Teorii despre dinamica Universului

Universul este totalitatea spațiului și timpului, a tuturor formelor de materie și energie. În

timp ce dimensiunea întregului Univers nu este cunoscută, universul observabil poate fi
măsurat și este estimat în prezent la 93 miliarde de ani-lumină în diametru.

Teoriile filosofilor antici greci și indieni erau geocentrice, plasând Pământul în centrul
Universului. De-a lungul secolelor, observațiile astronomice mai precise l-au determinat
pe Nicolaus Copernicus să dezvolte modelul heliocentric cu Soarele în centrul Sistemului
Solar. În elaborarea legii atracției universale, Isaac Newton s-a bazat pe lucrările lui
Copernicus.

Modelul predominant pentru evoluția Universului este teoria Big Bang. Modelul Big Bang
afirmă că cea mai timpurie stare a Universului era una extrem de fierbinte și densă și că
Universul s-a extins și s-a răcit. Modelul se bazează pe relativitatea generală și pe
simplificarea ipotezelor, cum ar fi omogenitatea și izotropia spațiului.

Conceptul definit de termenul de „RELATIVITATE” este un efect de percepție, datorat

distanței şi timpului de informație, cu viteză constantă, viteza luminii, C= 3000 000 km/s,
undă electromagnetică.
A fost introdus în fizică de ALBERT EINSTEIN, în celebra lucrare „TEORIA
RELATIVITĂŢII”, și apoi „GENERALIZATĂ”, prin care a demonstrat valoarea Energiei
în Univers, celebra formulă :
E= MC x C (Energia =Masa ori Viteza luminii la pătrat) unde C este viteza
luminii= 300 000 km/s , constantă limită maximă în Univ.
Această formulă ne spune că Energia în Univers este variabilă, în funcție de masă, conduce la
ideea că Universul este neomogen energetic.
Din observațiile astronomice și experiențele fizice de laborator, se constată nu numai o
omogenitate energetică în percepție, dar și o funcționare dinamică echilibrată a sistemelor
sale. De exemplu:
a) viteza de translație este constantă pe tip de sistem Universal.
b) vitezele de revoluție sunt constante.
c) vitezele axiale de rotație sunt variabile, funcție de masa corporală.
Conform teoriei, în sistemul nostru Solar, pentru Sistemul planetar neutru există o viteză pe
orbita solară, în timp ce pentru Sistemul complex, altă viteză, aproximativ 30 km/s, pentru
Marte, Terra, Venus, Mercur, deși prin observație ar fi diferite, deși pare a varia pe orbită !

În Teoria Infinită, atât conceptul care defineşte noțiunea de „Relativitate” cât şi conceptul care
definește noțiunea de „Percepție” sunt EFECTE, ale căror cauze sunt diferite, şi anume:
a) RELATIVITATEA, -vitezei, este determinată de spațiu și timp.
- spațiului, este determinată de viteză şi timp.
b) PERCEPŢIA, -este senzorială, bazată pe simțuri, poziția relativă, experiența şi cunoștințele
anterioare.
Deși concepte care definesc efecte diferite, Relativitatea şi Percepția sunt concomitente,
ambele fiind concepte EVOLUTIVE respectiv pentru Univers, HOLOEVOLUTIVE,
(evoluție determinată temporal, neuniformă în funcție de raportul Energie / Spațiu)

Universul se formează prin combinarea a două Nebuloase primare. Este alcătuit din sisteme
UNICE şi GENERALE (Cuante şi Grupuri). În funcție de mărime, conform Principiilor
teoretice și Legilor holoevoluţiei Universale, pot exista următoarele forme:
1) UNIVERS MIC – două Universuri: Material şi Antimaterial.
2) UNIVERS MEDIU- 4 - Universuri: 2 Materiale şi 2 Antimateriale.
3) UNIVERS MARE – 6 - Universuri: 3 Materiale şi 3 Antimateriale
Universurile sunt diferite prin numărul de ramuri (ARIPI) de Galaxii.
Galaxia se formează asemănător, din două Nebuloase Galactice. Galaxiile sunt grupate în
CONGALAŢII- formate din 20 Galaxii.
Aripa Universală are 10 orbite x 5 Congalaţii x 20 Galaxii= 1 000 Galaxii.
Galaxiile, au două RAMURI STELARE în Era Medie.
Stelele se formează asemănător, din două Nebuloase Stelare. Stelele sunt grupate în
CONSTELAŢII – formate din 2 x 10 Stele.
Ramura Stelară, are tot 10 orbite x 5 Constelaţii x 10 Stele=500 Stele.
Planetele se formează asemănător din Nebuloase numite Noduli planetari. Sistemul planetar
radioactiv, are 2x5=10 planete radioactive.
Sistemul planetar mixt , are 5 planete neutre şi 5 planete complexe=10 pl.
Sateliţi, Asteroizi, Cometele, Meteori şi Meteoriţi, din noduli de zonă intermediară,
între orbitele sistemice.