linia controlului
armamentelor, creşterii încrederii şi securităţii.

Centrul de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice

Centrul de coordonare a protecţiei infrastructurilor critice este unitatea centrală de specialitate a
Ministerului Afacerilor Interne responsabilă pentru organizarea şi desfăşurarea activităţilor
necesare implementării OUG nr. 98/2010 privind identificarea, desemnarea şi protecţia
infrastructurilor critice aprobată cu modificari prin Legea nr. 18/2011.
Atribuţii
îndeplineşte funcţia de punct naţional de contact în domeniul protecţiei infrastructurilor critice
în relaţia cu Comisia Europeană, statele membre ale UE, Organizaţia Tratatului Atlanticului de
Nord şi alte structuri internaţionale;
asigură managementul, la nivel naţional, al reţelei CIWIN (Reţeaua Europeană de Informare şi
Avertizare privind Infrastructurile Critice);
transmite Comisiei Europene informări anuale referitoare la numărul de infrastructuri critice
europene pe sector cu privire la care s-au purtat dezbateri privind pragurile criteriilor
intersectoriale;
informează anual Comisia Europeană cu privire la numărul de infrastructuri critice europene
desemnate pe fiecare sector, precum şi cu privire la numărul de state membre dependente de
fiecare infrastructură critică europeană desemnată;
facilitează participarea reprezentanţilor autorităţilor publice responsabile la acţiunile
coordonate de către Comisia Europeană în materie de formare şi de schimb de informaţii privind
noi evoluţii tehnice în materie de protecţie a infrastructurilor critice;
solicită autorităţilor publice responsabile participarea la discuţiile bilaterale/multilaterale în
vederea încheierii acordurilor pentru desemnarea infrastructurilor critice europene;
participă, la solicitarea Comisiei Europene, la elaborarea orientărilor pentru aplicarea criteriilor
sectoriale şi intersectoriale şi la aproximarea valorilor pragurilor critice care se utilizează pentru
identificarea infrastructurilor critice naţionale;
elaborează proiectele actelor normative specifice domeniului protecţiei infrastructurilor critice;
realizează cooperarea între autorităţile publice responsabile şi structurile neguvernamentale în
domeniul protecţiei infrastructurilor critice;
coordonează activităţile desfăşurate de autorităţile publice responsabile şi proprietarii
/operatorii /administratorii de infrastructură critică europeană /naţională în vederea identificării şi
desemnării acestora;
solicită autorităţilor publice responsabile participarea în dezbateri bilaterale şi/sau multilaterale
cu celelalte state membre care pot fi afectate în mod semnificativ de o potenţială infrastructură
critică europeană situată pe teritoriul naţional sau care pot afecta în mod semnificativ teritoriul
naţional, în cazul potenţialelor infrastructuri critice europene situate în alte state membre;
 sprijină autorităţile publice responsabile şi proprietarii/ operatorii administratorii de
infrastructuri critice naţionale / europene desemnate, asigurându-le accesul la informaţii cu
privire la cele mai bune practici şi metode disponibile;
sprijină autorităţile publice responsabile în realizarea cooperării cu partenerii din mediul privat,
mediul academic şi organizaţiile neguvernamentale;
asigură îndeplinirea atribuţiilor ce revin Ministerului Afacerilor Interne, ca autoritate publică
responsabilă în sectoarele de infrastructură critică “Securitate Naţională“ şi “Administraţie“;
îndeplineşte funcţia de compartiment specializat al Ministerului Afacerilor Interne în domeniul
protecţiei infrastructurilor critice;
organizează, coordonează şi răspunde de activitatea de reevaluare şi actualizare periodică a
documentelor specifice domeniului protecţiei infrastructurilor critice elaborate la nivelul
compartimentului de specialitate aflat în responsabilitate;
răspunde de actualizarea bazei de date aferente mecanismului de comunicare naţional în
domeniul protecţiei infrastructurilor critice, privind riscurile, ameninţările şi vulnerabilităţile
identificate la adresa infrastructurii critice naţionale / europene din responsabilitate;
asigură monitorizarea permanentă a evoluţiei riscurilor, ameninţărilor şi vulnerabilităţilor la
adresa infrastructurii critice naţionale / europene din responsabilitate;
propune măsurile cu caracter imediat în situaţia identificării unor riscuri la nivelul
infrastructurii critice naţionale / europene din responsabilitate;
coordonează activitatea de elaborare a planurilor anuale de verificare prin exerciţii şi activităţi
specifice, a viabilităţii PSO sau a documentelor echivalente, existente la nivelul
proprietarilor/operatorilor/administratorilor de infrastructură critică natională/europeană, din aria
de responsabilitate;
propune spre aprobare conducătorului autorităţii publice responsabile componenta nominală a
Comisiei de evaluare a PSO;
urmăreşte permanent îndeplinirea, potrivit competenţelor, a obligaţiilor prevăzute de legislaţia
naţională în domeniu;
asigură funcţia de reprezentare a Ministerului Afacerilor Interne în Grupul de lucru
interinstituţional constituit în baza prevederilor HGR nr. 1110/2010 la nivelul Guvernului
României, precum şi secretariatul tehnic permanent al grupului;
coordonează activitatea de diseminare a oportunităţilor de pregătire profesională şi din sfera
cercetării ştiinţifice în domeniu, pe componenta de securitate şi protecţia infrastructurilor critice.