Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Nevertebratele (lat. Invertebrata) sunt animale caracterizate prin lipsa unei coloane vertebrale
și a unui endoschelet osos. Unele nevertebrate au un exoschelet, iar altele au corpul moale,
fără schelet. Reprezentanți ai acestei încrengături există în toate mediile de trai, în special cel
acvatic și subteran. Nu posedă o autoreglare termică.
Nevertebratele reprezintă circa 95% din speciile regnului animal. Peste 96% din toate speciile
de animale de pe pământ sunt nevertebrate! Nevertebrate sunt animale fără coloană vertebrală
sau fără schelet osos. Variază ca mărime de la acarienii microscopici până la calamari uriași.
Printre nevertebrate se regăsește cel mai toxic animal de pe Pământ, meduza cutie, având
tentacule de peste 4 m lungime, dar și cel mai longeviv, scoica Quahog, cel mai bătrân
specimen a fost estimat la 500 de ani. La Zoo București puteți admira de la scorpionul
imperial, una dintre cele mai mari specii de scorpioni din lume, până la corali.
Animalele vertebrate sunt cele care au coloana vertebrala, cutie craniana, organe de simt
specializate, precum si sisteme biologice bine organizate. Din aceasta categoria face parte si
clasa mamifere. Mamiferele, in care se incadreaza si oamenii, sunt cele mai dezvoltate
vertebrate; ele sunt animale homeoterme si dau nastere la pui vii.
Animalele nevertebrate se caracterizeaza prin lipsa coloanei vertebrale si a unui endoschelet
osos. Unele poseda exoschelet, iar altele au corpul moale, fara schelet. Reprezentanti ai
acestei increngaturi exista in toate mediile de trai, in special in cel acvatic si subteran;
nevertebratele nu au o autoreglare termica.
Un număr de opt specii de nevertebrate din fauna României incluse în Anexele II, IV și V ale
Directivei Habitate aparțin Încrengăturii Mollusca. Acestea includ șapte gasteropode, dintre
care două acvatice și cinci terestre, precum și o specie aparținând clasei Bivalvia. Mediul
diferit de viață al acestora, dar și diferențele în ecologia și/sau dimensiunea speciilor, au
impus elaborarea unor metode de lucru speci pentru specie în parte. Acestea au fost elaborate
pe baza literaturii de specialitate și ținând seama de experiența specialiștilor în domeniu.
Rămâne de asemenea la latitudinea specialistului să selecteze, în funcție de situația particulară
din teren, pentru fiecare specie, cea mai potrivită metodă dintre cele descrise în continuare