CURS 5 + 6

METODE NUMERICE DE REZOLVARE A SISTEMELOR DE ECUAȚII LINIARE

1. METODA ELIMINĂRII SUCCESSIVE GAUSS – JORDAN

Metoda Gauss-Jordan este o metodă de rezolvare a sistemelor similară cu metoda Gauss,

prin care, prin combinații liniare efectuate între liniile matricei A și b, se obțin elemente nule pe
toate liniile matricei A cu excepția celor situate pe diagonala principală, care au valoarea 1. Prin
metoda Gauss-Jordan se transformă matricea A în matricea unitate, iar matricea b devine matricea
soluțiilor sistemului.
Într-adevăr, dacă A este inversabilă, rezultă x =A-1b.
Se consideră sistemul (1). Algoritmul are următoarele etape

După pasul 1 se obține sistemul de ecuații:

 Exemplul 4. Folosind metoda Gauss-Jordan să se rezolve sistemul de ecuații

Rezolvarea se va face în formă matriceală folosind formulele precedente

[ ][ ][ ]
1 2 1 1 12 1 2 1 1 12 1 0 −1 −1 −6
2 1 −1 −1 −3 0 −3 −3 −3 −27 0 1 1
[ A|b ]= 3 −1 1 1 8 = 0 −7 −2 −2 −28 = 0 0 5 15 359
=
4 1 −1 3 15 0 −7 −5 −1 −33 0 0 2 6 30

[ ][ ]
1 0 0 0 1 1 0 0 0 1
0 1 0 0 2 0 1 0 0 2
¿ = ,
0 0 1 1 7 0 0 1 0 3
0 0 0 4 16 0 0 0 1 4
T
deci b = [ 1 2 3 4 ] , unde T reprezintă transpusa matricii.
Ca urmare, soluția sistemului de ecuații este x 1=1 , x 2=2 , x 3=3 , x 4=4.

2. METODA JACOBI
 În afară de metodele exacte Gauss și Gauss - Jordan se folosesc și metode iterative
aproximative de rezolvare a sistemelor de ecuații liniare. Acestea au unele avantaje și dezavantaje.
Dacă pentru rezolvarea unui sistem folosind metoda Gauss, numărul minim de operații
necesar pentru determinarea soluțiilor este (n3 + n2)/2, numărul de operații pentru determinarea
soluțiilor folosind metodele iterative este mai mic decât în cazul metodei lui Gauss, dar apar erori
de calcul al soluției. Dacă aceste erori se reduc cu fiecare iterație spunem că metoda iterative este
convergentă. Metodele iterative permit și rezolvarea sistemelor neliniare de ecuații.
Considerăm sistemul în formă matriceală. Metoda iterativă Jacobi se bazează pe exprimarea
fiecărei necunoscute xi în funcție de celelalte necunoscute parcurgând următorul algoritm:
1. Se transformă matricea sistemului A, prin schimbarea poziției ecuațiilor din ansamblul
sistemului, astfel ca pe diagonala principală să se găsească elementele având cele mai mari
valori absolute. Pentru noua matrice se calculează dominanța pe linii, adică raportul dintre
valoarea absolută a elementului aflat pe diagonala principală si suma valorilor absolute ale
celorlalte elemente aflate pe aceeași linie și dominanța pe coloane¸ adică raportul dintre
valoarea absolută a elementului aflat pe diagonala principală și suma valorilor absolute ale
celorlalte elemente aflate pe aceeași coloană.
2. Se exprimă necunoscutele xi în funcție de celelalte necunoscute xj folosind ecuația i a
sistemului, adică a i1 x 1+ ai 2 x 2 +…+ aii x i+ …+a ij x j +…+ aij x n=b i, și rezultă relațiile de calcul
ale lui xi.
 Exemplul 5. Să se rezolve următorul sistem (cu precizia de 10-3) prin metoda Jacobi.

Relațiile de recurență se scriu:

Se consideră valorile inițiale X = [ 0 0 0]T.

Înlocuind în relațiile de recurență valorile inițiale ale necunoscutelor și apoi cele obținute
din iterațiile 1, 2, 3, 4 și 5 se obțin valorile din tabelul următor.
Soluția este convergentă.

3. METODA GAUSS-SEIDEL
 Acestă metodă este o metodă care se deosebește de metoda Jacobi prin faptul că la iterația k
se folosesc atât necunoscutele calculate la iterația k-1 (k > i) cât și neunoscutele xk calculate la
iterația k (k < i). Pentru această metodă se obține o convergență mai rapidă a soluției.
Relațiile de calcul ale metodei Gauss-Seidel pentru iterația k sunt

Presupunând că matricea A este dominată pe linii, calculul iterativ va începe cu ecuația

având dominanța cea mai mare. Sunt necesare aceleași condiții de convergență ca cele de la metoda
Jacobi.
Exemplul 6. Să se rezolve următorul sistem (cu precizia de 10-3) prin metoda Gauss-Seidel.

Se procedează ca la exemplul 5, inversându-se prima ecuație cu a doua pentru a avea

satisfăcute condițiile de convergență. Ca și înainte, pentru noul sistem dominanțele vor fi d1=3,2;
d2=2; d3=2,5. Pentru rezolvarea iterativă a sistemului se începe cu prima ecuație, care are dominanța
cea mai mare, urmat de a treia ecuație si apoi a doua. Rezultă

Se consideră valorile inițiale X = [ 0 0 0]T.

Înlocuind în relațiile de recurență valorile inițiale ale necunoscutelor și apoi cele obținute
din iterațiile 1, 2 și 3 se obțin valorile din tabelul următor.

Soluția este rapid convergentă.