Credința-lumina sufetului nostru

Revistă bibliografică

Să deschidem larg fereastra sufletului nostru ca să intre din belşug lumina,

căldura, bucuria, iubirea, frumuseţea, nădejdea şi credinţa!
Să deschidem larg fereastra sufletului nostru să intre lumina din belşug, să intre
lumina cea adevărată, să intre Lumina lumii, să intre Împăratul luminii, Hristos şi să
alunge tot întunericul greşelilor, păcatelor şi patimilor noastre. Să intre Lumina, să devenim
făpturi de lumină, să devenim soli ai luminii, să avem sufletul ca o floare care se înalță spre
lumina dumnezeiască. Să iradiem în jurul nostru lumina Lui Hristos, precum luminează luna și
stelele într-o noapte întunecoasă. Să-i ajutăm pe cei din jurul nostru să nu mai orbecăiască în
bezna necunoașterii de Dumnezeu. Să ascultăm glasul Evangheliei și să împlinim cuvintele
Mântuitorului: Voi sunteți lumina lumii; nu poate o cetate pe vârf de munte să se ascundă; nici
nu aprinde cineva făclie și o pune sub obroc, ci în sfeșnic, și luminează tuturor celor din casă.
Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor încât să vadă faptele voastre bune și să-L
slăvească pe Tatăl Vostru Cel din ceruri. (Matei 5, 14, 16) Să deschidem larg fereastra sufletului
nostru să privim la lumina sufletelor semenilor noștri, să nu privim cu ochii judecății și invidiei
doar la întunericul ce se află înlăuntrul lor. Să conștientizăm că în fiecare dintre noi strălucește o
scânteie divină și să o transformăm într-un foc de lumină și iubire care să pârjolească toate
buruienile și toată neghina păcatului din sufletul nostru, acesta să devină o minunată grădină în
care înfloresc doar florile credinței și iubirii de Dumnezeu și semeni. Să primim în suflet lumina,
care aduce viață, care aduce fericire și plinătate, să fim lumină dependentă de lumina supremă, să
fim următori ai Lui Hristos Care a spus: Eu sunt lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va
umbla întru întuneric.