Augustin din Hipona

Augustin din Hipona

Augustin din Hipona (Sfântul Augustin sau Aurelius Augustinus Hipponensis) s-a născut în Thagaste
Numidia, la 13 noiembrie 354 și a murit în Hipona Regius, pe teritoriul Algeriei de astăzi, în data de 28
august 430.

Este unul dintre cei mai importanți teologi și filosofi creștini, ale cărui opere au modificat substanțial
gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală.

În tinerețe a studiat retorica și apoi, impresionat de Hortensius a lui Cicero, s-a profilat pe filosofie. A fost
un susținător mai întâi al maniheismului, apoi al scepticismului și în final al neoplatonismului.

S-a dovedit a fi un autor prolific, cel mai mare gânditor al primului mileniu al creștinismului, iar Antonio
Livi îl consideră unul dintre cele mai mari genii ale omenirii.

Pentru Augustin din Hipona, legea morală se sintetizează în celebra frază: Iubește și fă ce vrei. Pentru
Augustin, iubirea este o perlă prețioasă, pe care, dacă nu o avem, la nimic nu folosesc celelalte lucruri, iar
dacă o avem, toate celelalte lucruri se dovedesc a fi în plus.

Pentru el, etica socială implică condamnarea nedreptății averilor și imperativul solidarității față de cei
defavorizați.

Augustin îl anticipează pe Descartes atunci când consideră că mintea, cât timp se îndoiește, este conștientă
de ea însăși: dacă greșesc, exist (Si enim fallor, sum). Așa cum percepția lumii exterioare poate duce la
eroare, calea certitudinii se rezumă la interiorizare (In interiore homine habitat veritas), care, printr-un
proces de iluminare, este capabilă să se întâlnească cu adevărurile eterne și cu însuși Dumnezeu, care, în
opinia sa, reprezintă intimitatea intimității.

 „Când ne rugăm, vorbim cu Dumnezeu, dar atunci când citim, Dumnezeu este cel care ne
vorbește.”
 „Cunoaște-te. Acceptă-te. Depășește-te.”
 „Dacă greșesc, exist.”
 „Dacă nimeni nu mă întreabă, știu, dacă încerc să explic, nu mai știu.”
 „Iubește și fă ce vrei.”
  „Înțelepciunea nu este nimic mai mult decât măsura spiritului, și anume cea care nivelează spiritul,
pentru ca el să nu se lărgească sau să se îngusteze.”
 „Lacrimile sunt sângele sufletului.”
 „Legea a fost dată pentru a implora mila; mila a fost dată astfel încât să fie respectată legea.”
 „Trecutul nu mai este, iar viitorul încă nu este.”
 „Unde nu există caritate nu poate exista justiție.”

Benjamin Franklin
Benjamin Franklin (Boston, 1706 - Philadelphia, 1790) a fost un politician, om de ştiinţă şi inventator
american. Este considerat unul dintre Părinţii Fondatori ai Statelor Unite. Franklin dorea să-şi formeze
caracterul prin intermediul unui plan conținând 13 virtuţi, pe care l-a dezvoltat când avea 20 ani (în 1726)
şi pe care a continuat să îl practice, într-o formă sau alta, pentru tot restul vieţii sale. În autobiografia sa
enumeră cele 13 virtuți astfel:

1. Cumpătare: Nu mânca până ți se face greață, niciodată nu bea până la exaltare.

Benjamin Franklin

2. Tăcere: Vorbeşte doar ceea ce poate aduce vreun beneficiu celorlalţi sau ţie însuți, evită conversaţiile
nesemnificative.

3. Ordine: Toate lucrurile tale să fie la locul lor, toate treburile tale rezolvă-le la momentul lor.

4. Determinare: Fii hotărât în realizarea a tot ce ar fi trebuit să faci, realizează negreşit ceea ce ai hotărât.

5. Modestie: Cheltuieşte doar pentru lucrurile ce sunt folositoare altora sau ţie. Nu irosi nimic.

6. Diligență: Nu pierde timpul, ocupă-te întotdeauna cu ceva util, elimină toate acţiunile care nu sunt
necesare.

7. Sinceritate: Nu folosi trucuri ce ar putea face rău cuiva, gândeşte în mod inocent şi just, şi, dacă
vorbeşti, fă-o în concordanţă.

8. Dreptate: Nu face rău nimănui prin jigniri sau omiţând să predai bunurile care țin de datoria ta.
9. Moderaţie: Evită extremele; abţine-te de la jigniri stimulate de resentimente, oricât ai crede că acestea
sunt meritate.

10. Curăţenie: Nu tolera lipsa de curăţenie la corpul, hainele sau camera ta.

11. Calm: Nu te supăra pentru nimicuri sau pentru accidente obișnuite ori inevitabile.

12. Castitate: Frecventează rar plăcerea sexuală, fă-o doar pentru sănătatea sau descendenţa ta, niciodată
din plictiseală, slăbiciune sau pentru a aduce injurii păcii sau reputaţiei proprii ori a altei persoane.

13. Umilinţă: Imită-l pe Iisus şi pe Socrate.

Franklin nu încerca să lucreze cu toate în acelaşi timp, mai degrabă lucra cu una și numai cu una în fiecare
săptămână, «lăsându-le pe celelalte destinului obișnuit». Chiar dacă Franklin nu a trăit în totalitate
conform virtuţilor sale şi, aşa cum el însuşi recunoştea, chiar dacă de multe ori nu şi-a îndeplinit
preceptele, a considerat că, încercând, acest lucru l-a făcut o persoană mai bună şi a contribuit enorm la
succesul şi fericirea sa, motiv pentru care, în autobiografia sa, a dedicat mai multe pagini acestui plan
decât oricărui alt lucru. Acolo a scris: „Eu sper , prin urmare, ca unul dintre descendenţii mei să poată
urma exemplul şi să culeagă roadele.”

 „Nu schimba sănătatea pentru bogăţie, nici libertatea pentru putere.”

 „Fericirea umană în general nu se obţine prin mari lovituri de noroc, ce pot apărea foarte rar, ci
prin lucrurile mărunte care se întâmplă în fiecare zi.”
 „Un frate poate să nu-ţi fie şi prieten, dar un prieten întotdeauna îţi va fi şi frate.”
 „Lenea călătorește atât de încet, încât sărăciei nu îi trebuie mult timp pentru a o prinde din urmă.”
 „Cel ce trăieşte din vise, moare de inimă albastră.”
 „Dacă timpul este cel mai scump, pierderea acestuia e cea mai mare risipă.”
 „Cel ce vrea să-şi vadă afacerile prosperând, să se sfătuiască cu soția.”
 „Înţeleptul obţine mai multe avantaje de la duşmanii săi, decat încapăţânatul de la prietenii săi.”
 „Acordă-ţi timp în alegerea unui prieten, dar mai mult încă în schimbarea acestuia.”
 „Împrumută-i bani duşmanului tău şi îl vei câştiga pe acesta; împrumută-i prietenului tău şi îl vei
pierde.”
 „Foamea pândeşte casa celor săraci, dar dacă în ea locuiesc persoane muncitoare, nu îndrăzneşte să
intre.”
 „Deschide bine ochii înainte de căsătorie, şi închide-i pe jumătate după.”
 „Cel ce vrea ca afacerile sale să înflorească, să se ocupe el însuşi de ele, iar dacă vrea ca totul să-i
meargă prost, nu trebuie decât să le încredinţeze unor mâini străine.”
 „Există trei prieteni fideli: o soţie bătrână, un câine bătrân şi banii gheaţă doldora.”

Buddha Sidhartha Gautama

Siddhartha Gautama Buddha

Sidhartha Gautama s-a născut în Lumbini, Nepalul de astăzi, în anul 623 î. Ch. A încetat din viață în anul
543 î. Ch. El a mai fost numit Sakyamuni (śākya-muni înseamnă înțeleptul clanului Sakia) și Buddha - a
fost un important lider religios, fondatorul budismului. În limba sanscrită termenul Buddha (बुद्ध) înseamnă
treaz, iluminat, inteligent.

Pentru două dintre religiile cu cel mai mare număr de adepți, el constituie o personalitate religioasă sacră;
prima este budismul (el a fost fondatorul religiei budiste și primul «mare iluminat»), iar a doua este
hinduismul (în cadrul acestuia este considerat un avatar al zeului Vishnu).

Deși există multe legende, acestea au ca element comun faptul că el a fost un lider religios cunoscut sub
numele de Siddhartha Gautama. A trăit într-o perioadă de metamorfoză culturală, în cadrul căreia
procedeele religioase tradiționale erau atacate în India. El a fost unul dintre reformatorii care au conferit
un impuls renovator sferei religioase dharmice, care apoi s-a propagat dincolo de granițele Indiei și în cele
din urmă a devenit una dintre marile religii ale lumii, budismul.

 „Asemenea florilor frumoase și pline de culoare, însă lipsite de parfum, sunt cuvintele dulci ale
celui care că nu acționează în acord cu ele.”
 „Durerea este inevitabilă, însă suferința este opțională.”
 „Înaintând cu acești trei pași, vei ajunge mai aproape de zei. Primul: Vorbește în adevăr. Al doilea:
Nu te lăsa dominat de mânie. Al treilea: Dă, chiar dacă ai foarte puțin pentru a da.”
 „Nici cel mai mare dușman al tău nu îți poate face mai mult rău decât propriile gânduri.”
 „Nici măcar un zeu nu poate schimba în înfrângere victoria celui care s-a cucerit pe sine însuși.”
 „Nu există niciun incendiu mai mare decât pasiunea, nu există niciun rău mai mare decât ura.”
 „Pentru a-i învăța pe alții, trebuie mai întâi să faci tu ceva foarte dificil: trebuie să te îndrepți pe
tine însuți.”
 „Tot ce suntem este rezultatul a ceea ce am gândit; se fundamentează în gândurile noastre și este
format din gândurile noastre.”
 „Un om nechibzuit care își recunoaște nechibzuința este un om înțelept. Dar un nechibzuit care se
crede înțelept este, cu adevărat, un nechibzuit.”
 „Ura nu scade cu ură. Ura scade cu iubire.”

Confucius
Confucius

Confucius ( 551 î.Ch. - 479 î.Ch. ) a fost un renumit gânditor chinez, a cărui doctrină primește denumirea
de confucianism. S-a născut într-o familie nobilă ajunsă săracă. De-a lungul vieții sale au alternat
perioadele în care a lucrat ca maestru pentru alții sau a muncit ca funcționar în micul ținut Lu, în nord-
estul Chinei, în timpul epocii de separare a puterii sub dinastia Chu.

Esența învățăturilor sale este condensată într-o bună conduită în viață, într-o bună guvernare a statului
(bazată pe caritate, justiție și respect față de ierarhie), în păstrarea tradiției, în studiu și meditație. Virtuțile
cele mai importante sunt toleranța, bunătatea, bunăvoința, iubirea față de aproape și respectul pentru
bătrâni și strămoși. Dacă prințul este virtuos, supușii îi vor imita exemplul: conducător/supus, soț/soție și
părinte/copil. O societate prosperă poate fi realizată numai în cazul în care aceste relații sunt păstrate în
deplină armonie. La baza doctrinei confucianiste se găsește recuperarea vechilor înțelepți ai culturii
chineze și a influenței acestora în tradițiile poporului.

 „A avea atâta stăpânire asupra noastră, pentru a-i judeca pe alţii prin comparaţie cu noi şi a
proceda faţă de ei cum am vrea să se procedeze faţă de noi înşine – iată ce se numeşte doctrina
umanităţii.”
 „A muri de foame este un eveniment minor, dar a pierde moralitatea este un eveniment major.”
 „A vorbi înseamnă a semăna, a asculta înseamnă a culege.”
 „Adevărata bărbăţie constă în înţelegerea propriului sine şi în restabilirea măsurii. Oricine îşi va
înţelege propriul sine şi îşi va restabili măsura, va fi urmat de toată lumea.”
 „Am văzut un om care încerca să stingă un foc mare cu o ceaşcă de apă. N-a reuşit şi a tras
concluzia că apa nu poate stinge focul. O ceaşcă de apă nu poate stinge focul, dar multă apă îl
poate stinge.”
 „Arta de a conduce constă din alegerea corectă a funcţionarilor. Trebuie ridicaţi oamenii corecţi,
pentru ca ei să poată pune presiune asupra celor incorecţi, căci astfel cei incorecţi (strâmbi) pot fi
îndreptaţi.”

 „Bestia fără mâini nu te poate ucide.”

 „Caută să păstrezi în toate linia de mijloc.”

  „Când stingem focul, unde se duce lumina?”
 „Când vezi un om bun, încearcă să-l imiţi; când vezi un om rău, analizează-te.”
 „Când vorbeşti mult, aproape întotdeauna spui şi ce n-ar trebui spus.”
 „Cea mai mare dovadă de dragoste pe care o putem da unei girafe este de a-i tricota un fular.”
 „Cea mai mare glorie nu o dobândeşti atunci când nu eşti doborât niciodată, ci atunci când te ridici
după ce ai căzut.”
 „Ceea ce caută omul superior se ascunde în el însuşi; ceea ce caută omul mărunt se ascunde în
alţii.”
 „Cel care dimineaţa a învăţat preceptele înţelepciunii, seara poate muri împăcat.”
 „Cel ce îşi domină nervii, domină cel mai rău duşman.”
 „Cercetează trecutul dacă vrei să prezici viitorul.”
 „Cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie.”
 „Cine nu ştie ce este viaţa, cum va afla ce este moartea?”
 „Conştiinţa - lumina inteligenţei pentru a distinge binele de rău.”
 „Cu vorbe nu desfaci ceva deja făcut, câştig nu ai când dojeneşti după ce faptu-i împlinit, rost nu
are să condamni trecutul.”
 „Cuvintele sunt vocea inimii.”

 „Dacă aş fi împărat, primul lucru pe care l-aş face ar fi un dicţionar pentru a da fiecărui cuvânt
semnificaţia sa.”
 „Dacă îţi place ceea ce faci, niciodată nu va fi o muncă.”
 „Dacă văd o nedreptate şi nu fac nimic să o îndrept, sunt laş.”
 „Dă-i unui om un castron cu orez şi-l vei hrăni o zi. Învaţă-l cum să-şi crească propriul orez şi ii
vei salva viaţa.”

 „Ei bine, timpul trece fără să te aştepte.”

 „Este greu să găseşti o pisică neagră într-o cameră întunecată, atunci când ea nu se află acolo.”
 „Este ruşinos să fii bogat într-o ţară săracă.”
 „Există trei lucruri pe care, pare-se, nu le pot realiza după maniera omului ideal: virtutea fără
incertitudine, înţelepciunea fără îndoieli şi curajul lipsit de teamă.”
 „Există vreo regulă care poate să te conducă întreaga viaţă? Să iubeşti; ceea ce nu vrei să ţi se
întâmple ţie, să nu faci altuia.”
 „Există, oare, vreun cuvânt care poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă?
Dascălul spune: Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi se facă, nu face
nici tu altuia.”

 „Faptul că virtutea nu este cultivată, că ştiinţa (cunoaşterea) nu este prezentată clar, faptul că
oamenii aud de datorie (obligaţie) dar nu şi-o îndeplinesc, faptul că aceia care se ştiu că sunt răi nu
întreprind nimic pentru a se îmbunătăţi: acestea sunt lucrurile care mă întristează.”
 „Fă tot ce poţi şi lasă restul pe seama destinului.”
 „Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii.”
 „Fără energie nu poţi merge mai departe; fără efort nu poţi avea niciun merit; fără sinceritate nu
durează nimic; fără loialitate nu poţi avea afecţiunea; fără politeţe nu poţi fi respectat. Pentru că
politeţea rafinează spiritul, după cum muzica rafinează interiorul.”
 „Felul în care îţi tai friptura reflectă felul în care trăieşti.”
 „Fericirea aparţine celor care ştiu să o facă să aştepte.”
 „Fiecare lucru are frumuseţea lui, dar nu oricine o vede.”

I
  „Ia seama dacă ceea ce făgăduieşti este drept şi cu putinţă, căci făgăduiala este datorie curată.”
 „Ignoranţa este noaptea minţii, dar o noapte fără lună şi stele.”

 „Înainte de a te implica într-o răzbunare, sapă două morminte.”

 „Înţeleptul aşteaptă totul de la el însuşi, omul simplu aşteaptă totul de la ceilalţi.”
 „Înţeleptul începe prin a face el însuşi ceea ce doreşte să-i înveţe pe alţii şi abia apoi îi învaţă.”

 „Măsura mai întâi de toate.”

 „Modestia este fundaţia solidă a tuturor virtuţilor.”

 „Natura ne aseamănă. Educaţia ne deosebeşte.”

 „Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te opreşti.”
 „Nu folosi tunul ca să omori un ţânţar!”
 „Nu încerc să aflu răspunsurile, aş dori să înţeleg întrebările.”
 „Nu te plânge de zăpada de pe acoperişul vecinului când nici pragul uşii tale nu este curat.”
 „Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai făcut nimic remarcabil.”
 „Nu-l pot învăţa să vorbească pe cel care nu se străduieşte să vorbească.”
 „Numai în toiul iernii geroase îţi dai seama că pinii şi chiparoşii nu-şi leapădă frunzele odată cu
ceilalţi copaci.”

 „O virtute perfectă este reprezentată de cinci lucruri; acestea sunt: gravitatea, generozitatea
sufletului, sinceritatea, seriozitatea şi bunătatea.”
 „Om desăvârşit este cel îngrijorat de propriile imperfecţiuni.”
 „Omul superior acţionează înainte de a vorbi, iar apoi vorbeşte în conformitate cu acţiunile sale.”
 „Omul superior este sensibilizat de dreptate, omul inferior de avantaj.”
 „Omului îi trebuie doi ani să înveţe să vorbească şi o viaţă să înveţe să tacă.”
 „Oriunde te îndrepţi, fă-o din toată inima.”

 „Păsările nu vor să trăiască mai mult. Au impresia că zborul nu le aparţine. Oamenii vor să trăiască
veşnic. Au impresia că pot zbura.”
 „Prinţul să se comporte ca un prinţ, supusul ca un supus, tatăl ca un tată, fiul ca un fiu!”

 „Raiul înseamnă să fii una cu Dumnezeu.”

 „Să-i iubim pe semenii noştri ca pe noi înşine, să măsurăm pe alţii cu măsura cu care ne măsurăm
pe noi, să preţuim lucrurile şi nevoile lor prin cele ale noastre. Când le vom dori ceea ce ne dorim
nouă şi când îi vom feri de ceea ce ne ferim noi, atunci vom împlini legea adevăratei iubiri.”
 „Să înveţi fără să gândeşti este fără sens; să gândeşti fără să înveţi este periculos.”
 „Să nu-ţi corectezi greşeala e o greşeală şi mai mare.”
 „Scopul omului superior este adevărul.”
 „Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aduce aminte, implică-mă şi voi înţelege!”
T

 „Tăcerea este prietenul care nu te trădează niciodată.”

 „Trebuie să ştii să perseverezi pentru a ajunge la echilibru. Trebuie să fii echilibrat pentru a avea
posibilitatea să examinezi cu calm şi limpezime. Trebuie să examinezi cu calm şi vedere clară
pentru a ajunge la linişte, la încredere. Trebuie să fi obţinut liniştea, încrederea, pentru a putea
discerne esenţialul lucrurilor. Când se discerne esenţialul lucrurilor, se poate atinge scopul.”

 „Un tablou este un poem fără cuvinte.”

 „Unde se găseşte un om care să fie pentru sine însuşi un cenzor sever, un martor, un acuzator, un
judecător; care să-şi recunoască vina, să se cheme el însuşi în faţa tribunalului conştiinţei sale, să
se recunoască vinovat şi să se pedepsească?”

 „Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini.”
 „Vrei să trăieşti cum se cuvine? Învaţă mai întâi să mori.”

Da Vinci, Leonardo

Leonardo da Vinci

Leonardo da Vinci (Vinci, 1452-1519). Polimat notabil al Renașterii italiene (deopotrivă pictor, anatomist,
arhitect, artist, botanist, om de știință, scriitor, sculptor, filosof, inginer, inventator, muzician, poet și
urbanist). A murit la 67 de ani, alături de devotatul său discipol Francesco Melzi, căruia i-a lăsat moștenire
proiectele, desenele și picturile sale. Primele sale lucrări importante au fost create în Milano. În
continuare, a lucrat în Roma, Bologna și Veneția și și-a petrecut ultimii ani din viață în Franța, la invitația
regelui Francisc I.

Descris frecvent ca și arhetip și simbol al omului de curent Renascentist, geniu universal, pe lângă faptul
că a fost un filosof umanist a cărui infinită curiozitate putea fi comparată doar cu capacitatea sa inventivă,
Leonardo da Vinci este considerat unul dintre cei mai mari pictori ai tuturor timpurilor și, foarte probabil,
este persoana cu cel mai mare număr de talente în cadrul a numeroase discipline, care a existat vreodată.
Ca inginer și inventator, Leonardo a dezvoltat idei foarte înaintate pentru epoca sa, precum elicopterul,
tancul, submarinul și automobilul. Foarte puține dintre proiectele sale au ajuns să fie construite (printre
acestea se numără mașina de măsurat limita elastică a unui cablu), întrucât majoritatea nu erau realizabile
în timpul acelei epoci. Ca om de știință, Leonardo da Vinci a făcut să progreseze mult cunoașterea în
domenii precum anatomia, ingineria civilă, optica și hidrodinamica.

Asocierea istorică cea mai cunoscută, atribuită numelui său, este cu pictura, două dintre operele sale fiind
celebre – „Gioconda” și „Cina cea de Taină” – copiate și parodiate în multe ocazii, asemenea desenului
său, „Omul Vitruvian”, care a ajuns să fie refăcut în numeroase lucrări derivate. Cu toate acestea, se
cunosc cel mult douăzeci dintre operele sale, în principal datorită constantelor (și uneori distrugătoarelor)
experimentări ale unor noi tehnici și datorită inconstanței sale cronice. Acest număr redus de creații,
împreună cu caietele sale, care conțin desene, diagrame științifice și reflecții legate de natura picturii,
constituie o moștenire pentru generațiile succesive de artiști, ajungând să fie egalat doar de Michelangelo.

 „A crea ceva asemănător vieţii este mai presus decât viaţa.”

 „Acolo unde lucrarea Spiritului nu foloseşte unealta mâinii, nu există artă. ”
 „Adevărata dragoste e rodul adevăratei iubiri. ”
 „Adevărul a fost singura odraslă a Timpului. ”
 „Am cutreierat ţara în lung şi-n lat, căutând răspunsuri pentru lucruri neînţelese. De ce există scoici
pe vârfuri de munte laolaltă cu urme de corali şi alge pe care le găseşti de regulă în mare. De ce
tunetul durează mai mult decât fulgerul care-l produce şi de ce imediat după apariţia fulgerului, şi
de ce are nevoie de timp ca să se facă auzit. Cum de în jurul locului în care arunci o piatră în apă se
formează cercuri şi cum se menţine pasărea în aer. Astfel de întrebări şi alte fenomene stranii mi-
au dat bătăi de cap de-a lungul vieţii. ”
 „Apa: cărăuşul naturii. ”
 „Arta nu se termină niciodată, ci este doar abandonată. ”
 „Aşa cum fiecare regat dezbinat se prăbuşeşte, aşa şi fiecare minte împărţită între multe studii
devine confuză şi se epuizează. ”
 „Aşa cum o zi bine trăită aduce un somn fericit, deopotrivă, o viaţă bine trăită aduce o moarte
fericită. ”

 „Cel care are cele mai multe posesiuni, trebuie să fie cel care se teme cel mai mult de pierdere. ”
 „Cel care doreşte să ajungă bogat într-o sigură zi, va fi spânzurat în decurs de un an. ”
 „Cel ce iubeşte practica fără teorie este ca şi un marinar care se urcă pe o navă, fără cârmă şi
busolă şi nu ştie niciodată unde ar putea să fie azvârlit. ”
 „Cine gândeşte puţin, se înşeală mult. ”
 „Cine nu pedepseşte nedreptatea, porunceşte ca ea să fie făcută. ”
 „Cine nu respectă viaţa, nu o merită. ”
 „Cine şi-a legat viaţa de o stea, nu-şi va lua niciodată ochii de la ea. ”
 „Cunoaşterea tuturor lucrurilor este posibilă. ”

 „Dacă afli din experienţa ta proprie că ceva este adevărat şi aceasta contrazice ce a scris vreo
autoritate, atunci tu trebuie să abandonezi acea autoritate şi să îţi bazezi raţionamentul pe propriile
descoperiri. ”
 „Dacă preţuieşti libertatea, ai grijă, căci chipul meu este o închisoare a iubirii; pe foaia unde sunt
scrise aceste rânduri se află o mască de femeie. Cel care ar iubi acel chip rămâne captiv unei
aparenţe, adevărata fiinţă fiind inaccesibilă, ascunsă după mască. ”
 „Detaliile formează perfecţiunea, însă perfecţiunea nu este un detaliu. ”
  „Din când în când pleacă de acasă, relaxează-te puţin, pentru că atunci când te vei întoarce la
munca ta, judecata îţi va fi mai sigură. Mergi la o oarecare distanţă pentru că atunci, munca va
părea mai puţină şi mai mult din acesta va putea fi evaluată dintr-o privire iar lipsa armoniei şi a
proporţiei vor fi mai uşor de observat. ”

 „E mediocru ucenicul ce nu-şi depăşeşte maestrul. ”

 „Este un fapt recunoscut că noi percepem erorile din munca altora mai uşor decât pe cele din
propria noastră muncă. ”
 „Experimentul nu este greşit niciodată. Doar judecata celui care face experimentul greşeşte, pentru
că vede rezultate care nu vor apărea niciodată. ”

 „Fă ca munca ta să fie în conformitate cu scopul tău. ”

 „Fă cum îţi place, pentru că fiecare lucru îşi are moartea sa. ”
 „Fierul rugineşte prin nefolosire; apa îşi pierde puritatea prin stagnare... tot aşa inacţiunea
vlăguieşte agerimea minţii. ”

 „Ignoranţa orbitoare ne induce în eroare. O! Muritori nenorociţi, deschideţi-vă ochii! ”

 „Iubirea şi ura sunt cele mai puternice condiţii emoţionale resimţite de fiinţa omenească... iar ura
este mai puternică decât iubirea deoarece ea ruinează şi distruge iubirea. ”

 „În natură apa este forţa motrice. ”

 „În timp ce credeam că învăţ să trăiesc, învăţam de fapt să mor. ”
 „În viaţă, frumuseţea dispare. În artă, nu. ”
 „Într-adevăr, omul este regele animalelor, pentru că brutalitatea sa o întrece pe a lor. Trăim prin
moartea altora. Suntem locuri de înmormântare. ”
 „Înţelepciunea este fiica experienţei. ”
 „Învăţatul este singurul lucru pe care mintea nu îl epuizează niciodată, de care nu se teme niciodată
şi pe care nu îl regretă niciodată. ”

 „Judecata unui duşman este adeseori mai justă şi mai folositoare decât aceea a unui prieten.”

 „La oameni, ura e aproape întotdeauna mai profundă decât iubirea. Privirea celui care urăşte este
mai pătrunzătoare decât privirile celui ce iubeşte. Un adevărat prieten este unul şi acelaşi lucru cu
tine însuţi. Dar duşmanul tău nu-ţi este asemenea ţie. Şi asta face puterea lui. Ura luminează multe
lucruri, care iubirii îi rămân necunoscute. Cu cât un om este mai mare, cu atât şi dragostea lui este
mai mare. ”
 „Luminile care pun în evidenţă corpurile opace sunt de patru feluri. Acestea sunt: lumina difuză,
cum este cea atmosferică... Şi cea directă, cum este aceea a Soarelui... A treia este lumina
reflectată; şi mai este o a patra, cum este cea care trece prin corpurile translucide, cum ar fi pânza
de in, hârtia şi cele asemenea lor. ”

M
  „Mecanica este paradisul ştiinţelor matematice, deoarece prin ea se ajunge la fructele matematicii.
”
 „Mintea care abordează subiecte de o prea mare varietate devine confuză şi slăbită. ”
 „Mulţi au făcut comerţ cu iluzii şi miracole false, înşelând mulţimile stupide. ”

 „Nenorocirea supremă este atunci când teoria depăşeşte productivitatea. ”

 „Nimic nu ne înşală mai mult decât propria noastră gândire. ”
 „Nimic nu se poate iubi sau urî, cu excepţia cazului în care acel lucru este mai întâi înţeles. ”
 „Nimicul nu se extinde totuşi la esenţa nici unui lucru. ”
 „Nu poţi avea o putere mai mare sau mai mică decât aceea pe care o ai asupra ta însuţi. ”
 „Nu poţi să vrei, ce vrei să poţi! ”
 „Nu ştiu ce fel de fire am eu, că nasc duşmănii spontane. ”
 „Nu toate abisurile sunt la fel de adânci; unele nu au decât adâncimea necesară pentru a te înghiţi
dacă aluneci în ele. ”

 „O persoană nu are dreptul să iubească sau să urască nimic dacă aceasta nu a dobândit o cunoaştere
amănunţită despre natura acelui obiect. Dragostea mare izvorăşte din cunoaşterea mare a obiectului
iubit, şi dacă-l cunoşti numai puţin, vei fi capabil să îl iubeşti doar un pic sau deloc. ”
 „O persoană nu poate deţine o măiestrie mai mică sau mai mare decât cunoaşterea de sine. ”
 „O viaţă chinuită înseamnă neant... ”
 „Obstacolele nu mă pot strivi; fiecare obstacol produce o rezolvare riguroasă. ”
 „Odată ce ai zburat, vei păşi pe pământ cu ochii aţintiţi spre cer. ”
 „Omul are multă putere de discurs, care în cea mai mare parte este în zadar şi falsă; animalele au
doar un pic, dar este de folos şi adevărată, şi un adevăr mic este mai bun decât o minciună grozavă.
”
 „Omul este el însuşi făuritorul caracterului său. ”
 „Omul mediocru priveşte fără să vadă, ascultă fără să audă, atinge fără să simtă, mănâncă fără să
deguste, se mişcă fără vigilenţă fizică, inhalează fără să fie atent la miros sau la parfum şi vorbeşte
fără să gândească. ”
 „Orgoliosul trebuie suspectat că nu posedă destulă ştiinţă. Adevărata ştiinţă îl face pe om modest.
Spicele goale îşi îndreaptă capetele spre cer trufaşe, în timp ce spicele pline se apleacă spre
pământ, muma lor. Orgoliul şi ignoranţa dau naştere urii, invidiei, răutăţii, aşa cum înţelegerea şi
cunoaşterea dau naştere iubirii şi creaţiei. Cu cât cunoşti mai bine, cu atât iubeşti mai mult. ”

 „Pasiunea intelectuală alungă senzualitatea. ”

 „Pământul este un astru asemănător Lunii... el nu este situat în mijlocul cercului pe care îl descrie
Soarele, nici în mijlocul lumii. Cuiva care s-ar afla în Lună, Pământul nostru i-ar apărea că
îndeplineşte acelaşi rol ca şi Luna pentru noi. ”
 „Pictorul are Universul în mintea şi mâinile sale. ”
 „Pictura este poezie care se observă mai degrabă decât se simte, iar poezia este pictură care se
simte mai degrabă decât se observă. ”
 „Pictura face din spiritul pictorului un fel de spirit al lui Dumnezeu. ”
 „Preţuieşte în viaţă lucrurile mici, căci o lumânare va reuşi ceea ce soarele nu va putea niciodată:
să lumineze în întuneric. ”
 „Principiile dezvoltării unei minţi complete: Studiază ştiinţa artei. Studiază arta ştiinţei. Dezvoltă-ţi
simţurile - în special învaţă cum să observi. Înţelege că toate lucrurile sunt conectate la tot restul. ”
 „Printre marile lucruri care se găsesc printre noi, Nimicul este cel mai mare. Acesta domneşte în
timp şi îşi trimite braţele în trecut şi în viitor şi cu ele distruge tot ceea ce a fost şi tot ceea ce va
veni, atât în natură, cât şi în lumea animală, şi nu posedă nimic din indivizibilul prezent.”
  „Priveşte lumina şi gândeşte-te la frumseţea ei. Ceea ce vezi nu a fost mai înainte, iar ceea ce a fost
nu mai este. Cine este cel care reface acest lucru din nou dacă cel ce face moare continuu? ”

 „Răbdarea serveşte ca protecţie împotriva nedreptăţilor precum hainele împotriva frigului. Pentru
că, dacă vei pune pe tine mai multe haine pe măsură ce frigul se măreşte, acesta nu va avea puterea
să te rănească. În acelaşi mod, tu trebuie să creşti în răbdare când te întâlneşti cu nedreptăţi mari, şi
atunci ele nu vor mai avea puterea să îţi tortureze mintea. ”
 „Răul cel mai mare ce i se poate întâmpla unui artist este ca lucrarea lui să arate bună în ochii săi
proprii. ”

 „Sălbatic este cel care se salvează pe sine. ”

 „Singur fiind, îţi aparţii în întregime; cu un tovarăş nu-ţi vei aparţine decât pe jumătate; dar dacă îţi
este un prieten adevărat, el este un alt tu însuţi. ”
 „Studiază mai întâi ştiinţa şi continuă apoi cu practica născută din această ştiinţă. ”
 „Studiul fără dorinţă strică memoria, şi nu se reţine nimic din ce s-a studiat. ”
 „Sufletul doreşte conlocuirea cu trupul pentru că, fără membrele acestuia, n-ar putea nici acţiona,
nici simţi. ”
 „Suprema fericire poate fi cea mai mare cauză a nefericirii. ”

 „Te opui mai uşor la început decât la sfârşit. ”

 „Timpul este suficient pentru cei care chiar îl folosesc. ”
 „Toate cunoştinţele ne vin de la inimă. ”
 „Toate cunoştinţele noastre îşi au originile în percepţiile noastre... În natură nu există nici un efect
fără o cauză. Experienţa nu greşeşte niciodată; doar judecăţile voastre greşesc promiţându-şi
singure efecte care nu sunt cauzate de experimentele voastre. Ştiinţa este observarea lucrurilor
posibile, fie ele din prezent sau trecut; preştiinţa este cunoaşterea lucrurilor care ar putea să se
întâmple. ”
 „Toate lucrurile iradiază pretutindeni în aerul din jurul lor... astfel că toate câte sunt în emisfera
noastră intră şi trec împreună cu cele ale tuturor corpurilor cereşti... în mod firesc ele devin unite
prin întrepătrunderea şi intersecţia dintre ele. O, minunată Necesitate! Cine ar fi putut crede că un
spaţiu aşa de strâmt ar putea conţine lucrurile întregului univers?... O, măreţ proces! Ce talent ar
putea explica un asemenea miracol? Aceasta călăuzeşte pe om pentru contemplarea lucrurilor
divine. ”
 „Trupul meu nu va fi un mormânt pentru alte creaturi. ”
 „Tu nu vei avea niciodată o stăpânire mai mare sau mai mică decât cea de sine... Culmea
succesului unui om, este cuantificată prin gradul său de autocunoaştere; adâncimea eşecului său
prin gradul său de auto-abandonare... Iar această lege reprezintă exprimarea justiţiei eterne. ”

 „Un poet ştie că a atins perfecţiunea nu atunci când nu a mai rămas nimic de adăugat, ci atunci
când nu a mai rămas nimic de înlăturat. ”
 „Unde este coborâşul mai uşor, este urcuşul mai greu. ”

 „Va veni ziua când se va judeca uciderea oricărui animal la fel ca uciderea unui om. ”
 „Viaţa bine folosită e de lungă durată. ”
Einstein, Albert

Albert Einstein

Albert Einstein (Germania, 14 martie 1879 - Princeton, Statele Unite, 18 aprilie 1955) a fost un fizician
german de origine evreiască, naționalizat mai apoi ca elvețian și ca american. Este considerat drept omul
de știință cel mai important al secolului al XX-lea. În 1915 a prezentat teoria relativității generale, prin
intermediul căreia a reformulat în întregime conceptul de gravitație. Una dintre consecințele acestei teorii
a constituit-o apariția studiului științific asupra originii și evoluției Universului, prin ramura fizicii
denumită cosmologie.

În anul 1919, observațiile unor britanici ale unei eclipse solare au confirmat predicțiile sale referitoare la
curbarea luminii, iar acest fapt a dus la idolatrizarea lui în mediile de presă. Einstein credea «într-un
Dumnezeu care se dezvăluie în armonia a tot ceea ce există, nu într-un Dumnezeu care este interesat de
destinul și acțiunile omului». Dorea să cunoască «modul în care Dumnezeu a creat lumea». La un moment
dat și-a rezumat credințele religioase în felul următor:

„Cea mai frumoasă și mai profundă emoție pe care ne este dat să o simțim este senzația misticismului. Ea
este cea care generează orice știință adevărată. Omul care nu cunoaște acea emoție, care este incapabil să
se minuneze sau să simtă încântarea și uimirea, este practic mort. Să știi că ceea ce pentru noi este de
nepătruns, există cu adevărat, că se manifestă prin cea mai înaltă înțelepciune și prin cea mai radiantă
frumusețe, pe care facultățile noastre amorțite pot doar să le înțeleagă în formele lor cele mai primitive.
Acea cunoaștere, acea senzație, constituie adevărata religie.”

 „A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depăşit umanitatea.”

 „Aceste lucruri care sunt de nepătruns pentru noi există cu adevărat. Dincolo de tainele naturii
rezidă ceva subtil, intangibil şi inexplicabil. Veneraţia pentru această forţă mai presus de tot ceea
ce putem noi înţelege este religia mea.”
 „Adevărata artă este caracterizată de o chemare irezistibilă în artistul creator.”
 „Adevăratul semn al inteligenţei nu sunt cunoştinţele, ci imaginaţia.”
 „Adevărul care nu are legătură cu tine nu există.”
 „Adevărul e ce rezistă la testul realităţii.”
 „Am ajuns să cunosc caracterul schimbător al tuturor relaţiilor umane şi am învăţat să mă protejez
atât împotriva căldurii, cât şi a frigului, așa că am un echilibru termic destul de bun.”
  „Am fost dăruiţi cu exact atâta inteligenţă cât să putem înţelege limpede cât de neîndestulătoare
este atunci când ne confruntăm cu realitatea. Dacă umilinţa aceasta ar putea fi înţeleasă de toţi,
universul strădaniilor omeneşti ar deveni mai atrăgător.”
 „Am trăit în acea singurătate care la tinereţe e dureroasă, însă la maturitate e minunată.”
 „Ar trebui să ne ferim să facem din intelect zeul nostru; are într-adevăr muşchi puternici, dar n-are
personalitate.”
 „Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării creatoare şi bucuria cunoaşterii.”
 „Atomul este mai degrabă energie decât materie, iar energia atomică este în special materia
spiritului.”
 „Atunci când soluţia este simplă, Dumnezeu îţi răspunde.”

 „Ca să fii un membru ideal al unei turme de oi, trebuie mai ales să fii oaie.”
 „Ca să primeşti cu certitudine un răspuns favorabil din partea oamenilor, e mai bine să le oferi
ceva pentru stomacul lor, decât pentru creierul lor.”
 „Căsnicia îi face pe oameni să se trateze unul pe altul ca nişte acte de proprietate, nu ca nişte fiinţe
libere.”
 „Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate.”
 „Cel ce mărşăluieşte vesel în rând cu trupa, deja şi-a câştigat dispreţul meu. I s-a dat ditamai
creierul din greşeală, din moment ce măduva spinării i-ar fi ajuns.”
 „Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva.”
 „Citesc adesea din Biblie, însă textul ei original mi-a rămas inaccesibil.”
 „Citesc Dostoievski (Fraţii Karamazov). E cel mai frumos lucru care mi-a picat vreodată în mână.”
 „Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.”
 „Comportamentul etic al omului ar trebui bazat doar pe simpatie, educaţie şi legături sociale; nu e
nevoie de nicio bază religioasă. Omul s-ar afla într-o poziţie proastă dacă ar trebui constrâns de
frica pedepsei şi speranţa răsplății după moarte.”
 „Conduita morală nu înseamnă pur şi simplu exigenţa de a renunţa la plăcerile vieţii, ci mai
degrabă interesul plin de solicitudine pe care-l depune cineva ca să făurească o soartă mai bună
pentru toţi oamenii.”
 „Cred în acel Dumnezeu al lui Spinoza, care se manifestă prin armonia legilor universului, nu într-
unul care se ocupă cu destinele şi faptele omenirii.”
 „Cu cât evoluează mai mult ştiinţa, cu atât mai mult credem în Dumnezeu.”
 „Cu cât matematicile sunt mai exacte, cu atât se desprind de realitate.”
 „Curiozitatea e o plantă mică şi delicată care are nevoie, în afară de stimulare, mai ales de
libertate.”

 „Dacă A reprezintă succesul în viaţă, atunci A este egal cu x plus y plus z. Munca reprezintă x; y
înseamnă joaca; iar z - să ştii să-ţi ţii gura.”
 „Dacă cineva nu a greşit niciodată, înseamnă că nu a încercat să facă nimic nou.”
 „Dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine.”
 „Dacă legile matematicii vor să fie baza realităţii, atunci ele nu pot fi fixe. Dacă ar fi fixe, atunci n-
ar avea ca bază realitatea. Dacă eu aş şti exact unde vreau să ajung, n-aş putea spune că fac
cercetare, nu?”
 „Dacă nu este un preţ de plătit, atunci acest lucru nu prezintă nici o valoare.”
 „Dacă nu poţi explica ceva unui copil de şase ani, atunci nici tu nu ai înţeles.”
 „Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplată, atunci
suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.”
 „Dacă teoria mea se va dovedi corectă, Germania va susţine că sunt german, iar Franţa mă va
declara cetăţean al lumii. Dacă teoria mea se va dovedi falsă, Franţa va spune că sunt german, iar
Germania mă va declara evreu.”
  „Dacă un om aspiră la o viaţă mai dreaptă, primul său act de abstinenţă va fi de la rănirea
animalelor.”
 „Dacă vrei să duci o viaţă fericită, ancoreaz-o de un scop, nu de oameni sau de obiecte.”
 „Daţi în mâna educatorului cât mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încât singura sursă a
respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale.”
 „Despre viaţa şi opera lui Bach n-am de spus decât atât: ascultă, cântă, iubeşte, venerează – şi ţine-
ţi gura.”
 „Dezvoltarea intelectuală trebuie să înceapă când te naşti şi să se termine numai când mori.”
 „Din moment ce trăirile noastre lăuntrice constau în reproduceri şi combinaţii ale impresiilor
senzoriale, ideea de suflet rupt de trup mi se pare goală şi fără sens.”
 „Distincţia dintre trecut, prezent şi viitor este doar o iluzie, oricât ar fi de persistentă!”
 „Doar două lucruri sunt infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.”
 „Doar viaţa pe care o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită.”
 „Dumnezeu este subtil, dar nu rău intenţionat.”
 „Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul.”
 „După mine, cel mai rău lucru într-o şcoală pare să fie în principal aplicarea metodelor bazate pe
frică, forţă şi autoritate artificială. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice,
sinceritatea şi încrederea elevului.”

 „E adevărat că un individ cu o fire liberă şi cinstită poate fi distrus, dar el nu poate fi niciodată
subjugat sau folosit ca o unealtă oarbă.”
 „E posibil ca totul să fie scris științific, dar nu ar avea sens, e ca şi cum ai descrie o simfonie de
Beethoven ca o variaţie între presiunile de undă. Cum s-ar descrie senzaţia unui sărut sau "te
iubesc" al unui copil?”
 „Emoţia cea mai magnifică şi mai profundă pe care o putem încerca este simţământul mistic.
Acolo se găseşte germenele oricărei ştiinţe autentice... Cel căruia această emoţie îi este străină,
care nu mai ştie să se lase atins de admiraţie sau tulburat de extaz, este un om mort!”
 „Este mai uşor să dezintegrezi un atom decât o prejudecată.”
 „Eşecul şi privaţiunile sunt cei mai buni dascăli şi purificatori.”
 „Eternul mister al lumii stă în comprehensibilitatea ei... Faptul că e comprehensibilă este un
miracol.”
 „Eu afirm că religiozitatea e cea mai puternică dintre toate instrumentele de cercetare ştiinţifică.
Ştiinţa fără religie e incompletă, religia fără ştiinţă e oarbă. Toate religiile, artele sau ştiinţele sunt
rodul aceluiaşi copac, a cărui unică aspiraţie e să facă viaţa omului mai demnă; adică să permită ca
individul să se ridice peste simpla existenţă fizică şi să fie
liber.”

 „Eu determin valoarea autentică a unui om după o singură regulă: în ce măsură şi în ce scop s-a
eliberat de Eul lui?”
 „Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un
miracol.”
 „Există lucruri despre care ştim că sunt imposibil de realizat, până când vine cineva care nu ştie
acest lucru şi le realizează.”

 „Fidelitatea forţată e un fruct amar pentru toţi cei implicaţi.”

 „Fiecare om trebuie respectat ca individ, dar nu idolatrizat.”
 „Fiinţa umană face parte integrantă dintr-un ansamblu mai mare, pe care noi îl numim Univers. Ea
este limitată de timp şi spaţiu. Omul se experimentează pe sine, gândurile şi sentimentele sale, ca
fiind separate de restul Universului, dar aceasta nu este decât o iluzie optică a conştiinţei sale.
Această iluzie este un fel de închisoare în care trăim cu toţii şi care ne limitează la dorinţele
noastre personale şi la afecţiunea pentru cele câteva persoane din jurul nostru. Misiunea noastră
 este de a ne elibera din această închisoare prin lărgirea cercului compasiunii astfel încât aceasta să
îmbrăţişeze toate creaturile vii şi întreaga natură, în toată splendoarea ei. Chiar dacă nimeni nu
poate realiza în totalitate acest lucru, însăşi încercarea de a-l transpune în practică ne conduce la
eliberare şi reprezintă un fundament pentru siguranţa noastră interioară.”
 „Frica de moarte este cea mai nejustificată frică, deoarece, când eşti mort, nu mai există riscul
vreunui accident.”

 „Gândesc foarte rar în cuvinte. Îmi trece prin minte câte un gând, şi abia după aceea caut poate să-l
exprim în cuvinte.”
 „Grija pentru om şi destinul lui trebuie să constituie interesul principal.”

 „Hârtia e necesară pentru a scrie lucrurile pe care avem nevoie să le ţinem minte. Creierul e folosit
pentru a gândi.”

 „Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu
bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul.”
 „Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Cunoaşterea este limitată. Imaginaţia face
ocolul lumii.”
 „Imaginaţia este totul. Este avanpremiera atracţiilor viitoare ale vieţii.”
 „Important este să nu te opreşti din a-ţi pune întrebări.”
 „Informaţia nu este cunoaştere. Singura sursă a cunoaşterii este experienţa.”
 „Inima spune da, însă mintea spune nu.”
 „Iubirea aduce cu sine multă fericire, mult mai multă decât suferinţa pe care o aduce dorul de
cineva.”

 „În centrul fiecărei dificultăţi se află o oportunitate.”

 „În gândirea ştiinţifică există întotdeauna un element poetic.”
 „În goana după adevăr şi frumuseţe este o sferă de activitate în care ne este permis să rămânem
copii toată viaţa.”
 „În relaţiile umane, poţi acţiona cu înţelepciune numai dacă încerci să înţelegi atât de bine
gândurile, motivațiile şi temerile adversarului tău, încât ajungi să vezi lumea cu ochii lui.”
 „În veacul nostru materialist, singurii oameni de ştiinţă serioşi sunt oamenii profund religioşi.”
 „Încă nu m-am înfruptat destul din Arborele Cunoaşterii, deşi, în meseria mea, sunt obligat să mă
hrănesc din el în mod regulat.”
 „Încearcă nu să fii un om de succes, ci un om de valoare.”
 „Întreaga realitate este un câmp electromagnetic.”
 „Înțelepciunea nu este produsul şcolarizării, ci al încercării de o viaţă pentru a o căpăta.”
 „Învăţământul ar trebui astfel conceput, încât ceea ce oferă să fie perceput ca un dar nepreţuit, şi nu
ca o datorie apăsătoare.”

 „Jocul este cel mai elevat tip de cercetare.”

 „Logica te va duce din punctul A în punctul B. Imaginaţia te va duce oriunde...”

  „Logica unei teorii trebuie să pornească de la o coerenţă internă, şi nu pentru că dovezile exterioare
o fac să fie cea mai logică dintre toate celelalte teorii.”
 „Lucrul cu adevărat preţios de pe scena vieţii omeneşti nu mi se pare a fi condiţia politică, ci
individul creator, sensibil, personalitatea lui; doar el creează ce e nobil şi sublim, în vreme ce
turma rămâne cu mentalitatea ei obtuză şi cu sentimentele ei mărginite.”
 „Lucrurile cele mai preţioase din viaţă nu sunt acelea procurate cu bani.”
 „Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău, ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”

 „Majoritatea profesorilor îşi pierd vremea punând întrebări care urmăresc să dezvăluie ce nu ştie
elevul, în vreme ce adevărata artă a examinării constă în a afla ce ştie de fapt elevul sau ce poate să
ştie.”
 „Marile spirite întotdeauna au întâlnit opoziţii violente de la minţile mediocre.”
 ”Masă, un scaun, un vas cu fructe şi o vioară; ce altceva îi mai trebuie unui om ca să fie fericit?”
 „Matematica e precisă, dar nu e reală; şi e reală, dar nu e precisă.”
 „Mă simt mulţumit la bătrâneţe. Mi-am păstrat buna dispoziţie şi nu m-am luat în serios nici pe
mine, nici pe cel de lângă mine.”
 „Mi se pare oribil ca o inteligenţă elevată să fie dublată de un caracter urât.”
 „Mi-a plăcut întotdeauna singurătatea, o trăsătură care tinde să se accentueze cu vârsta.”
 „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane. În lume va
exista o generaţie de idioţi.”
 „Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am
creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.”
 „Mintea umană trebuie să construiască întâi formele, independent, înainte de a le putea găsi în
lucruri.”
 „Munca e singurul lucru care dă substanţă vieţii.”

 „N-ar trebui ca descoperirea reacţiei nucleare în lanţ să provoace distrugerea omenirii, aşa cum nici
descoperirea chibriturilor n-a făcut-o.”
 „Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.”
 „Niciodată nu am ajuns la vreuna dintre descoperirile mele pe calea gândirii raţionale.”
 „Niciodată să nu priveşti studiul ca pe o datorie, ci ca pe un prilej, demn de invidiat, care te învaţă
ce înseamnă influenţa eliberatoare a frumuseţii pe tărâmul spiritului, pentru bucuria ta personală şi
beneficiul comunităţii căreia va aparţine munca ta de mai târziu.”
 „Noi nu ştim ce este esenţial în propria existenţă personală, iar altuia nu trebuie să-i pese de asta.
Ce ştie un peşte despre apa în care înoată întreaga lui viaţă?”
 „Nu e foarte important ca cineva să înveţe date. Pentru asta n-are nevoie de facultate. Le poate afla
din cărţi. Importanţa unei educaţii într-o facultate de arte liberale nu constă în învăţarea multor
date, ci în antrenarea minţii pentru a cunoaşte ce nu se poate afla dintr-un manual.”
 „Nu e vorba de cât de deştept sunt eu, ci de faptul că am mai multă răbdare în rezolvarea
problemelor.”
 „Nu înţelegi un lucru pe deplin decât dacă poţi să i-l explici bunicii.”
 „Nu mă gândesc niciodată la viitor, el vine destul de repede. Şi nici la trecut nu mă gândesc, căci a
trecut.”
 „Nu poţi acuza gravitaţia când dragostea te doboară.”
 „Nu sunt doar pacifist, sunt un pacifist militant. Sunt dispus să lupt pentru pace.”
 „Nu ştiu cu ce arme va fi luptat cel de-al treilea război mondial, dar cu siguranţă cel de-al patrulea
va fi luptat cu pietre şi bâte.”
 „Nu ştiu cum se face că toţi mă iubesc, dar nimeni nu mă înţelege.”
 „Nu tot ceea ce poate fi numărat contează şi nu tot ceea ce contează poate fi numărat.”
 „Nu trebuie să reflectezi prea mult pentru a-ţi da seama, din viaţa de zi cu zi, că fiecare existăm
unul pentru celălalt.”
  „Nu vă faceţi griji cu dificultăţile voastre la matematică. Vă asigur că ale mele sunt chiar mai
mari!”
 „Nu-mi place când se poate şi-aşa, şi-aşa. Ar trebui să fie ori aşa, ori deloc.”

 „Omul care consideră că viaţa lui este lipsită de sens nu este numai nefericit, ci prea puţin pregătit
pentru viaţă.”
 „Orice amintire e impregnată de starea de fapt prezentă, aşadar de o perspectivă înşelătoare.”
 „Orice prost poate să ştie. Scopul este să înţelegi.”
 „Oricine se proclamă pe sine însuşi judecător în Câmpul Adevărului şi al Cunoaşterii este un
naufragiat de care râd Zeii.”

 „Pacifismul meu este un sentiment instinctiv... Un sentiment care mă posedă, pentru că moartea
oamenilor este dezgustătoare. Atitudinea mea nu derivă dintr-o teorie intelectuală, dar este bazată
pe cea mai adâncă antipatie pentru orice fel de cruzime şi ură.”
 „Pasiunile politice, oriunde ar fi stârnite, cer victimele lor.”
 „Până şi oamenii de ştiinţă din diverse ţări se poartă de parcă le-ar fi fost amputate creierele.
 „Politica e un pendul ale cărui balansuri între anarhie şi tiranie sunt întreţinute de iluzii revigorate
în permanenţă.”
 „Prin libertate academică înţeleg dreptul de a căuta adevărul, de a publica ceea ce consideri că este
adevărat. Dreptul acesta atrage după sine şi o datorie: nu trebuie să ascunzi nimic din ce ai
recunoscut că e adevărat. Este evident că orice îngrădire a libertăţii academice urmăreşte să
limiteze răspândirea cunoaşterii în rândul oamenilor, împiedicând astfel judecata şi acţiunea
radicală.”
 „Priviţi adânc în propria Fiinţă şi apoi veţi înţelege totul mai bine.”
 „Problemele importante cu care ne confruntăm astăzi nu pot fi rezolvate la acelaşi nivel de gândire
la care eram atunci când le-am provocat.”
 „Pune mâna pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi
se va părea un minut. Aceasta e relativitatea.”
 „Puţini oameni sunt capabili să exprime în mod calm o opinie diferită de prejudecăţile mediului
lor. Cea mai mare parte a oamenilor este incapabilă măcar să ajungă să formuleze asemenea
opinii.”
 „Puţini sunt cei care privesc cu proprii ochi şi simt cu propria sensibilitate.”

 „Rădăcinile psihologice ale războiului sunt, după părerea mea, întemeiate din punct de vedere
biologic pe caracteristicile agresive ale fiinţelor de sex masculin.”
 „Războiul nu se poate umaniza. Se poate doar aboli.”
 „Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.”
 „Recunosc că gândurile pot influenţa trupul.”
 „Relativitatea se aplică la fizică, nu la etică.”
 „Religia viitorului va fi una cosmică. Va transcende Dumnezeul de tip personal şi va ocoli
dogmele şi teologia.”

 „Să nu-ţi faci griji pentru mine. În ciuda unor aparenţe dezastruoase, viaţa mea se scurge într-o
perfectă armonie; mă dedic întru totul reflecţiei. Sunt ca un hipermetrop care priveşte în depărtări,
e vrăjit de orizonturile vaste, iar prim-planul îl distrage doar atunci când un obiect opac îi
împiedică vederea.”
  „Să presupui existenţa unei fiinţe imperceptibile... nu ajută la înţelegerea ordinii pe care o întâlnim
în lumea perceptibilă.”
 „Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească
independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.”
 „Secretul creativităţii constă în a şti cum să-ţi ascunzi sursele.”
 „Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi.”
 „Singurul scop justificabil al instituţiilor politice este să asigure dezvoltarea nestânjenită a
individului.”
 „Slăbiciunea atitudinii devine slăbiciunea caracterului.”
 „Sunt satisfăcut cu misterul eternităţii vieţii şi cu o cunoaştere, un simţ, al minunatei structuri a
existenţei; precum şi cu încercarea umilă de a înţelege chiar şi o mică porţiune a Raţiunii care se
manifestă în natură.”
 „Suntem cu toţii foarte ignoranţi, dar nu cu toţii ignorăm aceleaşi lucruri.”
 „Supravieţuind acestei «epoci măreţe», este greu să te împaci cu faptul că aparţii speciei acesteia
smintite şi degenerate, care se făleşte cu voinţa sa liberă. Cât mi-aş dori să existe undeva o insulă
pentru cei înţelepţi şi cu voinţă bună! Într-un asemenea loc, chiar şi eu aş fi un patriot înfocat!”

 „Şcoala trebuie să urmărească tot timpul ca tânărul să părăsească băncile ei nu ca specialist, ci ca o

personalitate armonioasă.”
 „Ştiu că, din punct de vedere filosofic, un ucigaş nu este responsabil pentru crima sa, dar prefer să
nu-mi beau ceaiul alături de acesta.”

 „Te naşti într-o cireadă de vite şi trebuie să te bucuri că nu eşti călcat în picioare înainte de vreme.”
 „Timpul există pentru ca lucrurile să nu se întâmple în acelaşi timp.”
 „Timpul şi spaţiul sunt moduri în care gândim şi nu moduri în care trăim.”
 „Toată ştiinţa nu-i decât rafinarea gândirii de zi cu zi.”
 „Toate marile realizări ale ştiinţei ar trebui să pornească de la cunoştinţe intuitive, adică de la
axiome, pe care se întemeiază apoi deducţiile... Intuiţia este premisa necesară pentru descoperirea
unor asemenea axiome.”
 „Tot ce este cu adevărat măreţ şi înălţător este creat de omul care poate trudi în libertate.”
 „Totul ar trebui să fie cât mai simplu cu putinţă, însă nu mai simplu de atât.”
 „Toţi suntem genii. Dar dacă judeci un peşte după abilitatea sa de a se căţăra în copac, el va trăi
toată viaţa cu impresia că e un prost.”

 „Un intelectual rezolvă problemele, un geniu le evită.”

 „Un om fericit este prea mulţumit de prezent ca să se mai gândească serios la viitor.”
 „Un om trebuie să înveţe să înţeleagă raţiunile fiinţelor umane, iluziile lor şi suferinţele lor.”
 „Uneori plătim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis.”

 „Valoarea morală a unui om nu se măsoară prin convingerile sale religioase, ci prin înclinaţiile
afective pe care le-a primit de la Natură.”
 „Valoarea unui om rezidă în ceea ce oferă el şi nu în ceea ce este capabil să primească.”
 „Viaţa este o tapiserie minunată. Individul nu e decât un detaliu neînsemnat dintr-un desen uriaş şi
sublim.”
 „Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta, măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic.”
 „Vreau doar să aflu ce principii fundamentale a urmat Dumnezeu în crearea Universului. Altceva
nu mă interesează.”
Epicur
Epicur (Samos, 341 î. Ch. - Atena, 270 î. Ch.). Filosof grec, fondator al școlii ce-i poartă numele
(epicurism). Aspectele cele mai

Epicur

importante ale doctrinei sale sunt hedonismul rațional și atomismul.

A susținut o doctrină bazată pe căutarea plăcerii, care ar trebui să fie dirijată de prudență. Natura, în
concepția lui Epicur, este guvernată de hazard, înțeles ca și absență a cauzalității. Doar astfel este posibilă
libertatea, fără de care hedonismul nu are motiv de a exista. Spunea că scopul vieții omenești este căutarea
plăcerii și evitarea durerii, dar întotdeauna într-o manieră rațională, evitând excesele, căci acestea
provoacă o suferință ulterioară. Plăcerile spiritului sunt superioare celor aparținând corpului, și ambele
trebuie satisfăcute cu inteligență, încercând să se ajungă la o bunăstare corporală și spirituală, pe care o
numea ataraxie. El critica atât desfrâul cât și renunțarea la plăcerile cărnii, argumentând că ar trebui să se
caute un termen de mijloc, și că bucuriile carnale ar trebui satisfăcute doar atunci când nu conduc la o
durere în viitor. Filosofia epicuriană afirmă că filosofia trebuie să fie un instrument în serviciul vieții
oamenilor, și că cunoașterea, în sine, nu are nicio utilitate dacă nu se folosește pentru căutarea fericirii.

Deși cea mai mare parte a operei sale s-a pierdut, cunoaștem bine învățăturile sale prin intermediul operei
De rerum natura a poetului latin Lucrețiu (un omagiu adus lui Epicur și o expunere amplă a ideilor sale),
precum și prin intermediul unor scrisori și fragmente care au fost salvate.

 "Un comportament dezordonat se aseamănă unui izvor de scurtă durată, care curge iarna."
 "Omul care nu se mulțumește cu puțin, nu se mulțumește cu nimic."
 "Nu trebuie să fie fericit tânărul, ci bătrânul care a trăit o viață frumoasă."
 "Bunurile sunt pentru cei care știu să se bucure de ele."
 "Trebuie să căutăm pe cineva cu care să mâncăm și să bem înainte de a căuta ceva de mâncare și
de băut, căci a mânca singur înseamnă a duce o viață de leu sau de lup."
 "Vrei să fii bogat? Atunci nu te strădui să-ți sporești bunurile, ci să-ți micșorezi lăcomia."
  "Moartea este o himeră: deoarece atâta timp cât eu exist, nu există moarte; și atunci când există
moartea, eu deja nu mai exist."

Gandhi, Mahatma
Gandhi (Porbandar, India Britanică, 1869 - New Delhi, India, 1948). Avocat, gânditor și om politic indian.

Mahatma Gandhi

A primit de la Rabindranath Tagore numele onorific de Mahatma (cuvânt compus, în sanscrită și hindi, și
care înseamnă majā: ‘mare’și ātmā: ‘suflet’).

În India era numit de asemenea Bāpu (બાપુ), ‘tată’ în limba guyarati.

Începând cu 1918 preia conducerea mișcării naționaliste indiene. A instaurat metode originale de luptă
socială cum ar fi greva foamei, și în cadrul programelor sale refuza lupta armată și susținea ahimsa (non-
violența) ca și mijloc pentru a rezista dominației britanice. A pledat pentru fidelitatea totală față de ceea ce
dictează conștiința, ajungând inclusiv la nesupunere civilă, dacă era nevoie; în plus, a luptat pentru
reîntoarcerea la vechile tradiții indiene.

 „A învăţa că, în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi violenţa
cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil.”
 „A nesocoti o singură fiinţă înseamnă să nesocoteşti forţele divine, aducând stricăciuni astfel nu
doar acestei fiinţe, ci, prin ea, întregii lumi.”
 „A oferi un pahar cu apă în schimbul unui pahar cu apă nu înseamnă nimic, adevărata măreţie
constă în a răspunde răului făcând binele.”
 „Acolo unde singura alegere este între laşitate şi violenţă, eu aş sugera violenţa.”
 „Adaptabilitatea nu este imitare. Înseamnă puterea de rezistenţă şi asimilare.”
 „Adevărata moralitate nu constă în a urma cărarea bătătorită, ci în a descoperi adevărata cale
pentru noi înşine şi a o urma fără teamă.”
 „Adevărul nu dăunează niciodată unei cauze drepte.”
 „Adevărul trebuie găsit doar în noi înşine, dar nu poate fi găsit folosind violenţa împotriva
duşmanilor noştri din afară.”
 „Ascultaţi vocea marii tăceri din noi. Dacă suntem pregătiţi să ascultăm, radioul divin emite fără
încetare în noi, dar fără tăcere este imposibil să-l auzim.”

C
  „Caută să trăieşti cât mai simplu, ca şi alţii să poată trăi simplu.”
 „Cei slabi nu pot niciodată să ierte. Iertarea este atributul celor puternici.”
 „Cele mai groaznice şi cele mai crude crime pe care istoria le-a înregistrat au fost comise sub
adăpostul religiei sau al altor motive la fel de nobile.”
 „Chiar şi cel mai mic neadevăr îl strică pe om, la fel cum o picătură de otravă poate strica un lac
întreg.”
 „Credinţa mea în principiul non-violenţei mă obligă să fiu foarte hotărât. Nu mai rămâne loc
pentru laşitate sau slăbiciune.”

 „Dacă ai dreptate îţi poţi permite să ai răbdare. Dacă nu ai dreptate nu îţi poţi permite să ţi-o
pierzi.”
 „Dacă vrem să învăţăm lumea aceasta ce e adevărata pace, şi dacă vrem să ducem un război
adevărat împotriva războiului, va trebui să începem cu copiii.”

 „E bine să ai putere, dar e şi mai bine să n-ai nevoie de putere.”

 „E uşor să fii prieten cu cei amabili. Dar a fi prietenul celui ce se crede duşmanul tău este
chintesenţa oricărei religii.”
 „Ei nu ne pot lua demnitatea, dacă nu le-o dăm noi.”
 „Este mai bine să lăsăm viaţa să vorbească despre noi, în locul cuvintelor.”
 „Este mai uşor să construieşti o punte peste oceanul ce desparte două continente, decât să treci
peste prăpastia ce desparte doi indivizi sau două popoare.”

 „Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci.”
 „Fericirea te face dulce, încercările te fac puternic, regretele te fac uman, eşecurile te fac umil,
succesul te face să străluceşti, Dumnezeu te face să continui.”
 „Fii tu însuţi schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.”
 „Frica are folosul ei, dar nu şi laşitatea.”

 „Indiferent ce faci în viaţă, va fi nesemnificativ. Dar e foarte important să o faci.”

 „Intoleranţa este o formă de violenţă şi un obstacol în dezvoltarea unui adevărat spirit democratic.”
 „Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o
închipui.”
 „Iubirea nu cere nimic, ea oferă. Iubirea suferă, ei nu-i pare niciodată rău de nimic şi nu se
răzbună.”

 „Îmi place Cristosul vostru. Nu-mi plac creştinii voştri. Creştinii voştri sunt atât de diferiţi de
Cristosul vostru.”
 „În cazul celor care fac uz de forţă mai există speranţa că ei vor găsi într-o bună zi calea spre non-
violenţă, lucru care nu este valabil şi în cazul celor laşi.”
 „În ceea ce mă priveşte, mă consider incapabil de a urî vreo fiinţă de pe acest pământ. Disciplina şi
rugăciunile m-au ajutat ca - de peste patruzeci de ani - să nu mai urăsc pe nimeni. Ştiu că aceasta
este o sarcină incredibilă, însă cu toate acestea o duc la capăt cu toată umilinţa.”
 „În chestiuni de conştiinţă, legea majorităţii nu-şi are locul.”
 „În Lume există oameni atât de înfometaţi, încât nu există altă formă prin care Îl pot găsi pe
Dumnezeu decât într-o felie de pâine.”
  „Întâi te vor înjura. Pe urmă vor râde de tine. Apoi, te vor declara nebun. După aceea vor încerca
să te compromită. Într-un târziu, vor face tot posibilul să te lichideze. Dacă scapi cu viaţă din toate
acestea, vei fi un om mare.”

 „Măreţia unei naţiuni şi progresul ei moral pot fi măsurate prin felul în care sunt tratate animalele.”

 „Ne-au învăţat să credem că tot ceea ce este frumos nu trebuie să fie folositor şi că tot ceea ce este
folositor nu poate să fie frumos. Vreau să arăt că tot ceea ce este folositor poate să fie şi frumos.”
 „Nonviolenţa, în forma ei dinamică, înseamnă suferinţă conştientă. Ea nu presupune să plecăm
capul în faţa voinţei celor ce ne asupresc, ci să ne măsurăm, cu toată fiinţa noastră, cu voinţa
tiranului.”
 „Nu este înţelept să fii sigur asupra propriei tale înţelepciuni. Este sănătos să ţi se aducă aminte că
şi cel puternic poate slăbi, iar cel înţelept poate greşi.”
 „Nu există decât o singură cale de a obţine independenţa prin non-violenţă: dacă murim, vom trăi,
dar dacă ucidem, niciodată.”
 „Nu există niciun zeu mai presus de adevăr.”
 „Nu merită să ai libertate, dacă aceasta nu include şi libertatea de a face greşeli.”
 „Nu vă pot învăţa violenţa, pentru că nu cred în ea. Pot să vă învăţ doar să nu plecaţi capul în faţa
nimănui, chiar cu preţul vieţii voastre.”

 „O persoană nu poate să procedeze drept într-un domeniu şi să încerce să procedeze nedrept în

altul. Viaţa este un întreg indivizibil.”
 „Ochi pentru ochi… şi lumea va deveni oarbă.”
 „Omul este suma acţiunilor sale, a ceea ce a făcut, a ceea ce poate face. Nimic altceva.”
 „Omul strică lucrurile mult mai mult cu cuvintele decât cu tăcerea.”
 „Opoziţia civilă este un drept înnăscut al tuturor cetăţenilor. Când cineva se dezice de acest drept,
acesta nu mai poate fi considerat o fiinţă umană.”
 „Opoziţia nu poate fi civilă decât atunci când este sinceră, atentă, reţinută şi niciodată
provocatoare. Ea trebuie să se sprijine pe un principiu bine înţeles, ea nu trebuie să aibă toane, şi -
mai ales - nu trebuie să conţină la bază intenţii mârşave sau ură.”

 „Pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu lăcomia lui.”
 „Pentru a putea recunoaşte spiritul universal şi omniprezent al adevărului, trebuie să fii capabil să
iubeşti cea mai neînsemnată creatură - pe tine însuţi.”
 „Perseverenţa constă în a ne impune în mod voluntar, în vederea acceptării de bunăvoie de către
alte persoane, a viziunii noastre.”
 „Pot să-mi închipui un bărbat înarmat până în dinţi, care, în sufletul său, este totuşi un laş.
Adevărata non-violenţă este imposibilă dacă omul nu este lipsit de orice teamă.”
 „Prin democraţie înţeleg că ea îi conferă celui mai slab dintre noi aceleaşi şanse ca şi celui mai
puternic.”
 „Principiul non-violenţei este supus probei atunci când se confruntă cu violenţa.”

 „Resping ideea de violenţă, pentru că binele obţinut prin mijlocirea acesteia nu este de durată; în
schimb, răul provocat de violenţă este de durată.”
 „Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii.”
  „Rugăciunea nu este o cerere. Ea este dorul unui suflet. E recunoaşterea zilnică a propriei
slăbiciuni. Este mai bine să ai o inimă fără cuvinte, decât cuvinte fără inimă.”

 „Satisfacţia rezidă în efort, nu în realizare, efortul total înseamnă satisfacţia totală.”

 „Se poate face ceva mai mult cu viaţa decât să-i tot măreşti viteza.”
 „Scopul începe să crească din mijloace, aşa cum pomul încolţeşte din sămânţă.”
 „Singurii demoni cu care trebuie să luptăm sunt cei dinăuntrul nostru.”
 „Singurul tiran pe care-l voi urma este mica şi liniştita mea voce interioară.”
 „Sunt şapte rele în lume: 1. cunoştinţă fără caracter; 2. bogăţie fără muncă; 3. plăcere fără
conştiinţă; 4. negoţ fără moralitate; 5. ştiinţă fără omenie; 6. politică fără principii şi 7. închinare
fără renunțare.”

 „Tot ceea ce mâncăm peste strictul necesar, furăm din stomacul săracilor.”
 „Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic.”
 „Trei sferturi din toate neînţelegerile de pe faţa pământului vor dispărea dacă ne vom pune în locul
duşmanilor noştri şi le vom înţelege punctul de vedere. Atunci vom deveni deîndată una cu ei, sau
ne vom gândi cu îngăduinţă la ei.”

 „Un legământ este o hotărâre bine stabilită şi de neschimbat pentru a face ceva.”
 „Un lucru a săpat rădăcini adânci în sufletul meu: credinţa că morala stă la baza tuturor lucrurilor
şi că adevărul este substanţa întregii moralităţi. Astfel că adevărul a devenit singurul meu scop. El
a devenit din ce în ce mai important pentru mine, iar sensurile pe care i le-am dat au devenit din ce
în ce mai largi.”
 „Un Satyagrahi (adept al non-violenţei) şi-a luat adio de la teamă. El cutează să se încreadă în
duşman. Chiar dacă duşmanul îl dezamăgeşte de douăzeci de ori, Satyagrahi este gata să se
încreadă în el pentru a douăzeci şi una oară.”

 „Viaţa mea este un întreg indivizibil, iar activităţile mele se întrepătrund unele cu celelalte; toate
izvorăsc din iubirea mea neostoită pentru oameni.”
 „Viaţa nu înseamnă doar să mărim viteza. Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să
cucerim lumea cu arme vizibile. Este legea iubirii cea care conduce omenirea. În focul iubirii şi
fierul cel mai tare se înmoaie.”
 „Victoria obţinută prin violenţă este echivalentul unei înfrângeri, pentru că este temporară.”
 „Violenţa este arma celor slabi.”

Heraclit din Efes

Heraclit din Efes (s-a născut în jurul anului 535 î. C. și a murit în 484 î. C.) a fost un filosof grec.

Era originar din Efes, oraș din Ionia, pe coasta occidentală a Asiei Mici (Turcia de azi). Ca și în cazul
celorlalți filosofi anteriori lui Platon, nu au rămas decât fragmente din operele sale, iar contribuțiile sale se
cunosc în mare parte datorită mărturiilor posterioare.

A fost poreclit ”Obscurul”, datorită caracterului enigmatic ce a învăluit adeseori stilul său, așa cum stă
mărturie un mare număr de fragmente păstrate din învățăturile sale.
Învățăturile lui Heraclit, după Diogene Laerțiu, au rămas adunate într-o operă intitulată ”Despre natură”,
în care era vorba despre univers, politică și teologie - chiar dacă, probabil, această divizare a fost introdusă
într-o compilație alexandrină a textelor lui Heraclit. Ceea ce a ajuns până la noi din doctrina sa se găsește
în formă fragmentată, iar sursele sale au fost citate, referințe și comentarii ale altor autori.

Heraclit din Efes

 „Boala face plăcută sănătatea; foamea - sațietatea; oboseala - odihna.”

 „Căutătorii de aur sapă mult pentru foarte puțin.”
 „Dumnezeu este zi și noapte, iarnă și vară, război și pace, îndestulare și foamete.”
 „Graniţele sufletului nu le poţi găsi, chiar dacă le-ai căuta pe toate drumurile; atât de adâncă este
fiinţa lui.”
 „Cunoaşterea de sine şi înţelepciunea sunt la îndemâna tuturor oamenilor.”
 „Nici un om nu calcă în acelaşi pârâu de două ori, pentru că pârâul nu mai e acelaşi, şi nici el nu
mai e acelaşi om.”
 „Doctorii taie, ard, chinuie. Și făcându-le bolnavilor un bine, care seamănă mai mult a rău, cer o
recompensă pe care aproape că nu o merită.”
 „Totul se schimbă, nimic nu rămâne la fel.”
 „Fără speranţă e imposibil să găseşti ceva de nesperat.”
 „În cerc se contopesc începutul și sfârșitul.”
 „Toți oamenii treji nu au decât un singur univers, pe când cei ce dorm au, fiecare, universul său.”

Hugo, Victor
Victor Hugo

Victor Hugo (Besançon, 1802 - Paris, 1885) a fost un poet, dramaturg și romancier francez, considerat ca
fiind unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă franceză. El a fost, de asemenea, un dedicat om de
litere și un influent politician în istoria țării sale și în literatura secolului al XIX-lea. Numeroși compozitori
au transpus o linie melodică poemelor lui Hugo, începând de la Bizet și Wagner, și continuând cu Camille
Saint- Saëns sau Fauré. Prietenul său, Franz Liszt, a compus câteva piese simfonice inspirate din poeziile
sale: „Ce se aude de pe munte”, bazată pe „Frunze de toamnă” și „Mazeppa”, bazată pe „Orientalele”.

Ocupă un loc important în istoria literaturii franceze a secolului al XIX-lea, printr-o mare varietate de
genuri și domenii. Opera sa extinsă include, de asemenea, discursuri politice în forurile reprezentative – în
special cu privire la aspecte cum ar fi pedeapsa cu moartea, educația sau Europa.

A contribuit în mod semnificativ la renovarea liricii și teatrului epocii; a fost admirat de către
contemporanii săi și încă este și în prezent. Implicarea sa politică, ce i-a adus o condamnare la exil în
timpul celor douăzeci de ani ai celui de-al Doilea Imperiu francez (1852-1870), le-a permis următoarelor
generații de scriitori să reflecteze cu privire la implicarea și angajamentul scriitorilor în viața politică și
socială.

Opiniile sale, în același timp morale și politice, precum și opera sa excepțională, l-au convertit într-un
personaj emblematic, căruia cea de-a Treia Republică i-a onorat moartea printr-o ceremonie funerară
oficială, celebrată la 1 iunie 1885, ceremonie la care au asistat mai mult de două milioane de persoane.
Rămășițele sale au fost înhumate în Panteonul din Paris.

Hugo a avut opinii foarte clare cu privire la lupta socială. Capodopera sa, „Mizerabilii”, reprezintă un imn
împotriva sărăciei și în favoarea celor nevoiași.

Denunțând până la sfârșit segregarea socială, Hugo a declarat în timpul ultimei reuniuni publice pe care a
prezidat-o: «Problema socială rămâne valabilă. Este groaznică, dar simplă. Este problema celor care au și
a celor care nu au!» El încerca atunci să strângă fonduri pentru a permite unui număr de 126 de delegați ai
muncitorilor să meargă la primul Congres socialist din Franța, în Marsilia.

Hugo a luptat cu înverșunare împotriva pedepsei cu moartea. În copilărie, a asistat la execuții în urma unor
condamnări capitale, și toată viața lui a luptat împotriva lor. „Ultima zi a unui condamnat la moarte”
(1829) și „Claude Gueux” (1834), două nuvele din tinerețea sa, subliniază atât cruzimea și nedreptatea, cât
și lipsa de eficiență a pedepsei capitale. Dar literatura nu este suficientă, iar Hugo și-a dat seama de acest
lucru. Camera Pairilor, Adunarea Constituantă și Senatul: Hugo va folosi toate tribunele pe care le putea
utiliza pentru a susține abolirea pedepsei cu moartea, așa cum a fost cazul discursului său din 15
septembrie 1848, din fața Adunării Naționale Constituante: «Pedeapsa cu moartea este sigiliul specific și
etern al barbariei.»

 „A şti este o nevoie vitală, a gândi este o necesitate – adevărul este hrană, ca şi pâinea. O minte
nehrănită cu ştiinţă şi cu înţelepciune slăbeşte.”
 „A urca înseamnă a te sacrifica. Orice culme e severă.”
 „Acolo unde străluceşte o privire e de prisos diamantul.”
 „Adversitatea creează oameni, iar prosperitatea creează monştri.”
 „Ai curaj pentru marile supărări ale vieții și răbdare pentru cele mici; după ce ți-ai terminat cu bine
treburile zilnice, dormi liniștit. Dumnezeu este treaz.”
 „Alături de sublim, ca mijloc de contrast, grotescul este cel mai bogat izvor pe care natura îl poate
oferi artei.”
 „Am întâlnit cândva pe stradă un tânăr sărac foarte îndrăgostit. Cu pălăria roasă, cu haina jerpelită,
cu pelerina prea strâmtă, cu pantofi sparţi, prin care intra apa... şi cu stele în suflet.”
 „Anumite gânduri sunt rugăciuni. Sunt clipe în care, oricum ar sta trupul, sufletul e în genunchi.”
 „Ar trebui să continuăm să privim în sus? Este lumina pe care o vedem pe cer una dintre luminile
care vor fi acum stinse? E înspăimântător să priveşti idealul, aşa cum e pierdut în adâncimi, mic,
izolat – un punct strălucitor, şi totuşi ameninţat de forţele întunecate care îl înconjoară, nefiind într-
un pericol mai mare decât o stea aflată în fălcile norilor.”
 „Arhitectura este marea carte a umanităţii.”
 „Arta nu se potriveşte cu mediocritatea: ea dă aripi, nu cârje.”
 „Asemeni unui mut care ştie un secret, natura pare uneori că vrea să ne spună totul.”
 „Atât de diferite sunt culorile vieţii, când privim înainte spre viitor, sau înapoi spre trecut, şi atât de
diferite sunt opiniile şi sentimentele produse de această opoziţie a aparenţelor, încât conversaţia
dintre un bătrân şi un tânăr se termină în general cu dispreţ şi milă pentru amândoi.”

 „Bărbatul îşi are legea sa, pe care şi-a făcut-o singur. Femeia nu are altă lege decât cea a
bărbatului. Femeia este civic minoră şi moral sclavă. Educaţia ei poartă pecetea acestei duble
inferiorităţi. E necesară deci o reformă, care se va face în favoarea civilizaţiei, a adevărului, a
luminii.”
 „Biblia ar trebui să fie pâinea zilnică şi nu prăjitura pentru ocazii festive.”
 „Braţele unei mame sunt alcătuite din tandreţe, iar copiii adorm profund în ele.”
 „Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole.”
 „Bunătatea este fondul sufletelor alese.”
 „Bunul simţ apare în ciuda educaţiei, nu ca rezultat al acesteia.”

 „Căci am trăit ca să te aştept şi în inima mea băteau paşii tăi.”

 „Cărţile sunt prieteni reci, dar siguri.”
 „Când buretele este îmbibat, marea poate să treacă pe deasupra fără a-i mai adăuga o lacrimă.”
 „Când dragostea a strâns laolaltă şi a contopit două suflete într-o unitate sfântă şi îngerească,
aceste fiinţe au găsit taina vieţii. Nu sunt decât cele două tulpini ale aceluiaşi destin; sunt două
aripi ale aceluiaşi suflet. A iubi înseamnă a pluti.”
 „Când loveşti un inocent făureşti un bandit.”
 „Ce este mărinimia? Este inspiraţie divină, este iubire, este libertate. Mărinimia este spiritul legii.
Sfântul Pavel este cel care a descoperit spiritul legii; şi ceea ce el numeşte mărinimie, dintr-o
perspectivă divină, noi, dintr-o perspectivă omenească, numim dreptate.”
 „Ce este Pământul? O furtună de suflete.”
 „Ce lucru minunat să fii iubit! Nu există decât un singur lucru mai minunat: să iubeşti! Inima,
trecând prin iubire, devine eroică. Nu mai e alcătuită decât din puritate. Nu se mai sprijină decât pe
 ceea ce e mare şi înalt. În ea nu poate încolţi niciun gând nevrednic, cum nu pot creşte urzici pe un
gheţar. Sufletul înalt şi senin, neatins de patimile şi emoţiile josnice care domină viaţa şi umbrele
lumii acesteia, nici de nebuniile, minciunile, urile, vanităţile și mizeriile sale, locuieşte în albastrul
cerului şi nu mai simte decât zguduirile adânci şi subterane ale destinului, aşa cum culmea
munţilor simte cutremurele de pământ.”
 „Cei ce trăiesc sunt cei ce luptă.”
 „Cel care în fiecare dimineaţă îşi planifică ziua şi urmăreşte acel plan, ţine un fir care îl va ghida
prin labirintul unui vieţi foarte aglomerate. Dar când nu se planifică nimic, când ordinea temporală
e lăsată la voia întâmplării, în scurt timp va domni haosul.”
 „Cel ce deschide o şcoală închide o temniţă.”
 „Cel mai frumos altar este sufletul unui nefericit mângâiat, care mulţumeşte lui Dumnezeu.”
 „Cine mă insultă mereu, nu mă jigneşte niciodată.”
 „Cine nu crede în nimic este capabil de orice.”
 „Cu ajutorul realului trăim, prin ideal existăm.”
 „Cu cât patima e mai oarbă, cu atât e mai tenace. Ea nu e niciodată mai trainică decât atunci când
n-are nici un motiv să fie aşa.”
 „Cu siguranţă, uneori suferinţa face educaţie inteligenţei.”
 „Cuvântul este verb şi verbul este Dumnezeu.”

 „Dacă eşti mineral, fii magnet; dacă eşti plantă, fii simţire, dacă eşti om, fii iubire.”
 „Dacă un scriitor ar scrie doar pentru contemporanii săi, ar trebui să-mi sparg stiloul şi să-l arunc.”
 „Datoria este un zeu care nu acceptă niciun ateu.”
 „De la stridie la vultur, de la porc la tigru, toate animalele se regăsesc în oameni şi fiecare dintre
ele există în unii oameni, uneori mai multe în acelaşi om. Animalele sunt doar ilustrarea virtuţilor
şi viciilor noastre, evidenţiate nouă, reflecţii vizibile ale sufletelor noastre. Dumnezeu ni le arată
pentru a ne îndemna la meditaţie.”
 „Deșteptarea conștiinței e măreția sufletului.”
 „Diamantele nu se găsesc decât în văgăunile întunecate ale pământului, iar adevărurile nu se
găsesc decât în adâncurile cugetării.”
 „Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor.”
 „Dragostea e reducerea lumii întregi la o singură fiinţă, preamărirea unei singure făpturi până la
îndumnezeire.”
 „Dragostea e sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Dragostea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot
ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare. E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe
care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge. Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-
l vezi strălucind până în adâncurile cerului.”
 „Dragostea este ca un arbore: creşte de la sine, îşi înfige rădăcini adânci în toată fiinţa noastră şi
continuă să înverzească într-o inimă distrusă.”
 „Dumnezeu a făcut un tron pentru bărbat şi un altar pentru femeie. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.”
 „Dumnezeu nu poate dărui fericirii celor care se iubesc decât o durată fără capăt. După o viaţă de
dragoste, o eternitate, da, e o întregire. Dar nici lui Dumnezeu nu-i e cu putinţă să facă ceva mai
mare decât fericirea desăvârşită pe care o dă sufletului iubirea. Dumnezeu e împlinirea în cer.
Dragostea e împlinirea oamenilor.”
 „Durerea prea mare este, ca şi bucuria prea multă, un lucru violent şi durează puţin. Inima omului
nu poate să rămână timp îndelungat la o extremitate.”

 „Este nostimă uşurinţa cu care oamenii răi cred că toate le vor ieşi bine.”

 „Faptul că te-ai ridicat nu te împiedică să cazi.”

  „Fericirea a trecut repede prin viaţa mea. Am urmat-o. Şi-am adormit în braţele ei. Când m-am
trezit, eram singur.”
 „Fericirea supremă în viaţă este convingerea că suntem iubiţi – iubiţi pentru ceea ce suntem; sau,
mai bine zis, în ciuda a ceea ce suntem.”
 „Fericit e, chiar în mijlocul spaimelor, cel căruia Dumnezeu i-a dat un suflet vrednic de dragoste şi
de nefericire. Cel care n-a văzut lumea şi inima oamenilor sub această îndoită lumină n-a văzut
nimic adevărat şi nu ştie nimic. Sufletul care iubeşte şi care suferă trăieşte o stare sublimă.”
 „Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm!”
 „Fiecare își culege fericirea de acolo de unde o seamănă.”
 „Fiu, frate, tată, iubit, prieten. Există destul loc în inimă pentru afecţiune, faţă de toţi, la fel cum în
ceruri este îndeajuns loc pentru toate stelele.”
 „Frumosul este tot atât de necesar ca şi utilul.”
 „Frumuseţea mă mulţumeşte prin simplul fapt că e frumoasă.”

 „Gândirea e munca inteligenţei, visarea e voluptatea ei. A înlocui gândirea cu visarea înseamnă a
confunda hrana cu otrava.”
 „Geniul este o proeminenţă care apare din infinit.”

 „Iadul este o insultă la adresa umanităţii. Când îmi spuneţi că Zeul vostru v-a creat după chipul şi
asemănarea lui, vă răspund că trebuie să fi fost foarte urât.”
 „Idealul trebuie să fie respirabil, satisfăcător şi hrănitor pentru sufletul omului.”
 „Infernul este cuprins în întregime în acest cuvânt: singurătate.”
 „Iubirea înseamnă a fi doi şi a nu fi decât unul: un bărbat şi o femeie ce se topesc într-un înger.”

 „În fiecare sat, un om dăruieşte celorlalţi o făclie: este învăţătorul. Şi un altul suflă în ea ca s-o
stingă: este preotul.”
 „În gândire există voinţă, dar nu şi în visare. Visul, care e spontan, păstrează, chiar în ceea ce e
uriaş şi ideal, chipul nostru spiritual: nimic nu-i este mai de-a dreptul şi mai sincer sufletului nostru
decât năzuinţele necugetate şi nemăsurate spre frumuseţile destinului. În aceste năzuinţe, mai mult
decât în ideile ticluite, raţionale şi rânduite, poţi găsi caracterul adevărat al fiecărui om.”
 „Înălţimea sentimentelor este în relaţie directă cu profunzimea inteligenţei.”
 „Încearcă să trăieşti aşa încât să nu te faci prea remarcat acolo unde eşti, însă să ţi se simtă lipsa
imediat ce dispari de-acolo.”
 „Întâi a fost nevoie ca omul să se civilizeze în relaţia sa cu alţi oameni. Acum este nevoie să se
civilizeze în relaţia cu natura şi animalele.”
 „Întotdeauna este mai multă suferinţă în clasele de jos decât este umanitate în cele de sus.”

 „Melancolia este fericirea de a fi trist.”

 „Moartea îşi răscumpără uneori cruzimea printr-un fel de măreţie cumplită. Pe rug sau într-un
naufragiu poţi fi mare; în mijlocul flăcărilor, ca şi în mijlocul valurilor, semeţia e cu putinţă; te
înalţi pierind în ele.”
 „Muzica exprimă ceea ce nu poate fi spus şi este imposibil să rămână în tăcere.”

 „Ne atrage tocmai ce ne lipseşte.”

 „Detractorii nu sunt critici, ura nu-i inteligenţă şi insulta nu-i discuţie.”
  „Nimic din ce poate vedea ochiul spiritual nu este mai minunat sau mai tainic decât omul; nimic nu
e mai incredibil, mai complex, mai misterios şi mai infinit. Există o perspectivă mai mare decât
marea, şi anume cerul; există o perspectivă mai mare decât cerul, şi anume sufletul omului.”
 „Nimic nu este mai puternic decât o idee căreia i-a venit vremea.”
 „Nimic nu se compară cu visul de a crea viitorul. Astăzi o utopie, mâine în carne şi oase.”
 „Nu eşti leneş atunci când eşti cufundat în gânduri. Munca poate fi atât vizibilă cât şi invizibilă. A
contempla înseamnă a trudi. A gândi înseamnă a face.”
 „Nu există nici plante rele, nici oameni răi. Nu există decât răi cultivatori.”
 „Nu există ţară mică. Măreţia unui popor nu este determinată de numărul oamenilor, aşa cum nici
măreţia unui om nu este determinată de înălţimea sa.”
 „Nu insultaţi niciodată o femeie care cade! Cine ştie sub ce povară se prăbuşeşte sărmanul suflet!”
 „Nu poţi bloca drumul gândurilor, întocmai cum nu poţi opri valurile mării să se întoarcă la ţărm.
Marinarii numesc asta reflux; vinovatul o numeşte remuşcare. Dumnezeu răscoleşte deopotrivă
sufletul omului şi apele oceanului.”

 „Oamenilor nu le lipseşte puterea, ci voinţa.”

 „Omul are nevoie de credinţă. Vai de cel care nu crede în nimic.”
 „Omul care merge ignorând sufletul este asemeni unui orb care rătăceşte prin întuneric purtând o
torţă stinsă.”
 „Omul este o frontieră. Fiinţă dublă, marchează limita între două lumi. Dincoace de el, e creaţia
materială, dincolo, misterul.”
 „Omul nu e făcut ca să se târască în noroi, ci ca să-şi deschidă aripile.”
 „Omul nu este un cerc cu un singur centru; este o elipsă cu două focare. Faptele sunt unul, ideile
celălalt.”
 „Orgoliul este beţia puterii care te face să-ţi pierzi capul.”
 „Orgoliul se află în noi ca o forţă a răului.”
 „Orice civilizaţie începe prin teocraţie şi sfârşeşte prin democraţie.”
 „Orice număr este zero înaintea infinitului.”
 „Orice sabie are două tăişuri, cine răneşte cu unul se răneşte cu celălalt.”

 „Patruzeci este vârsta bătrâneții pentru cei tineri, cincizeci este vârsta tinereții pentru cei bătrâni.”
 „Pe cap am iarna, dar în suflet am primăvara eternă.”
 „Pe poteci strâmte si abrupte se ajunge la fapte mari.”
 „Pentru a şti să taci îţi trebuie un mare talent.”
 „Pentru inimile care au suferit multă vreme, bucuria e asemănătoare cu roua pentru pământurile
pârjolite de soare.”
 „Pentru cei mulți, izbânda este aproape totuna cu superioritatea. Falsa asemănare a succesului cu
meritul îi înşală pe oameni. Succesul se confundă cu superioritatea.”
 „Poetul să nu aibă decât un model: natura; şi o călăuză: adevărul.”
 „Povara cea mai grea este să trăieşti fără să exişti.”
 „Precauţia este fiica cea mai mare a înţelepciunii.”
 „Primăvara dă foc naturii cu trandafiri.”
 „Primul simptom al iubirii la un tânăr este timiditatea, la o tânără îndrăzneala.”
 „Prin urmare, prietene, nu ezita să ai o pasiune, să te îndrăgosteşti de un ideal, şi, mai ales, să
perseverezi în această iubire. Nu ţine cont de privirile ironice ale celor din jur la adresa produselor
pasiunii tale. Ei nu pot înţelege cât de mult ai crescut cu ele şi prin ele. Şi, pentru că ai totuşi
nevoie de recunoaştere, de gratificare, felicită-te singur pentru orice reuşită, dacă ceilalţi nu se
grăbesc să o facă. Cert este că, înaintând cu răbdare, stoicism şi fără abateri majore pe acest drum,
vei merita, într-o zi, să ţi se pună la rever insigna de persoană creativă.”
 „Priveşti o stea pentru că e luminoasă şi pentru că e de nepătruns. Dar lângă tine se află o strălucire
mai dulce şi o taină mai mare: femeia.”
R

 „Răutatea începe acolo unde sfârşeşte omenia.”

 „Râsul este soarele ce alungă iarna de pe chipul oamenilor.”

 „Să călătoreşti înseamnă să te naşti şi să mori în fiecare clipă.”

 „Să fii bun e lucru rar, să fii drept e o datorie.”
 „Să fii sfânt e o excepţie, să fii cinstit e o regulă. Greşeşte, şovăie, păcătuieşte, dar fii cinstit.
Pentru om este o lege, să comită cât mai puţine păcate. Păcatul este gravitaţie.”
 „Să iubeşti pe cineva înseamnă să vezi chipul lui Dumnezeu.”
 „Să îndrăzneşti, acesta e preţul progresului!”
 „Să nu aveţi vise mărunte. Nu au puterea să zdruncine sufletele oamenilor.”
 „Să nu cerem pasiunii logică.”
 „Scepticismul este caria inteligenţei.”
 „Soarele s-ar stinge dacă nimeni n-ar mai iubi.”
 „Sunt clipe de nedefinit, acelea în care două suflete îşi vorbesc într-o limbă ce nu poate fi înţeleasă
decât de ele, când tace tot ce-i omenesc, iar ele se unesc tainic pentru viaţa acestei lumi.”
 „Sunt în lumea asta două fiinţe care tresar din adâncuri: mama care-şi găseşte copilul şi tigrul care-
şi găseşte prada.”
 „Sunt oameni care nu pot iubi pe unii fără să urască pe alţii.”

 „Şi făpturile cele mai crude sunt dezarmate când li se mângâie puii.”
 „Ştiţi ce înseamnă prietenia: să fii frate şi soră, două suflete ce se ating fără să se confunde, două
degete ale aceleiaşi mâini.”

 „Trândăvia este o mamă care are un fiu: furtişagul, şi o fiică: foamea.”

 „Un bătrân e o ruină gânditoare.”

 „Un compliment este precum un sărut printr-un voal.”
 „Una dintre urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte, făurită de diavol.”
 „Uneori inima e rece, deşi privirile sunt înflăcărate.”
 „Ura este iarna inimii.”

 „Viaţa este floarea pentru care iubirea este miere.”

 „Viaţa este o frază întreruptă.”
 „Viața fără duioșie și fără iubire nu e decât un mecanism uscat, scârțâitor și sfâșietor.”
 „Viitorul e încă şi mai mult al inimilor decât al minţii. Dragostea e singurul lucru care poate umple
eternitatea. Infinitului îi trebuie ceea ce nu se isprăveşte niciodată.”
 „Voi, cei care suferiţi pentru că iubiţi … iubiţi încă şi mai mult! A muri de dragoste înseamnă a
trăi în ea.”

 „Zâmbetul înseamnă consimţire, pe când râsul are în el deseori un refuz.”

Jung, Carl Gustav

Carl Gustav Jung

Carl Gustav Jung (născut în Keswil, cantonul Thurgau, Elveția, în 1875 – decedat în Küsnacht, cantonul
Zürich, în 1961). A fost medic psihiatru, psiholog și eseist elvețian, o figură cheie în etapa inițială a
psihanalizei; ulterior, fondatorul școlii de psihologie analitică, numită și psihologia complexelor sau
psihologia profundă.

Deseori este relaționat cu Sigmund Freud, al cărui colaborator a fost în debutul carierei sale. Carl Gustav
Jung a fost un pionier al psihologiei profunde și unul dintre cercetătorii cei mai citiți ai acestei discipline,
în secolul al XX-lea. Abordarea sa teoretică și clinică a subliniat legătura funcțională dintre structura
psihicului și produsele sale, adică manifestările sale culturale. Acest lucru l-a determinat să includă în
metodologia sa noțiuni provenite din antropologie, alchimie, vise, artă, mitologie, religie și filosofie.

Jung nu a fost primul care s-a dedicat studiului activității onirice. Cu toate acestea, contribuțiile sale la
analiza viselor au fost extensive și au avut o mare influență. A scris o operă prolifică pe acest subiect. Cu
toate că în cea mai mare parte a vieții sale și-a centrat munca pe formularea de teorii psihologice și pe
practica clinică, a făcut de asemenea incursiuni și în alte domenii ale umanisticii, de la studiul comparativ
al religiilor, filosofie și sociologie, până la critica artei și literatură.

 „Acţiunea Spiritului Sfânt nu ar trebui să ne facă să trăim, într-o atmosferă banală, o viaţă
burgheză sau proletară, refugiaţi în liniştea existenţei noastre, ci o viaţă de neliniști, de neîncredere
în acumulările zilnice, o viaţă trăită însă în spaţiul infinit, unde fiecare suntem singuri cu
providenţa divină.”
 „Alchimia, ca filosofie a naturii la mare cinste în Evul Mediu, aruncă o punte, atât spre trecut
(Gnoza), cât spre viitor (psihologia modernă a inconştientului).”
 „Arată-mi un om sănătos şi ţi-l voi vindeca.”
 „Arhetipul este vid, el este un element pur formal, nimic altceva decât o posibilitate de preformare,
tendinţă de reprezentare dată a priori.”
  „Astrologia trebuie recunoscută întru totul de către psihologie, fără niciun fel de excepţie, pentru
că astrologia este însumarea întregii cunoaşteri psihologice a antichităţii.”

 „Ca medic, sunt convins că este, ca să zic aşa, mai igienic să vezi în moarte un scop pe care trebuie
mai degrabă să îl urmăreşti decât să i te împotriveşti, împotrivirea fiind ceva nesănătos şi anormal,
deoarece îi răpeşte ţelul celei de-a doua jumătăţi a vieţii. De aceea, găsesc că toate religiile cu un
ţel supra-lumesc sunt extrem de raţionale, privite din punctul de vedere al igienei psihice.”
 „Ceea ce suntem capabili să vedem, vedem cel mai bine prin noi înşine.”
 „Cel mai mărunt dintre lucruri, care are o semnificaţie, valorează mai mult în viaţă decât cel mai
mare dintre lucruri, care e lipsit de ea.”
 „Chiar şi o viaţă fericită nu poate exista fără o parte de întunecime, iar o lume fericită şi-ar putea
pierde înţelesul dacă nu este echilibrată şi de tristeţe. Este mult mai bine să iei lucrurile aşa cum
vin, cu răbdare şi calm.”
 „Cine nu a trecut prin infernul pasiunilor sale nu ştie a și le învinge.”
 „Crearea unui lucru nou nu se face cu ajutorul raţiunii, ci prin jocul instinctului, care acţionează
dintr-o necesitate interioară. Mintea creativă se joacă cu obiectele pe care le iubeşte.”
 „Credinţa este un dar divin nu mai puţin adevărat decât altele; omul are puterea de a gândi, cu
ajutorul căreia poate tinde spre cele mai înalte năzuinţe.”
 „Cu siguranţă că omul nu ar atinge vârsta de 70 sau 80 de ani, dacă această longevitate n-ar avea
un sens pentru speţa sa. De aceea şi apusul vieţii sale trebuie să-şi aibă rostul, nu poate să fie doar
o jalnică prelungire a ceea ce a fost înainte de amiază.”
 „Cunoaşterea de sine este pe cât de temută, pe atât de necesară.”
 „Cunoaşterea nu se bazează doar pe adevăr, ci şi pe eroare.”
 „Cuvântul fericire şi-ar pierde înţelesul dacă nu l-am compara cu tristeţea.”

 „Dacă eşti nefericit înseamnă că ai urcat prea sus în propria ta minte.”

 „Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost.”
 „Dacă vrem să schimbăm ceva la un copil, trebuie ca mai întâi să examinăm acel lucru şi să vedem
dacă nu cumva e ceva pe care am face mai bine să-l schimbăm în noi înşine.”
 „Desprinderea de instinct şi întoarcerea împotriva lui duc la formarea conştientului.”
 „Dezvoltarea personalităţii este o asemenea fericire încât trebuie plătită scump... Ea înseamnă mai
mult decât spaima de singurătate, ea înseamnă şi fidelitate faţă de propria lege.”
 „Din punctul de vedere al zeilor, această lume este mai puţin decât o joacă de copil, este o sămânţă
în pământ, pură potenţialitate. Întreaga noastră lume a conştiinţei este doar o sămânţă pentru viitor.
Dar atunci când reuşiţi trezirea lui Kundalini, astfel încât ea începe să iasă din pura ei
potenţialitate, în mod necesar voi puneţi bazele unei lumi care este o lume a eternităţii, total
diferită de lumea noastră.”
 „Dorim ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea problemele sunt tabu. Vrem
certitudini şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din
îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe - rezultate.”
 „Dorinţa de Realizare îl împinge în mod natural pe om să fie el însuşi. Având şansa de a fi el
însuşi, individul ar putea creşte fără îndoială către forma sa proprie, dacă n-ar exista obstacolele şi
inhibiţiile cunoscute, care să-l împiedice de la a deveni ceea ce este cu adevărat menit a fi.”
 „După cât ne putem da seama, singurul scop al existenţei umane e să aprindă o lumină în
întunecimea fiinţei. ”

 „E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o

nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a
pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o
 anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate atinge, chiar
dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor.
Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine,
lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.”
 „Experienţele alchimiştilor erau propriile mele experienţe, iar lumea lor era, într-o oarecare
măsură, propria mea lume.”

 „Grandoarea şi caracterul salvator al oricărei personalităţi adevărate stau în faptul că aceasta se

aduce pe sine ca jertfă, alegându-şi liber vocaţia...”

 „Indiferent cât de absurd ar părea, oamenii ar face orice pentru a evita să stea faţă în faţă cu
propriul lor suflet.”
 „Iubirea este unul dintre cele mai puternice motoare ale activităţilor omeneşti. Ne-o reprezentăm
ca fiind Divină, şi pe bună dreptate îi dăm acest nume, căci puterea absolută a psihismului a fost
denumită, dintotdeauna, Dumnezeu.”

 „Îmi lipseşte curajul să caut acel limbaj capabil să exprime adecvat paradoxurile incalculabile ale
iubirii.”
 „Înainte de a fi descoperit Alchimia am avut în mod repetat vise care tratau mereu aceeaşi temă:
alături de casa mea mai era alta, mai precis o aripă sau o construcţie adăugată, care îmi era străină.
De fiecare dată mă minunam în vis că nu cunosc această parte a casei, care se pare că fusese
dintotdeauna acolo.”
 „Întâlnirea dintre doi oameni este precum contactul dintre două substanţe chimice: dacă există o
reacţie, amândoi suferă o transformare.”
 „Întunericul nu se poate transforma în lumină, nici apatia în mişcare, fără emoţie.”

 „Kundalini, în termenii psihologiei, este cea care ne inspiră aventurile esenţiale ale vieţii. Este
căutarea care face viaţa suportabilă; este impulsul divin.”

 „Mândria ne face să ne amăgim întotdeauna. Dar adânc înăuntrul nostru, dincolo de suprafaţa
conştiinţei obişnuite, o voce mică şi liniştită ne spune «Ceva e în neregulă».”

 „N-aş putea spune că cred. Ştiu! Am trăit experienţa de a fi cuprins de ceva care e mai puternic
decât mine, ceva pe care oamenii îl numesc Dumnezeu.”
 „Ne înşelăm dacă credem că inconştientul este ceva inofensiv care poate fi transformat în obiect de
jocuri de societate. Desigur, el nu este primejdios în orice condiţii; dar, de îndată ce apare o
nevroză, aceasta e un semn că în inconştient există o acumulare de energie, adică un fel de
încărcătură care poate exploda. Aici se recomandă prudenţă.”
 „Noi intrăm profund nepregătiţi în după-amiaza vieţii şi, încă și mai rău, o facem presupunând în
mod fals că adevărurile şi idealurile noastre de până acum rămân valabile. Nu putem trăi în după-
amiaza vieţii după acelaşi program ca în dimineaţa ei, căci din ceea ce am avut mult dimineaţa ne
rămâne puţin seara şi ceea ce a fost adevărat dimineaţa a devenit neadevărat seara.”
 „Noi nu cunoaştem ce este acela suflet, ci doar încercăm să-l explicăm!”
  „Nu ar trebui să fim atât de grijulii în a încerca să coborâm omnipotenţa lui Dumnezeu la nivelul
părerilor noastre omeneşti.”
 „Nu există naştere a conştiinţei fără durere.”
 „Nu putem schimba nimic până ce nu vom accepta acel lucru. Condamnarea nu eliberează, ci
asupreşte.”
 „Nu trebuie să pretindem că putem înţelege lumea numai prin intelect. Judecata intelectului este
numai o parte din adevăr.”
 „Numai descoperind Alchimia am înţeles clar că inconştientul este un proces şi că raporturile eului
cu inconştientul şi cu conţinuturile sale declanşează o evoluţie, mai precis o metamorfoză
veritabilă a psihicului.”

 ”O inimă înţelegătoare reprezintă totul la un profesor, şi nu o putem aprecia îndeajuns. Ne amintim

cu stimă de profesorii excelenţi, dar cu recunoştinţă de cei care ne-au influenţat sufleteşte. Planul
de învăţământ este o materie primă extrem de necesară, dar căldura reprezintă elementul vital
pentru planta aflată în creştere şi pentru sufletul copilului.”
 „Omul are nevoie de dificultăţi; ele sunt necesare pentru sănătate.”
 „Orice formă de dependenţă este rea, indiferent dacă narcoticul este alcoolul, morfina sau
idealismul.”

 „Pantoful care i se potriveşte unei persoane o strânge pe alta; nu există o reţetă pentru viaţă care să
se potrivească în toate cazurile.”
 „Pendulul minţii oscilează între sens şi nonsens, nu între bine şi rău.”
 „Personalitatea nu se poate dezvolta fără a alege în mod conştient propria cale.”
 „Psihicul are două părţi: conştientul şi inconştientul. Sinele este centrul inconştientului; Eul este
centrul conştientului. Cu aducerea inconştientului în conştient, Sinele este mărit, iar Eul redus.
Reducerea Eului este un lucru bun, deoarece mai puţine dorinţe sunt create şi activate, permiţând
seninătatea.”

 „Să nu uităm că foarte puţini oameni sunt artişti ai vieţii, că arta de a trăi este cea mai nobilă şi cea
mai rară dintre arte. Să goleşti toată cupa cu graţie - cui îi reuşeşte oare asta? Aşa încât, mulţi
oameni rămân cu viaţa în mare parte netrăită - de multe ori chiar cu posibilităţi pe care nu le-ar fi
putut trăi nici cu cea mai mare bunăvoinţă - şi astfel ajung în pragul bătrâneţii cu năzuinţe
neîmplinite, care, fără voia lor, le întorc privirile îndărăt.”
 „Simţurile ne spun că un lucru este. Gândirea ne spune ce este acel lucru care este. Sentimentul ne
spune ce este acel lucru pentru noi.”
 „Singurătatea este pentru mine ca o vindecare. Ea dă valoare vieţii mele. A vorbi şi a vorbi e
adesea un chin şi am nevoie de multe zile de linişte, în singurătate, pentru a recupera nesocotinţa
unor cuvinte.”
 „Suntem înclinaţi să dăm vina pe circumstanţe exterioare, dar nimic n-ar putea exploda în noi, dacă
nu s-ar fi aflat deja în noi.”

 „Ştiinţa nu e decât arta de a făuri iluzii adevărate.”

 „Toate lucrările omului îşi au originea în fantezia creativă. Şi atunci, cu ce drept desconsiderăm
imaginaţia?”
  „Tot ceea ce ne irită la alţii ne poate face să ne înţelegem pe noi înşine.”
 „Totul depinde de felul în care privim lucrurile, şi nu de cum sunt ele însele.”
 „Tulburările nevrotice foarte frecvente ale vârstei adulte au toate ceva în comun, şi anume dorinţa
de a trece faimosul prag al maturităţii, păstrând totuşi o psihologie proprie tinereţii.”

 „Unde domneşte iubirea nu există dorinţă de putere, unde domneşte puterea nu există dorinţă de
iubire.”

 „Viaţa noastră conştientă nu este decât o coajă de nucă plutind pe oceanul inconştientului nostru.”
 „Viziunea îţi va deveni clară doar în momentul în care vei privi în inima ta... Cine priveşte în afară,
visează. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”

Kant, Immanuel

Immanuel Kant

Immanuel Kant (Prusia, 1724 – Königsberg, 1804). A fost un filosof prusian al Iluminismului. Este primul
și cel mai de seamă reprezentant al criticii și precursor al idealismului german, fiind considerat drept unul
dintre gânditorii cei mai influenți ai Europei moderne și ai filosofiei universale.

Kant a elaborat lucrări importante în domeniile științei, dreptului, eticii, religiei și istoriei, și credea
inclusiv că ar fi obținut un compromis între empirism și raționalism (primul considerând că totul se
dobândește prin experiență, iar cel de-al doilea susținând că rațiunea joacă un rol important). Kant
argumenta că experiența, valorile și însuși sensul vieții ar fi foarte subiective dacă mai înainte nu ar fi
trecute prin filtrul rațiunii pure, și că folosirea rațiunii fără aplicarea acesteia în cadrul experienței, ne-ar
conduce inevitabil la iluzii teoretice.

Gândirea kantiană a fost foarte influentă în Germania timpului său, ducând filosofia dincolo de dezbaterea
dintre empirism și raționalism. Fichte, Schelling, Hegel și Schopenhauer au extins și completat sistemul
kantian, justificând astfel idealismul german. Astăzi, Kant continuă să aibă o mare influență în filosofia
analitică și continentală.
  „Acţionează numai conform acelei maxime prin care să poţi vrea totodată ca ea să devină o lege
universală.”
 „Cerul i-a dăruit omului, spre a-i recompensa toate greutăţile, trei lucruri: speranţa, visul şi
zâmbetul.”
 „Copiii nu trebuie să fie dresaţi în mod mecanic, ci să fie învăţaţi să gândească.”
 „Este absolut necesar ca omul să se convingă de existența lui Dumnezeu; dar nu este necesar să
demonstreze că Dumnezeu există.”
 „În fața sentimentului datoriei amuțesc cele mai rebele pasiuni.”
 „Libertatea este acea facultate care sporește utilitatea tuturor celorlalte facultăți.”
 „Omul poate deveni om numai prin educaţie. El nu e nimic decât ceea ce face educaţia din el.”
 „Prin meditare se înţelege a reflecta sau a gândi metodic. Meditarea trebuie să însoţească orice
lectură şi orice învăţare. Pentru aceasta este necesar ca la început să efectuăm cercetări preliminare
şi după aceea să ne ordonăm gândurile sau să le reunim pe baza unei metode.”
 „Sexul frumos are la fel de multă inteligență ca și cel masculin, dar este o inteligență frumoasă.”
 „Tribunalul acesta pe care omul îl simte în el este conştiinţa.”

Lao Zi (Lao-Tse)

Lao-Zi (604-531 î.Ch.)

Lao Zi, numit de asemenea Lao Tzu, Laozi, Lao Tse sau Laotze (secolul al VI-lea î. C.). Este o
personalitate a cărei existență istorică este discutată. Este considerat unul dintre filosofii cei mai
remarcabili ai civilizației chineze. Tradiția chineză stabilește că a trăit în secolul al VI-lea î. C., dar mulți
erudiți moderni argumentează că se poate să fi trăit aproximativ în secolul al IV-lea î. C., în perioada celor
O sută de școli de gândire și a Regatelor Beligerante. I se atribuie faptul de a fi scris Dào Dé Jing sau Tao
Te King (道德經), operă esențială a taoismului. Conform acestei cărți, Dao sau Tao (Drumul) poate fi
văzut drept schimbarea permanentă, acesta fiind adevărul universal. Printre îndoielile legate de existența
sa și perioada istorică în care a trăit, se crede că ar fi putut fi contemporan cu Confucius.

Învățăturile lui Lao Zi, și - în consecință - cele ale Filosofiei Taoiste, sunt bazate pe analizarea Naturii în
sensul său cel mai amplu, cu scopul de a obține o abordare corectă cu privire la funcționarea naturală a
existenței, pentru a stabili astfel care este e Ordinea Naturală a lucrurilor. Această viziune Universalistă
este cea pe care Lao Zi o ia drept punct de plecare pentru teza sa filosofică, analizând funcționarea duală a
naturii universale existente (Yin-Yang), pentru a cerceta mai târziu concepte mai ample despre originea
cosmologică a Universului, și, astfel, să stabilească funcționarea fluidă sau Ordinea Naturală cu care
diferitele forme s-au schimbat pentru a perpetua continuitatea existenței. Bazându-se pe aceasta, Lao Zi
stabilește care este Ordinea Naturală pe care ființele vii, și în special Omul, trebuie să o realizeze pentru a-
și îmbunătăți viața și pentru a avansa în direcția schimbării continue, pentru a se depăși. El explică cum se
face că, neurmând aceste norme naturale, omul a deviat de la armonia sa cosmică și și-a generat propriile
calamități, datorită contrazicerii ritmului natural, pe care l-a înlocuit cu ordonanțe și atitudini absolutiste,
superficiale și dogmatice, care au sfârșit prin a dezechilibra umanitatea, favorizând clasele dominante în
detrimentul claselor inferioare.

 „A ne da seama de faptul că cunoașterea noastră constituie ignoranță, este o nobilă înțelegere

internă. A considera ignoranța noastră drept cunoaștere este boală mintală. Doar atunci când ne
săturăm de boala noastră, nu mai suntem bolnavi. Înțeleptul nu este bolnav, deoarece este sătul de
boală. Acesta este secretul sănătății.”
 „Armele sunt instrumente nefaste. Omul Tao niciodată nu se folosește de ele.”
 „Atingerea uniunii cu Tao este eternă. Și chiar dacă trupul moare, Tao nu piere niciodată.”
 „Atunci când se abandonează Tao apar etica și morala. Cu adevărul și justiția se ivesc marii
ipocriți. Atunci când nu există armonie între rude, se vorbește despre loialitate față de familie și de
a-i onora pe părinți. Când există revolte în regat, apar patriotismul și naționalismul, inventându-se
astfel fidelitatea bunului supus. Atunci când Tao se pierde, apare falsitatea.”
 „Cartea strategului spune: Nu provoca lupta, accept-o; este mai bine să mergi înapoi un metru
decât să înaintezi un centimetru.”
 „Călătoria celor o mie de mile începe cu un pas.”
 „Când pe suprafața pământului toți recunosc frumusețea drept frumusețe, astfel este instituită
urâțenia.”
 „Ceea ce pentru o omidă înseamnă sfârșitul lumii, pentru restul lumii se numește fluture.”
 „Cei care acceptă lumea, o fac pentru că nu se ocupă de ea. Cei care se ocupă de lume, nu o
acceptă așa cum e.”
 „Cei care călătoresc cel mai mult sunt aceia care învață cel mai puțin. Înțeleptul cunoaște lumea
fără a fi nevoie să iasă din casa sa.”
 „Cel care cunoaște nu vorbește, cel care vorbește nu cunoaște.”
 „Cel care plănuiește multe lucruri, dă peste multe obstacole pentru a le realiza.”
 „Cel care promite mult, foarte rar își ține cuvântul.”
 „Cele cinci culori orbesc omul. Cele cinci sunete surzesc omul. Cele cinci gusturi amorțesc omul.
Cursa și vânătoarea întunecă mintea omului. Comorile corup omul.”
 „Celui care are mai puțin, i se va da mai mult. Celui care are mai mult, mai mult îi va fi luat.”
 „Celui care judecă totul cu ușurință, i se va părea viața ca fiind dificilă.”
 „Cine pretinde să domine lumea și s-o facă mai bună, se îndreptă spre eșec. Lumea este atât de
sacră și vastă, că nu poate fi dominată. Cine o domină o înrăutățește, cine o posedă o pierde.”
 „Cu cât vor exista mai multe restricții și cu cât vor fi tabu-urile din lume mai artificiale, cu atât mai
mult vor sărăci oamenii… Cu cât se va da mai multă proeminență legilor și regulamentelor, cu atât
vor fi mai mulți hoți și bandiți.”
 „Cuvintele elegante nu sunt sincere; cuvintele sincere nu sunt elegante.”
 „Dacă îi dai pește unui om înfometat îi vei da hrană pentru o zi. Dacă îl înveți să pescuiască, îi vei
da hrană pentru toată viața.”
 „Guvernează mai bine cine guvernează mai puțin.”
 „Înțeleptul nu are interese proprii, ci interesele poporului le consideră ca fiind ale sale.”
 „Înțeleptul nu învață prin cuvinte, ci prin fapte.”
 „La conducătorii buni, oamenii nu observă existența lor. Legat de cei nu atât de buni, oamenii îi
vor onora și îi vor lăuda. De cei mediocri, le va fi frică și pe cei foarte răi îi vor urî. Atunci când se
va încheia munca conducătorilor cei buni, oamenii vor spune: «noi am făcut aceasta».”
 „Maestrul își menține mintea mereu unită cu Tao; acesta este Cel care o face să strălucească. Tao
este de necuprins. Cum poate fi mintea sa una cu El? Pentru că nu se agață de nicio idee. Tao este
obscur și de nepătruns. Cum poate să o facă să strălucească? Pentru că El îi permite acest lucru.
Încă de dinainte de a fi existat timpul și spațiul, există Tao. El este dincolo de Ființă și de Neființă.
Cum știu că aceasta este astfel? Privesc în interiorul meu și văd.”
 „Mai bine să ajungi să nu umpli decât să umpli până la refuz. Ascute prea mult lama, și în curând
se va toci. Acumulează aur și jad, și nimeni nu le poate proteja. Obține avere și titluri, și va veni
dezastrul. Bogatul și orgoliosul se pierd pe sine, și în consecință vor atrage nenorocirea. Omul care
brăzdează Cărarea Cerului se retrage după ce termină opera.”
  „Omul bun nu se consideră maestru al oamenilor, ci îi învață; iar omul care nu este bun estimează
ca fiind bune bogățiile pe care le obține de la oameni.”
 „Proiectează lucrurile dificile plecând de acolo de unde este încă ușor.”
 „Realizează lucrurile mari plecând de la lucrurile mai mărunte.”
 „Recunoștința este memoria inimii.”
 „Să-i înțelegem pe ceilalți este înțelept, a te înțelege pe tine însuți înseamnă să fii iluminat. Cel
care îi învinge pe ceilalți este tare, dar cel care se învinge pe sine este puternic.”
 „Suveranul care se folosește de rațiune pentru a guverna oamenii nu recurge la utilizarea armelor
împotriva supușilor.”
 „Tao dă naștere Unității, Unitatea dă naștere Dualității, Dualitatea dă naștere Treimii. Treimea dă
naștere celor Două Mii de ființe. Cele Două Mii de ființe îl duc pe Yin în spate și pe Yang pe
frunțile lor, și armonia Chi-ului lor depinde de echilibrul dintre aceste două forțe.”
 „Toate lucrurile apar din Tao. Virtutea [Te] le hrănește. Sunt făcute din materie. Le modelează
mediul. Astfel încât multitudinile de lucruri respectă Tao și onorează Virtutea [Te].”
 „Tot ceea ce este dificil începe mereu ușor; tot ceea ce este măreț începe întotdeauna mărunt.”

Marc Aureliu

Statuia lui Marc Aureliu, Muzeele Capitoline din Roma

Marc Aureliu (121-180)

Marcus Aurelius Antoninus Augustus (121 – 180), născut în Roma, a fost împăratul Imperiului Roman din
anul 161 până în 180, anul morţii sale. Supranumit Înţeleptul, a fost ultimul din cei Cinci Împăraţi Buni, al
treilea împărat de origine hispanică şi este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai
filosofiei stoice. Asemenea multor împăraţi ai Romei, Marc Aureliu a fost foarte iubit de către poporul
său.

În perioada în care a luptat în campaniile din anii 170 şi 180, Aureliu a scris în greaca veche opera sa
Meditaţiile, ca sursă pentru ghidarea şi corectarea sa personală. Împăratul fusese sacerdot al altarelor
romane de sacrificiu şi era un patriot convins. Însemnările lui sunt caracteristice unei minţi logice şi unei
gândiri filosofice şi spirituale în concordanţă cu stoicismul, şi în conformitate cu principalii gânditori
stoici de origine cordoveză: Seneca, Lucan etc. Meditaţiile lui sunt considerate ca fiind un monument
literar dedicat guvernării puse în slujba datoriei. Este o operă care a fost elogiată pentru blândeţea şi
accentul său distins.

Cartea a fost publicată pentru prima dată în anul 1558 în Zürich, transcrisă după un manuscris care în ziua
de astăzi este pierdut. O copie a manuscrisului pierdut se găsește în Muzeul Vaticanului.
  „Adevăratul mod de a te răzbuna pe un duşman este să nu te asemeni cu el.”
 „Aminteşte-ţi mereu de faptul că pentru a trăi fericit e nevoie de foarte puţine lucruri.”
 „Arta de a trăi se aseamănă mai mult cu lupta decât cu dansul.”
 „Asia, Europa: colţuri de lume; oceanul întreg: o picătură a universului! Athosul: un minuscul
bulgăre de pământ în tot universul; întregul prezent, o clipă în eternitate.”
 „Blândeţea, când este sinceră, este o forţă invincibilă.”
 „Dacă faima vine după moarte, nu mă grăbesc s-o obţin.”
 „Este ridicol să nu încerci să eviţi propria ta răutate, căci este posibil; în schimb, a încerca s-o eviţi
pe cea a celorlalți, este imposibil.”
 „Îmi amintesc de renumiţii oameni ai trecutului: Alexandru, Pompei, Iulius Cezar, Socrate, şi mulţi
alţii; şi mă întreb: unde sunt ei acum? Cât au luptat, pentru ca apoi să moară şi să devină țărână!...
Viaţa nu e decât un şuvoi de lucruri care trec şi se pierd. Văd ceva pentru o clipă, şi deja a şi trecut;
şi alte şi alte lucruri vor trece.”
 „Lumea nu este altceva decât o transformare, iar viaţa, doar o opinie.”
 „Niciunde omul nu poate găsi un refugiu mai calm şi mai liniştit ca în intimitatea sufletului său.”
 „Nu discuta niciodată în contradictoriu cu un superior. Rişti să ai dreptate.”
 „Nu dispreţui moartea, ci accept-o de bună voie, pentru că face parte din statornicie.”
 „Nu face, dacă nu se cuvine; nu spune, dacă nu este adevărat.”
 „Nu irosi ce-ţi mai rămâne din viaţă presupunând în legătură cu ce fac alţii, decât dacă urmăreşti
un beneficiu comun. Căci a presupune ce ar putea face şi de ce, ce gândesc şi ce plănuiesc, te
zăpăceşte şi te îndepărtează de ghidul tău interior.”
 „Nu permite ca memoria ta să se înstrăineze de lucrurile pe care le ai, ci de cele care-ţi lipsesc.”
 „Numai nebunii urmăresc imposibilul. Imposibil este ca cei răi să nu comită răutăţi.”
 „Perfecţiunea obiceiurilor constă în a trăi fiecare zi ca şi cum ar fi ultima.”
 „Timpul este ca un râu care ia rapid cu el tot ce se naşte.”
 „Viaţa unui om este ceea ce fac gândurile lui din ea.”

Parmenide
Parmenide (Elea, colonie grecească din sudul Greciei Mari, Italia, 530 î. C./515 î. C. – 470 î. C.). A fost
un filosof grec care a scris o singură operă: un poem filosofic în vers epic, din care au ajuns la noi numai
câteva fragmente păstrate în citatele altor autori.

Ceea ce putem deduce din mărturiile care ne-au parvenit este că poemul lui Parmenide reprezintă o
revelaţie divină împărţită în două părţi:

1. Calea adevărului, unde el se ocupă de «ceea ce este» sau de «fiinţă», prezentând diferite argumente
care demonstrează însuşirile sale, precum acelea că: nu aparţine generării şi stricăciunii (şi, prin urmare,
este increată şi indestructibilă); este unicul lucru care există cu adevărat (prin intermediul căruia se neagă,
așadar, existenţa nimicului); este omogenă, neschimbătoare şi perfectă.

2. Calea opiniilor muritorilor, unde tratează subiecte ca: alcătuirea şi situarea aştrilor; diferite fenomene
meteorologice şi geografice; precum şi originea omului. Astfel, ajunge să construiască o doctrină
cosmologică completă.

Atât doctrina formelor a lui Platon, cât şi metafizica lui Aristotel îi datorează enorm de mult Căii
adevărului – opera lui Parmenide. Acesta este motivul pentru care mulţi filosofi şi filologi consideră că
Parmenide este fondatorul metafizicii occidentale.

 „Tot ceea ce există a fost dintotdeauna. Nimic nu se poate ivi din nimic, iar ceva care există nu se
poate transforma în nimic.”
 „Raţiunea va avea în cele din urmă dreptate.”
 „Muzica aceea care nu transmite ceva, nu este nimic mai mult decât zgomot.”
  „Războiul este arta de a distruge oamenii, politica este arta de a-i înşela.”
 „Universul, pentru cel care ar şti să îl privească dintr-un punct de vedere unic, nu ar fi, dacă
exprimarea o permite, mai mult decât un lucru unic şi un mare adevăr. ”

Parmenide

Pitagora
Pitagora din Samos (580 î. C. - cca. 495 î. C.) a fost un filosof și matematician grec, considerat primul
matematician pur. A contribuit într-un mod semnificativ la progresul matematicii elenistice, al geometriei
și aritmeticii, derivate mai ales din relațiile numerice, și aplicate - de exemplu - teoriei greutății și măsurii,
teoriei muzicii sau astronomiei. Este fondatorul Fraternității Pitagoreice, o societate care, deși a fost
predominant religioasă, era interesată, printre alte discipline, și de medicină, cosmologie, filosofie, etică și
politică. Fraternitatea Pitagoreică a fost inspirată de orfism, credință ai cărei membri trăiau într-o
comunitate, participând la un ansamblu de credințe și cunoștințe care rămâneau secrete pentru neinițiați.
Pitagorismul a formulat principii care i-au influențat atât pe Platon cât și pe Aristotel și, într-o manieră
mai extinsă, a influențat dezvoltarea ulterioară a matematicii și filosofiei raționale în Occident.

Nu se păstrează nicio scriere originală a lui Pitagora. Discipolii săi - pitagoreicii - justificau invariabil
doctrinele lor invocând fără discriminare autoritatea profesorului, rezultând dificilă distincția între
constatările lui Pitagora și cele ale discipolilor săi. Lui Pitagora i se atribuie teoria semnificației
funcționale a numerelor în lumea obiectivă și în cea a muzicii. Alte descoperiri, precum
incomensurabilitatea laterală, diagonala pătratului și teorema lui Pitagora pentru triunghiurile
dreptunghice, au fost probabil dezvoltate de către școala pitagoreică.
Pitagora

 „Este mai bine pentru un om să își țină gura închisă, iar ceilalți să îl creadă prost, decât să o
deschidă, iar ceilalți să se convingă că este.”
 „Nu disprețui pe nimeni; și un atom face umbră.”
 „Educați copiii și nu va fi nevoie să pedepsiți oamenii.”
 „Economisiți lacrimile copiilor voștri, ca să vă poată uda cu ele mormântul.”
 „Purifică-ți inima, înainte de a permite iubirii să locuiască în ea, deoarece, într-un vas murdar, și
mierea cea mai dulce se acrește.”
 „Alege o femeie despre care să poți spune: Eu aș fi putut-o căuta pe cea mai frumoasă, dar nu una
mai bună.”
 „Omul este muritor prin temerile lui și nemuritor prin dorințele lui.”
 „Taci sau spune altceva mai bun decât tăcerea.”
 „Nu știe să vorbească cine nu știe să tacă.”

Platon

Platon

Platon (Atena sau Egina, 427-347 î.Ch.) a fost un filosof grec, urmaș al lui Socrate și profesor al lui
Aristotel. În anul 387 el a fondat Academia, instituție care își va desfășura activitatea pe parcursul a mai
mult de 900 de ani. În jurul anului 367 Aristotel sosește din Stagira, pentru a studia aici filosofia, el
împărtășind astfel aproape douăzeci de ani de prietenie și muncă alături de profesorul său.Platon a
participat în mod activ la procesul de predare al Academiei şi a scris, întotdeauna sub formă de dialog,
despre cele mai diverse subiecte, precum filosofia, politica, etica, psihologia, antropologia filosofică,
epistemologia, gnoseologia, metafizica, cosmogonia, cosmologia, filosofia limbajului și filosofia
educației. De asemenea, a încercat să aplice teoria sa politică originală într-un stat real, motiv pentru care
a făcut două călătorii la Siracuza, Sicilia, cu intenția de a pune în practică acolo proiectul său, dar a eșuat
în ambele ocazii. A reușit să scape cu greu, punându-și viața în pericol, din cauza persecuțiilor pe care le-a
suferit din partea adversarilor săi.

Influența sa ca autor și sistematizator a fost de neprețuit în toată istoria filosofiei, despre care s-a spus de
multe ori că a căpătat identitate ca și disciplină, datorită activităților sale.

 „A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte.”
 „A iubi înseamnă nu numai a te împlini în celălalt, ci şi a-l ajuta pe celălalt să se împlinească,
potrivit propriei legi interioare.”
 „Admirând frumuseţea cu ochiul minţii, vei fi capabil să-ţi cultivi adevăratele virtuţi şi să devii
prieten cu Dumnezeu.”
 „Astronomia obligă spiritul să privească spre cer şi ne conduce din această lume într-o alta.”
 „Aşa se face că măsura şi proporţia merg mână în mână cu frumosul şi virtutea... Când nu putem
surprinde binele printr-o singură idee, îl definim prin trei: frumuseţe, proporţie şi adevăr.”

 „Binele suprem constă în armonia sufletească, iar virtuţile se vor afla în mod necesar acolo unde
este acord şi unitate; dezacordul însoțește viciile.”

 „Calitatea unui trup depinde de calitatea hranei administrate; la fel, calitatea minţii atârnă de hrana
care îi este specifică.”
 „Caracterul unui om poate fi judecat după gusturile sale muzicale.”
 „Caracterul unui om se formează în generaţii şi se transmite genetic.”
 „Căutând binele altora, îl găsim pe al nostru.”
 „Ce bine ar fi, Agaton, dacă înţelepciunea ar avea darul să curgă ori de câte ori ne atingem unii de
alţii, de la cel ce are mai multă la cel cu mai puţină! Să fie aşa, ca apa care trece prin fitilul de lână
din vasul mai plin spre cel mai gol!”
 „Cea mai eficientă educaţie pentru un copil constă în joaca lui cu lucruri frumoase.”
 „Cea mai înaltă formă a gândirii pure există în matematică.”
 „Cea mai mare greşeală în tratarea bolilor este că există doctori pentru bolile fizice şi doctori
pentru bolile de suflet, când acestea nu se pot separa una de cealaltă.”
 „Ceea ce vezi nu este adevărat.”
 „Cei care sunt într-adevăr filosofi, se deprind cu gândul morţii, iar aceasta îi înspăimântă mai puţin
decât pe ceilalţi oameni.”
 „Conducătorii devin stăpâni şi duşmani ai oamenilor, în loc de aliaţi; urând şi fiind urâţi,
complotând şi fiind ţinta unor comploturi, ei îşi duc viaţa temându-se mult mai mult de duşmanii
din interior decât de cei din exterior.”
 „Copiilor trebuie să le lăsăm o frumoasă moştenire de conştiinţă, mai degrabă decât una de aur.”
 „Creatorul a zidit Universul punând spiritul în suflet şi sufletul în trup şi a rânduit Universul în aşa
fel încât acesta să fie, prin alcătuirea sa, opera cea mai frumoasă şi mai desăvârşită.”
 „Cu cât gândesc mai mult, cu atât mă întreb dacă-mi foloseşte la ceva.”
 „Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor.”
 „Curajul înseamnă să ştii de ce anume să nu îţi fie frică.”
D

 „Dacă întâlnesc filosofia la un tânăr, îl admir, găsesc că-i şade bine, în tot cazul mă gândesc că am
de-a face cu un om liber. În schimb, dacă nu-l văd filosofând, îl socot lipsit de sentimentul
libertăţii şi incapabil de a face cumva, într-o direcţie oarecare, un lucru frumos şi nobil.”
 „Dacă moartea ar fi sfârşitul a tot, cel mai în câştig ar ieşi ticăloşii, fiindcă o lespede pe mormânt i-
ar izbăvi şi de trup şi de suflet, iar dezbaterea s-ar încheia astfel pentru totdeauna.”
 „Dacă omul n-a primit decât o educaţie defectuoasă sau rea, el devine cel mai îngrozitor animal pe
care l-a produs pământul. De aceea, legiuitorul trebuie să facă din educaţia copiilor prima şi cea
mai serioasă din preocupările sale.”
 „Din gura copiilor iese adevărul.”
 „Dragostea şi frumuseţea sunt doar nişte chemări către o zonă mai presus de cuprinderea minţii
noastre şi de determinările noastre pur omeneşti, către un absolut în principiu incompatibil cu
definiţia noastră, dar mai bogat în intensitatea lui decât tot ce am putea visa, în insatisfacţia noastră
de a fi doar ce suntem.”
 „Dreptatea este o virtute, tot aşa cum sunt vitejia, cumpătarea ori înţelepciunea; şi anume, este acea
virtute care face cu putinţă ca celelalte să ia fiinţă şi ca, odată apărute, să se păstreze, atâta vreme
cât şi ea se află acolo.”
 „Dreptatea nu va domni decât acolo unde cei ce nu au fost nicicând nedreptăţiţi vor fi cuprinşi de
la fel de multă indignare ca şi cei care au fost.”

 „Esenţialul este nu să trăieşti, ci să trăieşti cum trebuie.”

 „Este un proverb comun şi în gura tuturor, că viaţa nu este decât un sejur.”
 „Eşti tânăr, fiule, şi, pe măsură ce anii trec, timpul va schima şi chiar va şterge multe din opiniile
tale prezente. Prin urmare, stăpâneşte-te pentru o vreme de la a te considera judecătorul celor mai
importante aspecte din viaţă.”
 „Exerciţiul fizic, dacă este obligatoriu, nu dăunează corpului; dar cunoştinţele dobândite prin
constrângere nu rămân în minte.”
 „Există plăceri false şi adevărate. False sunt cele care apar odată cu senzaţia şi cu părerea
neadecvată şi se găsesc împletite cu suferinţa. Adevărate sunt cele proprii numai sufletului însuşi
prin el însuşi, însoţind intelectul şi înţelepciunea, fiind pure şi neamestecate cu suferinţa, fără ca
vreodată să fie urmate de vreun fel de căinţă.”

 „Fericirea cuprinde cinci părţi. O parte este a lua hotărâri bune; a doua este a avea simţuri bune şi
sănătate trupească; a treia este reuşita în ceea ce întreprinzi; a patra este reputaţia printre oameni;
iar a cincea – abundenţa banilor şi a bunurilor folositoare pentru viaţă.”
 „Fericirea şi virtutea sunt legate una de alta prin legături de fier şi de diamant.”
 „Fiecare dintre voi să nu se îngrijească de lucrurile sale înainte de a se îngriji de sine – ca să devină
cât mai bun şi mai înţelept.”
 „Fiecare poate exercita bine numai o singură îndeletnicire şi nu mai multe; căci dacă ar face
aceasta, apucându-se de multe lucruri, el n-ar izbuti să se distingă în nimic.”
 „Frumos lucru e adevărul, şi durabil; însă nu e acceptat uşor.”
 „Frumuseţea stilului, a graţiei, a ritmului şi a armoniei depinde de simplitate.”

 „Iată un adevăr statornic: oricum ar crede cineva că-şi poate orândui viaţa bine – fie dintr-un
imbold propriu socotit bun, fie din porunca stăpânului său – el trebuie, după părerea mea, să
rămână pe loc, să înfrunte orice primejdie, să nu pregete faţă de nimic, nici chiar faţă de moarte,
afară numai de necinste.”
  „Indiferent dacă ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este întotdeauna
o greşeală şi o ruşine.”
 „Indiferent de legile sale, nici un oraş nu poate trăi în pace dacă cetățenii lui nu fac decât să
petreacă, să bea şi să se istovească în grijile dragostei.”
 „Iubirea este pentru oameni şi zei o măreaţă şi minunată divinitate.”

 „În general, în privinţa a tot ceea ce există, acolo unde este un mai bine, există şi un cel mai bine.
Iar dat fiind că, între toate cele care există, mereu unul e mai bun decât celălalt, atunci există şi
unul care e cel mai bun dintre toate, acesta fiind Divinul.”
 „Începutul este cea mai importantă parte a unei lucrări.”
 „Îndeobşte vorbind, dorinţa de bine şi de fericire, în toate formele ei, aceasta este pentru toată
lumea marea şi ademenitoarea iubire. Numai că despre cei mai mulţi, deşi însufleţiţi tot de iubire,
dar urmărind tot felul de alte ţeluri, precum dobândirea de averi, puterea trupului, cunoaşterea, nu
se spune că iubesc şi că sunt îndrăgostiţi, în timp ce aceia mai puţini, care năzuiesc către bine pe o
singură cale anume, se înstăpânesc în întregime pe numele dorinţei, acela de iubire, şi sunt numiţi
iubitori şi îndrăgostiţi.”
 „Înţelepciunea e un bine, căci îi face buni pe cei ce o au, şi niciodată răi.”

 „Mai bine să suporţi tu o insultă, decât să o pricinuieşti altcuiva.”

 „Majoritatea oamenilor îşi trăiesc viaţa ca şi cum ar fi legaţi cu faţa la un perete. Un foc arde în
spatele lor, iar cei care-i ţin captivi (propria lor ignoranţă) mişcă nişte obiecte în faţa focului, care
aruncă umbre neclare pe perete. Asta e tot ce pot ei să vadă. Aşa că speculează în legătură cu
aceste umbre, care nu sunt decât aparenţe ale obiectelor reale, dar pe care ei le confundă cu
realitatea. Trebuie să se elibereze, să se întoarcă şi să vadă focul şi obiectele care cauzează
umbrele. Dar încă nu au descoperit realitatea, căci lumina este artificială şi obiectele nu s-au născut
în peşteră. Prin urmare, locuitorii peşterii trebuie să iasă afară, să exploreze lumea luminată de
soare şi să descopere adevăratele origini ale obiectelor.”
 „Marea nedreptate nu porneşte de la oameni obişnuiţi, ci dintr-un suflet nobil corupt printr-o
educaţie greşită.”
 „Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial.”
 „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec
tinereţii, viaţă şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este
bun, drept şi frumos.”
 „Muzica este pentru suflet ceea ce exerciţiul fizic este pentru trup.”

 „Natura omului este dată de spirit şi nu de trup (fapt care l-ar pune mai curând în rândul
animalelor).”
 „Necesitatea e mama invenţiei.”
 „Nemurirea sufletului nu o poate câştiga înţeleptul decât prin totala sa dăruire în slujba Ideii.”
 „Niciun om care nu a recunoscut acţiunea divină în lume nu poate fi fericit.”
 „Noi nu trăim cum vrem, ci cum putem.”
 „Nu căuta să sporeşti averea, ci să reduci dorinţa.”
 „Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul
adevăr.”
 „Nu e uşor să-şi ascundă cineva răutatea mereu.”
 „Nu există un om atât de laş, pe care iubirea să nu-l transforme în erou.”
 „Nu poţi căuta ceea ce nu ştii, deci ceea ce cauţi ştii dinainte.”
 „Nu poţi să înoţi de două ori în acelaşi râu.”
  „Nu poţi scăpa de rele, căci există din necesitate, ele nu există printre zei, dar străbat mereu natura
noastră muritoare.”
 „Nu se poate concepe mulţimea fără individ. Iar individul nu poate trăi decât în societate.”
 „Nu ştiu cum le par a fi celorlalţi, dar în sinea mea, eu mă consider a fi un mic copil, minunându-se
clipă de clipă de vastele ţărmuri ale cunoaşterii şi, apoi, mă descopăr cu încântare şi mulţumire ca
fiind o mică pietricică strălucitoare de pe acest ţărm.”
 „Nu trebuie să fie respectat omul mai presus decât adevărul.”
 „Numai cei care au murit au văzut sfârşitul războiului.”

 „O tiranie nu poate fi răsturnată atâta timp cât oamenii nu au încredere unul în altul.”
 „O viaţă care nu este aprofundată, nu merită trăită.”
 „Oamenii habar n-au cât de mare e puterea lui Eros. Dacă şi-ar da seama, i-ar înălţa cele mai
măreţe temple şi altare şi i-ar închina jertfele cele mai bogate.”
 „Ochii sufletelor celor mulţi sunt incapabili să suporte viziunea Divinului.”
 „Omul – o fiinţă în căutarea înţelesului.”
 „Omul care, de-a lungul vieţii, şi-a luat rămas bun de la plăcerile şi de la podoabele trupului, pe
care le socotea străine de el şi dăunătoare, omul care, dimpotrivă, şi-a dat toată silinţa să înveţe
ceva, care, în loc de podoabe străine, a vrut pentru sufletul său podoabele sale adevărate:
cumpătarea, dreptatea, curajul, libertatea şi adevărul, omul acesta trebuie să aibă încredere în
soarta sufletului.”
 „Omul este un prizonier, care nu are dreptul de a deschide uşa închisorii sale pentru a evada... Un
om ar trebui să aştepte şi să nu-şi curme viaţa, până când îl cheamă Dumnezeu.”
 „Omul se cunoaşte prin visele sale.”

 „Puteți da oamenilor orice, dar dacă nu le daţi virtutea, nu veţi fi făcut nimic pentru fericirea lor.”
 „Poezia este aproape la fel de importantă ca şi istoria.”

 „Răul este necesar. Dacă el n-ar exista, nu ar exista nici binele. Răul este unica raţiune de a fi a
binelui. Ce ar fi curajul departe de primejdie şi mila fără durere?”
 „Realitatea este o copie a lumii perfecte.”
 „Retorica este arta cuceririi sufletului prin discurs.”

 „Să nu descurajezi niciodată pe nimeni care progresează continuu, indiferent cât de încet.”
 „Soarta călăuzitoare şi norocul vieţii mele au fost: întâi că m-am născut şi om şi grec, nu barbar şi
brută; iar apoi, că am trăit în vremea lui Socrate.”
 „Sufletul omului este nemuritor şi etern.”

 „Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile.”

 „Tiranul tipic este acel om înconjurat de un cerc de străjeri, toţi fiind duşmanii lui.”
 „Toate le aduce timpul; timpul îndelungat ştie să schimbe nume şi înfăţişare, natură şi soartă.”
 „Toate se realizează în număr mai mare, mai bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru,
după aptitudinea sa şi la timpul său, lăsând la o parte celelalte.”
 „Tot ce e bun e frumos, iar frumosul nu poate fi lipsit de măsură... Nicio proporţie sau lipsă de
măsură nu e mai gravă decât a sufletului faţă de trupul însuşi.”
 „Tot ce trăieşte provine din ceea ce este mort.”
  „Transformarea nu constă în a-ţi pune ochi, căci ei există deja; ci în a le conferi direcţia potrivită,
înzestrare care le lipseşte.”
 „Tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naşte negreşit inechitatea.”
 „Trebuie să fim îngăduitori cu copilul care se mai teme încă de întuneric; adevărata tragedie a
vieţii sunt oamenii care se tem de lumină.”
 „Trecutul şi viitorul sunt specii născute din timp, pe care noi, fără să ne dăm seama şi pe nedrept,
le atribuim esenţei cele veşnice. Noi spunem despre aceasta: a fost, este, va fi; însă în realitate
numai este se potriveşte pentru ea.”

 „Un ban economisit este un ban muncit.”

 „Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi.”

 Viaţa trebuie trăită asemenea unei piese de teatru.

Seneca

Lucius Anneus Seneca (4 î.Ch. – 65 d. Ch.) a fost un filosof, politician,

orator și scriitor roman, cunoscut pentru operele sale cu caracter moralist. A fost fiul oratorului Marcus
Anneus Seneca, chestor, pretor și senator al Imperiului Roman în timpul guvernelor lui Tiberiu, Caligula,
Claudius și Nero, precum și ministru, tutore și consilier al împăratului Nero.

Seneca s-a remarcat ca fiind filosof și erudit, dar și politician. Orator desăvârșit, a fost atât o personalitate
predominantă a politicii romane din epoca imperială, cât și unul dintre cei mai admirați, influenți și
respectați senatori ai vremii. El a fost nucleul a numeroase dușmănii și binefaceri, din cauza acestui
extraordinar prestigiu.

Având tendințe moraliste, Seneca a intrat în istorie ca fiind cel mai de seamă reprezentant al stoicismului
roman, într-o etapă atât de turbulentă, amorală și lipsită de etică, precum a fost declinul complet al epocii
imperiale în care a trăit; stoicism și moralism care, în cele din urmă, l-au făcut să-și curme propria viață.

Seneca este unul dintre puținii filosofi romani care s-a bucurat întotdeauna de o mare popularitate (cel
puțin în Europa continentală; în lumea anglo-saxonă, de abia în secolul al XX-lea figura lui Seneca a fost
salvată de la uitare), așa cum demonstrează faptul că opera sa a fost admirată și celebrată de către unii
dintre cei mai influenți gânditori și intelectuali occidentali: Erasmus din Rotterdam, Michel de Montaigne,
René Descartes, Denis Diderot, Jean-Jacques Rousseau, Francisco de Quevedo, Thomas de Quincey,
Dante, Petrarca, Sfântul Ieronim, Sfântul Augustin, Lactanțiu, Chaucer, Jean Calvin, Baudelaire, Honoré
de Balzac … Toți și-au arătat admirația pentru opera lui Seneca; opera sa a fost mereu una dintre cele mai
cunoscute printre gânditorii medievali. Iar multe dintre conceptele sale doctrinare sunt compatibile cu
idiosincrasia creștină: cei considerați părinți ai bisericii (precum Sfântul Augustin) îl citau adesea.
Tertulian îl considera un saepe noster, adică, „de multe ori unul dintre noi”, iar Sfântul Ieronim a ajuns să-
l includă în catalogul sfinților. În timpul Evului Mediu, a apărut legenda conform căreia, de fapt, Sfântul
Pavel l-ar fi convertit pe Seneca la creștinism, iar moartea sa în baie a fost un fel de botez mascat.

 „A comanda nu semnifică a domina, ci a-ți face datoria.”

 „A nu-ți iubi părinţii înseamnă rea-voinţă; a ți-i uita sau chiar a-ți fi ruşine cu ei e o nebunie.”
 „A trăi înseamnă a lupta.”
 „Acela trăieşte, care-i de folos multora; acela trăieşte, care se foloseşte de sine.”
 „Acele bunuri sunt adevărate, pe care le dă raţiunea, acelea sunt solide şi eterne, care nu pot cădea,
nici măcar să scadă sau să se împuţineze.”
 „Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur locuieşte robia.”
 „Adevărata plăcere este dispreţul plăcerilor.”
 „Adevărul e accesibil tuturor, încă nu e ocupat. Din el a rămas mult, chiar şi pentru cei care vor
veni de acum înainte.”
 „Ar trebui să dăruim aşa cum primim: cu bucurie, repede şi fără vreo ezitare, întrucât nu este nimic
graţios într-un beneficiu care ţi se lipeşte de degete.”

 „Beţia nu-i altceva decât o nebunie voluntară.”

 „Binele absolut al naturii omeneşti e cuprins în pacea corpului şi a sufletului.”
 „Binele moral valorează puţin pentru unul care îşi ţine trupul la mare preţ.”
 „Bunăstarea este sclavul omului înţelept şi stăpânul prostului.”

 „Ca o piesă de teatru – aşa este viaţa: nu interesează cât de mult a ţinut, ci cât de frumos s-a
desfăşurat.”
 „Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filosofiei.”
 „Calea spre culmile demnităţii este anevoioasă; dar de vei voi să urci pe acel pisc, căruia i se
supune soarta, vei vedea sub tine toate câte sunt socotite drept cele mai înalte; şi totuşi, vei ajunge
la cele mai mari înălţimi pe un drum neted.”
 „Caracteristica vinovaţilor este neliniştea.”
 „Că există zei deducem, între altele, şi din faptul că în toţi este o părere înnăscută privitoare la zei;
şi nu se află vreun neam atât de în afara legilor şi a civilizaţiei, care să nu creadă în zei.”
 „Căci soarta nu ştie ce este liniştea; îi place să înlocuiască bucuria cu amărăciunea sau, oricum, să
le amestece. Nimeni, prin urmare, să nu fie încrezător în momentele de fericire şi nici să nu se lase
doborât de necazuri: acestea sunt cele două feţe ale lumii.”
 „Când vei voi să apreciezi pe cineva la justa lui valoare şi să ştii în ce fel este, priveşte-l gol: să
lepede averea, să lepede onorurile şi celelalte minciuni ale sorții, să dezbrace până şi corpul:
priveşte-i sufletul, ce fel e şi cât e de mare; dacă-i mare prin altceva sau prin el însuşi.”
 „Când vrei să faci un bine cuiva, ţine seama de trei lucruri: de moment, de loc şi de persoană.”
 „Cât timp suntem printre oameni, trebuie să ne purtăm omeneşte.”
 „Ce ar trebui să facă o persoană înţeleaptă atunci când primeşte o lovitură? La fel ca şi Cato atunci
când a fost atacat; nu s-a înfierbântat sau a răzbunat insulta, ci, pur şi simplu, a ignorat-o.”
  „Ce credeam că era o culme nu era decât o treaptă; ni se întâmplă adesea.”
 „Ce multe lucruri neaşteptate au venit! Ce multe lucruri aşteptate nu s-au ivit niciodată!”
 „Ce nebunie este să înveţi lucruri de prisos, când este atâta lipsă de timp!”
 „Ce nu este expus primejdiei schimbării?”
 „Ceea ce nu opreşte legea, opreşte buna-cuviinţă.”
 „Cel care se gândeşte numai la sine şi încearcă să profite de orice lucru, nu poate fi niciodată
fericit. Trăieşte pentru ceilalţi tot aşa cum vrei să trăieşti pentru tine.”
 „Cel care speră fără temei, deznădăjduieşte fără temei.”
 „Cel mai mare defect al vieţii este că e întotdeauna nedesăvârşită.”
 „Cel mai puternic leac împotriva mâniei este amânarea.”
 „Cel mai puternic om este cel care se stăpâneşte pe sine însuşi.”
 „Ce-ţi foloseşte să-ţi reaminteşti suferinţele din trecut şi să fii nefericit fiindcă ai fost?”
 „Chiar dacă invidia ar impune tăcere tuturor acelora care trăiesc împreună cu tine, vor veni aceia
care vor judeca fără supărare şi părtinire.”
 „Cine roagă pe cineva cu sfială, îl învaţă să refuze.”
 „Cine ştie să moară nu va fi rob niciodată.”
 „Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puţin de ea.”
 „Curajul te conduce în ceruri; frica la moarte.”

 „Dacă cineva scrutează natura, adevărul, atunci nu va fi niciodată plictisit; numai lucrurile calpe
satură până la dezgust.”
 „Dacă mă bucur să învăţ ceva nou, este ca să-l împărtăşesc altora.”
 „Dacă plăcerea nu ştie să se oprească, ea devine suferinţă.”
 „Dacă senzualitatea ar fi fericirea, animalele ar fi mai fericite decât oamenii; dar fericirea
oamenilor este depusă în suflet, nu în carne şi oase.”
 „Dacă socoteşti prieten pe cineva în care nu ai aceeaşi încredere ca şi în tine însuţi, faci o mare
greşeală şi nu cunoşti valoarea adevăratei prietenii.”
 „Dacă vei fi stăpân pe ziua de azi, vei depinde mai puţin de ziua de mâine.”
 „Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă vei trăi în conformitate cu
părerile, nu vei fi niciodată bogat.”
 „Dacă vrei să faci un om fericit, decât să-i dai lucruri, mai bine ia-i poftele.”
 „Dacă vrei să fii fericit, roagă pe zei să nu ţi se realizeze ceva din cele dorite.”
 „Dacă vrei să fii iubit, iubeşte!”
 „Dacă vrei să te simţi bogat, socoteşte lucrurile pe care le ai şi care nu ar putea fi cumpărate pe
oricât de mulţi bani.”
 „Dacă vrei să-ţi supui totul, supune-te raţiunii. Dacă te va stăpâni raţiunea, vei stăpâni pe mulţi.”
 „De aceea ajungem cu greutate la însănătoşire, fiindcă nu ştim că suntem bolnavi.”
 „De câte ori n-a fost pricină şi început de fericire ceea ce se numea nenorocire.”
 „De la un om mare este întotdeauna ceva de învăţat, chiar şi când tace.”
 „De linişte nu au parte decât aceia care şi-au format o judecată nestrămutată şi precisă.”
 „De vrei sa te găsești pe tine nu căuta în oglindă... Nu vei găsi decât o umbră, un străin.”
 „Destinul este o putere spirituală, o forţă divină şi cosmică ce formează o unitate împreună cu
providenţa. Prin urmare, omul trebuie să fie conştient de forţa destinului şi să se supună cursului
vieţii, care leagă fiinţele unele de altele.”
 „Destinul îl duce pe cel care vrea şi-l trage pe cel care se opune.”
 „Devenim mai înţelepţi prin necazuri. Prosperitatea ne distruge simţul de apreciere a dreptăţii.”
 „Dezordinea se va potoli prin disciplină şi teamă, niciodată de la sine.”
 „Dintre lucrurile ce generează plăcerea, unele sunt necesare, altele demne de dorit, în sine, dar
susceptibile de exces. Necesare sunt cele legate de corp (mă refer la sursele de plăcere privitoare la
hrană, apetit sexual şi tot ce interesează corpul). Celelalte, fără să aibă un caracter necesar, sunt
 demne de dorit în sine (de exemplu: victoria, onorurile, bogăţia şi alte bunuri şi plăceri de acest
fel).”
 „Două rele trebuie retezate: teama de o nenorocire din viitor şi teama de o nenorocire din trecut.”
 „După cum învăţământul elementar, prin care copiii învaţă a scrie şi a citi, nu-i învaţă ştiinţa şi
literatura, ci numai îi pregăteşte pentru a şi le însuşi mai târziu, tot astfel ştiinţa şi literatura nu duc
sufletul la virtute, ci numai îl pregătesc.”
 „După cum o existenţă de nouă luni petrecute în pântecele mamei ne pregăteşte nu pentru ea însăşi,
ci pentru o existenţă ulterioară, într-o lume căreia îi suntem încredinţaţi de îndată ce suntem
capabili să respirăm şi să supravieţuim independent, tot aşa şi intervalul dintre pruncie şi bătrâneţe
ne este dat ca o pregătire pentru viaţa "de dincolo". Ne îndreptăm spre o nouă naştere şi spre
circumstanţe cu totul diferite de ceea ce experimentăm azi. Ziua de care te temi cel mai mult şi pe
care o numeşti "ceasul din urmă" nu este altceva decât ziua de naştere pentru eternitate.”
 „După cum prost e acela care, atunci când vrea să cumpere un cal, nu-l examinează pe acesta, ci
pătura şi frâul, tot astfel e prost la culme acela care preţuieşte pe om după haină sau după condiţie,
care ne învăluie ca o haină.”
 „După Epicur, două sunt bunurile din care-i alcătuită fericirea supremă: «un corp lipsit de durere şi
un suflet netulburat».”

 „E foarte important să ştii când să vorbeşti şi când să taci.”

 „E un avantaj reciproc, deoarece oamenii, în timp ce îi învaţă pe alţii, învaţă şi singuri.”
 „Efortul dă puteri sufletelor alese.”
 „Este firesc ca orice viaţă să pară scurtă acelora care o măsoară după plăceri deşarte, şi, prin
urmare, fără limită.”
 „Este mai uşor să înlături pasiunile tulburătoare decât să le stăpâneşti. E mult mai la îndemână să
le respingi de la început decât să le domoleşti, odată ce s-au abătut asupra ta. Căci, în clipa în care
ajung să pună stăpânire pe cineva, pasiunile sunt mai puternice decât cel care-şi închipuie că le
conduce şi nu vor putea fi cu niciun chip îndepărtate sau diminuate. Şi-apoi, chiar raţiunea, care ar
trebui să le înfrâneze, este puternică numai atâta timp cât se ţine departe de pasiuni; dacă s-a
amestecat însă cu ele, raţiunea nu le mai poate înfrânge, căci odată aţâţată şi stârnită, mintea se va
supune celui care îi porunceşte. Dacă la început putem să înfrânăm unele pasiuni, mai târziu ele ne
supun cu forţa şi ne împing înainte. Omul care se prăbuşeşte în prăpastie nu mai ştie de sine şi nici
n-are cum să se împotrivească sau să întârzie căderea, prăbuşirea îndepărtând orice hotărâre sau
părere de rău, iar el nu se mai poate opri să nu ajungă acolo, unde de fapt n-ar fi trebuit să
pornească. Tot aşa sufletul, dacă e cuprins de mânie, de dragoste sau de alte pasiuni, nu i se mai
îngăduie să-şi înfrâneze pornirea; va trebui să se prăbuşească cu toată greutatea până în fundul
prăpastiei, mânat de natura viciilor.”
 „Este ruşinos să spui una şi să gândeşti alta; cu atât mai ruşinos e să scrii una şi să gândeşti alta.”
 „Este salutar să nu avem legături cu acei care se deosebesc de noi şi care doresc altceva.”
 „Este uşor să aprinzi în ascultător dorinţa de mai bine, căci natura a pus în toţi oamenii bazele şi
seminţele virtuţilor. De îndată ce se iveşte cineva care le trezeşte, atunci toate bunele însuşiri, ca şi
cum ar fi fost amorţite, se deşteaptă.”
 „Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire.”
 „Eu posed cu adevărat doar ceea ce am dăruit.”
 „Evenimentele așteptate ne lovesc mai ușor; în fața necunoscutului, spaima este mai mare. Dar, din
ce cauză un anumit lucru este necunoscut pentru noi? Pentru că noi cuprindem natura cu ochii, nu
cu mintea și nu ne gândim la ce poate face ea, ci doar la ce a făcut. Și, cum cauza temerii noastre
este neștiința noastră, nu este oare de ajuns să știi ca să nu te mai temi?”
 „Exemplul bun se întoarce printr-un ocol la cel care-l dă, după cum exemplele rele cad asupra
autorilor; şi nicio compătimire nu există pentru aceia care suferă nedreptăţi, pe care, făcându-le, au
arătat că se pot întâmpla.”

F
  „Fără nicio îndoială, între prietenie şi dragoste există o asemănare. Am putea spune chiar că
dragostea este nebunia prieteniei.”
 „Fericit este numai cel ce nu se teme; între bănuieli, se trăieşte rău. Dacă cineva se ataşează prea
tare de bunurile aduse de soartă, apar motive nemăsurate de tulburare, ce nu pot fi stinse.”
 „Fidelitatea pe care o poţi cumpăra cu bani, poţi s-o pierzi tot cu bani.”
 „Fiecare este vulnerabil în special în locul în care este lovit. Deoarece din această cauză eşti atacat,
probabil fiindcă eşti vulnerabil. Când te vei fi apărat din toate părţile, vei fi lovit prin intermediul
lucrurilor care îţi fac cinste. Imaginează-ţi, aşadar, că ştii că nu poţi deveni de nepătruns.”
 „Fii îngăduitor, căci toţi avem nevoie de iertare.”
 „Fricile noastre sunt mult mai numeroase decât pericolele reale, suferim mai mult datorită
imaginaţiei, decât a realităţii.”
 „Fructifică-ţi fiecare minut! Aşa vei fi mai puţin un sclav al timpului şi mai mult un stăpân al
prezentului. Între o ezitare şi alta, viaţa merge grăbită mai departe...”

 „Greşeşti, crezând că numai pe mare limita dintre moarte şi viaţă este foarte redusă: în orice loc
intervalul este deopotrivă de îngust. Moartea nu se arată pretutindeni atât de aproape: ea este
pretutindeni atât de aproape.”

 „Indiferent cum îl numeşti – natură, destin, noroc – toate acestea au un singur nume: Dumnezeu.”
 „Iubeşte raţiunea! Dragostea pentru ea te va înarma contra celor mai aspre încercări.”

 „În felul acesta îşi va desfăşura înţeleptul virtutea: dacă-i va fi îngăduit, în bogăţie, dacă nu, în
sărăcie; dacă va putea, în patrie, dacă nu, în exil; dacă va putea, drept comandant, dacă nu, ca
soldat; dacă va putea, voinic, dacă nu, slab. Orice soartă va avea, el va face ceva memorabil.”
 „În timp ce adevărata viaţă fericită este o siguranţă fermă şi încredere nezdruncinată în ea, ei adună
pricini de nelinişte şi pe drumul plin de riscuri al vieţii ei nu numai că poartă poveri, dar le şi trag;
în felul acesta, ei se depărtează tot mai mult de realizarea celor dorite, şi, cu cât se străduiesc mai
tare, cu atât se înlănţuiesc mai mult şi sunt purtaţi înapoi. Iar ce se întâmplă cu cei care aleargă
într-un labirint e că însăşi iuţeala îi face să rătăcească şi mai tare.”
 „Începe acum să trăieşti şi numără fiecare zi ca o viaţă separată.”
 „Îndepărtează aprecierea oamenilor; ea este veşnic șovăitoare şi se împarte în două părţi contrare.”
 „Înlăuntrul nostru totul să fie deosebit; înfăţişarea noastră să fie ca a mulţimii.”
 „Între acestea, drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea
lepăda, prin judecată, acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată necesitatea, nu simţim că ne-au
fost luate.”
 „Între alte daruri mari pe care ni le-a făcut natura se numără şi acela de a fi scos din orice moft
rândul necesităţilor. Numai ceva inutil îngăduie alegerea: „Asta nu-mi convine, cealaltă e prea
puţin elegantă, asta nu-mi place cum arată”. Cel ce a creat universul şi ne-a dat legile vieţii s-a
îngrijit ca noi să supravieţuim, nu să trăim cu mofturi: tot ce ne trebuie pentru a trăi este gata şi la
îndemână; plătim însă cu multe chinuri şi suferinţe faptul de a ne satisface dorinţele. Să ne folosim,
deci de acest mare dar al naturii şi să ne gândim că meritul ei cel mai de seamă constă în faptul că
putem lua fără greutate tot ceea ce ne este necesar.”
 „Înţelepciunea este deschisă tuturor. Pentru dânsa toţi suntem nobili. Filosofia nu respinge pe
nimeni: ea străluceşte pentru toţi.”
 „Înţeleptul, atent şi apărat împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa atacului sărăciei, al jalei, al
infamiei, ori al durerii.”
 „Îţi petreci cea mai mare parte a vieţii făcând ce nu trebuie, iar o bună parte a ei, nefăcând nimic,
toată viaţa te-ai preocupat de cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit.”
L

 „La ce foloseşte liniştea unei regiuni întregi dacă pasiunile sunt zgomotoase?”
 „Loialitatea e bunul cel mai sfânt al inimii umane.”
 „Lucrurile mari trebuiesc judecate cu suflet mare.”
 „Lucrurile vătămătoare nu păstrează niciodată măsura.”
 „Lungă-i calea prin precepte, scurtă şi bună prin exemple.”

 „Mai adesea suferim din cauza părerii, decât din cauza realităţii.”
 „Moartea este pentru unii o pedeapsă, pentru alţii un dar şi pentru majoritate o favoare.”

 „Nicio robie nu-i mai ruşinoasă decât cea de bunăvoie.”

 „Niciodată cel desăvârşit şi care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte
posomorât întâmplările.”
 „Nimeni altul nu ştie să fie recunoscător ca înţeleptul.”
 „Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare.”
 „Nimeni nu greşeşte numai pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la
rândul său de la ei.”
 „Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată
cineva.”
 „Nimic nu este mai onorabil decât o inimă recunoscătoare.”
 „Nimic nu foloseşte atâta ca liniştea şi conversaţia (cât mai puţină cu alţii şi cât mai multă cu sine
însuşi).”
 „Nimic nu ne întăreşte mai mult împotriva morţii decât însuşi faptul că suntem muritori; nu există
altă apărare împotriva temerilor din afară decât faptul că nenumăratele primejdii se află chiar în
interiorul nostru.”
 „Nimic nu preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce am
primit-o.”
 „Nimic nu-ţi va ajuta atât de mult să fii moderat în toate lucrurile ca frecventa meditaţie asupra
scurtimii vieţii şi asupra nesiguranţei acesteia; în tot ce faci, gândeşte-te la moarte.”
 „Noi murim în fiecare zi, căci în fiecare zi se ia o parte a vieţii; chiar când creştem, viaţa
descreşte.”
 „Norocul este ceea ce se întâmplă când pregătirea întâlneşte prilejul.”
 „Norocul nu l-a făcut niciodată pe om înţelept.”
 „Nu căuta pricini de suferinţă şi nu spori nenorociri mici revoltându-te.”
 „Nu contează câte cărţi ai, ci dacă acestea sunt bune sau nu.”
 „Nu e vorba că avem prea puţin timp. Problema e că pierdem prea mult.”
 „Nu este avere care să ne delecteze dacă nu o împărţim cu alţii.”
 „Nu este nicio deosebire între a nu dori şi a avea.”
 „Nu este sigur în ce loc te aşteaptă moartea: de aceea aşteapt-o tu pe ea în orice loc.”
 „Nu există genii adevărate fără un strop de nebunie.”
 „Nu există nimic care să nu poată fi cucerit de o muncă perseverentă şi de o grijă încordată şi
atentă.”
 „Nu există viaţă fără prietenie.”
 „Nu există zile prea lungi pentru cine munceşte.”
 „Nu face din durerea altora bucuria ta.”
 „Nu îndrăznim, nu pentru că lucrurile sunt dificile; ci, pentru că nu îndrăznim, lucrurile sunt
dificile.”
 „Nu învăţăm pentru şcoală, ci pentru viaţă.”
 „Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu.”
 „Nu poţi scăpa de necesitate, dar o poţi birui!”
  „Nu se cuvine ca, după ce-ai avut parte de o binefacere, să nu-ţi arăţi recunoştinţa.”
 „Nu trebuie să ne revolte nimic din toate acestea. Am intrat într-o lume în care trebuie să trăim
după aceste legi.”
 „Nu-i nevoie de multă carte ca să formezi un suflet sănătos.”
 „Nu-i uşoară calea de la pământ la stele.”

 „O inimă mare, sigură pe ceea ce vrea, nu se răzbună; ea nu simte necazul ce i s-a adus.
 „O minte strălucită este o avere imensă.”
 „O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie pe de o parte să înveţi, pe de alta să
întăreşti prin practică ce ai învăţat.”
 „O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă, alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este
aceea datorită neglijenţei. Şi dacă vei voi să bagi de seamă, vei vedea că cea mai mare parte a vieţii
o pierdem făcând ce nu trebuie, o mare parte nefăcând nimic, întreaga viaţă făcând altceva...”
 „Odată ce fapta a fost săvârşită de om, ea îşi urmează destinul. Destinul nu poate să dea nimănui
nimic, dacă omul nu săvârşeşte ceva.”
 „Omul e supus greşelii.”
 „Omul este lucru sfânt pentru om.”
 „Omul este un animal înzestrat cu raţiune.”
 „Ori de câte ori vei vrea să ştii ce trebuie evitat sau ce trebuie căutat, să ai în vedere binele suprem
şi scopul întregii tale vieţi.”
 „Oricare ar fi durata timpului, ştiinţa întrebuinţării lui îl va face lung.”
 „Orice fel de trai ai alege, vei afla în el încântare, plictis sau plăcere. Condiţia este să socoteşti
nefericirea mai uşoară şi să nu ţi-o faci un chin. Suntem datori naturii recunoştinţă: ea a prevăzut
căror necazuri suntem hărăziţi din naştere şi ne pune la îndemână, spre uşurare, obişnuinţa. Niciun
om n-ar putea să ţină piept nefericirii, dacă ar simţi necontenit zguduirea ei, de la început. Dacă
priveşti întâmplările vieţii ca pe ceva obişnuit, forţa oricărei zguduiri va fi îndulcită. Omul pregătit
şi care se aşteaptă la lovituri, nu va găsi nimic cumplit în ele. Dimpotrivă, pe cei prea siguri pe
sine, care privesc numai spre fericire, soarta potrivnică îi va copleşi.”
 „Orice virtute se bazează pe măsură.”

 „Pe noi ne pot ajuta nu numai cei care sunt, dar şi cei care au fost.”
 „Pentru mulţi, faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci numai schimbarea lor.”
 „Pentru noi, e un argument al adevărului atunci când toţi au aceeaşi părere despre un lucru.”
 „Prefer să deranjez cu adevărul, decât să fac pe plac cu linguşiri.”
 „Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neîncrederea.”
 „Prietenii trebuie cultivaţi - şi nu să se creadă că ei există de la sine.”
 „Prima cauză pentru care cineva este nerecunoscător este că nu poate fi destul de recunoscător.”
 „Prostia noastră se poate vedea din faptul că credem că numai acele lucruri se cumpără, pentru care
dăm bani; iar lucrurile pentru care ne dăm pe noi înşine le numim gratuite.”
 „Puterea e îngemănată cu blândeţea; sălbăticia e un semn de slăbiciune.”
 „Puţini sunt aceia care îşi orânduiesc viaţa şi lucrurile după un plan; ceilalţi, la fel ca cei care
plutesc pe un fluviu, nu merg, ci sunt purtaţi... De aceea trebuie să stabilim ce voim şi să
perseverăm în aceasta.”

 „Repede ar cădea viaţa într-o inactivitate plină de toropeală, dacă ar trebui să se părăsească tot ce
prezintă dificultăţi.”

S
  „Să căutăm, prin urmare, ce este mai bine să facem, şi nu ceea ce găseşte încuviinţare în rândul
gloatei, cel mai rău interpret al adevărului.”
 „Să cultivăm cumpătarea, chiar dacă ne-ar fi ruşine că mulţumim cu puţin lucru cerinţele fireşti.”
 „Să exprimăm ceea ce simţim, să simţim ceea ce exprimăm; vorba să semene cu fapta.”
 „Să ne bucurăm fără a ne compara cu alţii. Când vezi câţi sunt înaintea ta, gândeşte-te câţi sunt în
urmă.”
 „Să se asculte şi partea adversă.”
 „Să tratezi inferiorul, aşa cum ai vrea să se poarte superiorul cu tine.”
 „Să vrei să fii vindecat este începutul vindecării.”
 „Sărac nu este cel ce are prea puţin, ci cel ce doreşte prea mult.”
 „Sfătuieşte-ţi prietenul în taină şi laudă-l în public.”
 „Simţurile nu pot judeca asupra binelui şi răului; ele nu ştiu ce e folositor şi ce este nefolositor. Nu
pot formula o judecată altfel decât aflându-se în prezenţa realităţilor materiale; nu prevăd viitorul,
nu îşi amintesc trecutul; nu ştiu ce înseamnă înlănțuirea faptelor. Scopul raţiunii este, aşadar, să
arbitreze între bine şi rău; ea pune puţin preţ pe factorii străini ori externi, iar pe cei ce nu sunt nici
buni, nici răi, îi consideră auxiliari şi lipsiţi de importanţă; pentru ea, orice bine este interior.”
 „Singurătatea este pentru spirit ceea ce hrana este pentru corp.”
 „Socoteşte fiecare zi o viaţă.”
 „Succesul nu este un fruct care cade singur din pomul vieţii în palma omului.”
 „Succesul, în mare parte, stă în voinţa de a învinge; să ne străduim, deci, şi să stăruim.”
 „Sufletul este unica valoare a omului, el îl face pe slujitor egal stăpânului său.”
 „Sufletul nostru are nevoie de unul complementar, de dragul căruia să aibă grijă de propria sa
esenţă.”
 „Sunt asemenea unei cărţi, ale cărei pagini sunt strânse una într-alta din nevoia de a fi citite;
mintea mea se cere răsfoită, iar adevărurile adunate în ea trebuie eliberate din când în când, gata de
a ieşi la iveală atunci când o cer împrejurările.”

 „Toată arta nu este decât o imitaţie a naturii.”

 „Toate cele din pricina cărora gemem, de care ne îngrozim, sunt tributuri ale vieţii.”
 „Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin, ci să asimilăm cele citite; altfel
vor intra în memorie, nu în minte.”
 „Tot ceea ce primeşte aprobarea raţiunii adevărate este solid şi veşnic, face ca spiritul să devină
puternic şi îl înalţă mereu la o sferă superioară: cele ce sunt preţuite fără convingere şi sunt
considerate bune de către mulţime îi fac să se umple de orgoliu numai pe oamenii care se complac
în deșertăciuni. Numai raţiunea este neschimbătoare şi fermă în judecată, pentru că ea nu este
sclava, ci stăpâna simţurilor.”
 „Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână.”
 „Trebuie să alegem un loc sănătos nu numai pentru corp, ci şi pentru moravurile noastre.”
 „Trebuie să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura variată.”
 „Trebuie să învăţăm cât timp trăim.”
 „Trebuie să ne gândim la toate şi să ne întărim sufletul împotriva celor ce s-ar putea întâmpla.”
 „Trebuie să trăim astfel, ca şi cum am trăi în văzul lumii; să gândim astfel, ca şi cum cineva ar
putea privi în adâncul cugetului nostru.”

 „Uitarea este cel mai bun remediu pentru injurii.”

 „Uitând de fragilitatea omenească să adun averi? Pentru ce să mă ostenesc? Iată, această zi e
ultima; să admitem că nu-i – e aproape de ultima!”
 „Un om este la fel de nefericit precum gândeşte că este.”
 „Un om tare, când e lovit, îşi sporeşte puterea.”
 „Unii bolnavi ar trebui felicitaţi deja numai pentru că ei au înţeles de ce sunt bolnavi.”
V

 „Vântul nu bate niciodată din direcţia justă pentru acei ce nu ştiu încotro să meargă.”
 „Vei şti ce fel de om este fiecare, când vei vedea cum laudă şi cum este lăudat.”
 „Viaţa copiilor să fie cumpătată, veşmintele lor simple.”
 „Viaţa e viaţă şi trebuie trăită aşa cum e ea, bună, rea, ţi s-a dat fără să o ceri şi ţi se va lua fără să
fii întrebat.”
 „Viaţa este lungă dacă este plină.”
 „Viaţa seamănă cu o poveste, ceea ce contează nu e lungimea ei, ci valoarea ei.”
 „Voi privi toate pământurile ca şi cum ar fi ale mele şi voi privi pământurile mele ca şi cum ar fi
ale tuturor.”
 „Voinţa nu se învaţă.”
 „Vorbirea adevărului este simplă.”

 „Zeul răzbunării îi urmăreşte pe cei îngâmfaţi.”

 „Zilele, una câte una, muşcă din floarea frumuseţii.”

Shakespeare, William

William Shakespeare

William Shakespeare (Regatul Unit, 1564 - 1616). Dramaturg, poet și actor englez, supranumit uneori
Bardul din Avon (sau pur și simplu Bardul), Shakespeare este considerat scriitorul cel mai important de
limbă engleză și unul dintre cei mai celebri în cadrul literaturii universale.

New Encyclopædia Britannica evidențiază faptul că «mulți îl consideră cel mai mare dramaturg al tuturor
timpurilor. Piesele sale [...] sunt reprezentate de mai multe ori și în mai multe țări decât cele ale oricărui
alt scriitor».

Operele lui Shakespeare au fost traduse în principalele limbi, iar piesele sale dramatice continuă să fie
reprezentate în toată lumea. În plus, multe citate și aforisme din operele sale au devenit fraze de uz
cotidian, atât în engleză cât și în alte limbi. În ceea ce privește influența sa asupra altor culturi,
Shakespeare a fost mereu o sursă abundentă de inspirație pentru scriitorii moderni și contemporani, dar nu
a ajuns să fie notat cu adevărat acest lucru decât în secolul al XIX-lea.

 „A cunoaşte bine pe cineva, ar fi a se cunoaşte pe sine.”

 „A jeli din cauza unui rău care a trecut şi s-a dus este drumul cel mai scurt pentru a atrage şi mai
mult rău.”
 „Află că eu, în acest răstimp de pace, încărcat cu zgomote şi muzici obositoare, nu găsesc altă
bucurie în a-mi petrece timpul decât aceea de a-mi spiona deformata umbră în lumina solară.”
 „Ai curaj! Şterge-ţi ochii! Adesea căderea e un prilej de a te ridica mai sus.”
 „Am socotit totdeauna virtutea şi ştiinţa drept daruri mai mari decât nobleţea şi bogăţia.”

 „Cadourile mari nu compensează dragostea mică.”

 „Când sufletul tău e pregătit, toate în jurul tău sunt pregătite.”
 „Ce capodoperă e omul! Câtă nobleţe în raţiune! Ce infinit în facultăţi! Cât de expresiv şi de
admirabil în formă şi mişcare! Cât de asemănător unui înger în acţiune! Cât de asemenea unui zeu
în concepţie! Frumuseţea lumii! Modelul desăvârşit al fiinţelor!”
 „Ce repede începe să se agite natura omenească, atunci când o preocupă aurul.”
 „Ceea ce vrem să facem, s-o facem atunci când vrem; pentru că acest «vrem» se schimbă şi are
scăderi şi amânări.”
 „Cel mai bun crainic al bucuriei este tăcerea. Aş fi prea puţin fericit dacă aş putea spune cât de
fericit sunt.”
 „Concizia este sufletul isteţimii.”
 „Conversaţia trebuie să fie plăcută fără grosolănie, isteaţă fără afectare, liberă fără indecenţă,
spirituală fără dispreţ faţă de alţii, nouă fără falsitate.”
 „Cu înţelepciunea ta, nu cu mânie să judeci!”
 „Cumpăneşte-n gând cuvântul şi în faptă gândul.”

 „Dac-ai cinsti pe fiecare după merit, cine ar mai scăpa de bici?”

 „Dacă nu-ți amintești cea mai mică nebunie în care dragostea te-a făcut să cazi, nu ai iubit.”
 „Dar pe pământ e mult mai fericit un trandafir ce-şi dăruie mireasma decât cel ce-n sihastră
bucurie trăieşte, creşte, şi-apoi se usucă vegheat de feciorelnicii săi spini.”
 „Destinul nostru nu este scris în stele, ci în noi înşine.”
 „Diavolul foloseşte şi Scriptura când vrea să-şi atingă scopul.”
 „Dragostea consolează precum strălucirea soarelui după ploaie.”
 „Dragostea este oarbă şi iubiţii nu pot să vadă nebuniile mici pe care le fac.”

 „Eretic este cel care porneşte focul, nu cea care arde pe rug.”
 „Este mai bine să fii regele tăcerii tale decât sclavul cuvintelor tale.”

 „Fără îndoială că cel care ne-a creat cu o judecată atât de mare, privind înainte şi în urmă, nu ne-a
dat această capacitate şi raţiune divină pentru a mucegăi în noi.”

 „Iubesc puţin cei ce-şi divulgă iubirea lor altora...”

  „Iubirea este un fum făcut din arborii suspinelor. Purificată, e un foc în ochii celor ce se iubesc.
Tulburată, este o mare hrănită cu lacrimile celor ce se îndrăgesc. Şi încă ce mai e? E nebunia cea
mai înţeleaptă, fierea ce înăbuşă, dulceaţa ce ne mântuie.”
 „Iubiţi-i pe toţi, aveţi încredere doar în câţiva şi nu faceţi rău nimănui.”

 „Îndoielile noastre ne trădează şi ne fac să pierdem toate lucrurile bune de care am putea avea
parte.”
 „Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte.”
 „Înțeleptul nu se așează pentru a se plânge, ci își începe bucuros treaba de a repara răul făcut.”

 „Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii-s actori.”

 „Mergi înăuntrul tău; bate la uşa de-acolo şi cere-i inimii să-ţi spună ce ştie...”
 „Mişeii mor de mai multe ori, înaintea morţii lor.”
 „Munca pe care o îndeplinim cu plăcere ne vindecă de truda ei.”

 „Neplăcută e muzica frumoasă când măsura şi acordul lipsesc.”

 „Nimic nu-i mai bun ori mai rău în sine, totul depinde de gândirea noastră.”
 „Noi când ne naştem plângem că intrăm pe această mare scenă de bufoni!”
 „Nu iubesc cei ce nu-şi arată iubirea.”
 „Nu vă fie teamă de măreție; unii se nasc măreți, alții ating măreția, unora măreția le este impusă și
altora măreția nu li se potrivește.”
 „Nu-i milă, ci crimă să ierţi pe ucigaşi.”

 „Oalele goale sună cel mai tare.”

 „Oamenii care vorbesc puţin sunt cei mai buni.”
 „Omul şi muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că – prin munţii săi – pământul încearcă să se
ridice la cer, pe când – prin oameni – cerul coboară pe pământ.”
 „Orice sclav are în mână arma de-a zdrobi robia.”

 „Poveţe ia, dar judecă tu însuţi.”

 „Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea.”

 „Să ne temem de gândurile noastre, ca nu cumva să ne trădeze.”

 „Să nu ai niciodată încredere în acela care şi-a încălcat o dată cuvântul.”
 „Să preţuim şi la vrăjmaşi virtutea.”
 „Sunt slabi cei cruţaţi de suferinţă.”
 „Suntem făcuţi din acelaşi material din care sunt ţesute visurile.”

Ș
  „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

 „Tot ce-i cinstit se spune cât mai simplu.”

 „Trupurile noastre sunt grădinile noastre, dorinţele noastre sunt adevăraţii grădinari.”

 „Un înţelept nu plânge o pacoste prezentă, ci prezentul îl foloseşte spre a nu mai plânge.”
 „Un om cu capul pe umeri dispreţuieşte un dar, oricât de bogat, când vine de la cineva de rea-
credinţă.”
 „Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti, înţelege ce ai fost, acceptă ce ai devenit şi,
cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare.”

Socrate

Socrate

Socrate din Atena (470 - 399 î. C.). Filosof clasic atenian, considerat drept unul dintre cei mai iluștri, atât
în filosofia occidentală cât și în cea universală. A fost profesor al lui Platon, care l-a avut discipol pe
Aristotel, aceștia trei fiind reprezentanți fundamentali ai filosofiei din Grecia Antică.

Încă de tânăr, a atras atenția celor care îl înconjurau prin agerimea raționamentelor și ușurința exprimării
sale, precum și prin ironia fină cu care condimenta cenaclurile sale cu tinerii cetățeni aristocrați ai Atenei.
L-a avut drept profesor pe filosoful Archelau, care l-a introdus în cugetările despre fizică și morală.

Nonconformismul său l-a impulsionat să se opună ignoranței populare și cunoașterii celor care își spuneau
înțelepți, deși el însuși nu se considera un înțelept. Chiar în condițiile în care unul dintre cei mai buni
prieteni ai săi, Cherefon, a întrebat Oracolul din Delfi dacă era cineva mai înțelept decât Socrate, iar
Pitonisa i-a răspuns că nu era niciun grec mai înțelept decât acesta (Apologia 21). Auzind cele întâmplate,
Socrate s-a îndoit de Oracol, și a început să caute pe cineva mai înțelept decât el printre personajele cele
mai renumite ale timpului său, dar și-a dat seama că în realitate ei credeau că știu mai mult decât știau de
fapt. Filosofi, poeți și artiști, toți credeau că dețin o mare înțelepciune, în schimb, Socrate era conștient
atât de ignoranța care îl înconjura cât și de cea personală. Acest lucru l-a condus spre a încerca să facă
oamenii să gândească și să-i facă să vadă cunoașterea reală pe care o aveau despre lucruri. Asumând o
poziție de ignoranță, interoga oamenii pentru ca apoi să pună în evidență incongruența afirmațiilor lor;
aceasta a fost denumită «ironie socratică», care este exprimată prin celebra sa frază «Știu doar că nu știu
nimic» (Ἓν οἶδα ὅτι οὐδὲν οἶδα). Cel mai mare merit al său a fost să creeze maieutica, metodă inductivă
care îi permitea să-i ducă pe elevii săi la rezolvarea problemelor pe care și le puneau, prin intermediul
întrebărilor iscusite a căror logică ilumina înțelegerea. El considera că stăpânirea de sine și cunoașterea
puteau permite restaurarea relației dintre ființa umană și natură.
Înțelepciunea lui Socrate nu consta în simpla acumulare de cunoștințe, ci în a revizui cunoștințele deținute
și de acolo a construi cunoștințe mai solide.

Acest lucru îl transformă într-una din figurile cele mai extraordinare și decisive din toată istoria; reprezintă
reacția împotriva relativismului și subiectivismului sofist, și este un exemplu al unității între teorie și
comportament, între gândire și acțiune. În același timp, a fost în stare să ducă acea unitate în planul
cunoașterii, susținând că virtutea este cunoaștere și viciul ignoranță.

Puterea oratoriei sale și abilitatea sa în exprimarea publică erau punctele sale forte pentru a obține atenția
persoanelor.

Socrate nu a scris nicio operă, deoarece credea că fiecare trebuie să-și dezvolte propriile idei. Cunoaștem
în parte ideile sale prin mărturiile discipolilor săi: Platon, Xenofon, Aristip și Antistene, în special. Aceste
mărturii nu sunt convergente, drept pentru care nu este ușor să cunoaștem care a fost adevărata gândire a
lui Socrate.

 „Adevărata înţelepciune înseamnă să-ţi recunoşti propria ignoranţă.”

 „Apropierea dintre oameni, prietenia, dreapta măsură, chibzuinţa şi dreptatea, iată ce leagă
împreună cerul, pământul, pe zei şi pe oameni.”

 „Care dintre noi se îndreaptă spre un bine mai mare?”

 „Cât despre căsătorie sau celibat, lasă un bărbat să aleagă ce cale îşi doreşte, pentru că în ambele
cazuri el se va căi.”
 „Cea mai bună mâncare e foamea.”
 „Cel mai mare dintre toate misterele este foamea.”
 „Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.”
 „Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, dispreţuiesc autoritatea şi dovedesc lipsă de
respect faţă de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Îşi
contrazic părinţii, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, şi sunt tirani cu
profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei înșişi. Nu au pic de respect pentru
părinţi sau persoane în vârstă. Vorbesc ca şi cum ei înșişi ar şti totul şi ceea ce noi considerăm
înţelepciune este lipsit de relevanţă pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie şi
nefeminine în limbaj, comportament şi îmbrăcăminte.”
 „Cu cât ai nevoie de mai puţin, cu atât te apropii mai mult de zei.”

 „Dacă ar fi să mi se îndeplinească o unică dorinţă, aş cere să fiu mai înţelept.”

 „Dă-mi frumuseţe în suflet; fie ca omul să devină unul pe dinăuntru şi pe dinafară.”
 „De abia după ce am cunoscut prea mult, ne dăm seama cât de puţin cunoaştem.”
 „După ce se recunoaşte un bine? După aceea că respectă în chip desăvârşit natura.”
 „După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de
furtună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire.”

 „Educaţia este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas.”

 „Este mai grav să comiți o nedreptate decât să o suferi, deoarece cine o comite devine nedrept și
cine o suferă nu.”
  „Este neapărat necesar ca omul chibzuit - fiind cum l-am arătat: drept, curajos, evlavios - să fie şi
cu desăvârşire bun. Fiind astfel, orice face este bine şi sănătos, frumos.”
 „Eu sunt un cetățean, nu al Atenei sau Greciei, ci al lumii.”
 „Există doar un bine: cunoașterea. Există doar un rău: ignoranța.”

 „Frumusețea este o tiranie de scurtă durată.”

 „Ignoranţa este originea tuturor relelor.”

 „Invidia este ulcerul sufletului.”

 „În fiecare om sălășluiește un soare, totul e să-l lăsăm să ardă.”

 „În nicio împrejurare nu este bine şi nici cinstit a săvârşi nedreptatea... Prin urmare, nici când
cineva a îndurat o nedreptate, nu trebuie s-o întoarcă.”
 „Înainte de a spune ceva, asigură-te că ceea ce vei spune este adevărat, bun și util.”
 „Întăriţi trupul vostru prin muncă şi mintea voastră prin studii.”
 „Înţelepciunea începe cu definirea termenilor.”

 „Niciodată să nu vorbeşti incorect; nu numai că insulţi gramatica, dar faci să sufere şi sufletele.”
 „Nu a trăi e de mare preţ, ci a trăi cinstit.”
 „Nu lăsa să crească iarba în drumul prieteniei.”
 „Nu pot învăţa pe nimeni nimic. Pot doar să-i fac să gândească.”
 „Nu poţi vindeca trupul, fără să vindeci sufletul.”

 „O viaţă frumoasă şi utilă este aceea în care gândirea şi acţiunea se susţin neîncetat una pe
cealaltă.”

 „Regi sau guvernanți nu sunt cei care poartă sceptrul, ci cei care știu să poruncească.”

 „Sfatul meu este să te căsătorești. Dacă vei avea o soție bună vei fi fericit, dacă nu, vei deveni
filosof.”
 „Suprema înţelepciune este a distinge binele de rău.”

 „Şi ce reputaţie este mai ruşinoasă decât să treci în ochii lumii drept un om care îşi pune averea
mai presus decât prietenii!”
 „Ştiu că nu ştiu nimic; şi nici măcar asta nu ştiu.”
 „Ştiu că nu ştiu nimic, dar ştiu că pot şti mai mult decât ştiu.”

T
  „Trebuie să mănânci ca să trăieşti şi nu să trăieşti ca să mănânci.”

 „Viaţa necercetată nu merită trăită.”

 „Virtutea constă în a nu depăşi măsura cu nimic.”
 „Vom câştiga prietenia unui om, cultivând în noi însuşirile pe care le preţuim la el.”
 „Vorbește pentru a te cunoaște.”

Thales din Milet

Thales din Milet (624 î. Cr. – 546 î. Cr.) este considerat de către tradiţia istoriografică occidentală drept
fondatorul cercetării filosofico-ştiinţifice asupra cosmosului (ca și întreg, dar şi în aspectele particulare ale
acestuia). S-a distins prin furnizarea primelor explicaţii științifice consemnate cu privire la fenomene
naturale, explicații care nu făceau referire la entităţi divine, ci se bazau pe observaţii şi inferențe ce puteau
fi constatate şi dezbătute. Este apreciat, astfel, ca fiind primul mare iniţiator al cercetării ştiinţifice în
Grecia (în discipline precum matematica şi astronomia) şi primul filosof din istoria filosofiei occidentale.

Născut în prosperul oraş Milet, în Grecia Ionică din Asia Mică, în perioada deceniului 620 î. Chr., Thales
a fost unul dintre cei șapte Înţelepţi ai Greciei, recunoscuţi pentru inteligența lor practică și pentru
intervenţiile lor politice. Însă Tales s-a evidenţiat în fața celorlalți prin abilităţile şi cunoştinţele sale
teoretice. A studiat şi a realizat contribuţii importante în materii precum matematica, astronomia,
geografia, fizica, metafizica şi ingineria, pe lângă consilierea cu succes, în diverse ocazii, cu privire la
decizii politice importante.

A fost primul occidental – despre care se știe – care a încercat să cunoască realitatea lumii prin
intermediul explicaţiilor raţionale, şi nu fantastice sau mistice, cum se obişnuia până atunci în Grecia
Antică (de exemplu prin intermediul miturilor). Prin urmare, Thales este cu adevărat o personalitate
importantă pentru istoria filosofiei occidentale. A fost iniţiatorul acesteia şi, prin ea, a lăsat o moştenire de
căutare şi iubire a înţelepciunii, care va continua imediat cu Anaximandru şi Anaximene, şi care va ajunge
la splendoarea sa, în Grecia Antică (cu mai mult de un secol mai târziu) prin Socrate, Platon şi Aristotel –
trei filosofi care s-au transformat în stâlpii gândirii pe care astăzi o cunoaştem sub numele de filosofie
occidentală.

„Apa este elementul şi originea tuturor lucrurilor.”

„Bunăvoinţa pe care o vei fi arătat părinţilor, pe aceea o vei primi tu însuţi din partea copiilor, la anii
bătrâneţii.”

„Câştigă-ţi frumuseţea nu numai în înfăţişare, ci şi în felul de viaţă.”

„Cel mai dificil lucru este să te cunoşti pe tine însuţi; cel mai ușor este să vorbeşti despre ceilalţi.”

„Cum am putea trăi cel mai bine şi cel mai virtuos? Dacă n-am săvârşi noi înşine ceea ce reproşăm altora.”

„Fericirea corpului se bazează pe sănătate; cea a înţelegerii, pe cunoaştere.”

„Înţeleptul totdeauna este bogat, dar rareori bogatul este înţelept.”

„Lipsa de stăpânire este vătămătoare.”

„Multe cuvinte nu reprezintă dovada unei minţi chibzuite.”

„Plăcerea supremă înseamnă atingerea aspiraţiilor.”

„Totul are viaţă si totul este plin de zei.”

„Trecutul este sigur, viitorul este neclar.”