Calistrat Hogas

Calistrat Dimitriu s-a nascut pe 19 aprilie 1847 la Tecuci, tatal sau fiind
protopopul Gheorghe Dimitriu. Dupa ce este inscris la scoala publica, in 1855,
invatatorul ii propune tatalui sa adopte numele de Hogas, o veche porecla a
bunicului viitorul scriitor. Va urma intre 1860-1869 cursurile Academiei
Mihailene, ca bursier, unde ii are printre colegi pe A.D. Xenopol, Vasile Conta si
Gheorghe Panu, care vor ramane prieteni apropiati. In 1867, dupa terminarea
liceului, se inscrie la Facultatea de filozofie si litere din Iasi. Se va casatori pe 17
ianuarie 1871 cu Elena Gheorghiu.

In paralel incepe o lunga cariera didactica, fiind din 1869 profesor (si mai tarziu
director) la gimnaziul comunal din Piatra Neamt. Pret de cateva decenii va
continua sa predea, mutandu-se adesea la o scoala la alta. Este profesor la
Tecuci si Iasi, in 1886 se transfera la Alexandria, la gimnaziul din localitate, desi
avusese si o oferta de a se muta in Bucuresti. In 1891 Calistrat Hogas revine in
Moldova, la Roman, ca director al gimnaziului Roman-Voda, an in care este
rasplatit cu medalia "Rasplata muncii pentru invatamant, clasa I". Din 1899 se
muta la Iasi, unde este subdirector si director la Liceul Internat din oras, si unde
va ramane pana in 1912, anul pensionarii. Va continua chiar si ulterior sa
predea cu jumatate de norma pentru o vreme.

Calistrat Hogas debuteaza in 1874 cu poezia "Legenda lacramioarei" in

publicatia "Corespondentia provinciala din Piatra-Neamt. Va publica si proza
mult mai tarziu, in iulie 1882, in paginile revistei Asachi, unde ii apare un grupaj
de fragmente in ciclul "Amintiri dintr-o copilarie". Dedicat mai curand activitatii
didactice, nu pare sa acorde prea multa atentie unei potentiale cariere literare,
fiind mai curand interesat de reformele scolare si de chestiunile administrative.
Abia in 1907, dupa ce l-a cunoscut si s-a apropiat de Garabet Ibraileanu,
Calistrat Hogas se lasa convins de acesta sa inceapa sa scrie si astfel incepe
indelungata colaborare cu prestigioasa publicatie Viata Romaneasca, in general
cu note de calatorie. Se pare ca tot Ibraileanu a fost cel care i-a propus sa
stranga toate aceste evocari intr-un singur volum, iar in 1912, la editura Viata
Romaneasca, apare o prima editie a cartii "Pe drumuri de munte", tirajul fiind repede retras si topit din cauza numeroaselor greseli de
tipar.

O a doua editie este tiparita doi ani mai tarziu, la aceeasi editura, dar ca si prima data stocul de volume este distrus, de aceasta data
intr-un incendiu, intamplare care il face pe Calistrat Hogas sa renunte multa vreme la ideea unei aparitii in volum. Dezamagit, tot mai
bolnav, se retrasese din 1915 la Piatra Neamt impreuna cu familia. Moare pe 28 august 1917 la Roman, unde se stabilise de putina
vreme. Cu putina vreme inainte de moarte isi planifica viitoarele calatorii, care ar fi trebuit sa inceapa dupa sfarsitul Primului Razboi
Mondial, si spera ca pacea il va ajuta sa gaseasca si un editor pentru cartea sa.

Abia in 1921 va fi publicata cartea "Pe drumuri de munte", o a treia editie, de aceasta data in doua volume, cel de al doilea fiind prefatat
chiar de Mihail Sadoveanu. Volumul va fi primit cu elogii de critica si se va dovedi un succes de librarie. Un an mai tarziu, la initiativa lui
Liviu Rebreanu, Calistrat Hogas devine primul laureat al premiului initiat de Societatea Scriitorilor Romani, o recunoastere tarzie a
talentului.

Incepand din vara anului 1939 Sidonia Hogas, cel de al saptelea copil al scriitorului, inaugureaza in casa familiei din Piatra Neamt un
mic muzeu memorial, la inceput o singura camera cu documente, fotografii, carti, obiecte personale, arta si mic mobilier. Dupa ce pret
de decenii este muzeograf al casei memoriale, Sidonia Hogas doneaza in 1967 statului roman intreaga locuinta pentru a fi organizat aici
muzeul memorial, oferind cea mai mare parte din fondul muzeistic ce poate fi vazut si astazi.
1848 — La 19 aprilie s-a nascut Calistrat Hogas la Tecuci, in familia protopopului Gh.
Dimitriu si a Marioarei (nascuta Stanciu).
1855 — Este inscris la scoala publica, unde invatatorul ii da numele de Hogas, o
porecla a bunicului dupa tata, pentru a-l deosebi de alti elevi cu acelasi nume.

1859 — Calistrat Hogas absolveste scoala primara din orasul natal.

1860 — Este primit bursier la Academia Mihaileana din Iasi.

1867 — Absolveste Academia Mihaileana si se inscrie la Facultatea de filozofie si

litere.

1869 — Este numit profesor la gimnaziul comunal din Piatra-Neamt, apoi director.

1871 — Se casatoreste cu Elena, fiica preotului Costache Gheorghiu din Piatra Neamt
careia scriitorul i se va adresa cu apelativul "Elencu".

1874 — Debuteaza cu versuri, "Legenda lacramioarei", in gazeta "Corespondentia

provinciala" din Piatra-Neamt.

1878 — Un conflict de proportii cu autoritatile locale care patronau gimnaziul il

determina sa se mute doi ani la gimnaziul din Tecuci si un an la Scoala normala
"Vasile Lupu" din Iasi.
Intemeiaza la Piatra – Neamt saptamanalul "Situatiunea".
1881 — Calistrat Hogas revine la gimnaziul comunal din Piatra-Neamt in calitate de
profesor si director. Leaga prietenie cu Ion Luca Caragiale, pe atunci revizor scolar al
districtului Neamt.

1882 — La 31 ianuarie i se naste cel de-al saptelea copil, o fetita botezata Sidonia.
In revista "Asachi" apare ciclul Amintiri din o calatorie.

1886 — Alt conflict cu autoritatile locale, implicand si conotatii de viata personala, il

indeamna sa se transfere, ca profesor si director, la gimnaziul din Alexandria,
refuzand oferta de a se stabili la Bucuresti.

1891 — Se intoarce in Moldova, la Roman, in calitate de director al gimnaziului local,

Roman-Voda.
Primeste medalia Rasplata muncii pentru invatamant, clasa I de la Regele Carol I.

1893 — E profesor de limba literatura romana la seminarul teologic.

Incepe colaborarea cu "Arhiva", unde reia ciclul Amintirilor pana in 1902.

1899 — Calistrat Hogaş se muta la Iasi, la "Liceul Internat". Familia il urmeaza.

1900 — E numit subdirector al "Liceului Intemat".

1905 — E numit director al "Liceului Internat".

1907-1912 — Publica in "Viata romaneasca" ciclul In muntii Neamtului alte note de

calatorie.

1912 — Apare volumul Pe drumuri de munte. Din cauza numeroaselor greli de tipar,
tot tirajul este dat la topit.
Profesorul Calistrat Hogas iese la pensie, dar continua sa predea pana la 40 de ore pe
saptamana.

1914 — Apare editia a doua a volumului Pe drumuri de munte, care este insa mistuita
de incendiu.

1915 — Se instaleaza la Piatra-Neamt, unde locuiau deja sotia si fiica Cecilia.

1916 — Calistrat Hogas intentioneaza sa reia calatoriile prin tara.

1917 — La 28 august moare la Roman, fiind inmormantat provizoriu in cimitirul din

acest oras.
La 8 octombrie e reinhumat la Piatra-Neamt

1921 — Apare prima editie pentru public a cartii Pe drumuri de munte in doua
volume, cel de-al doilea, In Muntii Neamtului, este prefatat de Mihail Sadoveanu.
1922 — Lui Calistrat Hogas, caruia in 1915 ii fusese refuzat premiul Academiei de 5
000 lei, "Adamachi", i se confera postum cel dintai premiu initiat de Societatea
Scriitorilor Romani, in baza raportului alcatuit de Liviu Rebreanu.
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Roman.
Ansamblu de clădiri datând din etape diferite, inițial existând o construcție în forma literei U, ante 1909 a fost
închisa latura liberă printr-o nouă în stil neoromânesc de unde a rezultat o curte interioară. Post 1909 a fost
adosată laturii de sud o altă aripă. Intrarea principală este printr-un rezalit cu gang carosabil terminat în arc de
cerc cu cărămidă așezată pe cant. Clădirea este din cărămidă, ancadramentele sunt din piatră cu baghete gotice
intersectate la ferestrele etajului. Ferestrele parterului sunt terminate în arc turtit cu ancadramente din cărămidă
dispuse pe cant. La cornișe sunt frize cu elemente geometrice., în timp ce colțurile rezalitului sunt marcate la
cornișă prin elemente din piatră. Streașina este dispusă pe grinzi aparente. Traveea curentă se repetă și este
formată din două ferestre înconjurătoare de ancadramente din piatră, distribuite pe trei niveluri. S-a dorit să ia
ființă în 1851, dar se deschide la 1 septembrie 1858. În primii trei ani a funcționat în mahalaua bisericii Sf.
Nicolae, în casele căminarului Gh. Petrovici, rectorul seminarului fiind Dimitrie Matcaș. În 1892 episcopul
Melchisedec Ștefănescu și economul Ioan Ștefănescu Flur cumpără un local propriu pentru funcționarea
seminarului. În 1897-1914, după planurile arh. Alexandru Orăscu, clădirea se va completa cu noi spații (planul
orașului din 1909 a lui N. Moisescu reprezintă doar corpul central al seminarului). În perioada comunistă
seminarul a fost desființat, în clădirea sa înființându-se o școală de agricultură.