POVESTIRI ÎNTRETĂIATE

ISTORIA ÎN CHEIE MINORĂ

Coordonator
OVIDIU CRISTEA
 Editor: Ovidiu Cristea
Tehnoredactare: Editura Cetatea de Scaun
Coperta: Dan Mărgărit
Pe coperta I: Turnul Babel (ulei pe pânză de Pieter Brueghel cel Bătrân)
(sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Pieter_Bruegel_the_Elder_-
_The_Tower_of_Babel_(Vienna)_-_Google_Art_Project_-_edited.jpg)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Povestiri întretăiate : istoria în cheie minoră / coord.: Ovidiu
Cristea. –
Târgovişte : Cetatea de Scaun, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-537-365-5

I. Cristea, Ovidiu (coord.)

94(498.4)

Toate drepturile de reproducere, integral sau parțial, prin orice mijloace, inclusiv
stocarea neautorizată în sisteme de căutare sunt rezervate. Reproducerea se poate
face doar cu acordul scris al editurii, cu excepția unor scurte pasaje care pot constitui
obiectul recenziilor și prezentărilor.

ISBN 978-606-537-365-5
Copyright Editura Cetatea de Scaun, 2016
www.cetateadescaun.ro, editura@cetateadescaun.ro
 Povestiri întretăiate. Istoria în cheie minoră

Povestirea a XII-a

„Sunt așa cum sunt pentru că am ales să duc o viață plină de bani, de
femei și de lucruri frumoase. Toate costisitoare…. Pentru a le avea trebuie
să fur. Dar contrar unora, care au ales politica de a se îmbogăți pe seama
mulțimii și de a strânge averea în bănci elvețiene, eu cheltuiesc rapid tot
ce fur. Fac să circule banii și există o grămadă de oameni care trăiesc din
cheltuiala mea în urma unui furt. Robin Hood, Dick Turpin, Dominique
Cartouche, Stenka Razin au fost briganzi celebri. Unicul lor defect a fost
că au dorit să dăruiască câștigul celor săraci și astăzi se vorbește despre ei
cu simpatie. Ei bine eu nu dau doi bani pe simpatie și pe politică !” Tirada
lui Rasputin din banda desenată a lui Hugo Pratt, Corto Maltese în Siberia
este o excelentă introducere pentru grupajul care urmează. Milia (Melia)
Popović, Șaban reis și Marko Štukanović nu s-au bucurat de notorietatea
celor menționați anterior, dar au lăsat urme deloc neglijabile în
documentele epocii în care au trăit. Milia Popović este un caz excelent
pentru a ilustra cât de diferită a putut fi politica venețiană în teritoriile
stăpânite în Balcani și cât de riscant este pentru istorici de a lua ad
litteram prevederile unor instrucțiuni remise de o autoritate reprezen-
tanților săi într-un teritoriu. Cazul Milia Popović este instructiv și pentru
că este un foarte bun indicator al relațiilor otomano-venețiene pe timp de
pace; împărțite adeseori superficial în perioade pașnice și perioade de
conflict, raporturile dintre cele două puteri ne apar drept extrem de
complicate, incidente de genul celor analizate de Dana-Silvia Caciur
putând foarte ușor degenera și provoca un conflict. Vom vedea în ce
măsură faptele lui Milia Popović au fost sau nu departe un astfel de
deznodământ.
 Povestiri întretăiate. Istoria în cheie minoră (pp. 295-314)

SOLUȚIILE OFICIALILOR VENEȚIENI

DIN DALMAȚIA LA PRACTICILE CRIMINALE
ALE MORLACILOR ÎN DECURSUL SECOLULUI
AL XVI-LEA.
CAZUL: MILIA POPOVICH/ MELIA POPOVIĆ

Dana Caciur

S tudiul de față1 își îndreaptă atenția către latura criminală a stilului

de viață morlac din regiunea de graniță a Dalmației în decursul
secolului al XVI-lea. Accentul va cădea asupra statutului morlacilor de
subiect de dispută între autoritățile regionale ale celor două state
învecinate: Imperiul Otoman și Republica Venețiană. Cu acest scop în
minte, menționez că termenul de „morlac” va fi folosit așa cum apare el
în sursele venețiene lăsând deoparte aspectele de natură etnică, fapt
necesar dacă acceptăm că acest nume poate reprezenta un amestec de
vlahi, croați, sârbi, bosniaci, etc. Mai mult, potrivit documentelor rămase
de la oficialii venețieni însărcinați cu administrarea Dalmației încă din
1409 (cucerirea Zarei/ Zadar-ului) morlacul este cel care vine de dincolo
de o graniță fluctuantă, nu are o situație socială bună (fiind mai degrabă
sărac), practică creșterea animalelor, comerțul cu caravanele sau este
implicat în activități militare plătite. Dacă însă, nici una dintre aceste
trăsături nu i se aplică și nu este recunoscut ca fiind ușcoc, atunci
morlacul poate fi cel mai temut hoț, răpitor (de oameni) sau criminal.
Atunci când se vorbește despre morlaci ca răufăcători, și nu doare
despre ei, trebuie să avem în vedere că, în Dalmația în decursul secolului
al XVI-lea, se produce aproape în permanență o înnoire a populației din
regiunea de frontieră. Aici, ofensiva otomană și stabilirea unei granițe
comune în continuă schimbare influențează constant amestecul de
populație identificat cu numele de morlac precum și implicațiile sociale
ale prezenței lor. Diferența făcută de sintagmele „Morlacii supușii noștri”
și „sudditi del Signor Turco” este principala distincție care se poate face
1
Studiul are la bază comunicarea Venetian officials from Dalmatia dealing with the
Morlach malefactors during the 16th century. The case study of Milia Popovich
susținută în cadrul Congresului Internațional „Venezia e l”Europa Orientale tra il
tardo Medioevo e l”Età moderna”, Veneția, 19 – 20 aprilie 2016
296 | Dana Caciur

între grupurile de morlaci. Așadar, prezența morlacilor este resimțită

îndeajuns de puternic în economia locală, în agricultură, în sistemul
defensiv, în demografie și în dezvoltarea regiunii, în majoritatea
situațiilor fiind vorba despre daunele pe care le fac și provocările
administrative pe care le lansează. Această prezență permanentă tinde să
dea dreptate lui Marino Cavalli, fost bail la Constantinopol, care în
raportul său din 1560, sugera Serenissimei să renunțe la intențiile de a-i
așeza pe morlaci în Dalmația, nici în calitate de coloniști și nici în cea de
arendași de pământuri. Fostul bailo prefera să știe pământurile
necultivate și sălbatice decât locuite de supuși turci, fapt ce ar fi dus la
pierderea a numeroase terenuri și la consecințe mult mai costisitoare
decât ar fi fost de dorit2. Opinia lui Marino Cavalli pare să surprindă
realitatea de la mijlocul secolului într-un mod destul de descurajant, mai
ales, că în acea perioadă, cele mai multe dintre documente vorbesc
despre prezența morlacilor ca despre ceva ce trebuie rezolvat. Din
fericire, abilitatea oficialilor venețieni (de la centru sau din regiune) a
reușit să transforme „chestiunea morlacă” în avantaj pentru politica
regională și să păstreze controlul orașelor port din Dalmația, sau cel
puțin să-i includă pe morlaci în jocurile diplomatice specifice zonei de
frontieră.
În răstimpul perioadei de pace dintre anii 1540 și 1570, chestiunii
morlace i s-au găsit diverse soluții mulțumită conților și căpitanilor,
guvernatorilor generali și chiar Senatului Venețian și bailului din
Constantinopol. Aceste soluții corespund fiecăreia dintre tipul de daune
produse de morlaci evidențiind o serie de aspecte interesante și utile ale
vieții sociale de pe granița dalmată. Până în acest moment, cercetarea
noastră a permis indentificarea a cinci tipuri de „răutăți” făcute de
morlaci, daune care au solicitat abilitatea administrației locale în
rezolvarea lor. Dat fiind faptul că studiul de față își propune să abordeze
problema acțiunilor de tip criminal, de scurtă durată și de violență
directă vom prezenta doar succint aceste cinci tipuri de fărădelegi
morlace și soluțiile găsite, rămânându-ne să detaliem și să analizăm

2
Relazione dell’ impero Ottomano di Marino Cavalli stato bailo a Costantinopoli nel
1560, în (v. Rel. degli Amb. Veneti di Eug Alberi ser III, vol I), Monumenta
Spectantia vol. 1525 – 1571, p. 289: In Dalmazia liberiamoci dai Morlacchi, si per
coloni come allittaiuoli, e siano li paesi piú presto inculti, e selvatici, che abitati da
sudditi turcheschi; perche li territori nostri infine si perderano, o si terranno con tali
mangerie, che li pagheremo piu cari che non vagliono.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 297

dificultatea cu care oficialii venețieni au reușit să facă față crimelor,

răpirilor și furturilor de bunuri și animale în care principalii actori au fost
morlaci.

Daune produse de păstorii morlaci

Un prim tip de daune produse de morlaci in teritoriul venețian din
Dalmația este reprezentat de consecințele vechilor lor practici pastorale.
Transhumanța turmelor morlacilor, care are loc între octombrie și aprilie
când în munții înalți este prea frig pentru oi, afectează anual activitatea
agricolă, aceștia păscându-și turmele în pășunile localnicilor, în semănături
și în vii determinându-i pe retorii venețieni să găsească soluții. Acest tip de
daune nu constituie ceva nou (Veneția s-a confruntat cu această problemă
chiar dinainte de a-și instaura administrația în Dalmația), iar intensitatea
lor nu este chiar atât de ridicată, spre deosebire de altele, motiv pentru
care autoritățile venețiene nu au căutat o soluție definitivă. De aceea,
oficialii venețieni aleg să închirieze o parte din pășunile publice morlacilor,
să le permită să își hrănească turmele atâta timp cât stau departe de oraș și
să păzească granița de atacurile ușcocilor și de raidurile otomane. Această
modalitate de rezolvare a problemei poate fi justificată prin cel puțin un
document de tipul celui emis în 23 ianuarie 15503, în care Senatul venețian
răspunde la cererile ambasadorilor orașului Trogir și în care morlacii sunt
menționați ca străini ce produc daune în teritoriul Republicii. Conform
acestei scrisori, Francesco Lucio și Domenigo de Andreis alături de Consiliul
general al nobililor din Trogir, deciseseră în prezența contelui și
căpitanului Nicolo Arimando să trimită la Veneția doi ambasadori, pe Zuan
Nicolo Andreis și Piero Claudio, pentru a informa despre chestiunile
discutate în consiliu și despre soluțiile recomandate rezolvării unor
probleme de interes public. Printre problemele expuse în fața Dogelui și a
miniștrilor din Consiliul celor 10 (Capi dei Conseglio dei X) se numără și un
capitol referitor la păstoritul morlacilor. Astfel la punctul șase4 ambasadorii
solicită intervenția în stoparea incursiunilor morlacilor în teritoriile
localităților Mezlina și Drage. În acele locuri morlacii coborau din munți cu
animalele lor și făceau nu puține daune în semănăturile și pășunile ce
aparțineau camerei fiscale din Trogir și anumitor patroni din oraș5.

3
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 8, pp. 413 - 422
4
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 8, pp. 415r
5
Ibidem; tornando li Murlachi dalle montagne soleno con li animali descender de
qua da Mezlina et Trage et far non piciol danne nelle seminason mi levi di questa
298 | Dana Caciur

Dorința exprimată era ca Senatul să ceară contelui de Trogir să nu mai

permită morlacilor să staționeze și să se folosească de pășunile și terenurile
ce aparțin satelor Mezlina și Draghe. Răspunsul Senatului6 completează
perspectiva evenimentelor cu un nou aspect: morlacii nu se făceau vinovați
în totalitate de prejudicierea terenurilor publice și particulare, întrucât ei
se puteau folosi de terenurile Republicii atâta timp cât erau îndepărtate de
oraș și se achitau de obligația de a păzi teritoriul de incursiunile
martoloșilor7. Partea de vină a morlacilor venea din încălcarea promisiunii
de a sta cât mai departe de oraș și de pătrunderea prea adâncă în teritoriu
cu acceptul tacit al autorităților (essi Morlachi indiscretamente usanno
questa commodita vengono piu e dentro di ditti confini). Astfel, Senatul
considera necesar ca retorul din Trogir (contele și căpitanul) să trimită
trupe (stratioți) pentru a le reaminti morlacilor că nu au voie să intre cu
animalele în pășunile rezervate pentru animalele orașului și să rămână în
zona de graniță folosindu-se de pășunile îndepărtate de granițele și de
terenurile localităților.
Pe de altă parte oficialii venețieni au găsit și o soluție edilitară și
militară la chestiunea problematică a păstoritului morlac. Acest aspect
poate fi exemplificat prin justificările folosite pentru refacerea castelului
(fortului) din Dastria (Daslina). Numeroasele plângeri înaintate
Senatului venețian cu privire la incursiunile turmelor morlace în
teritoriul Sibenico-lui (Šibenik) a determinat Senatul venețian să permită
contelui și căpitanului din orașul dalmat (printr-o scrisoare din 30

camera phiscal et di particolar persone et pascolar l’herbe che e total ruina delli
poveri di questa citta et territorio
6
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 8, pp. 421v.
7
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 8, pp. 421v: essi Murlachi essendo come
guardie del suo territorio et che li perservavano dalle depredationi del Martolossi
habbia permesso che depasceno li soui annimali su questo territorio ma molto
luntan dalla citta. Martolossi sau martoloșii sunt parte componentă a trupelor
mobile otomane, ei fiind recompensați atât prin salariu cât și prin bunurile
procurate în incursiunile de jaf făcute în teritoriile care se învecinează, în Balcani, cu
Imperiul Otoman. Această denumire dată trupelor deschizătoare ofensivei otomane
este o moștenire a noțiunii grecești armatolos (persoană armata) folosită pentru a
desemna trupele polițienești bizantine. Termenul este mai rar folosit pentru a
desemna un grup etnic, trupele de martolosi fiind alcătuite din persoane cu diverse
origini etnice. Pentru mai multe informații vezi: Encyclopedia of the Ottoman
Empire, eds. Ágoston, Gábor, Masters, Bruce, (New York: Facts on File, 2009), p. 353;
Mark L Stein,., Guarding the Frontier. Ottoman Border Forts and Garrisons in Europe,
(London: I.B.Tauris, 2007), p. 89, ș.a.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 299

ianuarie 15558) să construiescă și să repare edificiul unde își va avea sediu

compania de stratioți trimisă să protejeze așezarea numită Dastria
(Daslina?). Instalarea companiei în acest loc era necesară pentru a
împiedica daunele și incursiunile care pot fi făcute de morlaci și de alții9.
Cheltuielile erau acoperite din banii pe care îi va primi retorul din
Sibenico (Šibenik) de la Veneția. Din data de 24 ianuarie 155510 datează
un raport întocmit de contele și căpitanul de Sibenico (Šibenik), Filippo
Bragadin, și prezentat în fața Colegiului din Veneția. Printre diversele
chestiuni pe care le expunea conducerii s-a numărat și problema
incursiunilor morlace în terenurile ce țineau de castelul Daslina. Conform
acestui raport, țăranii care locuiau lângă râu, înspre castelul Daslina,
sufereau mari daune din cauza morlacilor care își pășteau turmele în
semănăturile și viile lor. Țăranii nu erau singurii care se plângeau de
relele făcute de morlaci, aceștia fiind un motiv de nemulțumire și pentru
retori, de aceea contele considera necesară numirea unei gărzi cu cel
puțin 10 cai în zona respectivă. Totodată, o astfel de gardă era necesară și
pentru protejarea graniței, pentru că teritoriul unde morlacii produceau
daune cu turmele lor era aproape de Velino, castel aflat de puțin timp în
stăpânirea turcă. Interesantă este analogia pe care o face contele referitor
la motivele incursiunilor morlace. El susținea că pentru morlaci era ceva
normal să își pască turmele în acele locuri întrucât o făceau deja de mult
timp. Contele însă nu era de acord cu acest argument invocând exemplul
celor treizeci și trei de sate din teritoriul Šibenik-ului uzurpate de morlaci
exact în același mod: și-au păscut turmele o vreme, după care s-au stabilit
în acele sate11. Astfel, garda celor zece călăreți, urma a fi instalată într-o
fortificație amplasată între castelele Dastria și Rachiniza, pentru a fi în
inima teritoriului și pentru a face față și împiedica incursiunile și jafurile
acelor ladri murlachi. Un an mai târziu, 3 ianuarie 155612, Senatul
răspundea la trei dintre cererile ambasadorului Šibenik-ului. Cel de-al

8
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 14 nenum
9
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 14 nenum; la qual guardia si possi oviar alli
danni et incursioni che potessero esser fatti da Morlachi et altri
10
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 14 nenum
11
Ibidem: et di piu dico che chi li laserano incetar per da quella parte sul territorio di
Sibenico a pascolar si fera licito dir di voler pascolar dove hanno pascolato altre volte
deve che con difficulta et spesa non si potra riparar. Come con l”esempio delle 33
ville della de la fiumera usurpate a questo loco le Vostre illustrissime Signorie si
pono spechiar imedento in garbuglio per haver pascolato un tempo dicono esser sue.
12
ASV, Senato Deliberationi Mar, filze 14 nenum
300 | Dana Caciur

treilea punct viza dreptul de a cheltui 50 de ducați pentru plata gărzii de

stratioți aflate în satul Daslina. Răspunsul era pozitiv, fiindcă o astfel de
gardă era necesară pentru orice situație și mai ales pentru numeroasele
daune pe care le produc morlacii cu animalele lor în semănăturile
supușilor13.
Transhumanța turmelor morlacilor nu a fost însă rezolvată definitiv.
După cum consemnează și Matei Pizzamano14, însărcinatul Signoriei cu
formularea unui răspuns la plângerile unui trimis al orașului Trau
(Trogir), daunele produse de turmele morlacilor nu erau atât de grave
pentru că, pe de o parte, localnicii își făceau singuri dreptate omorându-
le din animale, și, pe de altă parte, pentru că morlacii nu mai veneau atât
de aproape de oraș având destule teritorii înspre munte.

Morlacii, membrii în trupele neregulate otomane

Însărcinați cu întreprinderea de raiduri menite să semene frică, să
ucidă sau să ia prizonieri din teritoriul administrat de Veneția, morlacii
produc daune mult mai grave în calitate de membrii ai trupelor
neregulate otomane. Pentru a răspunde unor astfel de acțiuni și pentru a
stopa intențiile de avansare otomană înspre Adriatica autoritățile
venețiene au intervenit îndeosebi prin acțiuni edilitare și prin sporirea
numărului de gărzi și a companiilor de stratioți. Mai mult, soluții la acest
tip de daune se găsesc prin negocierile directe cu autoritățile otomane
finalizate, de multe ori, cu schimburi de prizonieri: soldați turci prinși în
timpul unei incursiuni și trimiși spre a fi judecați de către liderii lor.
Teama de incursiunile de intimidare ale morlacilor este poate cel mai
succint ilustrată într-un raport adresat Senatului de Giovanni Battista
Giustinian15. Prezentând situația orașului Omiš (Almissa) fostul inspector

13
Ibidem; e favorabile havendo bisogno questo territorio da quella banda di una
guardia continua per ogni rispetto et massimo per i molti danni che connotti ...
inferiscono i Morlacchi con i loro animali nelle terre seminate di questi poveri
sudditi
14
ASV, Miscellanea materie miste e notabile, busta 33, filza: Trau terratici 1566 ecc,
doc. nenum.: quanto che l”ambassadore espone de i danni che farno i Morlacchi
nell”herbe et altri dani particulari esistendo a parte dico quanto all”herbe che i
Murlacchi fanno pochissime danni et li nostri togliono loro delli animali minuti et
grossi; i rettori fanno delli condannason in tanto che sempre essi Murlacchi stanno
di sotto grandamente. Et quanto al danno che informa esso ambassador farso nelli
herbe, cio non e vero per cio che gli animali delli Murlacchi non vengono mai cosi a
basso essendo gli herbe sotto la terra.
15
Commissiones, II, pp. 218 – 219.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 301

spunea despre locuitorii acestuia că pot fi în orice moment atacați de

morlacii puțin organizați și pot fi luați prin surprindere, jefuiți și uciși,
neavând niciun loc cu ziduri pe acea insulă unde să se poată salva16.
Rezolvarea problemei, conform lui Giustinian, putea consta în
construirea unui zid de împrejmuire pentru a-l proteja pe retor și pe
supuși, această decizie fiind încă în discuții la momentul prezentării
raportului în fața Senatului.
O adevărată incursiune armată a morlacilor a avut loc în martie 1546.
Detalii despre această acțiune aflăm din scrisoarea adresată de Senat bailului
din Constantinopol, la 6 aprilie 154617. Din acest document aflăm că, în data
de 15 martie, contele și căpitanul de Sibenico (Šibenik) informaseră
autoritățile centrale despre evenimentele care au avut loc în ziua de 14 a
aceleași luni, nu fără știința sangeacului18, și care ar fi putut periclita buna
vecinătate și pacea de pe graniță. Astfel, în data de 14 martie, un mare număr
de morlaci înarmați și ghidați de doi lideri, Subassa Turco și Thoma Lagator
murlacho cathonaro au fost descoperiți de gărzile din teritoriul Sibenico-lui
(Šibenik-ului) încălcând granițele. În aceste condiții au fost mobilizați
imediat pentru defensivă călăreții și soldații pedeștri din regiunea orașului.
Ei au luptat împotriva a optzeci de morlaci veniți din apropiere, lupta
finalizându-se cu morți de ambele părți. Din rândul morlacilor, supușii
venețieni i-au luat ostateci pe cei doi lideri și alți treizeci și cinci de morlaci
pe care i-au dus la Sibenico (Šibenik). Contele și căpitanul s-a arătat surprins
de astfel de acțiune și a scris imediat sangeacului pentru a se plânge de
atacul în care responsabilul turc susținea că nu ar avea nici o implicare.
Contele a decis totuși să îi elibereze pe morlacii implicați în încălcarea
granițelor păstrând prizonieri doar pe cei doi lideri de la care spera să afle
adevăratul motiv al incursiunii. Întrucât interogatoriul nu a dus la nici un
rezultat, cei doi capi ai morlacilor au fost eliberați. Mai mult, voievodul din
teritoriile otomane, dorind să scuze acțiunea acestor nefericiți, a scris
contelui și a motivat acțiunea invocând intenția de a recupera alți morlaci
fugiți din teritoriul turc19. Contele nu a dat crezare aceastei explicații,

16
Ibidem.
17
ASV, Senato Deliberationi Secrete, registro 65, pp. 8r – 9v
18
Ibidem; Il qual quando non si persuadessamo che fusse successo, come
firmammente credemo, senza saputa di quel Magnifico sanzacco, et per cio contra la
volonta soa
19
Ibidem; volendo il vayvoda a quelli confini escusar l’error de questi tristi, ha scritto
al detto conte nostro, che serano venuti sopra il territorio nostro per prender alcuni
altri Morlachi fugiti da loro
302 | Dana Caciur

considerând că, pentru o astfel de inițiativă, nu ar fi fost necesară o

incursiune armată atât de aproape de orașul venețian fără informarea
prealabilă a autorităților. Chiar și în aceste condiții, pentru a păstra buna
atmosferă și relațiile de prietenie din acel teritoriu contele a fost sfătuit să
ajute autoritățile otomane să îi găsească pe fugari și să îi înapoieze turcilor,
așa cum procedase și în alte ocazii. Eliberarea celor doi capi ai morlacilor a
fost solicitată și pentru a-l îmbuna pe sangeac să elibereze la rândul lui niște
supuși venețieni care făcuseră daune în teritoriul orașului Cattaro (Kotor).
Totodată, bailul venețian la Constantinopol, căruia îi era adresată scrisoarea,
era instruit să negocieze cu Poarta pedepsirea celor ce se făceau vinovați de
astfel de incursiuni, inclusiv a sangeacului20.

Morlacii în comerțul regional

Practicarea comerțului caravanier de către morlaci a avut un și mai
mare impact asupra Dalmației venețiene. Întrucât activitatea nu a putut fi
oprită, pentru că nimeni nu și-a dorit asta, a fost necesară organizarea
acestui tip de comerț. Negustorii morlaci erau supuși otomani, ei venind
de dincolo de graniță, din interiorul teritoriului otoman aducând produse
greu de procurat pentru locuitorii Dalmației. Ajunși în orașele de coastă,
morlacii își vindeau produsele21 și cumpărau mărfuri de negăsit în
teritoriile lor, în special sare și produse meșteșugărești22.
Totuși, controlul negoțului morlacilor s-a dovedit a fi imposibil fără
implicarea autorităților otomane. Așadar, pentru a păstra viu acest tip de
comerț, Veneția a încheiat o serie de înțelegeri cu otomanii: morlacii
aveau un emino (administrator local pentru comerțul întreprins de
morlaci) în Sibenico (Šibenik) responsabil cu colectarea taxelor plătite de

20
Ibidem; et insieme procurarete che a soa Magnificentia et alli altri sanzzachi alli
confini siano dati cosi efficaci ordeni che nell’avvenrie alcuno non venghi con
addunatione de homeni armati nel paese nostro et che non succedino de questi
disturbi del quieto viver delli subditi dell’una et l’altra parte con tanto deiscontento
nostro, quanto dell’operationi da noi fatte, per viver in pace cadauno facilmente et
benissimo po’l comprender che habbiamo riceputo
21
Relazione del sindicato di Dalmatia et albania nell”eccellentissimo Senato per il
magnifico meser Antonio Diedo, în ”Commissiones et relationes venetae”, tomus III
(1553 – 1571), ed. Simeon Ljubić, (Zagreb, 1880), p. 3: portano di continuo formento,
formazi, carne, mieli, cere, lane, schiavine, pellami et simili altre cose.
22
Ibidem: et dalle città poi loro all”incontro estraseno sali, pesci saladi, panni, ogli,
spiciarie, zucari, cere bianche et altre merci, dalle quali quei populi cavano il vivere,
et così vanno le loro vite poveramente sustenando, di maniera che a Dalmatini
restano vittamie e i danari.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 303

morlaci pentru schimbul de produse precum și cu supravegherea

vânzărilor de sare către morlaci23. Evident, neguțătorii morlaci erau
implicați în variate tipuri de comerț (cu animale, cu pește, cu sorg24)
cauzând mai mult sau mai puțin probleme autorităților locale. În ciuda
diverselor piedici, lipsa comerțului morlac ar fi influențat negativ
bunăstarea regiunii și așa afectate de numărul mic de țărani după cum
observă Giovanni Battista Giustinian, fost guvernator general în
Dalmația25.
Cea mai mare sumă rezultată din comerțul făcut de morlaci
identificată până acum, estimată la 400 000 de ducați pe an, este cea
menționată de Antonio Diedo într-un raport către Senat, suma reunind
deopotrivă venitul din comerțul morlac și din cel cu cai26. Indiferent dacă
profitul comercial a fost sau nu atât de mare, nu se poate nega faptul că
activitatea constituia o realitate bazată pe oportunitate. Veneția a
acceptat acest comerț pentru că, în felul acesta, Republica era scutită de
obligația de a aduce produse de subzistență din alte regiuni (asta chiar
dacă în Zara ajung periodic nave cu grâne din Levant) și îi permitea să nu
își reducă profiturile centrale și nici să afecteze politica conform căreia
toate produsele importante trebuie să fie vândute doar la Veneția. De
asemenea, Serenissima a păstrat neatins statutul orașelor dalmate ca
orașe port sau orașe scală. Acceptând acest comerț intern practicat de
morlaci, fără cheltuieli prea mari de partea Republicii, Veneția își asigura
loialitatea orașelor dalmate, protecția drumurilor și a graniței reușind,
totodată să își mențină pârghii de negociere a păcii cu otomanii.

Morlacii, imigranți din teritoriile turce

O chestiune mult mai dificilă pe care Veneția a trebuit să o rezolve la
sfârșitul războiului cu turcii (1537-1540) este cea cauzată de scăderea
demografică și creșterea numărului de imigranți sosiți în Dalmația.
Veneția a profitat de ocazie și a pus bazele unei politici de colonizare a

23
Ibidem, p. 18; relatrea lui Giustinian , Commissiones II, p. 268; ASV, Capi del
Consiglio di X. Lettere di Rettori e di altre carichi, busta 280, doc. nr. 52; ș.a.
24
ASV, Capi del Consiglio di X. Lettere di Rettori e di altre cariche, Sebenico
dall”anno 1501 al anno 1797; Segna dall”anno 1719 al anno 1747, busta 280, doc. nr. 54
25
Itinerario di Giovani Battista Giustiniano sindico in Dalmazia ed Albania 1553, în
Commissiones et relationes, tom II (1527 – 1553), (Zagreb, 1877), p. 268
26
Relazione del sindicato di Dalmatia et albania nell”eccellentissimo Senato per il
magnifico meser Antonio Diedo, în ”Commissiones et relationes venetae”, tomus III
(1553 – 1571), ed. Simeon Ljubić, (Zagreb, 1880), p.18
304 | Dana Caciur

refugiaților sosiți din interiorul Balcanilor. Pentru a exemplifica acest caz

merită a fi menționat cazul morlacilor istrieni colonizați în teritoriul
Zarei, cele 33 de sate venețiene din teritoriul Sibenik-ului locuite de
morlaci, supuși turci, și cazul satelor Triloque, Radosich și Suhidol din
teritoriul Trogir-ului pentru care morlacii se achită de niște obligații în
bani și produse față de patronii rezidenți în orașele de la mare27. În
fiecare dintre aceste cazuri, sursele ne prezintă o realitate mult mai dificil
de încadrat în limitele definitorii ale unei politici de colonizare ce
urmărea atingerea unui scop precis. Exploatarea valurilor de imigranți
din interiorul Balcanilor în vederea reducerii deficitului demografic și re-
animării activităților agricole din Dalmația s-au dovedit a fi scopuri greu
de atins într-un context geo-politic în permanentă schimbare.

Morlacii, criminali lipsiți de scrupule

În Dalmația venețiană a secolului al XVI-lea morlacii au fost însă mult
mai renumiți pentru latura criminală a personalității lor. Violența, lipsa
milei și sângele rece i-a făcut bine cunoscuți pentru statutul lor de
nelegiuit și inamic public. Poate cea mai reprezentativă descriere a
acestei laturi a morlacilor o face într-un raport fostul inspector venețian
în Dalmația și Albania, Giovanni Battista Giustiniano. Acesta, vorbind
despre populația din zona montană a graniței dalmate spune că ”toți
locuitorii sunt numiți morlaci, au un aspect mai degrabă fioros decât
uman, și stând ascunși în apropierea drumurilor, jefuiesc și ucid trecătorii,
și le fură bunurile, fiind demn de mare laudă cel care scapă atacurilor
lor”28. Numărul mare de fapte cu caracter criminal care indică o prezență

27
Studie dedicate acestor aspecte sunt în lucru, dar informații despre acești morlaci
pot fi găsite în: Giuseppe Praga, Storia di Dalmazia, (Varese: Dall’Oglio Editore,
1981); Angelo Benvenuti, Storia di Zara dal 1409 al 1797, (Milano: Fratteli Bocca
editori, 1944); Kristian Juran, „Doseljavanje Morlaka u opustjela sela šibenske Zagore
u 16. Stoljeću (Colonizarea morlacilor în satele abandonate din teritoriul Šibenik-
ului în secolul al XVI-lea)”,în Povijesni prilozi, 46(2014), p. 129 – 160; Cristian Luca,
„The Vlachs/Morlaks in the hinterlands of Traù (Trogir) and Sebenico (Šibenik),
towns of the Venetian Dalmatia, during the 16th century”, în Miscellanea Historica et
Archologica in Honorem Professoris Ionel Cândea, edit. Valeriu Sîrbu, Cristian Luca,
(Brăila: Istros, 2009), p. 311 – 322; etc.
28
Itinerario di Giovani Battista Giustiniano sindico in Dalmazia ed Albania 1553, în
”Commissiones et relationes venetae”, tom II, 1525 – 1553, ed. Simeon Ljubic,
(Zagreb, 1877), p. 235: tutti sono chiamati Morlachi, li quali hanno piuttosto aspetto
ferino che humano, et stando ascosi presso le strade, rubano et assassinano i
passagieri, et i spogliano; et estimano grand laude il viver di rapina.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 305

morlacă pare să asemene situația de pe granița dalmato-otomană cu

fenomenul banditismului29. Jafurile la drumul mare, crimele, luările de
ostatici în vederea practicării comerțului cu sclavi, violurile sau furturile
de animale, precum și complicitățile cu diverse autorități locale, practica
tradițională de aplicare a unei justiții locale și strânsa legătură cu mediul
originar (comunitatea din care face parte liderul răufăcătorilor)30 ar fi
câteva dintre elementele care ne-ar permite să vorbim despre prezența
unui banditism morlac și a unui efort al oficialilor venețieni în stoparea
sau măcar reducerea lui.
În fapt, atunci când vorbim despre crimele făcute de morlaci trebuie
avută în vedere varietatea situațiilor: contextul în care se petrec, numărul
și proveniența socială a victimelor și finalitatea acțiunii. Analizând
diverse astfel de cazuri de activități criminale care îi implică pe morlaci
putem observa într-o primă fază o distincție esențială: morlaci locuitori
în teritoriul administrat de Veneția și morlaci care întreprind astfel de
activități venind din teritoriul turc. Diferențierea este importantă pentru
că permite observarea modului în care reacționează autoritățile venețiene
și a soluțiilor pe care le găsesc, precum și a modului în care reușesc să le
aplice. Această ipoteză pare să se verifice, măcar în această fază a
cercetării, prin tiparul aplicării pedepselor atât pentru morlacii criminali
locuitori ai teritoriului venețian cât și pentru alți criminali supuși ai
Serenissimei. Emiterea unei proclamații prin care să fie făcut public
numele vinovatului unei acțiuni criminale și a complicilor săi, a pedepsei
care urmează a li se aplica, dar și a reducerii acesteia în contextul unei
predări, a recunoașterii faptei reprezintă tiparul oficial de pedepsire a
criminalilor din rândurile supușilor Veneției.
În acest context, alungarea din statul venețian, din teritoriile din
Terraferma și Stato da Mar, precum și de pe navele venețiene, comerciale
sau militare pare să fie cea mai comună pedeapsă. Mai mult, practica
judiciară este și cea care contribuie, indirect, la creșterea numărului de
bandiți, întrucât această pedeapsă de alungare din statul venețian a

29
Neva Makuc, „Noble violence and banditry along the border between the Venetian
Republic and the Austrian Habsburgs”, în Mediterranea – ricerche storiche, an XII
(2015), p. 212
30
Conform elementelor care ar defini un bandit identificate de Eric Hobsbawm,
Bandits, (London: Abacus, 2001). Merită acordată o atenție deosebită faptului că
majoritatea celor definiți ca bandiți au o origine pastorală; trebuie subliniată și
interpretarea pe care autorul o face haiducilor balcanici, beneficiari ai unei
autonomii conferite de tradiție, de specific și de istorie.
306 | Dana Caciur

criminalilor poartă numele de bandire. Termenul de bando (lat. med.

bannum; ro. exil, interdicție) deține în legislația venețiană o istorie
îndelungată alăturându-se pedepsei capitale, detenției pe viață și
serviciului obligatoriu pe galere pentru o anumită perioadă de timp31.
Conform aceleiași definiții a acestui tip de pedeapsă, printre activitățile
care atrag după sine alungarea din statul venețian se numără și crima
premeditată, răpirea unei doamne de bună condiție, atac nocturn asupra
unei case finalizat cu urmări grave, jafurile de stradă (independent sau în
grup), violurile și devastările terenurilor agricole32.

Dacă la mijlocul secolului al 16-lea așezarea morlacilor în Dalmația

venețiană este un proces încă în desfășurare, iar numărul de documente
redus, pedepsirea morlacilor conform legilor venețiene poate fi observată
în comparație cu situația morlacilor din Istria, regiune cu o graniță mai
bine definită și un vecin mai puțin dificil. Artificiul este încă odată
necesar pentru că morlacii stabiliți (colonizați) în Istria33 trec printr-un
proces mai intens de asimilare legislativă și instituțională decât le este
permis (de contextul geo-politic, mai degrabă decât de interesele
statului) autorităților din Dalmația să întreprindă. Poate cel mai bun
exemplu care să sprijine această includere mai mult sau mai puțin
obligatorie a morlacilor în rândurile „cetățenilor” istrieni este dat de Acta
Capitularia contra Morlachos, serie de documente cu caracter juridic
definitiv de la începutul secolului al XVI –lea (1526) publicate de Tomaso
Caenazzo34. Astfel, conform acestui tip de documente, morlacii erau

31
Edoardo Rubini, Giustizia veneta. Lo spirito veneto nelle leggi criminali della
Repubblica, (Venezia: Filippi Editori, 2010), p. 99 – 100; Neva Makuc, op. cit, p. 214:
the characteristic practice of the Venetian authorities namely sentencing criminal
offenders to banishment. The most severe penalty was ”a bando capitale”, which
meant that anyone had the right to kill an exile with impunity.
32
Ibidem, p.100
33
Subiect abordat în linii generale în Dana Caciur, „Considerations regarding the
Morlachs migrations from Dalmatia to Istria and the Venetian settlement policy
th
during the 16 century”, în Balcanica Posnaniensia XXII(2015), 1, p. 57 – 70; cf. Lia de
Luca, Venezia e le immigrazioni in Istria nel Cinque e seicento,PhD thesis, 2011;
Schiavuzzi Bernardo, „Cenni storici sullʹ etnografia dellʹ Istria”, in Atti e memorie
della società Istriana di Archeologia e storia patria, XVIII(1901), facs. no. 1 and 2.
34
Tomaso Caenazzo, „I Morlacchi nel territorio di Rovigno”, în Atti e memorie della
Societa Istriana di Archeologia e storia patria, 1885, p. 129 – 140: Ma i nuovi venuti,
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 307

constrânși a să se organizeze după un model cât mai apropiat de cel al

comunităților venețiene, să își aleagă un lider (numit zuppan sau merega)
care să asigure atât soluționarea problemelor din interitorul comunității
cât și din afara ei, precum și legătura permanentă cu autoritățile
venețiene.
Un bun exemplu al modului de pedepsire a activităților criminale din
Istria (violente, scurte ca durată și cu efect grav), îl constituie cazul lui
Antonio Carlich murlacho și a însoțitorilor săi. În vara lui 154035 au fost
implicați în jafuri, acțiuni de violență și în asasinarea unui oficial din San
Lorenzo. În urma incursiunii au cauzat răni mortale unui cavaler al
conducătorului local36. Soluția recomandată de Senatul Venețian căpitanului
de Raspo a urmat practica legală comună: căpitanul trebuia să-i informeze
pe toți cei care locuiesc în jurisdicția San Lorenzo-lui că răufăcătorii au
datoria să apară în fața justiției în termen de opt zile. În caz contrar morlacul
în chestiune și însoțitorii săi urmau să fie alungați din teritoriile venețiene,
pe mare sau uscat, să i se interzică accesul pe toate navele venețiene, militare
sau civile, și din orașul venețian și teritoriul său37. Era stabilită o recompensă
de o mie de lire pentru cei care îi predau pe răufăcători, decedați sau în viață,
în mâinile autorităților. Cei care identificau pe vreunul dintre complicii lui
Carlich urmau să primească opt sute de lire și să fie protejați prin anonimat
(sera tenuto secreto) până când acuzațiile erau verificate. De asemenea, opt
sute de lire primeau cei care, în calitate de complici, indicau alți complici,
fiind de asemenea scutiți de pedeapsă. Dacă termenul de opt zile trecea fără

designati cumulativamente col nome di Morlacchi per i loro costumi selvaggi e per
l”indole loro rapace, riuscivano molestissimi ai vecchi abitanti; e per di piu, abituati
a vivere isolati in mezzo alle loro campagne e ad occuparsi di preferenza colla
pastorizia, difficilmente potevano venire sorvegliati, e cosi le loro ruberie
rimanevano pressoche sempre impunite. Il governo veneto percio, nell”assegnare
terreni alle nuove famiglie morlacche, imponeva loro sempre l”obligo di formare
ville unite; e mentre dapprima aveva sottoposte queste nuove genti alla giuristizione
del capitano di Raspo, ora le subordino a quella dei podesta dei rispettivi territori.
35
ASV, Senato Deliberationi Mar , registro no. 25, pp. 173 r – 173v.
36
Idem, alle 25 da augosto prossimamente passato postosi in insidie hanno amazzato
uno officila di queșșa communita et ferito a morte il cavallier del podesta nostro di
quel luogo.
37
Idem, et quelli non comparendo in termine de gione otto possa ponerli in bando
perpetuo di tutte le terre et luoghi del dominio nostro cosi da terra, come da mar et
di navilii ermati et disarmati, et anchora di questa nostra citta de Venetia, et del suo
destretto.
308 | Dana Caciur

ca răufăcătorii să vină în fața retorului, căpitanul de Raspo îi putea alunga

din toate teritoriile Veneției și se putea folosi de bunurile lor confiscate
pentru a plăti recompensele (che le taglie preditte siano pagate di beni di
deliquanti se ne serano i quali siano confiscati). Dacă aceste bunuri nu erau
suficiente, căpitanul poate folosi banii păstrați în trezorerie.
Similar este cazul lui Spagnoleto, fiul unui morlac numit Spagnol din
Torre, un sat lângă Citta Nova (23 octombrie 154038). În noaptea de 19
august, acest Spagnoleto, împreună cu niște complici au intrat în casa în
care dormea Piero Zuane și Francesco Stephani da Venezia ambii preoți,
rănindu-i și furându-le bunuri de o valoare estimată la o sută cincizeci de
ducați. Și aici termenul de predare a vinovaților este stabilit la opt zile,
nerealizarea ei atrăgâng alungarea din teritoriul venețian39. Suma stabilită
pentru cei care îi prindeau pe răufăcători sau celor care ofereau informații
era de opt sute de lire (piccioli), aceeași sumă fiind oferită si în schimbul
oricărei informații date de un complice la crimă despre unul dintre
tovarășii săi. Dinnou, bunurile vinovaților vor fi folosite ca resurse
pentru recompense.
În noiembrie 154240 senatul Venetian cerea podestaului de Citta Nova
să rezolve cazul lui Gargato Ossenich murlaco, un alt morlac dedat
practicilor criminale. Acesta, împreună cu niște complici au intrat într-o
noapte pe proprietatea unui oficial local și au furat niște cai41. Măsurile
de aplicat erau similare: în termen de opt zile suspecții trebuiau să se
prezinte în fața autorităților, în caz contrar podestaul de Citta Nova
având dreptul de a-i alunga din teritoriile Veneției; recompensa pentru
cei care îi prind pe suspecți era de opt sute de lire respectiv de cinci sute
de lire, pentru acela dintre suspecți care va ajuta în descoperirea și
prinderea altor complici, plus iertarea lui de a fi participat la faptă.
Informațiile despre recompense trebuiau făcute publice, iar banii pentru
ele trebuie să provină din bunurile confiscate de la răufăcători sau din
trezoreria publică.

38
ASV, Senato Deliberationi Mar , registro no.. 25, pp. 179v – 180r.
39
Ibidem: et quelli non comparendo in termine di giorni otto prossime possa ponerli
in bando perpetuo di tutte le terre et luoghi del Dominio nostro cosi da terra, come
da mar Et di navilii armati et disarmati, et anchora di questa nostra citta di Venetia,
et del suo destretto.
40
ASV, Senato Deliberationi Mar, registru 26, p. 163v.
41
Ibidem: che Gargato Ossenich Murlaco, imputato di esser con alcuni altri complici
murlachi, violentemente in casa di uno official del detto loco a tempo di notte, et di
quella haver abduto alcuni cavalli.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 309

Pentru a lega aceste informații de spațiul geografic al studiului nostru

putem menționa cazul lui Gregol murlacho și a însoțitorilor săi, care în 153542
l-au ucis pe Michiel da Sibenico, (povero paitor; om respectabil și
contribuabil onest). Pentru a rezolva problema, statul venețian îl autorizează
pe podesta-ul de Valle (Istria) să facă public faptul că Gregol și prietenii săi
trebuie să vină în fața justiției în termen de opt zile, în caz contrar urmând
să fie alungați din Valle și să li se aplice pedeapsa alungării din teritoriul
statului venețian. Recompensa pentru cei care îi vor prinde și aduce în fața
justiției, mort sau viu, se ridică la o mie de lire. Suma pentru recompensă
urma să fie colectată din banii răufăcătorilor sau din trezoreria statului,
urmând a fi recuperată din bunurile confiscate.
În cazul morlacilor care locuiesc în teritoriul dalmat alungarea unor
criminali ar veni în contradicție cu intensa operațiune de creștere a demo-
grafiei regionale. Puternic afectată de calamitățile naturale (secete, epidemii,
etc.) și de desele războaie (finalizate cu reducerea teritoriului) Dalmația nu se
afla în situația de a-i alunga pe cei care, fugind din fața ofensivei otomane s-au
decis să locuiască sub protecția Serenissimei. Mai mult, dacă aducem în
discuție scutirile și beneficiile oferite morlacilor care acceptau statutul de
supus al Veneției devine mult mai clar de ce este antagonică aplicarea
pedepsei exilului. Din nou, morlacii apar de multe ori ca fiind scutiți și de la
obligativitatea serviciului pe galere43 fapt care anulează un al doilea tip de
pedepsire a crimelor capitale. Ne rămâne așadar (date fiind sursele pe care le-
am consultat) să vedem dacă nu cumva morlacii criminali sunt pedepsiți fie
prin încarcerare, fie prin ucidere (mai mult sau mai puțin accidentală) și care
este rolul unor astfel de pedepse în jocul diplomatic făcut de autoritățile
venețiene și cele turce.

42
ASV, Senato Deliberazioni Mar, registru 23 p. 134r: L”andera parte, che per
autoritta de questo consiglio sia data auctoritate a esso podesta che fatto publici
proclamar esso Grego et altri sui complici, se in termine de giorni otto non
compareranno, possa bandirli de Valle et suo Territorio de tutte le terre et loci della
Serenita Nostra si da parte da terra come da mare, navili armati et desarmati et di
questa citta di Venetia con taglia di lire mille a quello che alcun de loro prendesse et
presentasse nelle force della justitia over amazzasse fatta fede della interfectione la
qual tagli asia pagata di beni di deliquenti se ne saranno, se non de i danari della
Serenita Nostra et li siano confiscati li beni, iudices la forma delle leze.
43
ASV, Senato. Deliberazioni. Secrete, registru 61, pp. 63 v – 64r: che per auttorita di
questo conseglio essi Murlacchi per anni cinque non possino esser astretti delli
represantanti nostra contra il voler suo din andara in galia ne per alcun altro modo
ma siano per essi anni cinque exempti da tal fattione; scutirea va fi reluată din cinci
în cinci ani până la 1570.
310 | Dana Caciur

Cel mai detaliat exemplu de practică criminală și provocare

administrativă identificat până acum este reprezentat de cazul lui Milia
Popovich (Melia Popović), din teritoriul Traú-lui (Trogir). Renumele său
negativ este menționat de mai multe documente pe o perioadă de 10 ani.
Contele și căpitanul din Traú (Trogir), Leonardo Contareno, este emiten-
tul primului document care îl menționează pe Milia Popovich. Astfel, în
martie 155344 contele scria inspectorului venețian, ajuns în Dalmația,
Christophoro Quarsonibus, pentru a-i cere ajutor în rezolvarea
prădăciunilor făcute în teritoriile republicii Sf. Marcu și mai ales împo-
triva lui Milia famoso martelloso et malfattore. În acea perioadă, Milia
Popovich împreună cu alți trei complici au fost găsiți vinovați de răpirea
unui băiat de 16 ani, fiul unui locuitor din Traú. Pentru că acțiunile de
acest tip par să fi fost frecvente, contele îi solicită inspectorului ca,
împreună cu șaizeci dintre soldați să meargă în satul numit Labin, sat
locuit de morlaci, unde se presupunea că se află băiatul răpit. De
asemenea, se recomanda să facă tot ceea ce este posibil pentru a-i prinde
pe cei care l-au răpit pe băiat și să-i aducă în fața justiției. Dacă nici unul
dintre răufăcători nu putea fi găsit, atunci orice rudă a lor poate fi adusă
în fața contelui, fără a face scandal. Mai mult, dacă morlacii vor reacționa
violent, oamenii inspectorului se puteau apăra, pe cât posibil, într-un
mod pașnic și trebuia rezolvată problema încercând să fie evitat orice fel
de conflict. Dacă însă situația devine mai dificilă soldații puteau interveni
și aplica pedepsele potrivite.
Zece ani mai târziu, în mai 156245, contele și căpitanul din Traú,
Augustino Bembo, scria Senatului pentru a descrie mărfurile ce trebuie să
ajungă la sangeac-ul de Clissa prin intermediul retorilor din Traú ( legat
de chestiunea teritoriului celor 3 sate închiriate de niște locuitori ai Traú-
lui morlacilor, supuși turci). Ceea ce ne interesează este mențiunea făcută
la începutul scrisorii când contele mulțumește Senatului pentru lauda
făcută cu ocazia morții lui Milia. Din această informare înțelegem că
acțiunea lui Christophoro Quarsonibus din mai 1553 nu a avut succes.
Informațiile cele mai numeroase legate de activitatea criminală a lui
Milia Popovich reies din cele câteva documente reunite sub numele
Scritture spettanti a confini di Spalato e Traú. Comitiano dell”anno 1562,

44
ASV, Senato Deliberationi mar, filze 14 nenum.
45
ASV, Bailo a Constantinopoli, busta 365, filza: Scritture spettanti a confini di
Spalato e Trau. Comitiano dell’anno 1562, sino all’anno 1588. Scritture vecchi intorno
a i confini de Trau addopunte l’anno 1562, nenum
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 311

sino all”anno 1588. Scritture vecchi intorno a i confini du Traú addopunte

l”anno 1562 din fondul arhivistic Bailo a Costantinopoli46 aflat în Arhivele
Statului din Veneția. Reunind mai multe scrisori si copii de scrisori
schimbate între oficialii venețieni din Traú și cei otomani din Clissa, cu
Senatul venețian, cu ambasadorul venețian la Istanbul și chiar cu
sultanul, pachetul de documente are drept subiect central negocierile
pentru dreptul de administrare a trei sate de pe granița dalmată din
teritoriul Traú-lui: Triloque, Radossich și Suchidol. Alături de justificări și
argumente privind dreptul de administrare a acestor trei sate,
documentele invocă nenumărate situații în care morlacii apar ca element
cheie în tratativele pentru stabilirea graniței. În primul rând, morlacii
care locuiesc cele trei sate sunt supuși turci care în timpul războiului
dintre 1537 – 1540 se stabilesc în satele abandonate (stabilirea lor este una
temporară date fiind cerințele practicării unei activități predominant
pastorale). În al doilea rând prezența morlacă din teritoriul orașului
dalmat, prin activitățile pe care le desfășoară, determină stabilirea unor
relații mai solide cu stăpânii de drept ai pământurilor și cu oficialii
venețieni (închiriei de contracte de închiriere, obligații, scutiri, etc.). În al
treilea rând, statutul lor de supuși turci împiedică păstrarea unei
atmosfere pașnice și definitivarea negocierilor pentru graniță. La nivel
oficial, discuțiile au părut să ajungă la un anumit compromis
confirmându-se faptul că satele sunt venețiene și că morlacii vor trebui
mutați în alte teritorii turce dacă refuză să se achite de obligații. În
realitate autoritățile celor două state vecine găsesc multe alte argumente,
mai mult sau mai puțin susținute, care să tărăgăneze aplicarea deciziilor.
Principalul motiv de nefinalizare a demersului privind granița o
constituie atmosfera de teamă cauzată de practicile cu caracter criminal
desfășurate în regiune.
În acest context, Milia Popovici și grupul său de răufăcători este adus
în discuție tocmai pentru a justifica imposibilitatea unor negocieri locale
atâta timp cât drumurile nu erau sigure, iar intențiile turce nu erau
favorabile. Lista47 răutăților făcute de Milia și însoțitorii săi este deschisă
cu o crimă din noiembrie 1550. Atunci Milia (sau Melia) împreună cu
Marco Sismanovich și Mile, fiul lui Gregor Radiech omoară în decursul

46
Bailo a Constantinopoli, busta 365, filza: Scritture spettanti a confini di Spalato e
Trau. Comitiano dell’anno 1562, sino all’anno 1588. Scritture vecchi intorno a i
confini de Trau addopunte l’anno 1562, nenum
47
Ibidem.
312 | Dana Caciur

unei nopți pe Martino Jurievich în grădina lui Zuan Nicolo de Andreis,

aflată lângă porțile orașului. După crimă, răufăcătorii răpesc doi copii.
În iunie, anul următor (1551) aceeași bandă de răufăcători îl omoară pe
Vicenzo Micurlich și pe fratele Antonio din Ordinul Sfântului Francisc în
satul Suchidol (sat locuit de Morlaci). În iulie, același an, cei trei
răufăctori deja menționați, împreună cu Zorzi Nenadich și Marco,
nepotul său, îl omoară pe Michiel Risich, îl rănesc mortal pe Zorzi
Bulicich din Mezlino și fură 7 viței. După alte câteva zile acest grup atacă
din nou răpind o fată tânără și rănind mortal un morar.
Lista relelor făcute de Milia Popovic și de companionii săi este
întreruptă pentru 9 ani, asta până când în decembrie 1560 Milia (Melia),
Marco Sismanich, Michiel, fiul lui Andrea de Liacich și Martin
Uchmanovich îl omoară pe Zuan Grissich din Bristiviza, îl răpesc pe
Thoma, fiul acestuia, și fură măgarul pe care aceștia îl aveau cu ei. Crima
are loc pe un câmp lâgă Bristiviza, unde Zuanne și Thomaso adunau
fân48. Mai târziu, după moartea lui Milia, Thomaso Grisipich, fiul lui
Zuane este localizat în Imota, ca supus al sangeacului de Ducato.
În același an, Milia, Grubrissa Draghichievich și alți trei bărbați au
violat și dezonorat o doamnă numită Clara Tolanvich din Castelnovo, pe
care o și omoară în satul Bristiviza. În iulie 1561, Milia, Michiel Trapuch și
prietenii lor îl omoară pe Piero Milavich din Castelnovo și îl rănesc pe
Bose Bracus din Castelvecchio.
Ultimul eveniment menționat de acest document relatează o tentativă
eșuată a lui Milia și a însoțitorilor săi. În timpul unei nopți din martie
1562, banda de criminali intră în casa unor orfani din Castelvecchio.
Obiectivul răufăcătorilor a fost de a răpi copiii (4 copii dintre care cel mai
mare avea 13 ani) și să îi ducă în teritoriul turc. Chiar dacă Milia a reușit
să îi prindă pe copii, zgomotul făcut și plânsetele lor i-a trezit pe vecinii
care au reușit să-i prindă pe răufăcători. Încercările lor de a scăpa nu au
avut succes, răufăcătorii fiind uciși, iar copii eliberați spre marea bucurie
a întregii comunități. Mult mai interesantă este însă informația aflată în
continuarea acestei liste. Această notiță ne permite o extindere a
perspectivei asupra evenimentului întrucât plasează întreaga activitate
criminală nu doar în spatele dorinței hoților ci și a unei autorități umane.

48
Bailo a Constantinopoli, busta 365, filza: Scritture spettanti a confini di Spalato e
Trau. Comitiano dell’anno 1562, sino all’anno 1588. Scritture vecchi intorno a i
confini de Trau addopunte l’anno 1562, nenum.
 Soluțiile oficialilor venețieni din Dalmația la practicile criminale... | 313

Voievodul Cetinei, Ali, este găsit în casa lui Milia așteptându-l să se

întoarcă cu prada.
Moartea lui Milia Popovich nu aduce însă rezolvarea unei situații
dificile în regiune, ba chiar reușește să dea noi motive de neînțelegere.
Piero Claudio și Doimo Cippeo, trimișii contelui Traú la sangeacul de
Clissa pentru negocierea situației celor trei sate, menționează, printre
altele, și faptul că în spațiul otoman contele venețian este acuzat de
uciderea lui Milia. Reacția contelui consemnată de cei doi ambasadori
este de asemenea interesantă: dat fiind faptul că în teritoriile orașelor
Sibenico, Traú și Spalato au fost înregistrate numeroase nelegiuiri făcute
de Milia, fărădelegile au fost cele care i-au atras sfârșitul și nu merită să
fie menționat în contextul negocierilor pentru graniță49.
Faima lui Milia și a grupului său ne ajută să aflăm mai multe despre
latura criminală a stilului de viață a morlacilor din regiunea Dalmației.
Dacă celelalte necazuri provocate de morlaci pot fi rezolvate sau își pot
avea consecințele negative reduse, acte precum crimele, răpirile sau
violurile cu greu pot fi controlate. Cele două soluții de pedepsire
prezentate: alungarea din teritoriile venețiene și asasinarea liderului
grupului criminal (mai degrabă ca rezultat al unei reacții instinctive a
comunității) sugerează în egală măsură frecvența acestui tip de acțiuni
precum și spontaneitatea retorilor venețieni din regiune. Cazul lui Milia
este însă mult mai important pentru faptul că apare menționat în
scrisorile trimise ambasadorului venețian din Constantinopol. Pentru
acest fapt poate fi cel puțin un motiv: autoritățile venețiene se pot folosi
de situația creată pentru a accelera sfârșitul negocierilor pentru cele trei
sate aflate pe granița Dalmației în regiunea Traú-lui (Trogir-ului),
negocieri purtate de 20 de ani deja și ajunse într-un punct de cotitură:
sangeacul pare să forțeze granița prin faptul că așteaptă niște mărfuri în
portul venețian din Split, în timp ce autoritățile din Trau întârzie livrarea
lor invocând insecuritatea drumurilor și imineța atacurilor morlacilor,
temuți criminali și hoți. Pe de altă parte, violența în zona unei granițe
flexibile, cu o geografie montană și un vecin provocator descriu o
realitate imposibil de ignorat. Dacă mai avem în vedere și faptul că
oficialii venețieni trebuie să rezolve și cazurile de răzbunări numite
vendetta (vrasda/vrasba) ca forme de justiție particulară sau cazurile de

49
Ibidem: anche i parenti di Melia hanno reclamato da me per la morte di quello, ma
ho so che Sibenico, Trau et Spalato havevano gran querelle contra de lui, et le sue
operationi le sono venute sopra il capo suo
314 | Dana Caciur

morlaci uciși în teritoriile venețiene putem descoperi tot atâtea soluții.

Ceea ce rămâne neschimbat este atenția retorilor în permanență
solicitată de Veneția, cu scopul de a evita o reacție periculoasă din partea
otomană a graniței.