Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ALEXE
S F ÎN T U L N IC E T A DE REMESIANA
ŞI ECUMENICITATEA PATRISTICĂ
DIN SECOLELE IV ŞI V
TEZĂ DE DOCTORAT
BUCUREŞTI
19 6 9
Extras din revista «STUDII TEOLOGICE», XXI (1969), nr. 7—8
PREFAŢA
Bum = A. E. Burn, Niceta of Remesiana, his life and works, Cambridge, 1905,
CLX + 194 p.
CSEL - Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, Viena, 1866 — continuă*
editat de Academia de ştiinţe din Viena.
DThC = A. Vacant, E. Magenot, A. Amann, Dictionnaire de Théologie Catholique„
III-e tirage, Paris. 1923, ş.u.
Gamber = Klaus Gamber, Niceta von Remesiana : Instructio ad compétentes. Früh
christliche Katechesen aus Dacien, în «Textus Patristici et Liturgici»
quos edidit Institutum Liturgicum Raiisbonense, Fase. 1, Verlag Frie-
derich Pustet. Regensburg. 19(34, 181 p.
JT.S = «Journal of Theological Studies», Published Quarterly, London — Oxford,
1899 — continuă.
Mansi = Joannes Dominicus Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissimat
collectio, 31 vol. (pînă la 1439), Florenţa şi Veneţia, 1759—1798.
OKS = Ostkirchliche Studien. Erscheinen järhlich in vier Heften herausgegeben
von Prof. Hermengild M. Biedermann OESA., Augustinus — Verlag,
Würzburg, 1952 — continuă.
P.G. - J. P. Migne, Patrologiae cursus compleius. Series graeca, Paris, 1844—1866.
P.L. == J. P. Migne, Patrologiae cursas completus. Series latina, Paris, 1844—1866.
Pruehe = Basile de Césarée, Traité du Saint-Esprit. Texte grec, introduction,
traduction et notes de Benoit Pruche O.P., Sources Chrétiennes 17, Pa
ris, 1946.
PWK = Paulys Real Encyklopädie der classischen Altertumswissenschaft. N eue
Bearbeitung begonnen von Georg Wissowa, herausgegeben von Wilhelm
Kroll und Kurt Witte, seria a II-a. Stuttgart, 1914—1941.
RE = Realencyklopädie für protestantische Theologie und Kirche. Herausg. A l
bert Hauek. 3. Auflage. J. C. Hinrichs'sche Buchhandlung, Leipzig, 1896—
1910.
RGG = Die Religion in Geschichte und Gegenwart, herausgegeben von Gunkel-
Zscharnack, Tübingen, ed. a II-a 1927 ş.u. şi ed. a III-a 1956 ş.u.
TU = Texte und Untersuchungen zur Geschichte der altchristlichen Literatur?
herausgegeben von O. Gebhardt und A. Harnack (după moartea lui Geb
hardt continuă C. Schmidt), J.C. Hinrichs’sche Buchhandlung, Leipzig,
1882 — continuă.
Turner = C. H. Turner. Niceta of Remesiana, De vigiliis, in JTS, vol. XXII. nr. 88,
1921. p. 305—320; Idem. Niceta of Remesiana II: Introduction and text of
De Psalmodiae bono, in JTS, vol. XXIV, nr. 95, 1923, p. 225—252.
I N T R O D U C E R E
Biserica este răsp în d ită pe tot păm ântul şi că ea posedă credinţa m oş
ten ită de la Sfinţii Apostoli şi de la ucenicii a c e sto ra 5. Deci, ecum e-
nicitatea spaţială, care este elem entul constitutiv, îşi ataşază acum
un elem ent nou : ortodoxia doctrinii, care vine direct de la A p o sto li;
acest a l doilea elem ent va fi de aci înainte fundam ental şi indispen
sabil şi va fi redat mai ales p rin term enul universal, sau c a to lic6.
D ar ideea de ecum enicitate a Bisericii s-a dezvoltat îndeosebi în
secolele al IV -lea şi al V-lea. Sfinţii P ărin ţi din această perioadă au
adîncit şi îm bogăţit sensul term enului oikum ene, propovăduind cre
dinţa creştină în spaţiul geografic cunoscut atunci şi apărînd-o faţă de
atacurile nenum ărate date de erezii, schisme şi păgînism . în scrierile
apărute în acest răstim p, term enii de ecum enicitate şi catolicitate sînt
uneori sinonim i fără să fie identici ; ecum enicitatea însă in tră totdea
una în definiţia catolicităţii. De pildă, S fîntul C hirii al Ierusalim ului
(f 386) spune că «Biserica se num eşte catolică p en tru că este în toată
lumea, de la m arginile păm ântului pînă la m argini, p en tru că învaţă
catolic şi desăvîrşit toate dogmele necesare cunoştinţei oam enilor des
p re lucrurile văzute şi nevăzute, cereşti şi pământeşti..., pentru că în
grijeşte şi vindecă în mod catolic tot felul de păcate săvîrşite de tru p
şi suflet şi p en tru că în ea sînt tot felul de v irtu ţi în fapte şi în cu
vinte şi în feluritele daruri duh o v n iceşti» 7. D esigur că şi alţi P ă rin ţi
învăţau la fel ca Sfîntul C hirii al Ierusalim ului, lărgind uneori sfera
lui oikum ene. Sfîntul Ioan G ură de A ur (f 407) afirm ă că «Biserica...
este m ai înaltă decât cerul şi m ai întinsă decât păm ântul»8, iar F erici
tu l A ugustin (f 430) spune că «Biserica vine din tim pul lui Abel şi
durează până la aceia care se vor naşte la sfârşit şi vor crede ân H ris-
tos, to t poporul sfinţilor care ap arţin unei singure cetăţi, T rupul lui
H ristos» 9.
U na din trăsătu rile de seam ă ale ecum enicităţii Bisericii din se
colele al IV -lea şi al V -lea era păstrarea unităţii. îm p ă rţire a Im periu
lui rom an, la începutul secolului al IV-lea, a dus la creşterea p uterii
Constantinopolului, Roma nouă, a doua capitală a im periului, şi la o
nouă înfăţişare a Bisericii O rientale. Totuşi Sfinţii P ă rin ţi au depus
o stă ru in ţă susţinută în p ăstrarea duhului ecum enicităţii Bisericii,
lu p tîn d p e n tru u n ita te a credinţei într-o singură Biserică, una, sfîntă,
sobornicească şi apostoleascâ. Operele teologice ale ¡Sfinţilor P ă rin ţi
din aceste veacuri sîn t m ărtu rie în această privinţă. Ele aveau drept
1966, p. 151—171) ; cf. şi P r . P r o f . M. Şesan, D espre O riodoxie şi catolicitate. C e r c e t ă r i is to r ic e , în
« O r t o d o x i a » , X I I I (1961), n r . 2, p. 155—157.
5. Sf. Irin eu , C ontra t l a e r e s e s , lib. I, c a p . X, 1, P . G . , VI.Î, 549 A
6. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , o p. ci t., p. 513.
7. S î. C h i r i i a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X V I I I , 23, P . G . , X X X I I I , ¡041 B.
8. S î. I o a n G u r ă d e A ur, O m ilia : C înd a fost prins E u tro p iu fiindg ă s iiafară d in b iseric ă ;
d e s p r e r a i ş i S c r i p t u r ă ş i la l o c u l : «A s t a t î m p ă r ă t e a s a d e - a d r e a p t a Ta» (P s, LXIV. 10), 5, P . G . ,
L I I , 402.
9. F e r . A ugustin, E n a rra tio in F salm um XC, Serm o II, I, P .L., XXXVII, 1159; cf. Pr. Prof.
Ioan G. C o m a n , op. ci t., p, 515.
SFtNTVl. MCF.TA DE REMESIAKA Şl F. CVMENICt TATEA PATRISTICĂ 11
zînd că găseşte esenţa ecum enism ului în acţiunea com ună a B iseri
cilor, p e n tru ca om ul m odem să fie conştient de răsp u n d erea sa faţă
de lum ea întreagă. P rim a ten d in ţă pune accentul pe conţinutul cre
dinţei, iar a doua, pe o nouă concepţie despre m isiune şi evangheli
z a r e 46. Şi în tr-u n caz şi în celălalt, se im pune o bază com ună de p e
care să se poarte discuţiile ecum eniste. A ceastă bază este căutată de
Consiliul Ecum enic al Bisericilor fie în repunerea în discuţie a pro
blem elor de ecleziologie, fie în tr-o nouă in te rp re ta re a Sfintei Scrip
tu ri, făcîndu-se apel şi la curentele de gîmdire teologică protestante,
contem porane, precum şi la cele catolice.
P rin aderarea m asivă a Bisericii O rtodoxe la Consiliul Ecumenic,
ecum enism ul a descoperit un fundam ent m ai train ic p e n tru discuţiile
ecumenisite, şi anum e, studiul operelor patristice. Astfel, D epartam en
tu l de Studii al Consiliului Ecum enic al Bisericilor a în fiin ţat în ca
drul Comisiei «C redinţă şi Constituţie» (Faith and Order) u n grup de
studii patristice 47 care are sarcina de a studia o scriere dogm atică din
prim ele veacuri, spre a sem nala im portanţa acesteia p e n tru Biserică,
în generali, şi p e n tru dialogul ecum enist, în special. P ornindu-se de
Ia considerentul că m esajul P ă rin ţilo r este o expresie a Sfîntu'lui Duh
în Biserică, de-a lungul tim pului, s-a ales spre stu d iu opera Sfântului
Vasile cel M are, Despre S fîn tu l D uh (375), iar ca o com pletare au fost
adăugate cele Patru scrisori către Serapion de T m uis (cca 359), în
care S fîntul A tanasie tratează despre D um nezeirea D uhului.
Opera Sfîntu/Iui Vasile cel Mare, Despre S fîn tu l D uh, este discu
tată ţinîniduHse seam a de îm prejurările istorice în care a scris-o auto
rul, de originalitatea acestuia, de adevărul doctrinar exprim at, pre-
cizîndu-se locul şi felul în care m esajul exprim at de tex t se potriveşte
cu situaţiile de astăzi. M etoda aceasta va fi folosită şi la cercetarea
altor opere patristice.
F ără îndoială, P ărin ţii Bisericii răm în pu ru rea un te re n fe rtil
p e n tru o reflecţie m ereu proaspătă asupra adevărului divin şi a p u ri
tăţii m esajului creştin, în tre c u t şi prezent.
De aceea considerăm că studierea vieţii şi operelor S fîntului N i-
ceta de Rem esiana, în contextul ecum enicităţii patristice a secolelor
al IV -lea şi al V-lea, poate fi considerată o contribuţie la efortul co
lectiv pus în slujba revalorificării Sfinţilor P ărinţi, ca ajutoare solide
ale dialogului ecumenic. O dată cu aceasta vor fi studiate din nou
unele problem e legate de num ele S fîntului Niceta, viaţa şi activitatea
sa m isionară, au tenticitatea operelor, precum şi specificul în v ăţătu rii
sale teologice şi practice.
•5f>. N'ikos A. N i s s i o t i s . op. c i t . p. 01.1-97 : ('. ( C m r a p u r a t b ) I. I t t y (B is o ii c; ; O rtodoxa Siriană'
do F M ) . în a r i i c o î i i l S i g n i f i c a t i o n </> Ï O c c u n i ê n i s m - . ’. p u b l i c a t în r e v i s t a «I.a C o m m u n a u t é d e s
dissém inas» ( B u l l e t i n tiu D e p a r t a m e n t d o s Iaïc> e t Ou D e p a r t a m e n t p o u r In c o o p é r a t i o n e n t r e
h o m m e s et f e m m e s d a n s r r ^ i i s e <-t la S o c i é t é ) , u r. 24. G e n è v e , D é c e m b r e 1'>í >7. p. «>!. s u b l i n i a z ă
Că « co M m e i' is m u I e s l e c a n t a r e « m r.niíeM ári ci r .r e r. i n r . i á t i i ş: u ;• i v e r s a Ü ú ' ii B i s e r i c i i » .
La Î n f ă p t u i r e a nccsini « ee nm erism cdozi-vogio». rol ;!e s e m n ă 11 p o a t e ;: vea e!crr-c¡’iu l laic
(p. W - f i - n .
i?. A m ă n u n t e cu p riv ire i t n t e a (<"•: p a t r i s t i c t\ i ¡' c e m e n t a r : 1.!’ n o s t r u :
S fuiiiU s r n f n ' s . i c c ¡n ir - o p ' r s y e c : : - . ^ re a r w /iu t:, :. ■ * doxin», X VIII (!í --<. ;;r.
P A R T E A Î N T l l
VIAŢA ŞI ACTIVITATEA SFÎNTULUI NICETA DE REMESIANA
1. CADRUL ISTORICO-GKOGRAFIC AL PATRIEI ŞI VIEŢII SAT/F.
de term eni creştini latini au p ă tru n s în patrim oniul lim bii noastre în
epoca latinizării popoarelor autohtone de o p a rte şi 'de alta a Dunării..
F ap tu l este im p o rtan t şi a ra tă că creştinism ul s-a răsp în d it în nordul
D unării în aceeaşi perioadă, în lim ba latină. Cercetând scrierile S fîn tu lu i
N iceta de Rem esiana se poate constata că num eroase cuvinte şi expresii
folosite de el au p ă tru n s în fondul p rincipal de cuvinte al lim bii rom âne.
D intre acestea, unele au sens creştin, iar altele nu, după cum rezu ltă din,
urm ătoarele exem ple :
abrenuntiare .= a refuza, a renunţa ; advocatus — apărător ; conventus = a-
d una re ; cooperarius ■= tovarăş de muncă ; die dominica, dominica die. dominicumy
dominica => duminică ; de nocte — de noapte ; fa.brica, fabricare, fabricator = fă
urire, facere, a făuri, a construi, făuritor, creator ; inapte — înainte : in unum -^r-
la un loc ; monumentum = mormînt ; rogare a ruga ; scandalum = tulburare ;
septimana — săptămînă ; signaculum — semn ; sociare — a însoţi ; stringere — a
strînge, a atinge ; totus == tot. fiecare ; vigilare ~ a veghea ; pervigilare a pri
veghea e tc .107.
Relevăm de asemenea că Sfîntul Niceta foloseşte numeroase cuvinte greceşti
creştine, latinizate, care au intrat în vocabularul limbii române, ca ángelus = ves
titor, înger ; Antichrislus = antihrist, duşman al lui Hristos ; apocalypsis = desco
perire; apostolus = apostol, trimis; baptisma şi baptismus = botez; blasphemare
— a blestema ; blasphem ia - = blestem, blasfemie ; catechumenus = c'atehumen ;
catholicus = catolic, ortodox, universal ; chorus — cor ; christianus = creştin (frec
vent) ; daemon — demon ; diabolicus --- diavolesc ; diabolus = d ia v o l; diáconos
= diacon : episcopus — episcop ; evangélicas =- evanghelic ; evanghelista = evan
ghelist ; evanghelium = ev a n g h elie; genealogia = gen ea lo g ie; haeresis = erezie ;
haereticus eretic ; hym m is — imn ; idolatria = închinare la idoli, idolatrie ; m a-
gicus — magic ; melodia —- .melodie ; mysterium — taină, mister ; mystice ----- tai
nic, în chip mistic ; parabola asemănare, parabolă ; paradisus — rai, paradis ;
patr'mrcha = patriarh ; propheta — p r o fe t: prophetare = a profeţi : prophetla =-
profeţie ; psalm odiare a cînta psalmi, a psalmodia ; scandalizare — a supăra, a
scandaliza ; scandalum = supărare, scandal ; schismaticus schismatic : symbo-
him — sim bol; synodus = sinod : zizanium = ură, ziza n ie108 şi altele.
U nele d in tre cuvintele citate se găsesc şi în operele S fîntului A m
brozie, Fericitului Ieronim sau F ericitului A ugustin, păstrîndu-se în voca
bularul bisericesc al lim bilor neolatine. Lexicul bogat şi variat în treb u in
ţa t de N iceta descoperă larga sa inform aţie teologică, precum şi folosi
rea unor term eni «tehnici» în Biserica vrem ii sale, asupra cărora a stă
ru it cu grijă şi care s-au îm păm ântenit în ţin u tu rile în care şi-a desfă
şu ra t activitatea sa.
L i m b a l a t i n a , ed . I V - a B u c u r e ş t i , p. 46—57 ; H . Mihnescu, Lim ba latina in pro v in c iile d unărene-
a l e i m p e r i u l u i r o m a n , B u c u r o ş i i , I960, p. 35—36; Alexandru Graur, L a r o m â n i t e d u r o u m a i n , Bi-
b l i o t h e c n H i s t ó r i c a R o m n n i a e . Kiucî es, 9, B u c a r e s t , 1965, p. 31—32, r-jQ; I s t o r i a L i m b i i R o m â n e , v o i. I,
L i m b a L a t i n ă ( r e d a c t a t ă de u n c o l e c t i v în f r u n t e c u Al. G r a u r ) , B u c u r e ş t i , 1965, p. 60—62.
107. B u m , p. 165—191 í í n I n d i c e l e d e c u v i n t e l a t i n e , u n d e s e a r a t a c a p i t o l u l o p e r e i l u i N ic e ta .
ş\ p a g i n a î n e d i ţ i a c l t n l ă ) ; Ci . H, M i h í i c s c u , op, cit., P a r a g r a f e l e 13 (p. 35), 21 (p. 46), 192 (p. 160),
236 (p. Í8 5- 23 G p a s s i n v ) , 280. 281 fp. 258).
108. B u m , p. 165— ¡9-1. Ci. jJ. M i h a e s c u . In flu en ţa grecească asupra l i mb i i r omâno pină in
s e c c i u ; c.l X V ' l e a , c a p . E l e n i s m e l e U m b i i l a t i n e ş t i d i n pre-v n c i i ’e d u n ă r e n e , B u c u r e ş t i . I0C6. p. 39—40.
S F1 NTUL NICETA DE REMESIANA Şl E CL' MENI CI TATEA PATRISTICA 31
3
34 Asistent ŞTEFAN C ALEXE
Scrierea Despre diferitele num iri ale D om nului nostru Iisus Hristos,
cu n u an ţă polem ică îm potriva arienilor, «este o predică dogm atică cu
aplicaţii m orale ; nu lipseşte elem entul practic, dar rap o rtarea continuă la
Hristos nu e îm binată cu sfaturi sau indicaţii pozitive, care să traducă
m ai efectiv în viaţă diferitele însuşiri im itabile ale lui H ristos. Predica
e sim pla, clară, m etodică Cele tre i părţi : num ele lui Hristos, sem nifica
ţia acestor num e şi aplicarea în viaţă sînt bine închegate şi formează un
tot unitar» 12(i.
In cele trei fragmente păşi rato ,£; clin. cartea intîia. se vorbeşte despre originea
şi necesitatea catehismului, despre categoriile de oa-meni care vin la botez, despre
efectele botezului. Slîniu! Niceta p reci '/ează câ esie absolut necesar ca cei care
vin la credinţă să se instruiască. De aceea catehismul va ii elaborat în aşa fel,
irait chiar şi m inţile oamenilor de la ţară, fără cultură prea multă, să poată înţe
lege şi să poată reţine adevăruri!*? de credinţă. Aceste adevăruri nu sînt o creaţie
proprie, ci sînt culese din învăţătura Siintei Scripturi, prin care cei aleşi spre botez
sînt educaţi ca să ştie ce au părăsit, să înţeleagă mai bine ce doresc şi să-şi dea seama
mai clar de lucrurile pe care au să le primească şi pe care trebuie să le păstreze.
î.i::rul pe rare îl încap şi îl doresc ei este mare. fie că Dumnezeu l-a inspirat,
lie că vreun om i-a îndemnat şi i-a sfătui1.. Efectele botezului sînt mai mari deci!
poate să se prevadă: omul din păcătos devine drept, prietenul lui Dumnezeu; mai
muit. el este reînnoit după asemănarea cu Dumnezeu şi devine moştenitor al îm pă
răţiei cereşti.
Catehismul se adresează tuturor, deopotrivă, pentru ca toţi să devină o lume
nouă, părăsind omul cel vechi cu faptele lui şi îmibrăoîn'cl omul cel nov, care este
înnoit p rin cunoaşterea A celuia care l-a creat (Col. III, 9, 10).
In al doilea fragment, catehumenul este prezentat ca un oaspete şi vecin al
credincioşilor : ei aude cie afară tainele dar nu ie înţelege, simte harul dar nu-1
pricepe. însă din acest moment el începe să se numească credincios.
Al treilea fragment se ocupă cu exorcismele. Din nefericire, fragmentul este
foarte scurt. Exorcismele pregătesc primirea harului. Ele sînt ca un foc curăţitor,
deoareoe cuvintele Domnului din care sînt alcătuite acestea se aseamănă cu nişte
fiăcări.
Principiile sănătoase care sînt schiţate în aceste fragmente îl înfăţişează pe
autor ca pe un catehet adevărat care îmbrăţişează cu aceeaşi dragoste pe toţi oa
menii cărora li se adresează lis.
Din cartea a doua s-au păstrat două fragmente în care se arată că exorcis
mele se fac pentru îndepărtarea puterilor demoniac?. Nu există păcat fără îndem
nul diavolului. Cel ce vine la botez trebuie să se lepede de diavol rostind cu sin
ceritate: «Cred în Dumnezeu Tatăl Atotputernicul...«-. Cel care doreşte să vină la
b un g s - ¿ : er k des K aisers Jusiinian, Y ierier Te ii, Z w cite A u flagc, M iinchen, i9li, p. 407; J. ZoiIUm-,
op. ci i., p. 554 ; L ' b a l d o M a n n u e c i , op. cil., p, 199 : P r . P r o f . l o a n G, C o m a n , O p e r e / e l i t e r a r e al e
S f î n t u l u i N i c e l a d e R e m e s i a n a . . . , p. 218. E d i ţ i i : A. M a i . S s. E p i s c . N i c e l a e el P a u l i n i s c r i p t a , R o m a e ,
1327, p. 3 1 - 3 - 4 ; P . L . . L I I . 8 6 --S M : B u n i , p. 1—5 ; Ci’. U m b e r t o M o r i c c a . S i o r i a d e l l a l e t t e r a t u ra
l a t i n a c r i s t i a n a , voJ. I I . p a r t . I I , T o r i n o , 1928. p. 1150.
126. P r . P r o í . l o a n G. C o m a n , O p erele literare ale S f î n t u l u i N icela d e R e m esia n a ..., p. 220.
A supra cuprinsului v o m rev en i la ca p ite lu l d es p re în v ă ţ ă t u r ă S fîn tu lu i N iceta.
127. B u r n , p. 6 - 7 ; C i. şi P . L . , L I I . 8 7 3 - 8 7 6 .
128. B u r n , p. G—7 ; C í. P r . P r o f . l o a n O. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a de
R e m e s i a n a , p. 202.
SFÎNTUL NICETA DE REMESIAKA ŞI ECU M ENI CITATE A PATRISTICĂ
jurul anului 375, iar M oricca141, după anul 381, dată mai probabilă fiind
că Sfîntul Niceta vorbeşte despre «întrebările întortochiate» ale mace-
donienilor 142.
T ra ta tu l Despre sim bolul credinţei al S fîntului Niceta de Rem esiana.
în care se explică Sim bolul credinţei local, pe care îl ro steau creştinii la
prim irea T ainei Botezului, deşi se inspiră uneori din Catehezele S fîntului
C hirii al Ierusalim ului, poate constitui şi în zilele noastre u n m odel p en
tr u explicare a Sim bolului de credinţă. «Substanţial, adînc, clar, organi
zat, sistem atic, uşor şi atrăgător, acest catehism îm brăţişează punctele
principale ale credinţei creştine şi a fost u n u l d intre cele m ai răspîndite
şi m ai apreciate m ijloace de lucru în vechea Biserică cum, pe drept. îl
consideră G henadie şi Cassiodor» 14S.
De agni paschalis victim a («Despre je rtfa m ielului pascal»), scriere
consem nată de G henadie ca făcînd p a rte din cartea a şasea a catehism u
lui, este editată de B urn în tre operele de au ten ticitate îndoielnică, în
două versiuni. P rim a versiune in titu la tă De ratione paschae este a tri
bu ită S fîntului A tanasie 144, iar a doua. De pascha, a fost ed itată m ai în -
tîi sub num ele lui M artin de B raecara iîr>.
Ezitarea de a se atrib u i definitiv opera De ratione paschae, respec
tiv De pascha, S fîntului N iceta de R em esiana îşi poate găsi explicaţia în
fap tu l că în aceste versiuni este verba de fix a rea datei P aştilor şi nu
despre je rtfa m ielului pascal. In tr-ad ev ăr, lucrarea încearcă să m otiveze
data sărbătoririi P aştilor propunînd ca acesta să nu se prăznuiască îna
in te de ziua a X l-a a calendelor lui aprilie (22 m artie) şi nici după ziua
a X l-a a calendelor lui m ai (21 aprilie).
Se pare că problem a datei P aştilor a preocupat îndeaproape pe creş
tini, în ultim ul p ă tra r al secolului al IV-lea. In tr-o scrisoare din 386,
S fîn tu l Ambrozie, ocupîndu-se cu fixarea datei Paştilor, propune acelaşi
interval p e n tru serbarea P aştilor din an u l 387 14ii, lucru ce a determ inat
pe unii cercetători să tra g ă concluzia că şi cele două versiuni au fost
scrise în aceeaşi epocă li7.
141. U. Mo r i c c a , cp . a l . , p. 1155. !42. D e S y m b o l o , 9 ; B u r n , p. 47.
143. P r . P r o f . I o a n G. C o m a n , O p e r e l e li t e r a r e a l e S f î n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a ... p. 210 ;
•cf. O. B a r d e n h e w e r , G c s c h i c h t e d e r a l t k i r c h h c h e n L i t e r a t u r . . , , p. 600.
144. M a n u s c r i s e . : C o d e x A m h r o s . H. 150 I ni . , s e c o l u l al I X- l e a .şi M o n i f a u c o n , A t h a n n --.ii, op.
II, 741. E d i t a t ă d e M i g n c î n P . O. , X X V I I I , 1605—1610. S t u d i i n d t r a d u c e r i l e din sc rie rile Ş tiu t u lu i
A tan a sie al A l e x a n d r i e i , B e r t h o l d A i t a n e r a t r i b u i e , f ă r ă e z i t a r e , t r a t a t u l D e ratione p aschae S fin
x u l u i N i c e t a de R e m e s i a n a : « A u c h di e u n t e r d e m N a m e n d e s A t h a n a s i o s u b c r l i e i e r t e S c h r i f t De
ratione p a sch a e i s t e i n o n g i n a i l a t c i n i s c h f ' s W c r k ti nd w o h i E i g e n U i m d e s N i c c t a s v o n R e m e s i a n a » .
V e z i a r t . A l U a i e i n i s c h e O b c r s c i z u n g e n v o n S c h r i f i e n d e s A t h a n a s i o s v o n A l e x a n d r i a , î n K l c i n e Pa-
t r i s i i s c h e S c h r i f i e n , h e r a u s g . v o n G i i n t e r G î o c k m a n n , B e r l i n , 1967 ( î n T U . .. , B a n d 83), p. 405.
M5. S e a î l ă î n C o d e x C o i o n i e n s i s 83-11 ( D a r m s t a d , 2084), s e c o l u l a l I X - l e a . E d i t a t ă înni în l ii
d e F lo r e x , E s p a n i a S a g r a d a , t o m . XV, a p o i d e M i g n e , î n P . L . , L X X I I , 40—52, i a r m a i ti m u în
ediţia p u b lic a tă de B. I \ r u s c h , S t u d i e n z u r c h r i s t h c h - m i t t e l a l t e r l i c h e n C h r o n o l o g i e , L e p z i g , 1830, la
Burn, p. CX XV . I n e d i ţ i a lu i B u n i , c e l e d o u ă v e r s i u n i s î n t t i p ă r i t e p a r a l e l (p . 92— 111), a s t f e l c ă
se p o a l e în c e c o n t i n u u c o m p a r a ţ i c î n t r e t e x t e .
146. Si'. A m b r o z i e , E p i s t o l a X X i / / (12), D om inis frairibus diicciissim is episcopii .le milia.tit
£ o n s t i l u l i s A m b r o s i u s e p i s c o p r s , P . L . , X V I , 10G9— 1078.
147. B u r n , p . CX XX I ; J . Z e i i l e r , op . ci t., p . 5 5 3 ; L \ M o r i c c a , op . ci t., p. 1156.
40 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE
De asem enea, argum entarea generală din cele două versiuni este
asem ănătoare cu aceea din tra ta tu l episcopului african Q uintus Julius.
H ilarianus, in titu lat : E xpositum de die Paschae et m ensis, scris în ain te
de anul 397, data apariţiei lu crării sale cronografice, De cursu tem p o ru m
seu de m undi duratione. H ilarianus aşază luna pascală intre ziua a X V -a
a oalendelor lui aprilie (18 m artie) si ziua X V II-a a calendelor lui m ai
(15 a p rilie )14s.
U nele asem ănări de idei şi stil cu alte scrieri ale episcopului de
Rom esiana (De Spiritus S a n d i potentia, De psalm odiae bono) întăresc-
ipoteza că «actualele versiuni sînt num ai fragm ente d in tr-u n tex t m ai în
tins şi m ai complet al operei am intite a lui Niceta» 149.
D intre scrierile cu caracter practic, prin care Sfîntul Niceta, ca u n
adevărat păstor de suflete, p u rta g rijă de turm a sa duhovnicească, am in
tim m ai întîi scrierea atrib u ită acestuia de Ghenadie, în afara catehis
m ului, p rin cuvintele : «A scris şi o cărticică Către o fecioară căzută„
îndem n la în d rep tare p e n tru toţi cei ce cad» 1;5#. A ceastă operă a fost
identificată de unii critici cu Liber de lapsu virginis consecratae, care
s-a p ă stra t sub numele Sfîntului Niceta, Sfîntului A m brozie şi F ericitului
Ieronim . în tr-u n m anuscris din secolele al V II-lea—.al V III-lea (Ms. d’E pi-
nal 68) se păstrează ou titlu : Epistula Nicetae episcopi de lapsu Susannae
devotae et cuiusdam lectoris 151.
B urn a publicat două texte cu aceeaşi tem ă : 1) Cel atrib u it S fîn tu lu i
Am brozie 152 şi 2) O scrisoare descoperită de Dom M orin în Qodex P a ri-
sinus lat. 12097, din secolul al V l-lea, in titu la tă : Epistula ad virginem.
lapsam, m anuscris anonim care nu are nim ic comun cu lucrarea pseudo-
am broziană
în opera De lapsu virginis este vorba de o călugăriţă, pe num e S u -
sana, care a păcătu it cu un citeţ, călcînd astfel votul castităţii. A utorul
deplînge situaţia acesteia şi-i am inteşte vrednicia din care a căzut şi
g ravitatea păcatului său care a exclus-o din societatea celor aleşi. T onul
este uneori reţinut, alteori declam atoriu. Lucrarea nu tinde special spre
aprofundare dogmatică.
148. Q uintus Julius H ilarianus. F.xposiium da die Paschae el m ensis, P .L .. X I I I . 1103— 11} L
« E x d ie v c r o XV Ka l, A p r i l i m n u s q u e irt. X V I I K al . M a i a r u m d i c m l e g a l i t e r l u n a u t s it q u a r t a d e
c i m a , v c r a r a t i o n e f i r m a i u r . H i n c n a r n q i i c d e c u r r e n t e s . ub i o c c u r r c r i l d ie s s a c r o s a n c t u s P a s c h a e . .
sane iu e o d e m pridem prim o m ense q ti e m luna genuerit, juste ac sine uila iuterm issione P as ch a*
facere o p o i' te t» (col. 1111 — 1112).
119. P r . P r o î . I o a n O. C o m e u , O p e r e l e l i t e r a r e ( ù e S f î n t u l u i N t c e m de R e m e s i a n a . . . , p, 22i.
150. G h e n a d i e , op. cit., p. 70 : « I£ciid i t ct a d l a p s a m v i r g i n e m Ü be Ü um . o m n i b u s labcntihus-
cm endationis in c e n tiv u m » .
15!. H u m , p. C X X X I —C X X X V I . Cu acest litiu a io s ' editaţii recent de E. C a z z a n i g a , fa c e r ii -
c u c .' o r is : D e l a p s u S u s a n n a e , in ^ C o r p u s s c r i p t o r m n P a t a v i n o r u m » , T o r i n o , I9i8. p. 1—3!, ( c a r e a
s t u d i a t şi m a n u s c r i s e l e în l u c r a r e a : L a t r a d u i o n e t n a n o s e n l i a d e l <D e l a p s u S u s a n u a e > ' , Torino*
1950). d e K l a u s G a t n b e r , N i c e t a v o n R e m e s i a n a : D e lap su . S c s a n n a e . iu. « T e x t u s P a t r i s t i c i e t r
L i t u r g i c i » . F a s c . 7. R c g e n s b u r g , 1959, p. 25—37.
152. D u p ă m a n u s c r i s e l e : M s . rf’.l u t u n 17 .1, secolul al X -l e a : Ms. d f.p in a l >< , - o c o l u l afc
V I I - l e a ...a! V I l I - ! e a şi e d i ţ i a M i g n c . P . L . , 3 8 3 - 4 0 0 ; B u m , p. 1 1 2 - 1 3 ) .
153. G. M o r i n . V « f i p i s t u t a a d v i r g i n e m l a p s a m » d e la c o l l e c t i o n d e C u r b ie , opuscule in é d it
de la ¡in d u ¡ V - e s i è c l e , în « R e v u e B é n é d i c t i n e » . I î. 1897, p. 193—202, la V. M orieca, op. cit., p
1157 ; Cf. şi M a r t i n S c ii a r ir , on. cit., p. 40S— ¡ 0 9 : B u m , p. 131 — 136.
SFIXTCL X1CF. TA DU RFMF.SIAXA ŞI r.CUMF.NICITATF.A PATRISTICA 41
Cele două tra ta te au fost editate prim a dată, în anul 1723, sub n u
m ele lui N icetius de Trêves (secolul al VI-lea), de către Luc d’A chery 170.
Această ediţie a tre c u t p rin m ijlocirea lui G alland şi în M ig n e 171.
Dar practica bisericească în R ăsărit şi Apus, ca şi referinţele unor
scriitori ca Sfîntul Vasile cel M are, F ericitul A ugustin şi Ioan Casian
(•j- 430—435) privind oficierea privegherilor şi cîntarea psalm ilor în co
m un în biserică, plasează cele două cuvîntări la sfîrşitul secolului al
IV-lea. De altfel, B u m corectează greşeala lui M igne editînd cele două
cuvîntări în tre operele autentice ale S fîntului Niceta de R e m e sia n a 172.
De vigiliis servorum Del şi De psalmodiae bono sînt două cuvîn
tă ri care pot inspira totdeauna şi pretu tin d en i — p rin sfaturile şi ideile
ce cuprind — , a tît cercurile m onahale, cît şi pe toţi credincioşii creştini
oare pream ăresc pe Dum nezeu p rin taina im nelor. în acelaşi tim p, ele
constituie două piese im portante privind cultul creştin şi rîn d u iala li
turgică 173 de la sfîrşitul secolului a l IV -lea şi începutul secolului al
V-lea, fiind şi o sursă de inspiraţie p e n tru ţin u ta creştinilor în Biserică.
Te Deurn laudamus («Pe Tine, Dum nezeule, Te lăudăm » sau «Te-
Deum»), este un vestit im n de pream ărire a lui D um nezeu, scris în lim ba
latină, care a îm podobit veacuri de-a rîn d u l slujbele bisericeşti şi a cărui
ori pine a dat si continuă să dea naştere la num eroase şi interesante dis
cuţii. El nu trebuie confundat ou slujba num ită «Te-Deum » care se
săvîrşeşte astăzi în biserici cu p rilejul unor solem nităţi.
Cea mai veche m enţiune cunoscută despre im nul Te D eum se gă
seşte în ju ru l anului 512 în Regulele către călugări scrise de Cezar de
A relate (Arles) (f 542), care precizează că între cele şase lecturi de du
m inică treb u ie să fie şi Te D eum laudam us 174. O altă m ărtu rie preţioasă
]70. N o v a B i b l i o i h e c a m s s . l i b r o r u m , p, 26 ş ti., ia B u m . p. XI .
171. P . L . , L X V I I I , 365—372 ( D e v i g i l i i s ) şi 37 1- 3 7G ( D e p s a l m o d i a e b o n o ) .
172. B u m . p. 55—82. A d a o s u r i l e d i n a d o u a v a r i a n t ă s î n t a ş e z a t e î n t r e p a r a n t e z e . D e p s a l m o
d i a e b o n o a f o s t e d i t a t d u p a e d i ţ i a iui B u r n d e c a i r o P r . N i c o l a e M . P o p e s c u , î n E d i t u r a S e m i n a r u
lu i d e I s t o r i a B i s e r i c i i R o m â n e d e la f a c u l t a t e a d e t e o l o g i e d i n B u c u r e ş t i , m a r t i e 1931. p e n t r u u z u t
s t u d e n ţ i l o r t e o l o g i . A t l e e d i ţ i i : C. H . T u r n e r , N i c e t a o f R e m e s i a n a ; D e V i g il i is . î n J T S . vo i.
X X I I , n r . 88, J u l y . 1921, p. 305—3 2 9 : I d e m , N i c e t a o f R e m e s i a n a I I : I n t r o d u c t i o n a n d t e x t of D e
p s a l m o d i a e b o no , î n J T S . , v o t . X XI V . n r . 95, A p r il . 1923. p. 225—252. T u r n e r î n l o c u i e ş t e t i t l u l D e
p s a lm o d ia e bono cu D e u tilita te h y m n o r u m , c a re se află în m a n u s c r i s u l Codex V a ti c a n u s R e g în a e
l a t . 131. s e c . I X —X ; K l a u s G a m b e r , e d . cit.. D e v i g i l i i s , p. 84—91 şi D e p s a l m o d i a e b o n o p. 93— IOC
c u titlu l : D e h y m n o r u m et la u d u m m inislerio.
173. D e p s a l m o d i a e b o n o , 12, B u r n , p. 79 ; « N a m e t p s a l m i s d e l e c t a m u r e t o r a t i o n i b u s i r r i g a m u r
e t i n t e r p o s i t i s l e c t i o n i b u s p a s c i m u r » . A. L. T ă u t u . î n a r t i c o l u l : R i t u l S f î n t u l u i N i c e t a E p i s c o p a l
R e m e s i a n e i , « B u n a V e s t i r e » , I I I (1961). n r . I, p. 32, a j u n g e la c o n c l u z i a c ă « r i t u l S f î n t u l u i N i c e t a
n - a fo s t n ic i g r e c - b i z a n t l n nici r o m a n - l a t i n , ci a f o s t r i t u l p r o p r i u al m a r e i u n i t ă ţ i e c l e z i a s t i c e a
Iliric u lu i, a D aciilor, f o r m a t p rin c l ă d ir e a e le m e n te lo r locale d a c o -l a ti n c a s u p r a scliemei litu rg ic e
p r i m i t i v e s t a b i l i t ă d e S f i n ţ i i A p o s t o l i şi p r i m i i lo r u c e n i c i r ă s p î n d i t o r i al c r e ş t i n i s m u l u i î n t o a t e
c e n trele principale, rit ca re mai ex act s-ar p u te a num i dac o -latin decît s im p lu m in te la tin » .
174. C e z a r d e A r e l a t e ( A r l e s ) , R e g u l a a d M o n a c h o s , c a p . XXI, P . I... L X V I I , 1102: « O m n i
d o m i n i c a s e x m i s s a s fa c i f e . P r i m a m i s s a s e m p e r r e s u r r e c t i o l e g a t u r , n u l l u s s e d e a t . P e r f e c t i s m i s a i s
d i c i t e m a t u t i n o s , d i r e c t a n e o : E x a l l a b o te. D e u s m e u s e t R e x m e u s . D e i n d e , C o n f i t em irii. I n d e , C a n -
l e m u s D o m i n o . L a u d a , a n i m a m e a , D o m i n u m . B e n e d i c t i o n e m . L a u d a t e D o m i n u m d e c o e li s . T e D e u m
laudam us. Gloria in excelsis D eo et c a p itt e llu m . Omni dom inica s ic dicatur».
D eoarece im nul Te D eum se chita îndeosebi dum inica, a fo s t c o n s e m n a t de uncie docum ente
cu num ele de h ijm n u s d o m inicalis. Vezi P raefalio g en e ra lis (fără num ele autorului) la o p e r a Sfîn-
tu lu i Ila rie de P ic ta v iu m (P oitiers), P .L., IX. 21 : « . . . p r a e c e p t u m est sing u lis D om inicis c a n tc tu r » ;
44 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
a u te n tic ită ţi178. S-a afirm at că im nul Te D eum ar fi opera lui Nicetius do
Trêves (526—566) căruia, după cum s-a văzut, i s-a a trib u it do către a n u
m iţi cercetători şi p a te rn ita te a operelor De vigiliis servorum Lvi şi Dc
psalm odiae bono. D ar scrisoarea lui C iprian do Toulon, care afirm ă că in
prim a ju m ă ta te a secolului al V l-lea im nul era deja răspindit şi cuno cui.
face să cadă teza p a te rn ită ţii lui N icetius de Trêves.
Dintre argum entele care pledează in favoarea episcopului Niceta de Reme-
siana ca autor al im nului Te Deum, în afară de m enţiunea m anuscriselor irlande/e,
notăm următoarele :
1. Im nul Te Deum ruu poate fi atribuit Sfintului Ambro/.ie sau altor autori de
imne, pentru că aceştia au scris inine in metru ritmic, nu in proză ritmică aşa
■:um este scris Te Deum.
2. O notă aflată intr-o Psaltire veche pc'nlru uzul lîiserh ii din Sarisixtm ni-
;is (Saiisbury), tipărită la Londra în anul 1555, dependentă în med evident de
unele m anuscrise m ai vechi şi oare cuprinde Canticum beati Niceti episcopi, dă
următoarea explicaţie sem nificativă : «Unii spun că Fericitul Ambrozie, in timp ce
boteza pe Fericitul Augustin, a început (să cinte) Pe Tine Te lăudăm, iar Augus
tin a răspuns (eîntînd) alt vers : şi aşa au compus acest imn. A cest lucru nu este
adevărat, ci ei au cîntat (imnul) în uz, alcătuit mai înainte de către Fericitul N i
ceta episcop de Viena ; Cassiodor a aprobat această (cîntare) cu prilejul învăţării
Sfintei S cripturi»lro. Nota este sugestivă ; ea încearcă să corecteze părerea că imnul
Te Deum aparţine Sfîntuiui Am brozie şi Fericitului Augustin şi precizează în ace
iaşi timp că este opera Sfintului Niceta. Aşezarea scaunului episcopal a lui Niceta
ia Viena este o eroare a autorului notei aşa cum s-a produs şi eroarea cu privire
la redarea corectă a num elui Sfintului N ic e ta 1’". Invocarea numelui iui Cassiodor
arată că im nul Te Deum se bucura de o m are popularitate în vr. mea acestuia.
3. U nele cărţi ale Sfântului Niceta, oa De psalm odiae bono şi De vigiliis atestă
că acesta se interesa în chip deosebit de cîntarea liturgică, la p t confirm at în repe
tate rînduri şi de Sfîntul Paulin de Nola care-şi descrie prietenul ca pe un p asio
nat al ciutului folosind acest m ijloc în diferite ocazii şi mai ales în activitatea
o09; H, Leciercq, Te D e u m , in «D ictio n n aire d -A r c h é o l o g i e cl do L iturgic». vol. XV. col . c J' C 1'■ :
L. D u c h e s n e , H isto ire a n c ie n n e de l'E g lise, ¡orne I I I , Y - e é d i t i o n , P aris, 1M2'J, P. 1X1: 1). S. B a h u . o s .
P atrologie (în lim ba greacă), A tena, 1930, p. 497— *98 şi 4 5 0 ; Prof. A nton B aurnstark, «Te Deum »
und eine G ruppe g riec h isc h e r A b e n d h y m n e n , in «O rien s C h ristlan u s» , v o l . 34, H e f t 1, L e i p z i g . 1937.
p. 1—2G ; R c v . M aurice Frost, T u ’o Texts o/ tl ie Te D e u m Ictudam us, în JTS., vol. XXXIX, nr. loi],
¡938, p. 3S8—391 ; M. N., N iceta vescovo di R em esiana, in « E n c iclopedia Ita lia n a» , ediţia citata. p.
773; Pr. Prof, ioan G. Coman, O perele literare ale S fin tu lu i N icela de R e m esia n a ..., p. 220—2 2 1 ;
B ertlio ld A lta n er, P récis de P a tro lo g ie, adapté par. I I. C hirat, P aris, 1961, p. 519.
178. Dom Paul C agln, L 'E u c h o lo g ie latin e étu d iée dans la tred itio n de ses ¡ann ules et de
ses ¡orm ulaires. I. «Te D eum » ou «l l l a t i o ?» C ontribution à l'histo ire de l'E u c h o lo g ie la tin e à
propos des origines du «Te D eum », A b b a y e de Solesm cs, 1906 ; Dom, A gacsse, Q ue N i'citas de
R e /n esia n a n ’e s t pas l'a u te u r du «Te D eum », in «Revue des S cie n ces e c c l é s i a s t i q u e s » , 1909 — 19sU.
P. 201—220, 410—428 şi 55 3—583 ; E. R allier, op . c i., cap., 4, Ist N ic eta s von Rem esiana der l'er-
¡asser o ie r R eda ctor des T e D e u m ? .. . , p . 123— 130. «Aus don T exton kann jed en talls n ic h t bew ie sen
w erden, dass N ice tas von R em esian a irgend etw as m it dem Te Deum zi i tu n gehabt hat» (p. 130).
179. La B urn, p. CI ; «Q uidam dicunt quod beaius A m brosius cum b ap tisaret sanctum Aii-
g u stin u m incep it Te Deum t a u d a m u s , e t A u g u s t i n u s respon dit ailum v e rs u m : et sic c o m p o su e ru .it
hune hymnum .
Quod non est verum sed d ee an tav e ru n t usum p ri u s cotnposH urn per boatum N ice h im episco-
i'u m V ien(n)ensem , quod innuit C assiod oru s, de in stitu tio n e sanctarum scrip tu raru m » .
180. Pr. Prof. Ioan G. Coman, O p erele literare aie S fin tu lu i N iceio île R e m esia n a ..., p. 220.
46 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
O a l t ă c a t e g o r i e d e c e r c e t ă t o r i şi p a t r o l o g i n u s e p r o n u n ţ ă p e n t r u s a u i m p o l r k a a ii l ic •: :'i t -i
• n i c e t a n e a i m n u l u i T e D e u m , ci s e m u l ţ u m e s c n u m a i s a î n r e g i s t r e z e d i s c u ţ i i l e , lă s i r n l p r o b l e m a
d e s c h i s a , ca de e x e m p l u : A rhim . G h e n a d i e E n ă c e a n u , Un s o b o m i c . Isto ria T e - D e i n n u r U o r in Bise
rica c r e ş t i n ă ş i s p e c i a l m i n t e î n ce a r o m â n ă , în « B i s c r i c a O r to d o x ii R o m â n ă » , V I I I (1884), :;r. !1.
p, S3H—837 ; H , G . O p i t z . op. cit., in P W K . X V I I , col . ISO; H ü n i p e l , A\'c e ta . M > s s i o n s b i s c h o j v o n P, -
■mesiana ( c e a . 345—420), in RE, vol, XI V, 1901, p. 28; P i e r r e de L a briollc. H istoire de !a H t t é r a t u r <_•
latine ch rétienne, C o l l e c t i o n d ' Î U u d c s A n c i e n n e s . P a r i s . 102U p. 405--400: J . T i x e r o n t , Prêcî< -1-
Pntrologie. V I II-e éd.. P a r i ? . 1027, p. 310; E. A m n n n . X i c é t a s (te R ê m é s i a n a , î n D T b C . v o l. XI. i.
1931. col . 479; F. C a\ré, Précis de Patrologie et d ' H i s t O ’i e de la Théologie, iom e 1. 2, 11 -c
Paris. 193!. p. 589.
193. B u n i , p. C I X - C X .
19!. D u p a m a n u s c r i s e l e : i. V e r s i u n e a c o m u n ă : Cod . Vat ic. R e g . / / . s e c o l u l al Y I I - ! e a ; -d-
V i n d o b . ¡361. s e c o l u l a! V I N - l e a ; Cad. C a n i c b r i g . 1 ! , i. 10. s e c o l u l ( V U I ) . ai I X - î e a : Cad . V a t i c ci i,
s e c o l u l al X - l e a ; I i . V e r s i u n e a i r l a n d e z ă : Cod . A m b r o z . c. "> inf., s e c o l u ! al V H - l e a : T r i n . Co li D :!) 1.
C o d . E.. 4, 2, L i b e r H i n n n o r u m . s e c o l u l al X I - i e a . F r a n c i s c a n C o u v e n t . D u b l i n , s e c o l u ! al X l-io:; :
B r i i . M u s . I h i r l 7653. s e c o l u l al I X - îe a ; T u r i n Cod. P. I V . t. s e c o l u ! al V l l - i o t : / / / . V e r s i u n e a m i l a
n e z a : Co d. V a t ic . 82, s c e o l u l al X - le a ; Cod. hit. M o n c c e n s î s 343. s e c o l u l a! X -le a : C a t h e d r a t B r e v i a r u .
s e c o l u l a l X i - t e a , la B u r n . p. C X I I I —C X I V şi R3.
I9">. B u r u . p. 89—SI. i n t r - u n a r t i c o l i n t i t u l a i : «Les textes g recs du Te O e u m ■■■-- T e x i e t e g r e
ce şti a le i m n u l u i Te D e u m , p u b lic a t în r e v is ta « E c h o s d ’O r i e n t » , T o m e X I I I . P aris. 1910. p. 2 0 8 - - 2 l. \
S. S a l a vi l le d i s c u t a r e z u l t a t u l c e r c e t ă r i l o r î n v ă ţ a t u l u i b e n e d i c t i n D o m P a n i C ag in (Te D e u m ou
It l a t i o ? . v e z i n o t a C>9). p r i v i n d t r a d u c e r i l e î n g r e c e ş t e a l e i m n u l u i Te D e u m . de-a lu n g u l tim pului.
El c o n s t a t a c ă a c e s t e t r a d u c e r i îşi fa c a p a r i ţ i a î n s e c o l u l al I X - l c a . şi p r i m e l e n u r e d a u d e c î t 11
v e r s u r i a ie im n u lu i. A ria de folosire a im n u lu i Te D e u m în lim ba g r e a c a , este O c c id e n tu l, în s p e
c i a l I t a l i a şi n u G r e c i a u n d e a f o s t i n t r o d u s î n u l t i m u l p ă t r a r al s e c o l u l u i al X I X - l e a , sub in flu
e n t ă s l a v ă , c î n t î n d u - s e la d i f e r i t e a n i v e r s ă r i o f i c i a l e . î n a c e s t t i m p a p a r e t r a d u c e r e a lui G. Lam-
pakès " E p y a 8 p i Q 0 A l e n a , 1893, p. 23 s . u , ) . I m n u l a fo st c î n t a t p e n t r u p r i m a d a t a î ;i
c a t e d r a l a o r t o d o x ă d in A t e n a , la 15 o c t o m b r i e 1889. O a l t ă t r a d u c e r e a t e n i a n ă s e d a t o r e ş t e Iul L a m
b e r t . M t v p j v E u / c ? c y ' . o v , A t e n a . 1904. F s t o i n t e r e s a n t d e r e m a r c a t c ă d e ş i i m n u l Te D e u m era
d e j a t r a d u s î n g r e c e ş t e , c u p r i l e j u l s i n o d u l u i u n i o n i s t de la Ly o n , d i n 1274, a f o s t c î n t a t n u m a i î n
l a t i n e ş t e , î n t i m p c e C r e z u t a f o s t c î n t a t î n g r e c e ş t e şi l a t i n e ş t e ( M a n s i . XXI V, col. 66).
D esig u r că în afarii de c e rc e tă rile istorice asupra traducerilor în g r e c e ş t e şi a f o lo s ir i i im
n u lui Te D eum . ar fi n e c e s a r u n s t u d i u d e z v o l t a t a s u p r a l e g ă t u r i l o r a c e s t u i a c u D oxologia m a r e
ca re încheie s lu jb a V i r e m e i in B i s e r i c a O r t o d o x ă şi a s u p r a p a r a l e l i s m u l u i de id ei c u L itu rg h iile
-orien ta le.
SFINTUL NtCr.TA DE RF.M E SI AN A ŞI ECUMENIC1TATEA PATRISTICA 49
5. Sanctus sanctus sanctus Dominus De Sfînt, Sjint, Sfînt, Domnul Dumnezeu
us sa.ba.oth S avaot!
S. Pleni sunt caeli et terra maiestatis Pline sînt cerurile şi pămîntul d e mă
gloriae tuae rirea slavei T a l e ;
7. Te gloriosus apostolorum chorus Pe Tine T e laudă ceata slăvită a Apos
tolilor,
8. Te prophetarum [audabilis numerus Mulţimea vrednică de laudă a prooro
cilor,
9. Te m artyru m candidatus laudat exer- Oştirea îmbrăcată în alb a mucenicilor.
citus
10. Te pe orbem terrarum sancta confi- Pe Tine sfinta Biserică Te mărturiseşte
tetur ecclesia pe întregul pămint,
11. Patrem inmensae maiestatis Tată al nesfirşitei măriri,
12. Venerandum tuum verum unujentium Pe adevăratul Fiul Tău, Vnul-Născut, ca
Filiu.ni re trebuie cinstit
13. Sanctum quoque paraclitum Spirituni Şi pe Sfîntul Duh M în gîieto ru l;
14. Tu rex gloriae Christe Tu, Hristoase, împărat al slavei,
15. Tu Patris sempiternus es Filius Tu eşti Fiul .veşnic al T a tă lu i;
16. Tu ad liberandum suscepturus homi- Tu care aveai să Te întrupezi în om
nem non horruisti vircjinis uterum penlru a-l mintui. nu Te-ai înfricoşat
de nintecele Fccioarei ;
17. Tu devicto mortis aculeo aperuisti cre- Tu, după ce ai învins acul morţii, ai
dentibus regna caelorum deschis credincioşilor împărăţia ceru
rilor ;
18. Tu ad dexteram Dei sedes in gloria Tu stai de-a dreapta lui .Dumnezeu in
Patris slava T a tă lu i;
19. Iudex crederis esse venturus Credem că vei veni judecător ;
20. Te ergo quaesumus tuis famulis sub- Aşadar, 'Te rugăm vino în ajutorul ro
veni quos pretioso sanguine remedisti bilor Tăi pe care i-ai răscumpărat cu
preţiosul Tău sin<je ;
21. Aeterna fac cum sanctis tuis gloria Dăruieşte-le slavă veşnică cu sfinţii Tăi;
munerari
22. Salvum fac populum tuum Domine et Mintuieşte, Doamne, poporul Tău, şi bi-
benedic hereditati tuae necuvintează moştenirea Ta;
23. Et rege eos et extolle illos usque in Şi condu-i pe ei şi îi înalţă pină în veac.
aeternum
24. Per singulos dies benedicimus te In fiecare zi Te binecuvîntăm
25. Et laudamus nomen tuum in sa e c u lu m Şi lăudăm numele Tău în veac şi în vea
et in saeculum saeculi cul veacului.
26. Dignare Domine die isto sine peccato Invredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceas
nos custodire ta, fără păcat să ne p ă z i m ;
27. Miserere nostri Domine miserere nos- Miluieşte-ne pe noi. Doamne, miluieşte-
tri ne pe n o i ;
28. Fiat misericordia tua Domine super Fie, Doamne, mila Ta peste noi precum
nos quemadmodum speravimus in te am nădăjduit în Tine ;
29. In te Domine speravi non confundar In Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu
in aeternum. mă ruşinez in veac ! 196.
201. P r . P r o f . l o a n G . C o m a n , O p é r e l e ¡ i t e r a r e a l e S f i n í u l u i N i c e i a d e R e m e s i a n a . . . , p. 227—228.
202. D e S y m b o l o , 4, B u r n , p. 42— 53. Of. P r . P r o í . l o a n G. C o m a n , O p e r c l e 1i t e r a r e o l e S f i n í u l u i
N i c e í a d e R e m e s i a n a . . . , p. 228.
203. D e r a t i o n e fi'Jei, I, B urn, p. II : «O homo, nondum te ipsum eognoseens, andes divina
m e tiri» .
204. D e S p i r i í u ¿ L in do , 22, B u r n , p. 37 : «Si C h r i s t i a n u s diceris, et non íucris sp iritu als, re
tibi s a ti s de s a l u t e c o n fid a s » .
205. D e s y m b o l o , 1 1 , B u r n , p 52: « S it anim us semper in c á e lo , spe?, in r e s u r r e e t i o n e , des i-
derium in pro m issio n e» .
206. D e v i g i l i i s , 9, B u r n , p. 66: « . .. q u i \ i gil a t o c u l i s , v i g i l c t et cordc; qu i orat spiritu, oret
et m ente; qu ia v a k i e m u t ile e s t oculis v ig i l a r e a n im o d o r m i c n te » .
207. D e p s a lm o d ia e bono, 7, B u r n , p. 75: «l.<iuda D o m in u m in v it a tu a , im m o la sa c rific iu m
] a u d i s , et per ipsum osten d iín r i;: a n i m a t u a v i a q u a fid e i u s p e r v e n i . r s s a l u t a r o - - .
52 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
linia trad iţiei duce la rătăcire, după cum s-a întîm plat cu m acedonienii
care la început au crezut -«aşa cum fusese predat» (ut fu erat tra d i-
tum » 228.
¡Deci, păstrarea T radiţiei Apostolice (quam apostoli trad id eru n t) este
p e n tru Sfintui N iceta sem nul vădit a l apartenenţei la Biserica cea ade
v ărată 227.
O tră să tu ră esenţială a S im ţu lu i N iceta de R em esiana a fost avântul
său m isionar. In această p rivinţă, el stă alătu ri de m arii m isionari ai
tim pului, îndreptîndu-şi activ itatea şi spre alte neam uri, nu num ai că tre
dacorom anii din hotarele epiarhiei sale. Lipsa unor dovezi sigure ne îm
piedică să cunoaştem adevăratele coordonate ale întinderii influenţei di
recte a lui Niceta. Din cele două poeme ale Sfântului P aulin de Nola se
poate desprinde însă că activitatea p rietenului său a fost intensă şi fru c
tuoasă. P e n tru obţinerea succesului dorit, Sfântul N iceta a organizat via
ţă m inăstirească. în m înăstiri a găsit desigur num eroşi ucenici şi cola
boratori care l-au sp rijinit în activitatea sa. Călugării Sfântului Niceta
n-au răm as închişi între zidurile m ănăstirilor, ci au contribuit la opera
de creştinare a popoarelor indicatc de P aulin de Nola. A ltfel nu s-ar
putea explica creştinarea unor neam uri risipite pe întreg ţin u tu l b ă tu t de
Boreas, in regiunea D unării de Jos. Sfîntul N iceta n -a aşteptat să-d vină
la Rem esiana toţi aceşti păgîni spre a-i creştina, ci a m ers la ei, el şi
u c e n i c i i săi, departe de liniştea scaunului său episcopal.
De asem enea, Sfîntul N iceta s-a folosit în activitatea sa, cu m ult
succes, de eîntarea bisericească în comun. P redica sa, Despre folosul cîn-
tării psalm ilor, este o m ărtu rie grăitoare că au to ru l ei punea un preţ
deosebit pe în treb u in ţarea cînitării în com un, p e n tru apropierea credin
cioşilor, în tr-o singură laudă adusă lui Dum nezeu.
Dacă Sfîntul N iceta cînta îm preună cu cetele de călugări la plecarea
sa clin Italia spre patrie şi dacă vocea sa v ib ran tă se ridica m elodioasă
în m ijlocul corăbierilor, pe corabie -~H, este p e n tru că iubea eîntarea şi
avea o practică îndelungată a cîntului.
Sfântul Niceta a cultivat eîntarea în com un în B iserică în tr-o vrem e
în care şi în alte p ă rţi se depuneau eforturi în această privinţă, de către
ierarhi ^misionari ca Sfîntul Ioan G ură de A ur, S fîntul Vasile cel M are,
S fîntul G rigorie de Nisa, S fîntul Am brozie şi F ericitul A ugustin.
C întarea im nelor divine îmblânzeşte sufletul tru fa ş şi sălbatic şi
apropie pe om de Dum nezeu şi de sem enii săi. S fîntul N iceta a cultivat
am plu acest instru m en t eficace, în lucrarea sa m isionară.
Călătoriile Sfîntului N iceta la Roma şi la Nola se înscriu ca o linie
ascendentă în viaţa sa spirituală, situînduj l p rin tre P ă rin ţii Bisericii oare
226. D e S p i r i t u s a n c l c , 2, p. 19.
L’27. D e S y m b o l o , 10, p. 48—49. Sfîntul N iceta num eşte Sfînta Tradiţie şi «tra d itio D om ini»,
cerind ca te g o ric credincioşilor să urm eze acestei tradiţii: «Q uid ergo est quod volum us? adsignare
D o m i n i c a n i s i n e d u b i o t r a d i t i o n e m » . D e S p i r i t u ?anci'o, ], 6, p. 18, 25.
_’28. S i. P a u l i n , C a r m e n X V I I , v. 109— 116, ed . cit., p. 86—87.
SFIXTUL X/CETA DE REMES1AXA Şl ECLMEXICITATEA PATRISTICA 57
au făcut legătura în tre R ăsărit şi Apus. Treeînd peste m otivele care l-au
determ inat să facă aceste lungi călătorii, care necesitaiu vigoare şi curaj,
reţinem roadele lor incontestabile. Sfîntul N iceta m ergea la Nola ou o
bogată experienţă de ierarh m isionar, cîştigată in condiţii grele, expe
rienţă pe care avea să o confrunte cu practica bisericească din Italia.
Convorbirile cu P au lin de Nola aveau să fie un cîştig deopotrivă de bo
gat p e n tru am îndoi. Pe de o parte, P aulin află că pe m alurile Istrului se
desfăşura o intensă activitate de evanghelizare, îm pletită cu o rodnică
acţiune de rom anizare a popoarelor «barbare», fa p t în reg istrat de el nu
fără o anum ită m îndrie de rom an, atunci cînd spune că «barbarii învaţă
să eînte pe Hristos cu inim a rom ană şi să trăiască în pacea senină a v ir
tuţii. în tr-o regiune necunoscută a lum ii» 229. L ucrarea desfăşurată de
Niceta l-a im presionat adînc, iar personalitatea m isionarului dunărean
i-a smuls cuvinte de sinceră adm iraţie şi în d rep tăţită laudă. Pe de altă
parte, Sfîntul N iceta lua cunoştinţă de viaţa liturgică de la Nola, de teo
logia de aici ; intra in legătură cu credincioşii veniţi în num ăr m are la
sărbătoarea Sfintu-lui Felix, ale cărui m oaşte se aflau în acest orăşel, se
edifica asupra stilului edilitar şi al picturii bisericeşti, dornic să vadă şi
să cunoască tot. avea prilejul să facă unele com paraţii şi să-şi îm bogă
ţească cunoştinţele tu idei şi lucruri noi, pe care le va folosi la întoarce
rea în ţara sa. R ăsăritul şi Apusul Europei erau îm preună.
Cei doi prieteni erau insă şi oam eni de litere. Discuţiile lor se vor fi
înd rep tat şi asupra problem elor teologice care suscitau interesul şi erau
în circulaţie în vrem ea lor. Dovadă sigură este că Sfintul Paulin i-a citit
prietenului său. Viaţa S fîn lu lu i M artin scrisă de Sulpiciu Sever 230. In
scrisoarea pe care i-o trim ite lui Sulpiciu, P aulin îşi exprim ă bucuria că.
a avut prilejul să îm părtăşească această operă unui bărb at «foarte în
văţat» şi «adm irat de rom ani», venit din în d epărtata Dacie.
Este interesant de subliniat că Sfîntul Niceta nu s-a m ărginit num ai
la înregistrarea acestei lecturi p en tru folosul său personal, după cum
aflăm prin interm ediul lui Sulpiciu Sever. La sfîrşitui Dialogurilor, aces
ta îl îndeam nă pe Posthum ianus să-l viziteze pe Sfîntul Paulin, spre a-i
face cunoscute Dialogurile, p en tru ca Paulin, la rîn d u l său, să le facă
cunoscute la Roma «după cum a răsp în d it şi prim a noastră lucrare nu
num ai în Italia, dar chiar în tot IUiricul» (sicut prim uni nostrum libellum .
non per Italiam tantum , sed per totum etiam diffudit Illyrieum ) -:n. Din
această inform aţie se poate deduce uşor rolul pe care l-a jucat Sfîntul
Niceta, ca elem ent de legătură în tre lite ra tu ra de evlavie răsăritean ă şi
cea apuseană. Din nefericire docum entele tim pului păstrează tăcere asu
pra altor aspecte şi consecinţe ale călătoriei Sfintul ui N iceta în Italia. A
dus cu sine N iceta şi unele din scrierile sale spre a le prezenta p rie te
nului său, la Nola ? L ucrul pare probabil dacă afirm aţia cu privire la
229. SÎ. P aulin, Carmen XV II, v . 261—26i. p. 93.
230. S f . P a u l i n , E p i s t o l a X X I X , 14, e d . H a r ţ e i , p. 201.
231. S u l p i c i u S e v e r , D i o f o g u s T e r t i u s , 17, c d . C a r o l u s H a l m . în C S K L , I, I&tîn, p. 215.
58 Asistent ŞTEFAN C. A L F . X E
232. T r a t a t u l D e c o r r e c l i o n e r u s t i c o r u m c o n ţ i n e f o r m u l a d in C r e z : « T e r t i a d ie r e s u r r e x i t v i v u s
a m ortuis». C u v î n t u l v i v u s e s t e u n a d i n t r e p a r t i c u l a r i t ă ţ i l e C r e z u l u i lu i N i c e t a . D e a s e m e n e a ,
ex p resia ren u n cia tio d ep in d e în m od evident de S im b o lu l de credinţă al lu i N iceta. C i. J. Z e i l l e r ,
op. cit., p. 592, n . 1.
2,33. C u p r i v i r e la c i r c u l a ţ i a o p e r e l o r S f î n t u l u i N iceta de R em esîan a în te ologia ortodoxă ro
m ână, v e z i A p e n d i c e î l , la s f î r ş i t u l l u c r ă r i i .
PARTEA A DOUA
ÎNVĂŢĂTURĂ TEOLOGICĂ DE NIVEL ECUMENIC
A SFÎNTULUI NICETA DE REMESIANA
1. ÎNVĂŢ ATU HA DESPHK S U N T A TREIME
C itind introducerea la tra ta tu l Despre credinţă, s-a r părea că în v ă
ţă tu ra teologică a S fîntului N iceta este foarte sim plă : p e n tru dobîndirea
fericirii veşnice este necesar ca creştinul să creadă şi să facă fapte bune,
sau, cu alte cuvinte, să-şi m ărturisească credinţa p rin fapte. «După ce
oam enii au fost renăscuţi prin crcdinţă şi după ce au fost sfinţiţi potrivit
rînduielii Evangheliei, în n u m e le T atălui şi a l Fiului şi al S fîntului Duh,
nădăjduind p rin această m ărtu risire îm părăţia cerească, A postolul a spus
că nim ic n u este m ai folositor decît ca ei să se îngrijească de faptele
bune» 23i. P e n tru un credincios- cu raţiu n e sănătoasă este m ai im portant
să trăiască în v ăţătu ra creştină decît să discute dogmele Bisericii, căci
S fîn tu l Apostol P avel a scris lui Tit : -<Şi despre acestea voiesc să m ă rtu
riseşti cu tărie p e n tru ca cei care cred în D um nezeu să aibă grijă d e
faptele bune. Căci acestea sînt bune şi folositoare p e n tru oameni. Iar de
în treb ările prosteşti şi de genealogii şi de neînţelegerile şi certurile cu
privire la Lege. fereşte-te. căci sînt nefolositoare şi zadarnice» (III, 8. 9).
Sfîntul N iceta îşi exprim ă o oarecare am ărăciune că cele scrise de Apos
to lu l N eam urilor către Tit aveau să se adeverească, p e n tru că «unii»*
căutau să iscodească fiinţa de nep ătru n s cu m intea a lui Dum nezeu.
Aceştia, «din curiozitate şi p rin în treb ări nefolositoare, aveau să nesoco
tească grija p e n tru îm plinirea faptelor bune şi aveau să piardă pacea pe
care a lăsat-o Dom nul Bisericii Sale» 23r>. C unoaşterea lucru rilo r înalte se
poate realiza num ai după înţelegerea şi cunoaşterea în prealabil a lu cru ri
234. D e raiione U d ei , 1, B u r n , p. 10.
235. I b i d e m , p. 11. S f î n t u l N i c e t a n u s p u n e claca cc i c a r e c e r c e t a u f li n ta lu i D u m n e z e u «p er
c u r i o s i t a t e m e t q u a e s t i o n e s i n u t i l e s » , e r a u n u m a i e r e t i c i s a u p r i n t r e ei s e a f l a u şi c r e d i n c i o ş i din
B i s e r i c a c e a a d e v ă r a t ă . S f î n t u l l o a n G u r ă d e A u r i n f o r m e a z ă c ă î n a f a r ă d c e r o t ic i , c a s a b e h e n i i
ş i a r i e n i i , e r a u m u l ţ i c r e d i n c i o ş i c a r e p u n e a u u n e l e î n t r e b ă r i i s c o d i t o a r e . « C e s ă m a i s p u n de f l e
c ă r e l i l e c r e d i n c i o ş i l o r n o ş t r i ? N u s î n t m a i m i c i d e c î t a t a c u r i l e e r e t i c i l o r şi a l e p a g i n i l o r , d i m p o t r i v ă ,
d a u c h i a r m a i m u l t ă b ă t a i e d e c a p î n v ă ţ ă t o r u l u i B i s e r i c i i . U n i i c r e d i n c i o ş i i s c o d e s c d in sim p l ii
c u r i o z i t a t e a c e l e a c a r e n ic i n u le s î n t de v r e u n c î ş t i g d a c ă l e - a r a f l a şi nici n u - i c u p u t i n ţ ă s ă le
a f l e . A l ţ i i i a r ă ş i t i c e r l ă m u r i r i d e s p r e j u d e c ă ţ i l e lu i D u m n e z e u şi s e s i l e s c s a m ă s o a r e a d i n c u l cel
m a r e a l l u i D u m n e z e u . S c r i p t u r a d o a r s p u n e : « J u d e c ă ţ i l e T a l e s î n t a d î n c d c m a r e » ( P s . XXXV. 6 ).
V e ţ i g ă s i î n s ă p u ţin i c red in cio ş i c a re s ă se in te re s e z e de d r e a p t a c r e d in ţă şi d e o b u n a v i e ţ u i r e ;
c e i m a i m u l ţ i i s c o d e s c ş i c a u t ă a c e l e a c a r e n u p o t fi g ă s i t e , s i m î n i e p e D u m n e z e u d e l e c a u t ă .
Dacă ne silim să aflăm pe a c ele a pe c a r e D u m n e z e u n -a v r u t s ă Ie a f l ă m , nici nu le v o m afla, —
căci cum e cu pu tin ţă dacă D um nezeu nu vrea? şi sin g u ra urm are a acestei iscodiri e ste că ne
prim ejd u im » ( D e s p r e p r e o ţ i e , c a r t . I V , c a p . V , P . G . , X L V I I I , 667—668. T r a d u c e r e de Pr. D. Fecioru,
în «B iserica O rtodoxă Rom ână», LXXV (1957). r.r . 10, p. 973).
60 Asistent Ş T E F A N C. AI.EXE
D uhul, darul în toţi. A şadar, toate sint orînduite prin puterea şi binefa
cerea Sa : o singură putere din care sint toate, un singur Fiu p rin Care
sint toate, un singur dar al nădejdii desăvîrşite. Şi nici nu se va afla că
lipseşte ceva dintr-o desăvîrşire a tît de m are în tru eît în aceasta este — în.
T atăl şi in Fiul şi în S fîntul Duh — nem ărginirea în cel veşnic (Tatăl),
strălucirea în chipul Fiului şi folosul în darul Sfîniului D uh- 2S8.
Creaţia apare şi se m enţine prin pu terea de viaţă făcătoare a Sfintei.
Treim i. S prijinindu-se pe unele tex te din Noul T estam ent, S fîntul Niceta
a ra tă rolul de viaţă făcător al Sfintei Treim i. « în tr-a d e v ă r, despre p er
soana T atălui vesteşte Apostolul : -M ărturisesc in faţa lui Dum nezeu care
viază toate» (I Tini. V, 21 ; VI, 13). însă H rislos dă viaţă căci El zice :
«Oile Mele ascultă glasul Meu şi Eu le dau viaţă veşnică» (Ioan X, 28)..
D ar viem şi prin S im ţul Duh, căci însuşi Dom nul spune : «Cel care a în
viat pe H ristos din m orţi va d ărui viaţă şi tru p u rilo r voastre m uritoare
p en tru D uhul Său care locuieşte în voi» (Rom. VIII, 11). Iată deci că s-a
a ră ta t în chip lăm urit o singură pu tere de viaţă făcătoare (vivificatio) a
T atălui şi a Fiului şi a S im ţului D u h » 251.
în v ăţă tu ra S fîntului Niceta despre S fînta Treim e, care în unitate de
lucrare este dătătoare de viaţă, se înscrie în aria ecum enicităţii patristici'
a Bisericii, prom ovatoare a vieţii şi a progresului şi are un puternic ca
rac te r de actualitate în vrem ea noastră cînd Biserica sprijină şi binecu-
v îatează toate acţiunile m enite să apere u n itatea creştinilor şi viaţa pe
întregul păm înt.
S fîntul Niceta subliniază, de asem enea, preştiinţa ca a trib u t al Sfintei
Treim i. «în D um nezeu este preştiinţa tu tu ro r lucrurilor. El este cunoscă
to r al celor nevăzute. Deşi orice creştin cunoaşte acest lucru, totuşi tre
buie să se arate din cartea lui Daniil. Dum nezeule, zice. Care eşti cunos
cător al celor nevăzute şi vezi toate mai înainte ca să se nască» (Dan..
X III, 42). Aceeaşi p reştiin ţă se află la Hristos, după cum spune Evanghe
listul : «De la început, Iisus ştia cine era cel care avea să-L vîndă sau
cine erau cei ce nu cred» (Ioan VI, 64). Că este însă cunoscător al celor
nevăzute s-a vădit atunci cînd spunea iudeilor, dîndu-le pe faţă planurile
lor ascunse: «Ce cugetaţi ră u în inim ile v o astre?» (Matei IX, 4) 252. La
fel, S iîn tu l D uh prostie toate, după cum s-a a ră ta t A postolilor : «Cînd va
veni D uhul adevărului vă va învăţa pe voi toate şi vă va vesti cele viitoare»
(Ioan XVI, 13). «Cel care este în stare să vestească cele viitoare, conclude
S fîntul Niceta, socotesc că ştie dinainte, fără nici o îndoială, căci El însuşi
cercetează adîncurile lui Dum nezeu (I Cor. II, 10) şi ştie toate cele ce sint
ale lui Dum nezeu» 25s.
Cele tre i persoane alo Sfintei Treim i participă p rin tr-o unică lucrare
Ia descoperirea tainelor dum nezeieşti. P ro fetu l Daniil m ărturiseşte : « în
suşi Dum nezeul dum nezeilor şi îm p ăratu l îm păraţilor este cel care desco
peră tainele» (II, 47). Toate descoperirile sînt prin H ristos după cum El
250. S r. i l a r i e dc P icla\n ,m . De T rinitate, !il\ II, !. P.T. .. X. 50 D -51 A.
251. D ^ S p i r i t u sancio, 9 B u m . p. 27 ; «Post creationcm i^itu r o sten d a m u s quin vivificat
7 r ;Ui t a ^ t i r . j. li7- 2 '’. ¡ b u t a n , î l , p. 2‘\
64 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
însuşi spune : «Nimeni nu cunoaşte pe T atăl decît Fiul şi cel căruia voieşte
F iul să descopere» (Luca X, 22). Orice descoperire este în Duhul, după
m ărtu ria Sfîntului Pavel : «Nouă, zice, ne-a descoperit D um nezeu prin
D uhul Său cel Sfînt» (I Cor. II, 10). «Iată, spune Sfîntul Niceta, R evelaţia
este una singură, a Treim ii lui D um nezeu»'-54.
De asem enea, S fîntul N iceta vorbeşte şi despre alte însuşiri ale
Sfintei Treim i ca : o m n ip rezen ţa2’'', b u n ă ta te a 25“, p u rta rea de grijă 237 şi
răsplătirea faptelor ->fe, precum şi despre relaţiile in te rtrin ita re : T atăl
este nenăscut. Fiul s-a născut din veci din Tatăl, iar Sfîntul D uh purcede
din veci din Tatăl, adăugind că cele trei Persoane divine sînt veşnice.
«Astfel, este de ajuns p en tru credincioşi să ştie aceasta, că Fiul s-a născut
cu adevărat, însă D uhul purcede din Tatăl... D ar cel ce iubeşte viaţa şi
va cunoaşte pe C reatorul vieţii şi a prim it p rin Botez, intr-o egală cinstire,
taina celor tre i num e, să nu caute sfirşitul acolo unde are siguranţa că
n-a fost început» -;Vi.
După cum se ştie, Sfîntuil Niceta de R em esiana nu a scris un tra ta t
destinat dogmei Sfintei Treim i. Elem ente cu privire la această dogmă se
găsesc însă, în general, în tra tate le care se referă la credinţa în Dom nul
nostru Iisus Hristos. la Sfîntul Duh şi la Sim bolul de credinţă. Din în
dem nul plin de căldură adresat credincioşilor săi, de a păstra neschim
bată credinţa în S fînta Treim e, iese in relief, în mod evident, că Sfîntul
Niceta făcea din taina Treim ii pivotul întregii sale teologii. «Aceasta
cred in ţă în Treim e, fraţilor, în tăriţi-o în inim ile voastre crezînd în tr-u n u l
Dum nezeu, T atăl A totputernic şi în Fiul Lui, Iisus Hristos, Domnul
nostru, şi în Sfîntul Duh... Căci această regulă de credinţă a fost prim ită
de către Apostoli de la Dom nul p en tru ca ei «să boteze toate neam urile
care cred în num ele T atălui şi al F iului şi al Sfîntului Duh» (Matei
XXVIII, 19). Această credinţă să răm ână în voi, această zestre păziţi-o,
preaiubiţilor...» (I Tim. VI, 2 0 )2B0.
Credincioşii de pretutindeni, afirm ă Sfîntul Niceta, se unesc într-o
singură adorare a persoanelor Sfintei Treim i, m ărtu risin d p rin aceasta,
pe de o parte, u n itatea fiinţei dum nezeieşti, iar pe de altă parte, unitatea
lor în credinţa prim ită de la Dom nul p rin Apostoli. «Aşadar, vor adora
pe Tatăl, vor adora pe Fiul, vor adora pe Sfîntul Duh. cu una şi aceeaşi
veneraţie» 261. Aceasta este norm a de credinţă (regula fidei), pe care Apos
tolii au prim it-o de la M întuitorul H ristos 2<i2şi pe care Sfîntul Niceta o
recom andă fiilor săi sufleteşti ca o pavăză care-i va apăra îm potriva celor
ce-i solicită spre în v ăţătu ri greşite.
Sf atur ile pe care S f i nt ul Niceta le dă credincioşilor săi, privind a titu
dinea lor p racti că p e n t r u a păstra ne ş ti r bi t ă credinţa in Treim ea S fîn tă
254. I bic lcm . _\‘ 5. Ibidem , ¡2, p. 28—
256. I b i d e m , 14, p. 20: « N a m e t q u o ii b o n u s Pater, h o n u s Fiiiu?. b o r .u s Spiritus sdncais. «ieut
probatur».
257. I b i d e m , IC, p. 32 : « E t c u m c o n s o l a t o r d i c i t u r P a t e r , c o n s u l a c o r Fiiius, consolator etiam
Spiritus sanctus, una tamoii nobis c o n s o la tio T ri n ita tis p r a e s l a t u r » .
258. I b i d e m , 13, p. 29—30. 259, I b i d e m , 5, p. 23. 260. D e Sym bolo, 8, p. 4 6 —47.
26!. D e S p i r i t ii s e n e f o , 10, p. 35. 262. D a S y m b o l o , 8, p. 46.
SW m L NICETA DE REMES.'ANA şt E C U MENI CI TAT EA PATRISTICA 65
■sînt pătrunse de dragoste pentru pace şi unitate, elem ente de bază ale
■ecumenicităţii patristice şi ale ecum enism ului actual, in care se lucrează
•cu eficienţă m intuirea. «Dacă paginii te îndeam nă să cinsteşti m ai m ulţi
p ărin ţi (taţi), spune Sfîntul Niceta, tu păstrează fericita m ărtu risire de
credinţă a ta, fiindcă ai m ărtu risit pe D um nezeu-Tatăl, căci nici n a tu ra
n u îngăduie ca un om să aibă m ai m uiţi taţi. Dacă un iudeu te îndeam nă
să nu crezi în H ristos Fiul lui Dum nezeu, să-ţi fie ţie ca un vrăjm aş, sau
să-l în fru n ţi dacă eşti priceput în ştiinţa Sfintei Scripturi, sau să-l eviţi
dacă îţi lipseşte obişnuinţa. De asem enea, dacă ereticul sub num ele de
creştin, ţi-L predă pe H ristos ca pe o creatură sau caută să te convingă
«că Sfîntul D uh este străin de slava T atălui şi a Fiului, să-ţi fie ţie ca un
păgîn şi vam eş p en tru că te călăuzeşte la idololatrie atunci cînd te în
deam nă să cinsteşti o creatură. Iar cînd se străduieşte să te introducă în
problem ele întortochiate, aleargă la zidul credinţei tale şi spune după
Apostol : «Eu m -am spălat, eu m -am sfinţit, eu m -am în d rep tat în n u
m ele D om nului nostru Iisus Hristos şi în D uhul D um nezeului meu»
{I Cor. VI, 11). Nimic nu voi schim ba din această m ărturisire a Treim ii,
nici nu voi produce vreun rău m întuirii mele şi vreo pagubă credinţei» 263.
Unitatea Bisericii se arată şi prin credinţa în unitatea de fiinţă a
Tatălui şi a Fiului care stăpînesc îm preună una şi aceeaşi împărăţie,
«fiindcă este o singură voinţă a Tatălui şi a Fiului, o singură conlucrare,
un singur har şi aceeaşi conducere»-“1. S fîn ta Treim e este un exem plu
>de unitate. Deşi sînt trei Persoane divin e, totuşi Ele lucrează unitar : Ele
constituie «o singură m îngîiere» -6S, revarsă asupra credincioşilor un
sin g u r har, îi uneşte cu o singură pace şi-i cîrm uieşte cu o singură con
ducere -eii.
învăţătura S fîn tu lu i Niceta despre credinţa în S fîn ta Treim e ca ge
neratoare a unităţii, dragostei şi păcii in lum e, inspiră şi ajută Baza trin i-
iară a Consiliului Ecum enic al Bisericilor, care prom ovează unitatea tu
tu ro r creştinilor chem aţi să mărească un singur D um nezeu, — Tatăl şi
Fiul şi S fîn tu l Duh —, spre binele, progresul şi fericirea lor.
a) D um nezeu-Tatăl. — Sfîntul Niceta vorbeşte de fiecare persoană a
Sfintei Treim i, descriindu-i însuşirile personale şi rap o rtu l cu celelalte
P ersoane trin itare, precum şi lucrarea lor in iconomia m întuirii. D octrina
sa nu este sistem atizată decît în parte, in tra ta tu l Despre Sim bolul cre
dinţei. In prim ul articol al Sim bolului nicetan se spune : «Cred în D um
nezeu-T atăl, atotputernic, făcătorul cerului şi al păm întului» 267.
D um nezeu-T atăl este atotputernic, nenăscut, nevăzut, de necuprins
cu m intea, neschim bat şi veşnic. El este «Dum nezeu bun şi drept, crea
to ru l cerului şi al păm întului» 2G8. S fîntul N iceta nu insistă asupra acestor
203. I b i d e m , 9, p. 47. 264. D e rc ii ion c ff d e i, 7, B urn, p. 17.
265. D e S p i r i t u scincto, 1G, B u r n , p. 32.
266. D e r a t i o n e ţ i d e i , 7, p. 17 ; F er. A u g u stin , C uvîniarea L X X I , c a p . XX, 33 P .L . , X X X V I I I ,
•463 : « I d e o s o c i e t a s unitatis E c c l e s i a e D ei . .. l a n q u a n i p r o p r i u m est opus Spiritus sancti, P atre sane
<3 t F ilio co o p eran tib u s. quia societas est quodam modo P atris et F il i i, ipse S p iritus S anctus».
267. D e S y m b o l o , 2, p. 3 0 : «-Credo in D e u m P a t r e m o m n i p o t e n t e m , c r e a t o r e m c a e l i e t t e r r a e » .
268. I b i d e m , p. 40 ; Si. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i . C a t e h e z a I V , 4, P . G . , X X X I I I , 457 B şi 460 A.
66 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
cetat glas iţi strigă : Sfint. Sfint, Sfint, D om nul D um nezeu Savaot ! Pline
sîn t cerurile si p ăm intul de m ărirea slavei Tale. Pe Tine Te laudă ceata
slăvită a apostolilor, m ulţim ea vrednică de laudă a proorocilor, oştirea
îm brăcată în alb a m ucenicilor. Pe Tine, sfînta Biserică Te m ărturiseşte
pe întregul păm înt, T ată al nesfîrşitei m ă riri» 281.
După cum rezultă din aceste versete, S fin tu l Niceaa reuşeşte să cu
prindă intr-o viziune ecumenică toată creştinătatea răspîndită pe întregul
păm înt, u n it ă în i m n ul de laudă a dr es at P ăr i nt e lui ceresc, pe de o parte,
iar pe de altă parte, unită. In aceeaşi cinstire, cu p u t er i l e c er eş t i care
slăvesc neîncetat p e D um nezeu şi cu c e te le proorocilor, apos t ol il or şi m u
cenicilor. Se poate spune, că S fin tu l Ni ceta a realizat u n tablou s ug es t i v
cd solidarităţii u m a n e intr-o singură m anifestare a iubirii faţă de acelaşi
Părinte. Şi astăzi, creştinii se un e sc in mărturisirea, c re di nţ ei i n t r - un
singur D um nezeu şi. se străduiesc spre îm plinirea p or unc ii M întuitorului
lisus Hristos, de a se iubi unii pe alţii, aşa după c u m Tatăl a i ub it p e
Fiul Său.
b) D um nezeu Fiul. — în v ăţă tu ra Sfintului Niceta despre D um nezeu-
T atăl se lărgeşte şi se com pletează tra tîn d despre a doua Persoană a
Sfintei Treim i, D um nezeu-Fiul. M ărturisirea credinţei în Dom nul nostru
lisus H ristos vine im ediat după m ărturisirea credinţei în D um nezeu-Tatăl.
lisus H ristos este Fiul lui Dum nezeu. Aceasta este ideea centrală a hristo-
logiei nicetane pe care o dezvoltă şi o apără cu talentul, rîvna şi dra
gostea sa, mai ales în urm ătoarele lucrări : Despre diferitele num iri,
Despre credinţă şi Despre Sim bolul credinţei.
în expunerea în v ăţă tu rii de credinţă cu privire Ia Dom nul nostru
lisus Hristos, Sfintul N iceta vizează direct sau indirect pe cei care negau
naşterea cu adevărat din Tatăl, sau deofiinţim ea Sa cu T atăl, ca arienii, ca
şi pe iudeii şi păgînii care luau în clerîdere pe creştini spunîndu-le că se
închină unui sim plu om răstig n it pe cruce. Sfintul N iceta învaţă că Fiul
s-a născut din veci din T atăl 282, este F iu ad ev ărat 283, U nul-N ăscut 284,
aşa cum a fost stab ilit de către Sfinţii P ărin ţi la Sinodul I Ecum enic de la
Niceea, pe baza Sfintei S cripturi 285. C reştinii trebuie să creadă că Fiul
s-a născut cu adevărat din fiinţa T atălui, nu d intr-o altă esenţă; astfel,
după cum T atăl este D um nezeu, tot aşa Fiul este Dum nezeu, şi după cum
T atăl este lum ină, tot aşa şi Fiul este lum ină 286.
28f. Ta D e u m , x. 1— iK p. 83 —84
282. D e r a t i o n e fi d e i , 4, p .
1 3 : « . . . a n t e o n m i a s r ^ a i i a v e n i m F i l i u m o Tv m ip oU nt em * . F>c Sii tn -
b ol o, 2, p . 4 0 : «... a n t e o m n e p r i n c i p i u m , a n t e o m n e o m n i n o t e n i p u s e x s e g e n u i t F i î i u m » .
283. D e r a t i o n e f i d e i , 4. p. 1 3 : « . . . v e r u s F i l i i i s P a t r i s » .
284. I b i d e m , 2, [). 11 : «... u n i g e n i t u s F î l i u s D e i » . 285. I b i d e m , 3, p. 12— 13.
286. i b i d e m , p. 13. S i h ’t u l N i c e t a t r a d u c c t e r m e n u l ¿ c u e i u s d e m s u b s l a n t i a e si
u t i i u s s u b s t a n t i a e ( D e r a t i c n e fi d e i , 3. 4, p. 13). l a f e l c a P h o e h a d i u s d e A g e n a ( D e f i d e o r t h o d o x a
c o n t r a A r i a n o s , P . L , t XX, 31 A, 37 B, 38 c t p a s s i m ) ş i S f i n t u l I Ia r ic d e P i c t a v i u m ( C o n t r a A r f a n o s
v e l A u x e n l i u m M e d i o l a n e n s e m , 8, P . L . . X, 614 B : I d e m , D e T r i n i t a t e , IV, 4, P .L . , X, 98 B. V e z i şi
trad u cerea în latineşte a S im bolului de la Niceea, la A ugust H ahn, BiblU Ahek der Sym b o le und
O l a u b e n s r e g e t n d e r a l t e n K i r c h e , 3. A u î l . , B r e s i a u , 1897, p . 162). D e a s e m e n e a , S fîn tu l N ic e ta afirm a
că L o g o s u l divin, d e o f ii n ţă c u T a tăl, e ste V e r b u m s u b s t a n t i v u m , ad ic ă a re o i p o s t a z ă p ro p rie (De
S p i r i t u s a n c t o , 7. p. 26) , e x p r e s i e î m p r u m u t a t ă de l a S i î n t u i C h ir i ! al I e r u s a l i m u l u i ( C a t e h e z a X I ,
SFÎNTUL NICETA DC REMESIANA Şl E C C M F N I C I T A TEA PATRISTICA 69
Sensul num elui prim it ele Fiul lui D um nezeu la în tru p a re ara tă că
El este M întuitorul. «Iisus, spune Sfîntul Niceta, tălm ăcit din lim ba evrei
lor înseam nă M întuitor, H ristos este însă num irea dem nităţii regeşti, ca
un M întuitor şi rege, u n u l şi acelaşi Iisus Hristos» 28T. De altfel, num ele
arată şi scopul în tru p ă rii: «Acesta a coborît de la T atăl din ceruri şi a
lu at tru p asem enea nouă, p e n tru m întuirea noastră» 288.
M întuitorul s-a născut «din S fîntul D uh şi din Fecioara M aria, fără
vreo lu crare bărbătească. S-a născut tru p din tru p , p rin p u terea S fîntului
Duh. R ăm înînd D um nezeu s-a făcut om ca să poată fi oam enilor spre
vedere, spre în v ăţătu ră şi spre m întuire, p e n tru că D um nezeirea nu putea
fi accesibilă oam enilor în tr-a lt fel decît num ai p rin însuşirea unui tru p
vizibil» 289. Iisus H ristos s-a născut «dintr-o Fecioară sfîntă şi n ep rihănită
ca să ne fie nouă p îrgă a n aşterii sfinte, după cum se proorocise : «Iată
fecioara va lua în pîntece şi va n aşte fiu şi vei chem a num ele lui Em m a-
noil, care se tîlcuieşte, cu noi este D um nezeu» (Isaia VII, 14 şi M atei I,
23)» 2!)0. S fîntul N iceta n u dă am ănunte cu priv ire la viaţa S fintei Fecioare.
El se m ărgineşte să afirm e că tru p u l Sfintei Fecioare a fost sfinţit prin
naşterea cea m ai presus de fire a M întuitorului şi p rin pu terea S fîntului
D u h 29]. De aici, credincioşii aveau să trag ă singuri concluzia că Sfînta
Fecioară M aria treb u ie să se bucure de o aleasă cinstire, dar în ce fel, nu
ni se spune 292.
S fîntul Niceta insistă asupra faptului că Iisus H ristos este cu ade
v ă ra t «Dum nezeu m ai înainte de toţi vecii din Tatăl» şi că «S-a în tru p at
cu adevărat, nu închipuit», cum susţineau unii eretici. Deşi nu-i num eşte
pe aceştia, este uşor de înţeles că el se referea la docheţi 293. C redinţa
într-o în tru p a re ap aren tă a M întuitorului nu avea nici o finalitate de
10, P . O . , X X X I I I , 701 B) , c a r e s p u n e : «N oi şii rn c ă H r i s t o s n u s a n ăscu t cu v h il vorbit ( ^ p c ^ o p i x o ţ j )
ci Logos enipostatic (â v D Jio o ta x o ţ), v iu . n u r o s t i t c u b u z e l e şi r â « p î ! ; d î t , ci n.Vscut di?» T a t ă l ,
în c h i p p r o p r i u şi c u n e p u t i n ţ a ele e x p r i m a t p r i n c u v i n t e şi î n i p o s t a z ă » .
287. D e S y m b o l o , 3, B u r u , p. 41; Sf. C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X, 12, P . G . , X X X I I I ,
677 A ; S f î n t u l V a s i l e c e l M a r e s p u n e c ă n u m e l e dc H r i s t o s i m p l i c ă c e l e l a l t e p e r s o a n e t r i n i u r e :
ce l ce u n g e , ce l u n s şi u n g e r e a : «A n u m i p e H r i s t o s î n s e a m n ă a m ă r t u r i s i t o t u l c ă c i a r a t ă p e
D u m n e z e u c a i c a u n s , p e F i u l c a r e a f o s t u n s şi D u h u l - - u n g e r e a , d u p ă c u m î n v ă ţ ă m d e !a P e
t r u d in F a p t e : I i s u s d i n N a z a r d p e c a r e L - a u n s D u m n e z e u i n D u h u l S f î n i ( F a p t e X , 33) şi u r m f n d
î n v ă ţ ă t u r a lui I s a i a . D u h u l D o m n u l u i e s i e p e s t e M i n e p e n t r u că M - a u n s ( I s a i a L X I, 1 şi L u c a IV,
18)» (D espre S fîn tu l Duh, XII, 2S. P r u c h e , p. lotf). O dezvoltare anterioară a n c e c t e i id e i r*e gă
s e ş t e la S :\ I r i i ' c u , Î m p o t r i v a e r e z i i l o r , I I I . 18, 3, P . O . , V I I . 034 AB .
2tf8. D e S î n n h N o , 3, B u m , p. 41.
289. ¡ h i d e m . S f î n t u l N i c e t a s u b l i n i a z ă , în o p e r a D e d i' J e rs is a p p e l l a i i o n i b u s ( B u m , p. 4). c a
M i n t u i f o r u ! s - a i<ieuî o m p e n t r u c a o m e n i r e a s ă s e p o a t ă a p r o p i a c u u ş u r i n ţ ă d c m ă r e ţ i a S a d u m n e
z e i a s c ă : «S i ti b i d i- i i c i î e f u e r i t v i s u m a c c e d e r c a d t a n î a m u n i g e n i t i m a i e s t a t e « ? , n o d e s p e r e s , q u i a
e t h o m o î a c t u s e s t , ut a d e u m îno ih m a c c e s s u m h a b e r e t h u m a n i t a s » . 290. D e S y m b o l o , 4, p. 1 1 .
291. D e S p ir i: :t s a n c i o , 5, p. 21 : « T r c c i p s u m t c m p l u m in q u o v e r b u m D o m i n u s h a b l t a v i t ,
invenim us ab S pirite sg n ctiîic atu m » . 292. \Y. A. P a t i n , op. ci t., p. 98.
293. D e Sym bolo, 4, p. 4 ! — !2 : "Crede orgo hune, qui ox v i r g i n e natus est. nobiscum es'*..*
D emn. Deurn ante -accula de P atr.\ homliic-rn cx virgine propter hom ines, vere in c arn atu m nor»
putative. sicut m iidam erronei hacreiiei, erubcsccntes m ysterium De i, in phantasm ate dicunt îa c -
ta m D om ini incn rn n n o riem , q u a s i r e n vere f u e r i t. quod vldebatur, sed oculcs iciel;erit hom inum ;
q u o d a b s i t o m n i n o a D ei v e r i t a t e !»
70 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE
oarece, după cum precizează Niceta : «Dacă în tru p area este înşelătoare,
înşelătoare va fi şi m întuirea oam enilor» 294. îm potriva celor ce afirm au
acestea, este expusă în v ăţătu ra ortodoxă a Bisericii despre n a tu ra divino-
um ană a M întuitorului, care se află în persoana lui Hristos. Cele două
n a tu ri : dum nezeiască şi om enească se află unite dar neam estecate, după
cum s-a a ră tat în tim pul activităţii Sale în lum e : «Există (Hristos) sim ul
tan şi in tr-u n fel şi în altu l : ca om, căci era văzut şi ca Dum nezeu,
fiindcă nu era văzut. Ca om m ănîncă, dar hrăneşte cinci m ii de oam eni
cu cinci pîini ca D um nezeu ; întinde m îinile pe cruce ca om, dar dă raiul
tîlh aru lu i pocăit ca D um nezeu ; în cele din urm ă, prim eşte m oartea ca
om şi tru p u l răm îne în m orm înt p en tru p uţin tim p, dar înviază din m or-
m înt pe cel m ort de p a tru zile. A şadar trebuie să credem că H ristos a
existat în acelaşi tim p şi în tr-u n fel şi în altul : şi ca D um nezeu şi ca om,
p e n tru că, după cum este cunoscut ca om din afecte, tot astfel este vădit
ca Dum nezeu din lucrările dum nezeieşti»2"'0. Şi Sfîntul ÎNiceta scoate u r
m ătoarea concluzie practică, p en tru credincioşi : «Deci şi exem ple din
care să îndepărtezi pe în văţătorii înşelăciunii. Dacă cineva ar încerca să-ţi
şoptească fap tu l că H ristos a fost num ai om, să spui că pe Acesta care
s-a făcut om p e n tru păcatele noastre, L-am cunoscut ca Dum nezeu, din
m inuni şi m ărturisiri, deoarece însuşi M întuitorul spune către iudei : Dacă
nu voiţi să Mă credeţi pe M ine, credeţi faptelor M ele şi cunoaşteţi că Eu
sîn t în Tatăl şi Tatăl în M ine» (Ioan X, 38) 28G.
De asem enea, în tra ta tu l De ratione fidei, Sfîntul N iceta scoate în
relief atributele dum nezeieşti şi om eneşti aie M întuitorului p en tru ca, pe
de o parte, să nu fie negată D um nezeirea Lui, iar pe de altă parte să fie
cunoscută întruparea, aecentuînd că Dom nul H ristos a avut nu num ai
tru p adevărat, dar şi suflet adevărat. V ieţuirea în tru p omenesc a Fiului
Iui Dum nezeu, sm erenia Sa, cuvintele rostite ca om. chinurile pe care s-a
învrednicit să le îndure p en tru m întuirea lum ii nu sm intesc pe credin
cioşi, ci, mai degrabă, p rin acestea ei recunosc că datorează lui H ristos o
m ulţum ire deplină şi o cinstire m ai m are. potrivit cuvîntului Evangheliei,
căci însuşi P ărin tele ccresc zice : «Acesta este Fiul Meu, pe acesta să-L
ascultaţi» (Luca IX, 35), iar Fiul spune : «Ca toţi să-L cinstească pe Fiul
cum îl cinstesc pe T atăl» (Ioan V, 23). H ristos este nădejdea creştinilor şi
294. D e S y m b o l o , ■!, p. <2; C o m p . S f î n t u l C h i r i i al I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a IV, 9, P . O . , X X X I I I ,
;>58 A ; m Y&p 9 i v t îo . l ix fjv y] I v a v f r p ' i m v j s i g , c p i v T u a u ' < v a l r\ ca>
295. D e S y m b o l o , 4, p. 42— 13. T e x t u l s e a f l ă a p r o a p e id e n t i c la S i. C h i r i i a l I e r u s a l i m u l u i ,
C a t e h e z a IV, 9. P . O . , X X X I I I , «1G3 A B şi 168 A, a r ă t i n d o d e p e n d e n t ă i z b i t o a r e a lui N i c e t a de
C h i r i i . B u r r i a p r e c i a z ă c ă p a s a j u l d e s p r e î n t r u p a r e a D o m n u l u i e s t e «tine c h i e f q u o i a t î o n fr on i
C v r i l ’s i e c t u r e s » (p. L X X I . V ez i şi W. A. P a t i n op. cit., p. 58).
E s t e i n t e r e s a n t de r c n i a r c a t , de a s e m e n e a , ca e x p u n e r e a n a t u r i i d i v i n o - u i n a n e a M î n t u i t o
r u l u i l i s u s H r i s t o s c a şi d e s c r i e r e a a c t i v i t a ţ i i A c e s t u i a , d i n e a p . 6 al o p e r e i D e r a t i o n e f i d e i si
d i n e a p . 4 al o p e r e i D e S y m b o l o , s e a s e a m ă n ă c u u n e l e l o c u r i d in c a p . 20 d i n C u v i n t a r e a X X I X , a
S f t n t u l u i G r i g o r i e de N a z i n n z ( P . G . , X X X V I, I00C-10Î A ). A st f el , a m î n d o i f o l o s e s c a c e l e a ş i m ă r
t u r i i , î n a c e e a ş i f o r m ă , ca f o a m e a şi s e t e a p e n t r u n a t u r a s a o m e n e a s c ă , m i n u n a t a î n m u l ţ i r e a
pîinii ca d o v ad ă p en tru n a t u r a d u m n e zeiscă , s a u l a c r i m i p e n t r u m o a r t e a lui L a z ă r şi î n v i e i e a
a c e s t u i a d i n m o r ţ i , m o a r t e a şi î n v i e r e a lui l i s u s . P o a t e to t S f î n t u l C h i r i i a! I e r u s a l i m u l u i c şi
izvorul S iîntului G n g o rie de Vazianz. ? T ’. ibi clc m, p -v
SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I T A T EA PATRISTICA 71
îl înfăţişează numindu-L : Păstor, Rege, Doctor, Mire, Cale, Uşă, Izvor, Pîine, Sabie.
Aceste nume nu arată natura, ci caracterul felurit al harului pe care îl acordă din
milă faţă de cei care au nevoie şi c e r 318.
Pseudo-Dionisie Areopagitul a scris un ti.atat Despre numele divine, în 13 ca
p ito le317, în care vorbeşte despre numele date lui Dumnezeu în general şi despre
cunoaşterea Iui Dumnezeu. Desigur că aceste nume se referă şi la persoana lui
Hristos Fiul lui Dumnezeu. Dintre aceste nume amintim : Viaţă, Lumină, Dumnezeu,
Adevăr, Bun, înţelept, Iubit, Dumnezeu al dumnezeilor, Domn a l domnilor, Sfînt al
sfinţilor, Veşnic Creator al veacurilor, Dătător de viaţă, înţelepciune, Minte, Logos,
Cunoscător, Cel oare are toate comorile a toată ştiinţa, Putere, Puternic, Rege al
regilor, Vechi în zile, Neîmbătrînitor şi Neschimbător, -Mîntuire, Dreptate, Sfinţenie
şi -înviere, Cel ce depăşeşte toate în mărire, Cauză a tuturor lucrurilor. Aceste nume
nu arată fiinţa iui Dumnezeu, zice Pseudo-Dionisie, căci Dumnezeu «este în minţi
.şi în suflete şi in trupuri şi în cer şi pe pămînt, în acelaşi timp pretutindeni în
lume, în juru! lumii, .mai presus de cer. mai presus dc fiinţă, soare, stea. foc, apă,
duh, rouă, nor, piatră şi stîncă, toate cîte sînt şi nimic din cele ce sîn t» :u“.
D upă cum s-a m ai spus, tra ta tu l S im ţu lu i N iceta de Rem esiana,
D e s p r e d if e ri te le n u m i r i ale D o m n u l u i n o s tr u l i su s Hristos, se pare că a
fost inspirat de un fragm ent din Epis tol a p rin care G erm inius anunţa
unui num ăr de episcopi din sudul D unării, doctrina sa ortodoxă cu privire
la D um nezeirea lui lisus Hristos, în care se spune : «Căci aceasta socotesc
ei (arienii), in m are parte, că le spun din S fînta S criptură. îneît afirm ă că
H ristos e-ste o făp tu ră şi o creatu ră ; dim potrivă, după S criptură, noi îl
num im Cale, Uşă, P ia tră de poticneală şi P ia tră de sm inteală, Temelie,
Braţ, Mină, înţelepciune, C uvînt, Miel, Oaie, Păstor, Preot, Viţă de vie,
Ziuă şi altele. D ar spunem toate acestea ca să înţelegem virtu ţile şi lu
crările Fiului lui Dum nezeu, nu ca să aflăm în acest fel, p rin num iri,
dum nezeiasca lui naştere din T a tă l» 3l!). D intre aceste num e, relatate clei
G erm inius, un n u m ăr de zece se găsesc şi în lucrarea lui Niceta 3â0.
3 16. Si. V a s i l c cel M a r e , D e s p r e S f i n ţ i i ! D u h , V I I I , 17, P r u c h e , p. 131— I3Ó. I n c o n t i n u a r e S i î n -
l u i Vasilc* e x p l i c a s e r . s u i r a î n t u i t o r ai n u m e l o r lui l i s u s H r i s t o s . Do e x e m p l u : « P r i n El v i n e l ot
a j u t o r u l s u f l e t e l o r , i i e c ă - u i a dup-i t r e b u i n ţ a şi d u p a c u m a c e r u t ti r ă s p u n d e o n u m i r e p o t r i v i t ă :
C î n d s e u n e ş t e c u u n s u f l e t c u r a t , f ă r ă p a t a s a u s b î r c i t u : ;i, ca o f e c i o a r a c u r a r a , s e n u m e ş t e
«mire». Cfnd ridica s ufletul rănit de loviturile făţ ar nice ale diavolului, vi: de c i n d u - 1 dc boala pă
c a t u l u i . s e n u m e s c « d o c t o r » . . . C î n d s p u n e m d e D o m n n i : e s t e c a l e a , r e r i d i c ă m la o n o ţ i u n e m a i
Î n a l t ă d e c î t c e a a \ or bi r i i o b i ş n u i t e . De f a pt p r i n «cale' », î n ţ e l e g e m « p r o g r e s u l » c o n t i n u u şi o r d o n a t
c ă t r e d e s ă v î r ş i r e , d a t o r i t a o p e r e l o r dc d r e p t a t e şi l u m i n ă r i i c u n o a ş t e r i i , c ă ci noi a j u n g e m t o t d e a
u n a d i n a i n t e , t i nzî nc i c ă t r e c e e a ce r ă m î n e î n c ă de p a r c u r s î n a i n t e d e a a t i n g e s f î r ş ' t u l f eri ci t , î n
ţ e l e g e r e a l ui D u m n e z e u p e c a r e D o m n u l o a c o r d a p r i n El î n s u ş i col or ce a u c r e z u t î n El » ( I b i d e m ,
18, p. 126 si I3B).
317. P s e u d o - D i o n i s i e A r e o p a g i t u l , D e s p r e n u m e l e d i v i n e , P . O. , I U . p. 583—998.
318. I b i d e m , I, 6, col . 596. 319. G e r m i n i u , E p i s t o l a , 2, Bur i i , p. HO.
320. Unel e dint r e n u m e l e M î nt ui to r ul u i , an al i z a t e de Sf în t u l Niceta de Re m e s ia n a , se g ă s es c
şi l a P h o e b a d i u s de A g e n a ( ţ d u p ă 392), D e f i d e o r i h o d o x a , P. L. , XX; 31--50 ( o p e r ă a t r i b u i t ă de
A î t a n e r (op. cit., p. 5.-2) lui G r i ^ o r i e d e E l v i r a (i* 8925. Si. I l a r i e, L i b e r d e P a ris c t Filii u n i t a t e ,
P. L. , X, 886 A. enumera următoarele numiri pe care le primeşte Logos ul : v er bum, virt us, sapien-
t i a, dextera, brachium, margarita, thesaurus, relia, aratrum, i on s , petra, lapis angularis, agnus,
h o mo , v i t u l u s , a q u i l a , Ico, v i a , v e r i t a s , v i t a .
Su b nu m ele episcopului r o mn n D a m a s u s (•{* 38!) se păstrează o interesantă poezie al cătui ta
n u m a i din num e date Mîntuitoruhu. Pentru originalitatea ei, o r e d ă m î n î n t r e g i m e :
SFÎNTUL NICETA DE REMES.'ANA ŞI ECUMEMCITATEA PATRISTICA
«S p e s , Vi t a , S n l u s , Ra t i o , S a p i e n t i n , Liiinf' n.
J u d o x , P o r t a , G i p a s , Rex, G e m m a , p r o p h e t a , S a c t ' r d o s .
M e s s i a s , S n b a o t h . Ra b b i , S p o n s u s . M e d i a l or.
V i r g a , C o l u m n a , M a n u s . Pe< ra, F i i i u s , E. m ma j u i e l q n e
Yi n o a , P a s t o r . O v î s , P a x , Ra d i x , Vi t i s , Ol i v a ,
F o n ? , P a r i ” ?, A t ' n n s , V i t u l n s , Leo. Pr opi ai . i at or.
Y o r b u i n , H o m o . Rot a, La p i s , D o r n u s , O m n i ; ’, Ch r i s t ; i s , h : s u s »
( D a m a s u s , C a r m e n VI, ! ): ’ c o g n o r n c n î i s S a l v a t o r i ? , p. I.. . X I I I , 378 AD) .
De a s e m e n e a , r u m i n a l e M: . t u i t o r u l u i , c o m u n e şi o p e r e i S i i n t u ' n i N i c e ’a, se ni l a şi î n c e t e l e
S i n o d u l u i ţ i n u t î a R o m a î n a n u l 5' 2. s u b D a m a s u s ( D e expiut:ati<:me fi d ei . E x c a n c ii i n u r b i s R r t n a e
s u b D a m a s o p a p ' 7, P. L. . XI I I , 373 C D —371 A),
Comparînd numi rile aflate în operele Iui Germi niu, Phoebndiu:; de A ^ en a ş; Damasns. Rurn
(p. X L I I I ) a j u n g e i a c o n c l u z i a r a a s e n i a n a r e a s t i l u l u i a c e l o r a eu D e d i v e r s i s a p p ^ l î o . i i o n i b u s i n
d i c ă n u m a i p e r i o a d a i s t o r i c a î n c a r e n u f ost s c r i s e , p r e c u m şi linin a s e m ă n ă t o a r e a a r g u m e n t ă r i i
împotr iva arienilor.
76 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
Se numeşte Piatră, fiindcă nici şarpele n-a lăsat vreo urmă în El şi nouă ne-a stat
El însuşi întărire. Se numeşte Doctor, fiindcă prin venirea Sa a vindecat neputinţele*
şi rănile noastre. Se numeşte Izvor de apă vie, fiindcă prin baia renaşterii (Tit III.
5) spală pe cei păcătoşi şi le redă viaţa. Se numeşte Pace, fiindcă a strîns laolaltă
pe cei dezbinaţi şi ne-a împăcat cu Dumnezeu-Tatăl. Se numeşte înviere, fiindcă El
va învia din morminte toate trupurile. Se numeşte Judecător, fiindcă însuşi este
(judecător) şi va judeca viii şi morţii. Se numeşte Uşă, fiindcă prin El intră credin
cioşii în împărăţia cerurilor»-'1-1.
Teol ogi a n u m e l o r M î n t u i t o r u l u i r e p r e z i n t ă p e n t r u S f î n t u l N i c e t a u n
mi j l oc d e a p r e z e n t a c redi ncioşi lor săi v a r i e t a t e a mi jl o ac e lo r p r i n c ar e
D o m n u l n o st r u Iisus Hristos, « St ă p i n u l u n i v e r s a l » ( D o mi n u s c o m m u n i s ),
c ond uc e p e credi nci oşi s p r e ţ i nt a finală, d e să v îr ş i re a acestora. A p l i c a r e a
aces tor n u m e în viaţa m o r a l ă a credincioşilor, d e z v ă l u i e sensul e c u me n i c
al hri st ol ogi ei ni ce ta ne : Unul şi acelaşi D o m n , Iisus Hristos, Fiul l uî
D u m n e z e u , î m p a r t e a j ut or ul d i v i n t u t u r o r credincioşilor, f ără nici o d e
osebire, şi-i u n e ş t e in aceeaşi n ă de j de , d o b î n di r e a î m pă r ă ţ i e i c e r e şt i
( Ma te i X X V , 2 3 , 3 4 ) .
A ctivitatea M întuitorului se continuă şi după învierea din m orţi. El
-s-a suit la ceruri de unde coborîse» (Ioan III, 13), şi «sade de-a dreapta
Tatălui» (Ps. CIX, 1, 2), «de unde va veni să judece viii si m orţii» s-i .
321. De divcrsis appeliaiionibus, Burn, 1—2. Interpretarea numelor Mîntui tor ului , in ac'ele
Si nodului r o ma n ţi nut su b episcopul D a m a s u s e s i e ma i s i m p l ă , redactată i n t r - u n stil lapidar: «insa
înţelesul numelui lui Hristos este mul tif or m : (Se numeşte) Domn, ii i n d c a osie Hr istos; Cu v in i,
f i i n d c ă e s t e F i u l lui D u m n e z e u şi L’n u l - N a s c u t di n T a t ă l : O m , f i i n d c ă s - a n ă s c u t d i n F e c i o a r ă :
P r e o t , f i i n d c ă s a of e r i t c a j e r t f ă : P ă s t o r , f i i n d c ă e s t e p r o t e c t o r ; C ale . f i i n d c ă p r i n E! s - a i n t r a t
d i r e c t î n v i a ţ ă : M ie l, f i i n d c ă a p ă t i mi t ; P i a t r ă d i n c a p u l u n g h i u l u i , fiindcă este zidire ; Inva
dator, f i i n d c ă e s t e î n d r u m ă t o r î n v iaţă ; Soare, fiindcăl u mi nea ză ; A d e v ă r, f i i ndc ă e s t e de la
T a t ă l ; V i a ţ ă , f i i n d c ă e s t e c r e a t o r : P î i n e , f i i n d c ă e s t e t r u p ; S a m a r i n e a n , f i i n dc ă e s t e a p ă r ă t o r
Si mi l o s t i v ; H r i s t o s , f i i n d c ă e s t e u n s ; I i s u s , f i i n d c ă c s i e M î n t u i t o r ; D u m n e z e u , f i i n d c ă e s t e di n
D u m n e z e u ; î n g e r , i i i n d c ă e s t e v e s t i t o r : F ă g ă d u i n ţ ă , f i i n d c ă e s t e mi j l o c i t o r : M l ă d i ţ d d e vie, f i i n d c ă
a m f os t m î n t u i ţ i p r i n s î n g e i e Lu i : S t î n c a , fiindcă es t e t ăr ie ; F lo ar e , i i i ndc ă e s t e a l e s ; P r o -
~et, f i i n d c ă d e s c o p e r ă cei e v i i t o a r e ( D e e x p l a r w l i o n c fi n e i. F x . c o n c il i a u r b i s R o m a e s u b D o m a s o -
râpa, P . L. , XIII. 373 CD-: - ?. } A).
Dimpot ri vă, interpreta! ea Sfintului I I ar ic e s t e mai bogată în nuanţe, vădind că aut or ul idi
l i za metoda numelor lu: Hristos în discuţiile cu ar i e ni i . El accentuează că prin aceste nume sînt
înfăţişate semnificaţiile lucrării divine a Mî nt ui tor ului . dar că prin el e nu este definită natura
p r o p r i e a l ui D u m n e z e u . « Că c i e s t e n u m i t C u v i n t , s p u n e S f î n t u l I l a r i e , şi p e n t r u a c e s t f apt , că a
i e ş i t d i n g u r a d u m n e z e i a s c ă î n c h i p p r o p r i u şi p e n t r u c ă T a t ă l n - a p o r u n c i t şi n - a f ă c u t n i m i c f ă r a
El . S e n u m e ş t e P u t e r e , f i i n d c ă e s t e c u a d e v ă r a t di n D u m n e z e u şi t o t d e a u n a c u D u m n e z e u şi f i i n d c ă
l o a t ă p u t e r e a T a t ă l u i e s t e î n El . Se n u m e ş t e î n ţ e l e p c i u n e , f i i n d c ă , v e n i n d d i n a d î n c i m i l e T a t ă i u i a
d e z v ă l u i t t a i n e l e c e r e ş t i . Se n u m e ş t e D r e a p t ă ( r nî n ă ) , f i i n d c ă t o a t e s î n t ţ i n u t e de El . S e n u m e ş t e
M ă r g ă r i t a r , p e n t r u c ă n u s e g ă s e ş t e n i m i c m a i d e p r e ţ d e c î t El . Se n u m e ş t e C o m o a r ă , f i i n d c ă î n El
s î n t c u n o s c u t e t o a t e a v u ţ i i l e s c u m p e a l e î m p ă r ă ţ i e i c e r e ş t i . S e n u m e ş t e N ă v o d , f i i n d c ă p r i n El şi î n
El m u l ţ i m e d e o a m e n i c a o m u l ţ i m e de p e ş t i , e s t e a d u n a t ă d i n m a r e a v e a c u l u i î n B i s e r i c ă , u n d e
s î n t c u n o s c u t e d e o s e b i r i l e d i n t r e cei b u n i şi ce i r ăi . S e zi c e P i a t r ă d i n c a p u l u n g h i u l u i , f i i n d c ă a
u n i t a m î n d o i p e r e ţ i i V e c h i u l u i şi N o u l u i T e s t a m e n t , ţ m î n d u - i î n S i n e î n s u ş i c a u n m i j l o c i t o r . S e
n u m e ş t e M i e l c a s ă n e î n f ă ţ i ş e z e n e v i n o v ă ţ i a şi p a t i m a lu i H r i s t o s . D e a s e m e n e a , s e n u m e ş t e L e u ,
i i i n d c ă Ei î n s u ş i e s t e R a g e l e r e g i l o r c a r e a b i r u i t m o a r t e a şi p e d i a v o l , p r i n v i r t u ţ i l e si p u t e r e a S a .
E s t e Cal e, f i i n d c ă n u c u n o a ş t e m i n c i u n a . E s t e V i a ţ ă , i i i n d c ă v i a z ă t o a t e » ( L i b e r d e P a t r i s e t F i li i
u n i t a t e , P. L. , X, 88G B C D ) . 222. D e S y m b o l o , 6, B u m , p. 4-1—-15.
S I71 N T U L NICHT A DlI REMESIANA ŞI E C U M E N I C I TA Ï E A PATRISTICA
ju rare, în tăreşte-ţi paşii în El, fiindcă este P i a t ră şi-ţi va sta în faţă tă rie
ca un Zid... Suferi de arşiţa păcatelor ?... Aleargă la I z v or u l vi eţ ii, ca arşiţa
ta să fie stinsă şi sufletul tău să dobîndească nem urirea. Dacă te chinuie
m înia şi neînţelegerea cu sem enii te nelinişteşte, m ergi la H ristos căci E l
este Pace, ca să te îm paci cu T atăl şi să iubeşti pe orice om după cum
socoteşti că trebuie să fii iubit... Dacă vei fi neliniştit cu privire la răs
plata dreptăţii sau cu privire la aşteptarea slavei cereşti, ia seam a cu
m intea credincioasă că El este Uşa, fiindcă, înviat din m orţi, prin El vei
pătrunde tainele cerului şi vei dobîndi părtăşia îngerilor» 325.
c) D u m n e z e u D uh ul S jî nt . — T ra ta tu l S fîntului N iceta D e s p r e S f î nt ul
D uh se încadrează în vasta operă de apărare a persoanei S fîntului Duh
faţă de învăţăturile greşite ale m acedonienilor şi ale susţinătorilor lor.
operă la care au luat parte num eroşi P ărin ţi şi scriitori bisericeşti din a
doua ju m ătate a secolului al IV -lca şi din prim a jum ătate a secolului al
V-lea. D intre aceştia am intim pe S fîntul A tanasie ( P at r u Scri sori către
S e r a p i o n d e T mui s, scrise între 356— 362), S fîntul Vasile cel M are ( Despre
Sf în t ul Duh), Sfîntul G riqorie de Namnanz (D e s pr e S f în t u l D u h — A
cincea din C u vî n t ă r i l e teologice), Sfîntul G rigorie de Nisa (D e s pr e S f î nt ul
Duh, cont ra M ac e do ni e ni l o r p n e v m a t o m a h i ) , Didim A lexandrinul ( Despre
S f î n tu l Duh), Am filochiu de lconin (f probabil ia 403) ( De s pr e Sfî nt ul
Duh, lucrare pierdută). Diodor de Ters (t 391/395) ( De s pr e S fî n t ul Duh}
şi S fîntul Am brozie ( De s pr e S f în tu l Duh). D esigur că ar putea fi adăugaţi
şi alţi P ărinţi, ca Sfîntul C hirii de A lexandria, Sfîntul C hirii al ierusali
m ului, Sfîntul liarie de Pictavium , Sfîntul Epifanie, Sfîntul Efrem .Şirul,
F ericitul A ugustin şi alţii, care au scris despre taina Sfintei Treim i, şi au
expus şi doctrina despre S fintui Duh.
Deşi tratatele despre Sfîntul D uh diferă uneori în p rivinţa argum en
tării şi stilului, in general ele sînt alcătuite după acelaşi plan : prezen
tarea pe scurt a înv ăţătu rii eronate, com baterea acestei în v ăţă tu ri cu m ăr
tu rii din S fînta Scriptură şi din Sfînta T radiţie şi expunerea învăţăturii
ortodoxe, scoţîndu-se în relief unitatea de fiinţă şi lucrare a Sfîntului
Duh cu D um nezeu-Tatăl şi cu Fiul în Biserică.
P ărin ţii citaţi relevă în unanim itate dim ensiunile ecum enice ale ac
tiv ităţii S fîntului Duh în lume;. Negarea D um nezeirii S fîntului Duh în
sem na tăgăduirea atotputerniciei Sale şi a rolului Său binefăcător şi
m întuitor, de aceea ereticii erau socotiţi ca blasfem atori ai lui Dum nezeu
şi stricători ai păcii şi unităţii Bisericii. Aceeaşi linie de critică severă la
adresa neortodocşilor urm ează şi Sfîntul Niceta de Rem esiana. El m ă r
turiseşte că a scris despre Sfîntul Duh p e n tru eei ce erau potrivnici S fîn
tu lu i Duh (rebelles Spiritus Sancti), că nu este o sarcină uşoară, m ai ales
că cei care au căzut în m rejele lor nu au nici pregătirea, nici liniştea
necesare să adîncească problem a în discuţie.
325. D e d i v e r s i s o p p e l l a t i o n i b u s , B u r n , p. 3 —5. V e z i şi D e S y m b o l o , 1-i, B u r n , p. 5 2 : « . . . c î n c
vrăjm aşul va c ă u t a s ă t e s e d u c ă , fie p r i n t e a m ă , fie p r i n z g i r c e n i e , fie p r i n desfrîu, răsp u n d e-j
cu ferm itate, zicînd : «Te-am p ă r ă s it şi t e vo i p ă r ă s i , la fel şi faptele ta le şi p e î n g e r i i tă i , căci
a m c r e z u t în D u m n e z e u l cel viu şi î n Fiul L ui , c u al c ă ru i Duh am f os t p e c e t l u i t şi a m învăţa:
s ă n u m ă t e m n ic i d e m o a r t e » .
SFtSrrt. b’I C E T A DE REMESIANA $1 ECU MEN1 CI TAT EA PATRISTICA 79
•<Sint sigur, spune el, că auzul preocupat cu altceva şi m inţile pe care s-au
grefat alte concepţii, cu greu pot fi înduplecate, căci învăţătura anterioară este
primejdioasă. Dacă ni s-a şoptit ceva rău despre un bărbat bun şi o ştire mincinoasă
se strecoară mai înainte de cunoaşterea adevărului, anevoie şi cu osteneală părăsim
opinia primită, chiar dacă am fi informaţi de apărători demni de încredere. Aceasta
bănuiesc că se va intîmpla multora dintre cei ce au crezu! mai înainte, printr-o-
preşită interpretare, că Ştiutul Duh este o creatură şi J.-au dispreţuit ca pe lin
slujitor şi rob»-326.
Sfîntui Niceta pleacă de la constatarea că la Sinodul I Ecumenic nu s-a spus
despre Sim ţul Duh decît cuvintele : «Credem şi in Sfîniul Duh», subliniind că era
suficient atît pentru credincioşi, pentru că în vremea aceea nu se ivise nici o neîn
ţelegere sau contradicţie cu privire ia cea de a treia persoană a Sfintei Treimi.
Macedonienii însă şi cei ce le împărtăşeau învăţătura au dezbinat poporul şi au
adus în Biserică o ceartă fără sfîrşit prin întrebări ca acestea : Cum este Sfîntui
Duh ? De unde este ? Cit de mare este? Este născut sau făcut ? Cercetarea lo r
vicleană, prin întrebări întortochiato (tortuosis mterrcMaHonibus), surprinde pe cre
dincioşii fără o cultură prea bogată şi-i împinge, dacă nu sînt prevăzători, la blas
femie. întrebarea : «-Sfîntui Duh e: te născut sau nenăscut ?». este o adevărată cap
cană cu două c-'K'sp căci oricarc ar fi răspunsul, poţi fi prin . «Dacă vei zice: «Este
născut», ţi se \ a ră-'punde <-că Fiu! Ici Dumnezeu nu este atunci Unui-
Născut, deoarece ai ni este şi altul născut din Tatăl». Dacă insă vei zice : «ITu este
născut», ţi se va răspunde : 'D eci se mai află încă un ah Tată minuscul şi atunci'
nu mai este un singur Dumnezeu '¡'alai din ceruri din carc sînt toate (I Cor. VIII,
6). După cc iţi va închide calea răspunsului, ca şi cum te-ar călăuzi, pe calea cea
bună. te prinde în capcană, trăfiînd concluzia : Aşadar, dacă Duhul nu este nici
născut din Tal51. nici nenăscut. ră.mîne să ce numeaţeă o creatură»
Pnevmatomahii işi întomeiau învăţătura pe interpretarea eronată, unilaterală,
a textului din Ecangheiia lui Ioan : «Toate printr-însul s-au făcut şi fără Ki nimic
nu s-a făcut» (Ioan 1. 2). Raţionamentul lor ora următorul : «Dacă toate s-au făcut
prin El. urmează să se creadă că şi Simţul Duh a fost făcut între (aceste) tonte».
Acesta însă nu este după Sfîntui Niceia un temei sipuz şi evident, ci mai degrabă
un pedantism minuţios al unei filozofii întflci!» care tinde să distrugă autoritatea
Domnului. Hristos mărturiseşte că Sfîntui Duh purcede de la Tatăl. «Ce se cuvine,
fraţilor, întreabă Sfîntui Niceta. să ascultăm pe Hristos sau pe oameni ? Ilristos
spune că Sfîntui Duh nici nu s-a născut, nici nu a fost creai, ci numai atît, că
purcede de la Tatăl»-9W. Sfîntui Ioan Evanghelistul vorbea în Sfîntui Duh. «Deci
dacă vorbea în Duhul, Duhul era cel care vorbea aşa. Dar Ei spunea despre aceste
lucrări că s-au făcut printr-însul toate cele rânduite în ordinea creaturii ; nu despre
Sine zicea Sfîntui Duh, ca să nu se creadă că şi El a fost creat din nimic printre
celelalte creaturi»
Sfîntui Niceta accentuează rolul ecum enic al Sfintului D uh care este
"Dom n» şi eliberează creatu ra de robie, după cuvîntul A postolului către
tesaloniceni : «Dem n este D uhul : unde este D uhul Dom nului, acolo este
libertatea» (II Cor. III, 17). Sfîntui D uh conduce la tot adevărul (Ioan.
326. D e S p i r i t u s a a c t o , 1, B u m , p. 18. 327. î b i d e m , 2, p. 19—20.
328. J b i d e m , 3, p. 20. 329. I h i ă e m , p. 21.
80 Asisieni Ş T E F. 1,Y C. . 1Lr.XF.
XVI, 13) ; El este D uhul înfierii (Rom. VIII, 15), făcind pe oameni fii ai
lui D um nezeu şi ai lib ertăţii (Gal. IV, 6, 7) ss#. Sfintul D uh «nu este nici
Fiul, nici Fiul Fiului.... ci D uhul adevărului, a Cărui purcedere. cît este
de m are sau cum este, n u -i dat nim ănui să ş tie » 331. S fîn tu l Duh este
«Persoană proprie şi adevărată« u '-. Sfîntul N iceta insistă asupra însuşirii
personale a S fintului Duh : purcederea din T a tă l:)v>. C itind pe Sfintul
Vasile cel M are 334, ei spune despre Sfintul Duh că este -«izvorul sfinţe
niei. lum ina sufletelor şi im p ărţito ru l darurilor» i:,\
Sfîntul D uh sfinţeşte şi lum inează. Fără El. nici o creatură nu poate
să ajungă la veşnicie sau să fie num ită cu adevărat sfintă 33B.
Sfîntul N iceta subliniază că însuşi tru p u l cu care s-a unit C uvîntul-
D om nul a fost sfin ţit de Sfîntul Duh. Deşi Fiul lui Dum nezeu avea putere
să sfinţească tru p u l S ău şi toate celelalte, totuşi, p en tru ca să a ra te tăria
şi p roprietatea (de a sfinţi) pe care Sfîntul Duh le are din veac. in tim pul
Botezului a p rim it El însuşi în tru p u l Său pe Sfîntul Duh, sub chipul
porum belului, ca, in tr-ad ev ăr, după spusa Apostolului. în El să locuiască.
.trupeşte, toată plinătatea Duhului (Col. II, 9). Din această plinătate, după
aceea, Apostolii au luat har peste har (Ioan I, 16) şi pu terea de a ierta
păcatele (Ioan XX, 22). Este aceeaşi putere a S fintului Duh m anifestată
atu n ci cînd Iisus H ristos spune fem eii : -«Iertate sint păcatele tale»
(Luca VII, 48) 337.
Sfîntul N iceta de R em esiana subliniază, de asem enea, un a lt aspect
al lucrării ecum enice a Sfintului Duh : conlucrarea cu celelalte două p e r
soane ale Sfintei Treim i, n u num ai in Taina Botezului, ci «in toate cele
lalte chipuri», după cum atestă tra d iţia dum nezeiască. «Ne renaşterii în
330. I b i d e m , 4, p. 21 —22. 331. I b i d e m , 3. p. 23.
332. I b i d e m , p. 23 : « H u n e S p i r i t u m n o v i m n s in p e r s o a n a o 5s e p r o p r i a c t v e r a » . P r . i n a ţ i s -
t r a n d G h e o r g i i e A. N i c o l a e , î n t r - u n a r t i c o l i n t i t u l a i : î n v ă ţ ă t u r a d e s p r e S f i n t u l D u h d i n i r a î a : u i
<De S p i r i t u s s a n d i p o t e n i i a » a t S f i n t u l u i N i c e t a d e R e m e s i a n a ( p u b l i c a i î n « O r t o d o x i a » , XVI (1%V).
n r . 2, p. 240—248) î n t r e b u i n ţ e a z ă t e r m e n u l ( p o p u l a r ) <!c \ o \ ă î u loc d e p e r s o a n ă : «. ..c i { N i c e t a ) r.v.
s - a s f i i t s a f o l o s e a s c ă p e n t r u a t r e i a f a ţ a a T r e i m i i c u v î n t u î « . p e r s o a n ă » (p . 240): « .. . a t r e i a P e r
s o a n a , î n n u m e l e C ă r e i a n e - a m b o t e z a t , a r e d r e p t u l la e g a l a a d o r a r e c u c e l e l a l t e d o u ă f e ţ e a l e
T r e i m i i » (p. 217).
333. D e S p i r i i u s u n c i o , 3, B n r n , p. 20 : « .. .d e P a t r e p r o c e d i t » : I b i d e m , p. 23: « .. . d e P a t r e p r o -
■c es sii »; Ibidem , 5. p. 23: «. . . de P a t r e p r o c e d e n s est» şi m a i d e p a r t e : «C rcdim us ergo sa n c tu m Pa-
r a c litu m de P a tr e p ro ced erc» : Ib id e m , 18. p. 34 : «. .. de P a t r e p r o c c d i t S p i r i t u s s a n c t u s » ; D e S y m b o l o ,
7, p. 4 5 : « .. . d e P a t r e p r o c e d i t » .
S f î n t u l N i c e t a n u a m i n l e ş î e ni c ă i e r i ca S f i n t u l O n h a r p u r c e d e şi d e la F i u l . N o t a m p ă r e r e a
e x p r i m a t ă d e P r . A u g u s t i n P a u l ( f o s t g r e c o - c a t o l i c ) , în l u c r a r e a : S a n d i N i c e t a e R e m e s i a n a e C iv i-
i a t i s e p i s c o p i e i R o n i e n o r u m A p o s t o l i : Vi ta e i D o c t r i n a , R o m a c , M C M XXX IV, p r e z e n t a t ă ca teză
de d o c t o r a t , p. 51 : « N i c e t a m n o s t r u m d e p r o c e s s i o n c S p i r i t u s s a n c t i e t i a m a F i l i o e x p l i c i t e lo q u i
p r a e t e r m i s i s s e , non qu ia c o n t r a r i u m fu isse huic d o g m a ti, sed qu ia non s e n ti e b a t h a u c n e c e ssita te m ,
■ot i t a s a t i s ei v id e b a tu r re îe r r i v e r b o te n u s e v a n g e lic u m te s tim o n iu m de p ro c e s s io n e S p iritu s sancti,
in q u o c e r t e , nihil d ire cte d ic itu r de ista d iv in a p ro c e s s io n e e tia m a Filio».
334. Sf. V a s i l e c e i M a r e , E p i s t o l a V I U , c a p . 2. P . O . , X X X I I . 219.
335. D e S p i r i t u s a n c i o . 5. B u r n . p. 23.
336. I b i d e m . In tratatu l D espre Sim bol (cap. 6, B urn, p. 46). S itntul D uh este p rezentat ca
« l u m i n a a d e v ă r a t ă şi s f i n ţ i t o r u l s u f l e t e l o r , r ă d ă c i n a m o ş t e n i r i i n o a s t r e , c a r e n e v a c o n d u c e spre
tfot a d e v ă r u l şi n e v a f a c e p ă r t a ş i c e l o r c e r e ş t i , p e no i ce i c a r e a m f o s t î n s e m n a ţ i î n E l » .
33“. D e S p i r i t u s a n c i o , 5, B u r n , p. 24—
SFINTUL KI CETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I TA T E A PATRISTICA 81
S
S2 Asistent ŞTEFAN C. ALEXE
credere în tine cu p riv ire la m întuire. Aşadar, potrivit m ărtu risirii Bo
tezului m întuitor, să-ţi fie n eştirb ită credinţa în Treim e ; să fie o singură
închinare a evlaviei; să nu presupunem după obiceiul păgânilor (că sînt)
contradicţii ale puterilor, sau să bănuim (că este) creatu ra în Treime. Dar
să nu cădem nici în sm inteala iudeilor care tăgăduiesc pe Fiul lui D um
nezeu şi care nu se închină D uhului, ci mai degrabă, adorînd şi pream ă
rin d Treim ea desăvîrşită, după cum noi înşine m ărturisim în (Sfintele)
Taine, să păstrăm în v ăţătu ra (conscientia) : «Unul S fîn t, adică Duhul,
unul D om n Iisus Hristos în slava lui D um nezeu Tatăl, A m in», p e n tru că
una singură este închinarea Treim ii. Şi apoi, u rm ărin d pacea şi dragostea,
să ne îm bogăţim în fapte bune ca să auzim de la Apostol, după cum au
auzit corintenii în Epistola a doua : «H arul D om nului nostru Iisus Hristos
şi dragostea lui Dum nezeu şi îm părtăşirea S im ţului Duh, (să fie) cu voi
cu toţi, Am in» (XIII, 14) 357.
Pnevmatologia S fîn tu lu i Niceia, aşa de bogată prin expunerea însu
şirilor dum nezeieşti ale S fîn tid u i Duh şi a lucrării Sale m ultiple în lum e,
poate oferi unele elem ente pnevm atologice ecum eniste actuale. S fîn tu l
D uh este izvorul sfinţeniei, lum ina sufletelor şi îm părţitorul darurilor.
P retutindeni de faţă, El m îngîie pe creştini şi-i îndeam nă la bunătate,
rugăciune, slujire, dreptate, unitate şi pace.
par de provenienţă galică şi într-o cuvîntare publicată între operele Fericitului Au-
gustin 380, dar pe care critica o atribuie lui Cezar de Arelate S81.
D in aceste opere rau reiese însă că Sfântul N iceta a r fi îm p ru m u tat
expresia «com m unio sanctorum » d in Apus. D im potrivă, tex tu l citat din
De psalmodvae bono (cap. 11), precum şi precizarea din De diversis appel-
lationibus, că p rin H ristos creştinul va dobândi «părtăşia îngerilor» (con-
sortium angelorum ) 382, la care se adaugă expunerea lim pede din De
Sym bolo, 10, ne în dreptăţesc să credem că în v ăţă tu ra despre «.communio
sanctorum » era fam iliară lui N iceta, care o predica în ■m ad c u re n t cre
dincioşilor săi. în v ă ţă tu ra despre com uniunea sfinţilor ■va fi re lu a tă de
S fîntul N iceta şi în im nul Te Deum laudamus 383 şi astfel se va răspîndi
o dată q u acest im n î n A pusul creştin, n u num ai cu tra ta tu l Despre
Sim bol 384.
Deci, episcopul misionar din Remesiana rămîne, după 0um observă
şi Patin 383, prim ul care a dat creştinătăţii ideea despre unirea strînsă
a Bisericii de pe păm înt cu Biserica cerească, din veac şi pînă în veac,
expusă clar şi cuprinzător în expresia <<communio sanctorum». ^Această
învăţătură dezvăluie perspectiva cu adevărat ecumenică a Bisericii. Creş
tinul nu se sim te singur, un izolat. El trăieşte în solidaritate cu ceilalţi
creştini (sandi), fiind cu to ţii sfinţiţi de Duhul Sfînt şi form înd o singu
ră Biserică. El trăieşte cu Hristos în care au fost împăcate toate cite sînt
în cer şi pe păm înt (Col. I, 20), îm părtăşindu-se din darurile Sfîntului
Duh, silindu-se să păstreze credinţa cea adevărată în m ărturisirea căreia
a fost sfinţit, trăind încă de pe păm înt fericirea pe care o va împărtăşi,
după moarte, cu îngerii, virtuţile şi puterile de sus, cu care formează, de
asemenea, o singură Biserică (in hac una confoederentur ecclesia) 38G.
Biserica Ortodoxă a păstrat învăţătura despre comuniunea sfinţilor
cu sensul ei patristic 3S7. Această învăţătură, introducă în dialogul ecum e-
nist contemporan, deschide drum uri noi spre înfăptuirea unităţii creşti
nilor, unitate ce trebuie realizată în duhul credinţei celei adevărate, aşa
cum a încredinţat-o Domnul Hristos, cum au predat-o A postolii şi au
trăit-o Sfinţii Părinţi.
b) Însuşirile Bisericii (una, sfîntă sobornicească (catolică) şi apos-
tolească. — Din expunerea în v ăţă tu rii despre com uniunea sfinţilor s-au
desprins deja eîteva însuşiri ale Bisericii şi anum e, Biserica este una,
380. C uvintarea CCXLIV, D espre credinţa S im b o lu lu i şi D espre fa p tele bune, 1, P .L ., XXX IX.
2*94.
381. Kaffenhusch, Dus a posiolische S y m b o l, t. I ., Leipzig. 1801, p . 165 ş . u . ia Stephen Benko.
op. cit., p. 103.
382. D e diversis cppellc.tionibus, B urn, p. 5.
383. Te D e u m , v. I — 10: D um nezeu este lău d at şl m ă r t u r i s i t de cei v ii şi d e p u t e r i l e n ev ăzu te,,
u n iţi in tr-u n cor universal : tct p ăm in tu l, în g erii, toate p u terile, h e ru v im ii şi serafim ii, a p o sto lii,
p roo ro cii, m u ce n ic ii, în treag a Biserică sfîntă de pe în treg u l păm int.
384. A . H arnack afirm ă că S i m b o l u l g a l i c , d i n j u r u l a n u l u i 500, c a r e c o n ţ i n e f o r m u l a « c o m -
m unio sanctorum », eite de C a teh ezele S f în tu lu i C h irii c a re a u t r e c u t p rin R e m e s ia n a în
in flu e n ţa t
P anonia, şi A q u i l e e a (op. cit., p . 754) . 385. \V\ A . P <; lin , op . c i t , p. 105.
386. D e S y m b o l o , 10. B urn, p. 48.
387. P. T rem pelas, (Com uniunea S fin ţilo r, î n ro m â n c şle c’e P r.D r. O lim p N. C ă c i u l ă , S?. M ă
n ăstire C ernica. 19:0, 52 p.
90 Asistent ŞTEFAN C. A U i X C
şi toate pu terile c e ru r ilo r 3" . C u această afirm aţie revenim la ideea spe
cific nicetană «a com uniunii sfinţilor» a cărei atm osferă şi caracteristică
esenţială este sfinţenia.
După ce a explicat, pe scurt, în v ăţă tu ra despre Biserică, S fîn tu l N i-
ceta precizează : «Să ştii că această Biserică, una, sobornicească, a fost
aşezată pe întregul pământ» 400.
Se disting aici două elem ente ale Bisericii : ecum enicitatea spaţia'là
— in omni orbe te rra e — şi ortodoxia cred in ţei ; B iserica este catolică
(în sensul de sobornicească), adică păstrează n e a ltera tă în v ăţătu ra aşa
cum a înv ăţat D om nul nostru lise s H ristos şi iau p red at Apostolii. A ce
eaşi idee se află şi la Sfântul O hiril a l Ierusalim ului oare spune : «Bise
rica se num eşte sobornicească p e n tru că se întinde în to a tă lum ea, de la
o m argine a păm întului la cealaltă şi p e n tru că învaţă în m od sobornicesc
şi desăvîrşit toate învăţăturile care treb u ie să ajiungă la cunoştinţa oa
m enilor« 401.
Este lim pede că p e n tru S fîn tu l Niceta, ca şi p e n tru S fîntul Chirii,
soibornicitatea Bisericii n u poate să existe decît în cad ru l ecum enicităţii
c a re -i s tă la tem elie şi ¡oare form ează ca d ru l general 402.
S obornicitatea Bisericii este sugerată şi închipuită de M ântuitorul pe
cruce. A vînd braţele întinse, El oferă lum ii u n bogat rod ¡de dulceaţă :
m întuirea 403. S fîntul Duh, «unul dar m ultiplu în p u teri şi lucrări» 404,
este « pretutindeni şi um ple în tre g păm ântul» 405. A fi p retu tin d e n i în
seam nă, în p rim ul rfnd, a fi în credincioşii pe care i-ta sfin ţit p rin Botez
şi i-a ad unat în Sfînta Biserică, în tr-o «com uniune duhovnicească», du
pă cum afirm ă Sfînitul Vasile cel M are 40®, care m ărtu riseşte pe D um ne
zeu pe în treg u l p ăm în t 407.
Biserica este sobornicească întrucât ea învaţă ortodox dogmele s ta
b ilite de auto ritatea suprem ă care o eîrm uieşte, Sinodul ecum enic 408. Arie.
399. i b i d e m , p. -K>: « . . . e t i p s c t e m p o r c b a p t i s m i a n i m a s c r e d c n i i u m corporaque s a n c t i f i c a t : ...qui
et scdes et d o m in atio n o s et universas caelorum v irtu te s sua m aiestate sanctificat»,
400. Ibidem. 10, p. 48 : « S cito unam hanc esse c cclcsiam cath o licam in om ni orbe terrae
co n stitu ta m » .
401. S f . C h i r i ! a l I e r u s a l i m u l u i , C a t e h e z a X V I I , 23, P . O . , X X X I I I . 1044 A B . V e z i şi F e r . A u g u s t i n .
De agone chrisiiano. l i b . I, c a p . X X I X . 31. P . L . . X L . 3 0 6 : «Nec eos a u d iam u s, qui saiictam E cclesiam
quae una c ath o lica est, negnr.t per orbem esse d iifn sam ... Fît a lia m u lta, quae scrip ta sunt (sive
in V e t e r i s s iv e in N o v i T c s t a m e n t i lib ris) u t ap e rtissim e d e c la re n t E cclesiam C hristi p er o rb em terrae
•esse diffusam ».
402. J. Com an. Le rôle des Pères dans l'é laboration de l’o e u t n e n i s m e chrétien. în «S tu d ia
P atristica» , IX, e d itt'd by F .L . C ross (în TU ., 911, B e r l i n , 195ti, p. 155.
403. De divcrsis a/'pelladonibus, Burn, p . 3.
404. D e S y m b o l o , 7, B u r n , p . 45; Cf. si Si. G rigorie de N azianz, C uvinlarea XLI, La C incize*
■cime, X V I , P.O ., XX XV I, 419 O : «Caci din A colaşl Duh unic re w 'lrs în d u -s e în m u lţi aceeaşi în ţele
gere sîn t a d u n a ţi toţi în tr-o unica arm onic» ; Fer. A ugustin, C u vin la rea CCLXVI J, IV, 4, P.L..
X X X V III, 1231: «Hoc ag it S p i ii tu « - S a n c tu s in tota E cclcsia quod agit an im a in o m n ib u s m cm bris
unius corporis».
405. De S p irilu Sancto. 18, B urn, p. 34 : I b i d e m , 16. p. 32 : « S f î n t u l Duh ne conduce la tot
-adevărul şi n e iacc p ărtaşi Ia cele cereşti».
406. S f . V asile, D e s p r e S f î n t u l D u h , X X V , 61, P r u c h e , p. 227.
407. Te D e u m , v . 10, B u r n , p . 84.
408. De ratione fidci, 3, Bum , p. 12— 13: «C ontra h a n c ergo eiu s p e rv e rsita te m et novam
• d o ctrin am facta est N icaena syncdus, ubi om nibus co llatis et decursis scrip tn ris, veritas m ani
festata est, scrip ta est» .
92 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
sînt necesare m edicam entele p e n tru cei bolnavi 429, căci ea şterge pedeap
sa şi readuce pe cel ce s-a pocăit sincer, la H ristos, după cum a zis
D um nezeu : «întoarceţi-vă la M ine si Eu M ă voi întoarce la voi» (loil
II, 12 )430.
M întuitorul H ristos este num it: «P reot pentnu că a oferit T rupul Său
prinos de jertfă lui D um nezeu-T atăl, p e n tru noi, şi p e n tru că se în v re d
niceşte să se aducă je rtfă p e n tru noi în fiecare zi» 431. R eactualizarea zil
nică a jertfe i de pe C ruce este u n izvor de m în tu ire, căci « pentru păcatul
nostru a p ătim it H ristos ca să ne dăruiască nouă dreptatea» 432. De aceea,
Sfîntul N iceta îi îndeam nă pe credincioşi să nu se ruşineze de patim a
M întuitorului de pe Cruce 433 ; dim potrivă, «să prefere cu credincioşie
crucea lui H ristos şi slăvită lui patim ă» 434.
P linătatea h arului este îm părtăşită credincioşilor p rin învierea Dom-
n ou lui nostru Iisus Hristos. Sfîntul N iceta stăru ie în" chip deosebit asu
pra învierii ca o îm plinire a speranţei credincioşilor. «Crede cu statornicie
m învierea tru p u lu i tău şi în viaţa veşnică. In tr-ad ev ăr, dacă nu crezi
aceasta, zadarnic crezi în Dum nezeu. Căci tot ceea ce credem , p e n tru în
vierea noastră credem. A ltm interi, «dacă num ai în această viaţă n ăd ăj
duim în Hristos, sîntem cu adevărat», după cum a spus A postolul : «mai
nefericiţi decît toţi oamenii» (I Cor. XV, 19), fiindcă p e n tru aceasta a
prim it H ristos tru p omenesc ca să îm părtăşească com uniunea vieţii veşnice
n atu rii noastre pieritoare» 4:!5.
învierea M întuitorului este chezăşia învierii tu tu ro r şi a îm plinirii
dreptăţii divine, cînd cei drepţi vor străluci ca soarele în îm p ărăţia ce
ru rilo r (Matei XIII, 43), iar pe cei nedrepţi îşi vor prim i răsp lata fap te
lor lor, care va fi «plîngerea ochilor şi scrîşnirea dinţilor» (Matei XIII,
42) în întunericul ia d u lu i43(S.
Sf î nt u l N ic et a subl i ni az ă rolul e c u m e n i c şi p e da g o g i c al învierii.
Sf în t ul D u h d ă r u i e ş t e t r u p ur i l o r î nv i a t e o st are d e sănăt at e, căci acestea
nu se ma i t e m de d u r e r e sau de m o a r t e şi real izează adevărata c o mu ni u ne
a sfinţilor. Pa rt i c ip ar e a credi ncioşi lor la c o mun i un e a sfinţilor, adică la
viaţa a d e v ă r a t e i Biserici, cea una, sfîntă, s oborni ceas că şi apostolească,
c onst itui e p e n t r u ei u n ne se ca t i z v o r de energie.
' «Căci trăiesc în cer cei care au tră it p o triv it în v ăţă tu rilo r şi drep
tăţii lui Hristos, în această lume. A ceasta este acea viaţă fericită şi veş
nică în care crezi, acesta este rodul întregii credinţe şi al bunei vieţuiri,
aceasta este nădejdea p e n tru care ne naştem , credem şi ne renaştem ;
p e n tru aceasta şi profeţii şi apostolii şi m ucenicii au suferit a tît chinuri
de negrăit cit şi m o artea pe care au prim it-o cu bucurie. A ceastă viaţă
n-o va avea nici păgînul, nici iudeul incredul nu o va dobîndi, dar nici
429. D e l a p s u virginis. 33, B u r n , p. 123.
430. I b i d e m , 36, p 121. P o c ă i n ţ a de c a r e v o r b e ş t e S f î n t u l N i c e t a m i e s t e n u m a i r e v e n i r e a la
H r i s t o s , o c o n v e r t i r e ( i n m p o t p ^ ) , in s e n s u l d e « î n t o a r c e r e la D u m n e z e u » (V ezi P a u l A u b i n , S .J. ,
L e P r o b l e m e d e la « C o n v e r s i o n ^ , P a r i s , 19o3, p. 5), ci e s i e o « t r a n s f o r m a r e a s p i r i t u l u i » ( it e T o t V o t a )
d i n o m al p ă c a t u l u i i n o m a l lu i H r i s t o s . 431. D e diversis a p p e l l a t i o n i b u s , B u r n , p. 2 —3,
432. D e S y m b o l o , 5, B u r n . p. 44. 433. I b i d e m , p. 43. 434. I b i d e m , 14, p. 52.
435. D e S y m b o l o , 10, B u r n , p. 49. 436. I b i d e m , 11, p. 50.
96 Asis'en1 ŞTEFAN C. ALEXE
7
98 Asistent ŞTEFAN C. -1IF.SF.
C ritica pe care S fin tu l N iceta o face acestor excese nu este a tît de-
incisivă ca, de exem plu, critica Sfî-ntului loan G ură de A u r sa-u a Sfînfcului-
G rigorie de Nazianz. Pe el îl interesează în special creşterea duhovni
cească a credincioşilor săi, cum rezu ltă din sfatu rile şi îndem nurile pe
care le dă cu p riv ire la particip area la slujba privegherilor şi la eîntarea
psalm ilor în biserică. D esigur că S fintul N iceta consideră că venind fre c
vent la biserică şi luînd p a rte cu to ată luarea am inte la lecturile şi cîn-
tări-le de aici, credincioşii vor sfîrşi p rin a ren u n ţa sin g u ri la exagerările
în îm brăcăm inte şi podoabe.
S fîntui N iceta apreciază şi laudă pe b ă rb a tu l şi pe fem eia care se
lipsesc de o parte din odihna nopţii şi m uncesc cinstit p en tru înlesnirea
traiiu u i.
«Insă dacă cel care priveghează pentru lucruri care se rel'eră la trup, adică
pentru hrana şi îmbrăcămintea necesare vieţii, este lăudat, mărturisesc că mă mir,,
spune el, că sînt unii care socotesc de prisos sau zadarnice, sau, ceea ce este mai
rău pentru ei, nefolositoare, sfintele privegheri atît de rodnice în lucrarea duhovni
cească. de îm belşugate în cuvântări, în imne de laudă şi în lecturi sfin te» 441. Cei
care m anifestau nepăsare faţă de slujba privegherilor sînt îndrumaţi de Sfîntui
Niceta să reflecteze la lipsa de temeini.citate a argumentării lor şi să se încadreze-
intr-un fel oarecare in rugăciunea de obşte, participînd cu toţii la viaţa spirituală-
a comunităţii 442. Cei leneşi şi somnoroşi ar trebui să se ruşineze căci lor li se
d e s i r î n a t e . f i i n d p r i l e j ck- s m i n t e a l a p e n t r u f e c i o a r e şl a c o p e r e a u s u f l e t u l a d i c a c h i p u l Ini D u m n e z e i ! .
L a S f i n t u l G r i g o r i e . p u n í a t e ; ! i r n p e s s c a i a c e a p a r t e d i n p u r i t a t e a s p i r i t u a l a , d in c a u i a r e a c h i p u l u i '
hii D u m n e z e i i ( P o e m e c a r i. I, p a r t . H , X X î X , J m ’i o r i e a ¡ a u ci ¿or c a r e s c î m p o
d o b e s c p e s i e m ă s u r ă t P . O . , .XXXVII, 883 A — 908 A). C u p r i v i r e In i n t e r p r e t a r '. ; * m o d e r n a a a c e ş t i : :
p o em . v e / i : F. Q u é r ó , R é f U w i o n s d e ( ¡ r á u / i r e d e X / u i u n . ' e s u r lo />/ r u re f e m i n i r u \ i ' f t i d e d a P o e m c
s u r !a c o q u e t t e r i e , I. I I , ¡n « R e \ u e d e s S c ie n c e « P c'ig ie u sc s» . nr. I, S i r a s b n i r g . 1^)8. p. <;2--7l.
A p r e c i e r i l e S f î n t u l u i N i c e t a p r i v i n d ţ i n u t a c a p i l a r ă şi v e s t i m e n t a r i i a u n o r t i n e r i c r e ş t i n i di;,
s e c o l u l al I V - l e a , s î n t o s u r s ? de i v i l e e i i e a s u p r a u n o r c u r e n t e a p u s e n e , m a n i f e s t a t e in v în d u r ii r . •
t i n e r e t u l u i , c a r e sc c a r a c t e r i z e a z ă p r i n n e g l i j e n ţ ă to ta l; ! f a ţ a de î n g r i j i r e a p a r u l u i şi a î m b r ă c ă
m i n t e i . C o n c l u z i a e p i s c o p u l u i de ¡ ' e m e s i a 1’^ ni p a r ^ a s t f e l ca u n ş ' - a p i e r d u t ni ci de-Hi tu cm'ae*
te r n ! d e a c t u a l i t a t e , p u u î n d t i - n e a c e e a ş i î n t r e b a r e : « Q u i s u s u s iu !iis, cpine u i i l l t a s i n v e n i t u r . > !sr
s>na i i. ; ; is p o m p o . c i ¡iţrrts d e s i d e n o i n f a n t i l i c o r r u p t a ? » ( B u r n . p. 5 ' ) .
i 11. D e ;a7i,'7.i7 v, I, T n r n e r , p. 3on. A m u ’ur niri t si e d i ţ ' a iui B u t-, care (Hiera uneori de cer,
a iui Turner.
412. D in c u v i m a r e a De e i ^ i l i i s r e i e s e e.:i s l u j b a p r i v e g h e r i i era. savi/şitâ cu regularitate per
v r e m e a S Î Î n t n l u i N ic e ta . in e p a r h i a s a , ITi i n t e r v i n e p e n t r u n a r a t a t e m e i u r i l e şi f o lo s u l p r i v e g h e r i
lor. í i •;*!: 1 p r o v o c a t d e a b s e n t a u n o r e r e d i n c i o ş i pe c a r e ii m u s i r á şi ii î n d e a m n a s a s e incadre:-»..
în practica liturgica a B is e r i c ii .
De altfel, ia s n r s ü n i s ^' - ol uJ ui ai I V - k a , p ractica p rivegherilor e;-,i r a s n l m j i t a în t o a t a
B i s e r i c a . S f î n t u i Y;:n.i:e ce l M a r e a f i r m a pe la a n i : ' 37”, c a p r i v e g h e r e a e r a a p r e c i a t a şi p r a c t i c a t a
în C a p a d o c i a . F g i n t . L i bi a, T e b a . P a l e s t i n a . A r a b i a , F e n i c i a . S ir ia , a j u n g i n d pini i la î ' u f r a t ( S c r i
soare.-, X X V ! / c a i r e c i c r u i d in \< o c e z a r e e a , 3. P . O . , X X X I I . 761 B ) . O c a l a t o a r e c r e ş t i n a , f a e î n d u n
p e l e r i n a j la L o c u r i l e S f i n t e in j u r u l a n u l u i -100, d e p e ri e p r i v e g h e r i l e d e la I c u s n l l m şi B c t l e e n .
i l ' r h c r ;e. J o u r n a l d e {r1. T e x t e l a t i n , I n t r o d u c í a n e t t r n d u c l d o n de I l é ’o n e P é t r é , P a r i s . 10 íS,
p. !f>i>. 19!. 19G. 2-'V2, 2:0.
S f î n t ui A m b r o z i e , e p i s c o p ui .Mila nu lui. da m a r t u r ie d e s p r e \ i s t e *>;a 'n r i v e g h e r i l o r î n Anu ^.
î n d o m n i n d pe c r e d i n c i o ş i '"--a ia. p a i t e f a r a p r e g e t îa « r u g ă c i u n i - ’’ de !a n.i'C'ui r o p i i i » , d e o a r e c e
a t u n c i a t î t s u f l e t u l cit şi t r u p u ; no t e a d e a p r a d a c u u ş u r i n ţ a ¡¿nulelor d i a v o l e ş t i ( P . s p u n e r c a s up r:;
P s a l m u l u i CA’ 1 7 / / , C u i í n i w e a V I U , -45—-17. 52. P i * . . XV, I 3 8 2 - H S 3 şi 1385-1380.
C ît p r i v e ş t e c o n ţ i h u t u i s l u j b e i p r i v e g h e r i l o r , d u p a open a D e vigil ia s, el c o n s t a d in pr ed i c ă ,.
I m n e d e l a u d ă ( p s a l m o d i e r o ) şi le c t u r i s f i n t e . Se p o a t e v e d e a ş : A. L. Ta ut u. R i i n l S i l m u l u i Xicctc-y
Episcop al Remesianei..., p. 27—33.
SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl ECU MENI C1TAT EA PATRISTI CA 99
adresează cuvintele mustrătoare ale înţeleptului Solomon {Prov. VI, 6, 9—U ). Cei
bătrâni sînt prezenţi la priveghere din pricina vârstei. Totuşi dacă ei nu rezistă
din pricina neputinţei, nu trebuie să îndemne pe cei tineri şi sănătoşi să nu par
ticipe la privegheri. Cei infirm i să nu-i invidieze pe cei care pot să privegheze, ci
să-i felicite şi, rămînînd acasă, să se unească cu aceştia prin rugăciune, ca să se
bucure laolaltă de bunătatea dumnezeiască, pentru că pe unii îi încununează fapta,
iar pe alţii îi veseleşte viaţa evlavioasă 443.
P rivegherea este socotită de S fîntul N iceta ca o p urificare după cinci
zile şi cinci nopţi în care om ul s-a îng reu iat p rin tr-o am orţire trupească
şi s-a p ă ta t p rin fapte lum eşti. Ea este o îndeletnicire folositoare spre
sfinţenie, de care să nu se ruşineze nim eni, după cum nu se ruşinează
nici cei necinstiţi atunci cind săvîrşesc lucruri urîte.
De folosul privegherii se îm părtăşesc şi cei buni şi cei răi. «Dacă
eşti sfînt, subliniază Sfîntul Niceta, iubeşte privegherile ca să păstrezi
com oara ta priveghind şi să răm îi în sfinţenie. Dacă eşti păcătos, cu a tît
m ai m u lt sileşte-te ca priveghind şi ru g în d u -te să te curăţeşti, strigînd
m ereu cu u m ilinţă : «De cele nevăzute ale m ele, ourăţeşte-m ă, Doamne,
şi de v răjm aşi apără pe robul tău» (Ps. X V III (XIX) 13, 14)» 444.
Slujba privegherilor, «bun intim tu tu ro r sfinţilor, este o tră să tu ră de
u n ire care leagă p rin vechim ea şi foloasele sale pe creştinii care sînt în
Biserică cu proorocii şi sfinţii, cu slu jito rii Legii şi ai Evangheliei, şi mai
cu seamă cu M întuitorul Iisus Hristos, Care a înv ăţat pe ucenici rostul
privegherilor, nu num ai p rin c u v in te ci şi p rin pildă personală 445.
Dacă p rezen tarea istorică a p racticării p rivegherilor n u !a r avea da
ru l convingerii, Sfîntul N iceta îi îndeam nă pe credincioşi să se îndelet
nicească ei înşişi cu privegherile p e n tru a le sim ţi u tilitatea.
«Aşadar cine a gustat, a înţeles şi a sim ţit ce greutate i s-a ridicat de pe
suflet priveghind, cită am orţire a minţii este alungată, cîtă lum ină inundă sufletul
celui ce priveghează şi se roagă, ce har veseleşte toate m ăd u larele! Priveghind,
orice te am ă dispare, încrederea renaşte, trupul este strunit, viciile pălesc, dragostea
se întăreşte, dispare prostia, creşte înţelepciunea, m intea se ascute, eroarea este
înlăturată, diavolul — capul fărădelegilor — este rănit prin sabia D uhului»44".
S fîntul Niceta învaţă pe credincioşi să-şi angajeze în treag a fiin ţă la
slu jb a privegherii, astfel îneît să fie u n acord deplin a l tru p u lu i şi al
sufletului. «Cine priveghează ou ochii să privegheze şi cu inim a şi cine
se roagă cu duhul să se roage şi ou m intea, p e n tru că este absolut nefo
lositor să privegheze einevta cu ochii în tim p ce su fletu l doarm e» 417. Sim
pla prezenţă la slujbele religioase, fără particip area activă a sufletului,
va fi subliniată cu in sisten ţă şi în lu crarea în chinată psalm odierii.
Un fap t dem n de rem arcat este că S fîntul N iceta dă anum ite indi
caţii de n a tu ră practică cu p riv ire la p reg ătirea necesară p e n tru p a rti
ciparea la privegheri şi, în general, la disciplina care se im pune p e n tru
b u n a desfăşurare a slujbelor în biserică.
4 3. De vigüi:s, I I , T u r n e r , p . 300 -3 0 7 . Vridem, I I I , p . 307.
414.
415. Ibidem, I V —V I , p . 3 0 8 —3 1 0 : Com p. S f. De dominie a oratione, c a p .
C ip r is n , X X IX . i:d .
H a rte !, in CSEL, I860, III, I, p. 288. 44 6 . Ibidem, V 3 I I , p. 311. 447. Ibidem, IX , p. J!2 .
A s i s t e n t Ş T E F A N C. A LE XI;
răm îneau în biserică sim pli spectatori, ci aveau o anum ită funcţie litu r
gică după cum reiese din lucrarea alcătuită p entru precizarea fu n cţiu n ii
şi necesităţii cîntării psalmilor.
2. Cîntarea în comun. — M uzica a fost socotită încă din cele m ai
vechi tim puri ca o podoabă a sufletului omenesc, de aceea B iserica a
cultivat-o cu grijă considerînd-o a fi unul din m odurile cele mai potrivite
p e n tru adorarea lui Dum nezeu.
T radiţia m uzicală în Biserică este a te stată de Sfînta S crip tu ră a Ve
chiului şi a Noului Testam ent şi de Sfinţii P ă r in ţ i 4S2. C întarea în bise
rică a tu tu ro r credincioşilor a fost cultivată în Biscrioa prim ară p e n tru
consolidarea u n ită ţii creştine, m uzica fiind în acclaşi tim p u n m ijloc de
a in tra în com uniune cu Dum nezeu. Secolul al IV -lea creştin străluceşte
îndeosebi în p riv in ţa dezvoltării cîntării bisericeşti în comun, d atorită
distinşilor ierarhi, p rin tre care se nu m ără şi S fîntul N iceta de R em e-
siana, care au p re ţu it m uzica şi au depus efo rtu ri su sţin u te p e n tru dez
voltarea ei în rîn d u l credincioşilor.
Muzica s-a im pus în B iserică nu num ai ca in stru m en t de seam ă ai
adorării lui D um nezeu, dar şi ea un m ijloc eficace de a p ă ra re a d reptei
credinţe în controversele doctrinare 453 şi de răsp în d ire a creştinism ului,
astfel incit în secolul al IV -lea ea făcea parte din cult, în Răsărit şi
Apus, în spaţiul ecum enic al Bisericii. A ugustin va exclam a aşa de suges
tiv : « în treag a lum e e un cor a l lui H ristos" 454.
Introducerea cîntării în slujbele bisericeşti nu s-a făcut însă cu u şu
rinţă. Sfîntul Niceta scria opera sa, D e sp re folosul cîn tă rii de p s a lm i,
pentru a răspunde unor acuzaţii venite din R ăsărit, că intonarea psal
m ii o.r şi a knnelor n -ar fi po triv ită cu evlavia creştină şi nici nu a r fi
în spiritul înv ăţătu rii A postolului Pavel, care scria efesenilor : «U m ple-
ţi-vă de D uhul Sfînt, vorbind în tre voi în psalm i şi laude duhovniceşti,
lăudînd şi cîntînd D om nului în inim ile voastre» (Efes. V, 18, 19) 4°r>.
452. U n s c u r t i s t or i c ¿il c î n t ă r i i c u m r e i e s e (ii:1. S f î n t a S c r i p t u r i i , v e z i la m n g i s t r a n d Ş u- f a n
C. Al exe, F o l o a s e l e c i n' .u r ii b i s e r i c e ş t i in c ^ n i u n du!>a S . c e i a de. R e m c s i a n a . in « Bi s e r i c a
O r t o d o x a Roma n i i - *, LXXV (l9.’-7), nr . 1 - 2 . p. O p r i v i r e de r . n s a m b l u a s u p r a c î n t ă r i i î n B i s e r i c i
î n e p o c a p at r i s t i c i i , in T h é o d o r e Gc r o k i , / î s Pere-i d e e: Io. m u r i q u e , Mr ^ s b o u r e ; , 1931, 2 i l p.
-15:3. I s t or i ci i ! S f>cr;r.ic (istoria B isericccscù, cnit. VI , cap. VIII, P . O. . LXVU, GXO), desene’
c u m S f î n t u l l o a n Gu r i i de A u r a o r g a n l / a t ia C o n s t a n t i n o p o l c o r u r i c a r e c î n t a u i m n e î n ca ie se
m ă r e a d e o f i i n ţ i m e a F i u l u i c u Tatii !, ecHpsînd c î nt ăr i ie arienilor. L a ici, S f î n t u l F f r e m Şirul a
c o m p u s i m n e o r t o d o x e , şi le-a c î n t a t c u c o r u r i a ş a c u m f ă c u s e r ă şi e r et i ci i A p o l i n a r i e , Bardesnne,
M a n e * et c. (Cf. Th G é r o l d , op . cil., p. -'3— ;7). F e r i c i t u l A u g u s t i n ne i n f o r m e a z ă c u p r i v i r e la
i n t r o d u c e r e a c î n t ă r i i i u B i s e r i c a m i i a n e x a , ia a n u l 386. E p i s c o p u l A m b r o z i e e r a a m e n i n ţ a t de c ă t r e
i m p a r a t e a s a J u s t i n a , f av or ab i l i : a r i e n i l o r , c u d e p u n e r e a di n s c a u n . C r e d i n c i o ş i i a u r ă m a s p r i v e g h i n d
în biserica spre a - ş ‘ a p ar a episcopul, u n d e c î n t a u i m n e ş: p s ? l m i « d u p a ob i c e i u l o r i e n t a l i l o r »
( M ă r t u r i s i r i , c a i i . X., c a p, V I I , 15, P . L. . X X X I I , 770).
454, F e r . A u g u s t i n , E x p l i c a r e la P s a l m u l C X L J X . 7, P . L. , X X X V I I , 1953 : « C h o r u s C h r i s t i jam
t o t u s m u n d u s e s t . C h o r u s C h r i s t i a b o r i e n t e i n occi dent er r . c o n s o n a f » . H u s e b i u d e C e z a r e e a ( L a
P s a l m u l L X V , 4. 7—9, P . O . , X X I I I , 057 D — GGO A) a f i r m ă cil pe t o t p ă m î n t u l , î n o r a ş e c a şi ia s a t e ,
p o p u l a ţ i i do o r i c e n aţiune cî ntă cu voce tare imne şi p s a l m i spre lauda l ui D u m n e z e u . De asem e
nea, S fîn tu l V asile atestă cîntarea imnelor în aria de r ă s p î n d i r e a p r i v e g h e r i l o r (vezi nota 442).
455. D e pscJtncdiae bono, I I, Turner, p. 233. La jumătatea secolului al IV -lea se crease un
a d e v ă r a t c u r e n t îm p o triv a psal modi eri i. Aşa se face că pa r t ic i pa nţ i i la u n S i n o d ţ i n u t î n Laodiceea
în ju ru l a n u l u i 360, a u aprobat canonul 15 c u următorul conţ inut : «Nimeni nu trebuie să cînte în
102 Asistent ŞTFTA.X C. A L E X K
b i s e r i c a , c u e x c e p ţ i a p s a l j i l o r c ::o p :c : ( r î i u l u i t i ) p e n t r u n c i n t a p s a l m i . c a r e s e i r c ă în a m v o n şi
c a r e c î n t a Ciupii c a r i e » (La C S 'a r ie s .LoOph Il e fo lc , I f i s i o i r c c’cs C o n c i ' c j , '.ol. !. î I -tî p â r t i e , P a r i s ,
1907, p. 1007— 1008, c a r e d ă şi a m ă n u n t e c u p r i v i r e la i n t e r p r e t a r e a acestui canon), Cu p r i v i r e la
in te rp reta rea ortodoxa a a c e s t u i c a n o n , vo/.i P r . P r o ; ’, r u e B r a n i ş t e . T e m e i u r i b -'bi.ee ş i ¡ r a d i l i o n a l e
pentru ci n tiV 'c a în com un a credincioşilor, ui «Studii ^ ' e o l o tf ic e * , V I (! 9 5 l) , r.r. I —2, p. 32—34.
P u ţ i n ma i fî c. du. Sîsiiîîî! W s i J c cel M a r e s c r i a ■■’I e r u l u i d i n N' c o c e ^ a r e e a ur ma t o a r e ! ' - ' : «C it
p r i v e ş t e î n s ă a c i mi t . i a p r i v i n d p s a l m o d i c r e a . p r i n c a r e c. i ce ne c a l o m n i a / . a i ns-păi m; a l i t do
m u l t p e cei n e ş t ' u t c r i . v a s p u n c;i p s a l m o d i e r o a n ¡ ost p r i m i t a şi i n s t i t u i t a d e t o a t e B N e r i c i i e lui
D u m n e z e u , i n d e p l i n a c o r d şi în m o d u n a n i m » ( S c r i s o a r e a C C V I f , 3. c ă t r e c i e r u l d i n A!>',,ce>areeo,
P . O . , X X X II , 764 A ).
456. Si . P a u l i n , C c t u e n X V I I , v. 201—204, c d . H a r ţ e i î n CSEt.., XXX, 2, p . 0!’.
4o7. D e p s a l m o d i a e b o n o , I I, T n r n e r , p. 2 3 4 : «Sed h a e c ta lia h a c rc tic o r u m c o m m e n ta sunt.
D um euim aliud U n g u e n t, subtililor c a n t i c a r e s p u u n t . N a m d u m p r o p h e t i ? a d v e r s a u t u r , et p r o p t e r
prophetas Deum couaniur d cstru e ie c r e a t o r e m . p r o p h e t a r u m dic'.a et m a x i m e c a e l c s t e s D n v i d i c a s
c a n t i o n e s p e r c o l o r e m ¡ ¡ on eş ti silentii v a c a re co n te n d u n t» .
458. N o r m e l e c l a r e d a t e cred in c io şilo r de S fîn tu l N iceta privind cîntarea au fost su b lin iate
ş i de i s t o r i o g r a f i a m odernă a m u z i c i i . V e z i P r o f . M. B reazul. Istoria m uzicii rom âne şti. T ipografia
şi l i t o g r a f i a î m ' ă j ă m î n l u l u i , B u c u r e ş t i , J956, p. 43—47, 52—51,
•159. D e p s a l m o d i a e b o n o , IX, T u r n e r , p. 237—238.
460. I b i d e m , p. 238 ; Ci . Sf. Va s i l e , O m i l i a la P s a l m u l 1, 2, P .O ., XXI X, 213 A.
SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl E C U M E N I C ! TA T E A PATRISTI CA 103
¡acolo se vărsa sîngele animalelor, aici se jertfeşte lauda duhovnicească din sufle
tu l însuşi şi din conştiinţa curată»481. Convins că psalmodierea este o jertfă bine-
p'lăcută lui Dumnezeu, el îi îndeamnă pe credincioşi : «Laudă pe Domnul în viaţa
ta, jertfeşte jertfia laudei şi prin aceasta se va arăta sufletului tău, calea prin care
va ajunge la mintuirea sa» 462.
D ar p e n tru ca această «jertfă» nouă să-şi atin g ă ¡scopul treb u ie să
fie făcută cu inim ă curată ,şi cu m intea .trează, «căci totdeauna este folo-
•sitor ca cele ce sînt ale lui D um nezeu să fie m editate în inim ă» 463. S im
ţu l Apostol a îndem nat să se dinte şi cu vocea şi cu cugetarea : «Voi
■cînta cu duhul, voi cînta şi cu m intea» (I Cor. XIV, 15). adică atenţia
celui ce cîntă trebuie să fie concentrată asupra înţelesului cuvintelor
psalm ului sau im n u lu i4(i4. Mai m ult, cei ce cîntă tainele lui D um nezeu
sîn t inspiraţi de Sfîntu] - Duh care sălăşluieşte în inim ile c u ra te şi nevi
novate ca ale copiilor. David, fru n te a şi com oara cîntăreţilor, deşi era
copil, cîntînd la chitară, plăcut şi cu iscusinţă, a potolit, cu etosul cîn-
"tării sale, duhul cel rău care chinuia pe Saul 465.
Sfântul Am brozie accentuează, la rîn d u l său, că muzica izvorîtă d i n -
tr-o inim ă curată în tăreşte credinţa şi-l face pe creştin m u lt m a i p u te r
nic în faţa ispitelor.
«Toţi sînt de acord, spune el, că nu trebuie să încetezi de loc mărirea lui
Dumnezeu. Acela care cîntă un imn o face cu inim ă curată şi duhovnicească ; el
elim ină din inima sa orice fel de pasiuni, aşa că nici o tristeţe, nici o durere sau
■amărăciune, nu-1 îm piedică să-şi îndeplinească datoria sa şi că starea sufletului
său nu e tulburată în nici un f e l; cîntînd imnul, el rămine hotărât şi de nezdrun
cinat, ca D avid »468.
C urăţia sufletului a fost totdeauna izvorul fap te lo r bune şi al în ţe
legerii în tre oameni. B iserica a predicat to td eau n a această v irtu te cu
orizont ecum enic care face să se aşeze pacea şi iubirea în lum e. Slujba
■împodobită cu cîntări se aseam ănă ou un ospăţ duhovnicesc :
«Ce este mai plăcut decît această desfătare, întreabă Sfîntul Niceta ? Căci şi
<cu psalmi ne desfătăm, şi cu rugăciuni ne răcorim, şi cu lecturi ne hrănim. Intr-a
devăr. după cum unii comeseni sînt desfătaţi de felurimea mâncărurilor, tot aşa
sufletele noastre se îmbogăţesc printr-o lcctură felurită şi prin cîntarea im ne-
lor» 467.
oare cunoaşte gîndul fiecăruia ?... Dar tu nu înţelegi acest lucru, pentru că cele ce
ai auzit şi ai văzut la priveliştile publice ţi-au întunecat mintea şi de aceea, cele
ce se fac acolo le introduci în rînduielile bisericeşti, arătînd prin strigări nefireşti
dezordinea din sufletul tău. Oare, îţi vor ajuta ţie rugăciunile m îinilor pe care le-
ridici fără nici o rîn-d-uială şi strigătul nebunesc ? Cum nu te ruşinezi de cuvintele
ce le spui astăzi : «Slujiţi Domnului cu frică şi bucuraţi-vă de El cu Icutremur»
(Ps. II. 10)... Noi nu oprim m elodiile (de laudă, ci oprim melodiile nee-vlavicase,
strigările peste fire ale unuia înaintea celuilalt, ridicarea pe neaşteptate şi nefolo
sitoare a mîinilor în aer, baterea cu picioarele, care sînt obiceiuri nepotrivite şi
nedemne» 4n.
S fîntul N iceta cere credincioşilor să oî-nte p o triv it tex tu lu i respec
tiv, pentru iertarea păcatelor, deci în arm onie cu religia creştină : «In
tr-ad ev ăr, spune el, su n etu l sau m elodia să se cînte în arm onie cu sfînta
religie, nu să se declame în stilul tragedieniior. ei însăşi prin m odelarea
vocii să exprim e ad ev ăratu l duh creştin. (Cîntarea) să nu aducă a ceva
teatral, ci să provoace pocăinţa p e n tru păcate« 472. Reiese de aici că m e
lodia treb u ie să fie potrivită eu textul.
Nu treb u ie de tre c u t nici în cealaltă extrem ă, indiferenţă faţă de
c-întarea care se face în faţa lui Dum nezeu, după cum afirm ă Fericitul
A ugustin : «Cîntâ lui D um nezeu, dar să nu cînţi rău. El nu va vrea să-I
superi auzul. Cîntă bine, fratele meru. Tu tre m u ri atunci cinci ţi se cere
să cînţi înaintea unui bun m uzician, tem îndu-te ca a rtistu l să n u -ţi rep ro
şeze lipsa ta de cunoştinţă ; clar dacă tu cînţi lui Dum nezeu, treb u ie să-l
aduci o cîntare atît de desăvirşită îneît să nu displaci unui auz aşa de
perfect» 47â.
S fîntul N iceta învaţă că la cîntarea în biserică treb u ie să ia parte
tot poporul drept credincios, fă ră nici o deosebire de sex, v îrstă sau stare
socială. C întarea treb u ie să fie omofonă (pe o singură voce) şi uniform ă.
P e n tru realizarea u n ită ţii în cîntare este nevoie totd eau n a de o anum ită
educaţie m uzicală, p e n tru ca vocile să form eze un tot arm onic, plăcut
la aiuz. Şi în acest caz, unii credincioşi cu o voce m ai evoluată, din do
rin ţa de a-şi m anifesta calităţile vocale ieşeau din arm onia corului, luîn-
d-o înainte sau prelungind nota finală. S fîntul N iceta dă reguli precise
p e n tru realizarea unei cîntări plăcute. «Vocea voastră a tu tu ro r, spune
el, să nu fie discordantă, ci arm onioasă. Nu u n u l să o ia înainte în chip
prostesc iar altul să răm înă în urm ă, sau unul să coboare vocea iar
471. Sf. î o a n G ura c'.v A u r , O n ;:7.v la textul : Ani vurm pe Domnul ţe -in d pe loc î n a l t, 2,
P .O .. L V I, 99.
472. D e p s a l n i o d i a e b on o , X I I I , T u r n c r . p, 239.
473. F e r . A u g u s t i n , E x p u n e r e ia P s a l m u l X X X I I , :}, C u v p . t , j. s, P .L . , XXXV. 383. B iserica ;j
p r iv e g h e a t to td e a u n a a s u p ra cin ta rii relig io a se luînd m a s u r i atunci cind influ en te le melodiei te a tra le
e r a u d ă u n ă t o a r e . A s t f e l, P ă r i n ţ i i a d u n a ţ i la S i n o d u l VI E c u m e n i c a u l u a t u rm ăto area hotărire
( c a n . 75), c u p r i v i r e ia c î n t a r e a î n b i s e r i c ă : <Cei ce v i n la b i s e r i c i s p r e a c î n t a , v o i m s ă n u s e
f o l o s e a s c ă ni c i d e s t r i g ă t e e x c e s i v e , s i l i n d şi f ir e a s p r e r ă c n i r e . nici s a r o s t e a s c ă c e v a d i n t r e c e le
ce n u s e p o t r i v e s c şi n u s î n t p r o p r i i B i s e r i c i i ; ci c u m u l t a l u a r e a m i n t e şi c u u m i l i n ţ ă s ă s e a d u c ă
c î n tă r i de laudă D u m n e z e u l u i c e l u i ce v e d e c e le a s c u n s e . Căci C uvîntul sfîni a învăţat p e fiii lui
Israel să fie c u c e r n i c i (N um . XV, 31)». La D r. N icodim M ila?. Canoanele Bisericii O rtodoxe {în
s o ţ i t e d e c o m e n t a r i i ) , vo i. I, p a r t . I I , t r a d . d e U r o ş K o v i n c i c i şi D r . N i c o l a e P o p o v i c i , A r a d , 1931.
p. 4 5 2 ; cf. T h . G ^ r o ld , op, cit., p. 163; m a g i s t r a n d Ş t e f a n C. A le x e , art. cit., p. 175— 176.
106 A s i s i c n t ş r r . r , i.v <:. a l f . xf.
•altul s-o ridice, ci fiecare este in v itat să-şi încadreze vocea, cu um ilinţă,
în tre glasurile coruiui care cîntă laolaltă ; n u ca cei ce ridică glasul sa u
o iau înainte să iasă în evidenţă în chip necuviincios, ca spre o ostentaţie
prostească, din dorinţa de a plăcea oam enilor» 474.
în secolele al IV -lea şi a l V-lea, c în ta re a în com un se practica în
toată Biserica. P aralel cu acest fel ide a cînta, S fîntul Vasile m enţionează
şi cîntarea antifonală, în tim pul slujbelor de noapte m ai ales, dar «la r ă
săritu l soarelui, ¡spune el, toţi intonează p e n tru Dom nul, in tr-u n singur
glas şi într-o singură inim ă, psalm ul m ărturisirii» 475. C întarea omofonă
are d arul de a crea u n ita te a sp iritu ală a credincioşilor. De ¡aceea cînd o
singură voce distonează se strică arm onia ansam blului, auzul este im p re
sionat ¡neplăcut, iar inim a tu lb u ra tă i n . S fîntul N iceta îndeam nă ca fie
care să-şi 'încadreze vocea în ansam blu, «ou um ilinţă», cu sentim entul
că se află în faţa lui D um nezeu. E xem plul despre unifo rm itatea vocilor
în lauda adusă lui D um nezeu ¡îl constituie cei 'trei tin e ri, despre care
relatează Daniil că înălţau im ne «ca dintr-o singură gură şi slăveau pe
Dum nezeu, zicînd : B ineeuvîntat eşti D oam ne, D um nezeul părin ţilo r noş
tri» (Dan. III. 51— 52). «Intr-adevăr, şi noi toţi, spune Sfîntul N iceta în
continuare, să înfăţişăm deopotrivă, ca dintr-o singură gură. aceeaşi sim
ţire şi aceeaşi m odulaţie a vocii. Ia r cel care nu poate să fie la fel cu
ceilalţi, m ai bine este p e n tru el să tacă sa u să cînte cu voce înceată, decît
să tu lb u re pe toţi cu o voce ţipată. I n felul acesta îşi îndeplineşte dato
ria slujirii şi nu tu lb u ră com unitatea care cîntă. Căci nu toţi au o voce
m elodioasă sau cantabilă» 477.
Plecînd de la ultim a afirm aţie. Sfîntul N iceta citează pe Sfîntul Ci-
p rian care îl îndeam nă pe D onat să cînte în vrem ea cinei : «Să te rm i
năm această zi veseli ,şi nici chiar la ceasul cinei să n u fie lipsă h arul
ceresc. .Să răsune m asa de psalm i căci tu ai m em orie bu n ă şi voce m elo
dioasă. îm plineşte această sarcină ca ,de obicei. Mai m ult h răn e şti pe cei
dragi, dacă avem o audiţie duhovnicească. Să ne desfete du lceaţa ev la
vioasă, căci cei ce cîntă .frumos au un an u m it farm ec care m înă sufletele
auditorilor la evlavie» 478.
C om uniunea celor ce c în tă laolaltă în tr-u n deplin acord este ex p re
sia com uniunii cu D um nezeu, deoarece «toată lauda va fi p lăcută D um
nezeului nostru care face ca toţi să locuiască în casa Sa» (Ps. LVII, 5 ) 47#.
U n itatea creştinilor p rin .cîntare este în tă rită şi de credinţa că, fiindu-nc
îngăduit să cîntăm cu sfinţii, profeţii şi m ucenicii, vom participa îm pre
ună cu ei la o singură laudă a lui D um nezeu 480.
S fîntul N iceta încredinţează pe credincioşii săi că psalm ii, cîntaţi în
com un cu to ată lu are a am inte, aduc tu tu ro r mîngîieire şi tă rie sufletească,
fiind ca u n m edicam ent p o triv it p e n tru orice suferinţă, p e n tru toţi oa
474. D e p s a im o d ia e bono, X III, Turr.er, p. 239—210.
475. S i. V a s i l e ce l M a r e . Scrisoarea C C V I l , 3, loc. ci t.
476. F e r . A u g u s t i n , E x p u n e r e la P s a l m u l C X L I X , 7, P . L ,, X X X V I I . 1953.
477. D e p s a i m o d i a e b o n o , X I I I , T u r n e r , p. 240.
478 S î . C i p r i a n . Act D o n a î u m . Iii, e d . H a r ţ e i , în C S E L . I I I . 1. p. Iu : Ci, D e p s a i m o d i a e b o n o ,
ioc. ci t.
479. D e p s a i m o d i a e b o n o , X III, T urner, p. 250. 480. I b i d e m , X I , p. 239.
SFTNTUL N I C E TA DE RUML SI ANA .?/ CCUMCNICITATb' A PAI RISTIC.t
m enii. «Ce nu voi găsi în psalm i oare să nu fie spre folos, spre în tărire,
spre m îngîierea neam ului omenesc, de orice sta re socială, sex sau vîrstă?
In ei, p ru n cu l îşi a flă hrana, copilul ce să laude, .adolescentul şi tînărul,
d rep tar p e n tru viaţă, b ătrîn u l află m odel de rugăciune. Fem eia învaţă
buna-cuviinţă. O rfanii îşi găsesc pe tatăl, văduvele pe ocrotitor, săracii
pe protector, străinii pe paznic... P salm ul m ingi ie pe cel în tristat, poto
leşte pe cel p re a vesel, îm blînzeşte pe cel mânios, dă curaj celui sărac,
pe omul bogat îl m u stră ca să se cunoască pe sine. In general, psalm ul
îm parte m edicam entele p o trivite tu tu ro r celor ce suferă, n u dispreţuieşte
pe cel păcătos, ci îi aduce m întuirea p rin tr-o pocăinţă născătoare de la
crim i» 481.
Foloasele psalm odierii de care se îm părtăşesc toţi credincioşii, fără
nici o deosebire, aşa cum subliniază Sfântul Niceta, a u fdst scoase în r e
lief de toţi .dateheţii vrem ii. In secolul al V-lea, P roclu. p a tria rh u l Con
stan tin opolului, sintetizează opiniile ierarh ilo r propovăduitori ai psalm o
diei, în felul urm ător : «Psalm odia este to tdeauna un izvor de m întuire.
M elodia linişteşte pasiunile. C întarea psalm ilor descoperă curajul, d istru
ge d u rerea din rădăcină, usucă lacrim ile, alungă g rijile, m îngîie pe cei
care s în t în întristiare, duce pe cei păcătoşi la pocăinţă, naşte evlavia,
populează pustiurile. întem eiază m înăstiri, îndeam nă la o viaţă curată,
conduce la blîndeţe. învaţă iubirea aproapelui, slăveşte dragostea, în
deam nă la răbdare, înalţă sufletul către cer, în tă reşte Biserica, sfinţeşte
pe p reo t, izgoneşte pe diavoli, predică viitorul, iniţiază în tainele dum ne
zeieşti şi învaţă Treim ea» 482.
Sfântul N iceta relevă, de asem enea, funcţia educativă a cîntării în
comun. «Sfîntul Duh, spune el, a p revăzut în ce fel pot să prim ească
inim ile m îtidre şi îm pietrite, ca pe o desfătare, cuvintele .dumnezeieşti.
De obicei n atu ra oam enilor fuge de cele aspre şi le respinge, deşi
sînt sănătoase (folositoare), şi cu greu le prim eşte afară .de cazul cînd i
se pare că prezintă farm ec. D um nezeu a p reg ătit p rin servul său David
această b ă u tu ră care este dulce la gust, p rin cîntare, .şi este în stare să
vindece răn ile păcatelor p rin puterea sa. Căci psalm ul se ascultă cu
plăcere cînd se cîn tă şi p ă tru n d e su fletu l în tim p ce-1 desfată. Se reţin e
uşor cînd se cîntă m ai des. Şi cele ce severitatea legii nu putea să scoa
tă de la m inţile om eneşti, sîn t d estăinuite p rin dulceaţa cîntării. Căci
ceea ce învaţă legea, profeţii şi însăşi E vanghelia se află m editat într-o
dulceaţă plăcută în .aceste c în tă ri. D um nezeu se arată, chipurile idoleşti
sînt luate în rîs; credinţa se predică, viclenia se în lătu ră ; dreptatea se
instaurează, n e d rep tatea se îndepărtează ; m ila este .lăudată, cruzim ea
c a d e ; ad evărul este cercetat, m inciuna este condam nată ; înşelăciunea
este acuzată, nevinovăţia se recom andă ; m ândria se leapădă, sm erenia
se înalţă ; se predică pocăinţa, se a ra tă că pacea treb u ie urm tată ; se cere
protecţia împotrivla duşm anilor, se făgăduieşte e lib e ra rea (sclaviilor); se
481, I b id e m ., V, p. 2 3 5 ; Cf. A. D ohmes, N iceta von Rem esiana. Vom N utzen der Hym nen, în
-¿ K ir c h e n m u s ik in cler G e g e n w a r t » ( L i t u r g i e u n d M ö n c h t u m ) , 3. F o l g e , H e f t X V I I I , M aria Laach,
¡956. ( n o n ă i n a c c e s i b i l a )
48!?. P r o c l u , C u v t n t a r e d e s p r e î n t r u p a r e a D o m n u l u i , I I , 1, P . O . , LXV, 692 B C .
108 Asistent ŞU'.rAX C. A L E X E
n u tre şte o nădejde sigură şi, ceea ce este m ai presus decît toate acestea,
sînt cîntate tainele Lui H ristos» 483.
în fine, Sfîntul N iceta subliniază ¡că psalm odierea are u n bogat con
ţin u t teologic. P rin cîn tarea psalm ilor rep etăm în v ăţătu rile aflate în
psalm i ou priv ire la N aşterea M ântuitorului şi lu cra re a Sa ,în lume. In
psalm i se ara tă P atim ile M ântuitorului şi slăvită în v iere şi se spune că
El este de-a dreaptia T atălui ; se descrie v en irea cea ,de foc a Domnului,,
se înfăţişează înfricoşătoarea judecată a celor vii şi a celor m orţi, ,se des
coperă trim ite re a D uhului c re a to r şi reîn n o irea .pământului, d u p ă care va
fi îm părăţia veşnică a celor drepţi în slava D om nului şi a celor nelegiu
iţi în chinul vcşnic 484.
în v ăţă tu rile Sfântului N iceta de R em esiana expuse .în De psalmodiae
bono, cu priv ire la cîntarea în comun a credincioşilor în biserică, ţinînd
seam a de o serie de reguli p e n tru ¡ca m uzica să uşureze eu a d e v ă ra t în
ţelegerea, acceptarea şi tră ire a tex tu lu i, a avut şi are o im p o rtan ţă deo
sebită în Biserica Ortodoxă. Sfîntul N iceta a surprins c a ra c te ru l sp e
cific al muzicii, acela de a m lădia sufletele şi a le uni. P rincipiile sfele.
care erau ale Bisericii soborniceşti, pot fi reactualizate cu succes în or
ganizarea cîntării în ccm un, a tît ân Biserica noastră O rtodoxă c it şi în
alte Biserici şi confesiuni creştine, cu în credinţarea Sfântului N iceta că
«acestea sînt cîntările pe care le cîntă Biserica lui D um nezeu, acestea
sînt cele pe care le cîntă şi ad u n area noastră, cîntări ce recreează şi
înalţă pe credincioşi» 485.
•¿* De psc! :;<•* h o n a . V -V I, Türner. :%55— ) .¡iv ro an l de com par;: i cu S -im ul Va>i:
»•«•1 Oniiiii: in P s a l m u l }, P . G . . XXIX, 212--2:.;, c-.hv sv p a r e ca a i n s p u a ! . i;: parte, p--
S iir .t iiî N 'i cif a pi i\ ir<j i'oionsclo c î n t ă r i i d e p s a l m i .
•!>;!. D e p s a l m o d i a e b o n o . V !. T u r n e r , p. 230. Oi. m a g i s t r n n d Ş t e f a n C. AleNe. a r i. c' ;., p. 179— !<Si.
r.stc bine de r e m a r c a t c.;i S n n ' u ! N i c e t a , î n g r i j a s a n e m ă s u r a t ă f a ţ ă d e a o e v ; ; :\ r e s p i n g e i n c r «■'o ::
I n q u i s l l i o M - r a k ü i j ¡¡: c a r e « s î n t p u s e ea s a c i u l e aniir ; 1 5ei<'. i z v o a r e l e şi oV -m er le l e n a t u r i i * :
aceasta c : ie <niit e u.- l e g a t a (ie nici o c r e d i n ţ a şi do ¡¡¡ci i;;i ( I b i d e m . i : i . r . 2 3 ; ) . A c e a s ::.
lucrare, p r o b a b i l d e p r o v e n i e n ţ a g n o s t i c a , n u p u t e a ii a c o e p ' a i a în m e d i u l o r t o d o x unci e S :*îî*1 15:
N i c e t a p u n e a a c c e ; ? u i p e nec e^ it P .ie a. i m p o r t a n ţ a şi f r u m u s e ţ e a o î n t â r i i c ! u i -i e cş i i . a l a u d e i si
a j e r t f e i s p i r i t u a l e , p r o p r i i in m o d a b s o l u t o a m e n i l o r ( V e / i P r . P r o f . I o a n O. O v u n n . O pe'vir
l i t e r a r e nie. S f i n i ulm ' A' ic c ta d e R e m e s i a n a . . . , p. 2! 7).
485. De p s a l m o d i a e b e n o . V I I , T u r n e r , p. 236. P e n t r u a s e s coi -i e in r e i i e i ş r m a i m u l t valoare-.;
î n d r u m ă r i l o r d a t e o d i n i o a r ă de S f î n t u l N i c e t a , s e i m p u n e să r e f l e c t a m la u n e l e « a b a t e r i » d e n
tr a d iţi a c în tă rii bisericeşti, din d o r in ţ a u;ior s in jîlo ride a a d u c e în m u z i c a I i i u r g i c a . f o r m u l e n e
potrivite, s a u d i n « r i v n a » d e a - ş i s c o a l e î n e v i d e n ţ ă c a l i t ă ţ i l e şi p o s i b i l i t ă ţ i l e lo r v o c a l e . De a s e
m e n e a , la u n e l e b i s e r i c i , c r e d i n c i o ş i i n u r e s p e c t ă a t m o s f e r a d e r e c u i c g e r e c a r e s e i m p u n e î n t i m p u î
sfintei litu rg h ii. P reoţii au în S fîn tu l N iceta u n b u n sfetn ic p e n tru a în v ă ţa pe credincioşi cum sa
s e r o a g e şi c u m s ă s c p o a r t e în b i s e r i c ă . C î n t a r e a î n c o m u n a c r e d i n c i o ş i l o r a r e d a r u l , a ş a c u m
s - a v ă z u t , d e a a d u n a inim.So şi m i n ţ i l e c r e d i n c i o ş i l o r î n t r - o l a u d a c o m u n ă : de a c e e a , î n ţ e l e a p t ă
h o ta r îr e a S fin tu l u i S in o d al B isericii O rto d o x e R o m â n e, în f r u n t e c u P r e a F c r i c i l u l P a t r i a r h
J u s t i n i a n . l u a t ă î n ş e d i n ţ a d i n 5 o c t o m b r i e 1950, c a î n c a d r u l î n d a t o r i r i l o r p r e o ţ i l o r s ă s t e a la loc
de frunte , d a t o r ia de a î n v ă ţ a pe c re d in c io ş i c î n tă r i le sfin te lo r s lu j b e şi m a i cu s e a m ă c în tă rile
s f i n t e i l i t u r g h i i , p e n t r u ca a c c ş t i a s ă le c î n t e î m p r e u n ă , e s t e p e l i n i a t r a d i ţ i e i B i s e r i c i i şi a î n v ă
ţ ă t u r i i s f i n ţ i l o r P ă r i n ţ i , e s t e în s p i r i t u l î n v ă ţ ă t u r i i S f î n t u l n i N i c e l a d e R e m e s i a n a . Cf . m a g i s t r a n d
Ş t e f a n C. A l e x e , a r i. ci t., p. 181—182.
S e p o a t e c e r c e t a c u f o lo s p e n t r u c î n t a r e a c r e d i n c i o ş i l o r î n b i s e r i c a : P r . P r o f . I. M i h ă l c e s c u .
Care e s te m u z i c a cea m a i p o tr iv ită în ca re s e cade a d a s l a v ă lu i D u m n e z e u ? in «B iserica O r t o
d o x ă R o m â n ă » , X L I V (1926), n r . 1, p. 41—43 ; P r . P r o f . P e t r e V i n t i l e s c u , D e s p r e p o e z i a i m n o g r a f i c ă
d i n c u r ţ i l e d e r i t u a l ş i c î n t a r e a b i s e r i c e a s c a , B u c u r e ş t i , 1937 ; I d e m , C î n t a r e a p o p o r u l u i î n b i s e r i c a
SEIXTL'L N1CETA DE REMESIANA ŞI ECUMENICÎTATEA PATRISTICA 109
■în l u m i n a L i t u r r , ¡ l i m i t a i , :n vRi"0 !,;ca O-U'd-ixa Rom 3 . ’ '-'IU (-• U-i,;), :i;\ 9, p. ■ii'O--:29 ; Diacon
Ene Branişte, I \ : r ; i c i p ( i ‘\c! !,■ ti / şi m e . o d ' / i c pcriir:: r e i ' i i s in «S'iuUi Teologice'-. î l
(1949). v.r. 7--8. p. .'-'..'7-- \;7 : Cont. N. L u n c i i . C i n t o r c i: în a ¡ : ~ r o r ’i 'in i n b ' ^ c r i c d , îi! <--SUidii
Teologice». IÎI ( ! ; . G! \ :.r. 1—2, p. 20--29 ; P;\ Pro;, î\:;o Brn-i--n\ 7etii:>it:ri UH>:icc ş i ;r nJ i;i -)n a !e
p e n t r u c î n i a r c c in c a c r c d n c i o ^ i t o r, «S’tidii Toolo;.:;:.' -. VI (19";), v r . !-■:?, n. 17 - l33 ;
Coi î î . Ni col - ’.o L'.sri;:n. P ro b lc n n i'-n serterii vn ijcnnizârii cin ;<î-¡irr p s / i t i c e in I i :S’>r :ca nnasiră,
în «Stiuli: T j o ' o g i , V I I I (:Xoî. 3 - î. p. ! M - - 2 : ;’.
49G. o m c ^ r i l i d : : c::. s e por.io pre. : i ce scj::r t ;* c u i v n d u p ă p o z i ţ i a s t e l e l o r la nrîş!:ere3
■ini. .1 - o c.lV: !;.‘ ini /r:' ' .": c u r î : : ’ rrcce^r v j0 ?i î r s e i i m n ă l: or o*cop.
110 Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
zeu se arată, idolii sau închipuirile idoleşti sînt lu aţi în rîs» 487. Aceste
«închipuiri» (sim ulacra) erau statu i şi lu cră ri ale diavolului. V orbind des
pre privegheri, S fîntul N iceta spune că diavolul, care este im itato r v i
clean al lu cră rilo r lui D um nezeu, a dat celor ce p etrec îm preună cu el
privegherile nocturne im iţind sfânta slujbă (a privegherilor creştine) «du
pă cum a dat cinstitorilor săi posturile şi fecioria m incinoasă precum şi
botezuri fără valoare» 488. A luzia la cultul păgîn ou ritu rile sale este
evidentă.
De asem enea, S fîntul N iceta insistă asupra re n u n ţă rii la diavol, «cu
credinţă foarte putern ică şi cu o conştiinţă neîndoielnică», şi la «lucră
rile sale rele, adică la închinările păgîneşti şi idoli, la oracole şi la au-
g u r i48!), la serbările fastuoase şi la teatrele im orale, la hoţii şi la înşelă
ciuni, la om ucideri şi desfrînări, la m înie, avariţie, m îndrie şi lău d ăro
şenie, la orgii şi beţii, la m inciuni şi la relele asem ănătoare acestora» 40°.
D in acest citat reiese lim pede că S fîntul N iceta consideră închinarea la
idoli şi superstiţiile ca pe nişte păcate grave, cnum erîndu-le în ain tea
om uciderii şi a celorlalte păcate.
De aceea, el spune categoric credincioşilor că nu treb u ie să se p re
zinte la m ărtu risire şi la Botez, m ai în ain te de a fi re n u n ţa t la «vanita
tea diavolească» şi la «îndeletnicirile am are ale d iav o lu lu i» 491. De ase
m enea. la sfîrşitul com entariului la Sim bolul de credinţă, S fîntul N iceta.
prevenind pe credincioşi cu p riv ire la isp itirile zilnice ale diavolului, le
indică urm ătoarea form ulă pe care s-o re p e te necontenit : «Am re n u n ţa t
şi voi ren u n ţa la tine, la faptele tale şi la îngerii tăi, fiindcă am crezut
în D um nezeul cel viu şi în Fiul Lui cu al C ărui D uh am fost însem
n a t » 49'-\
Deşi nu se cunoaşte conţinutul celor două lucrări am intite ale Sfân
tu lui Niceta, totuşi faptul că le-a scris dovedeşte grija sa p entru apă
rarea ortodoxiei credinţei, adică a ecum enicităţii Bisericii, într-o epocă
şi în tr-u n m ediu în care credinţa păgînă şi superstiţiile erau încă pu ter
nice. E xem plul lui Niceta are o sem nificaţie ecumenică. Aşa cu m apa
care pleacă lim pede şi curată de la izvorul ei, după ce parcurge o dis
tanţă mare, trebuie să fie m ai în tîi filtrată ca să poată fi folosită, tot aşa
şi credinţa Bisericii trebuie să fie purificată de toate elem entele eteroge
ne adăugate de-a lungul tim pului. în acest fel, unitatea Bisericii va f i
reală p entru că va avea la tem elie ortodoxia credinţei, adică va fi ecu
m enică în sensul patristic al cuvîntidui.
4. Dragostea şi pacea creştină ca principii de viaţă morală. — î n
tre a g a a ctiv itate a S fîn tu lu i N iceta de R e m e sia n a s-a d e sfă ş u ra t su b
s e m n u l u n u i c ald u m a n is m c a re a v e a la te m e lie d ra g o s te a lu i f a ţă d e
B um nezeu, fa ţă de oam eni şi f a ţă d e B ise ric a M în tu ito ru lu i Iisu s H ris -
dacă nu este îm păcat cu sine şi cu sem enii săi. La fel, nim eni nu poate
să cînte im ne lui Dum nezeu, cu sufletul în v ră jb it şi răv ă şit de ură. Deci
prin cîntarea în coamm a psalm ilor se cim entează dragostea d in tre c re ş
tinii adunaţi laolaltă şi în acelaşi tim p, se realizează «pacea care treb u ie
urm ată» 502.
D ragostea şi pacea sînt elem entele oare stau la tem elia sobom ieităţii
Bisericii. S fîn tu l N iceta spune lim pede că cei oare profesează în v ăţă tu ri
străine «strică pacea pe care a lăsat-o D om nul Bisericii Sale» 503 şi nici
nu m ai fac p arte din adevărata Biserică 504.
De altfel, S fîntul N iceta însuşi trăieşte în atm osfera păcii şi a d ra
gostei. El era iubit de credincioşii săi care îl rugau să-i înveţe am ăn u n
ţit tain a un ităţii celor două n atu ri, divină şi um ană, în persoana M întui-
toruiui lis'us H ristos 505, sau folosul privegherilor şi al cîntării im ne-
lor 5#e. La rîndiul său, Sfîntul N iceta îşi iubea credincioşii, pe care îi n u
m ea «fraţi» 507, «preaiubiţi» 608 şi «fraţi preaiubiţi» 509, şi cu care se ruga
şi priveghea cîntînd im ne de slavă lui D um nezeu.
S fîntul N iceta era un om duhovnicesc, aşa cum c e re a credincioşilor:
dacă se num eşte cineva creştin să fie şi duhovnicesc, a ltm in te ri m în tu i-
rea lui este p rim e jd u ită r,î0. A fi duhovnicesc înseam nă a tră i în D uhul
care, după cum am văzut, uneşte pe to ţi credincioşii in com uniunea de
credinţă, nădejde şi dragoste a sfinţilor. M anifestarea suprem ă a dragos
tei faţă de Dum nezeu este ca fiind p ă rta ş la com uniunea sfinţilor, care
este o com uniune de dragoste, să-ţi a lă tu ri glasul inim ii în im nul păcii
şi al dragostei pe care îl ciută cetele cereşti pream ărind pe Dum nezeu.
Aşadar, deşi Sfîntul N iceta nu dă sfa tu ri directe ca : « trăiţi în pace»,
sau: «iubiţi-vă unii pe alţii», totuşi din scrierile sale şi din atitu d in ea sa
faţă de păstoriţii săi, ea şi din iubirda sa sinceră şi putern ică m anifes
ta tă faţă de Biserică, se desprinde că el a apreciat aceste v irtu ţi durnne-
502. f'>e p s a l m o d i c i c bono, YI , Tuni er , p. 230. Sfîntul Yas i l c col M a r e rel ev:: . la iei, cieclul
l i n i ş t i t o r şi i m i U c e t o r a! cî; t a r i ; p s a l m i l o r . * Câc i . e m o c e r e , î n t r e a b ă oi, m a i ;: î >a (o îl s c.t i ii \!;;;maş
al altuia, at unci cî nd îşi uncţio glasul Sa im ioc c u ol, pe / r u a buda :mp;r: u«* D n m n e - ’e u ?
P s n Jrnod; i c ci r\:,j o îi 5! no i ot cv p- ; at e îi r?M; b i m . re . m o l n d di n w , : r ] .10 i-nlUi n g !a u ! u i
un fel elf' t r a ^ r a de un i r e intre oameni, a i :i: --iu pc;3:>;u! moi aiui i nt r- un (ie cor-/ ¡Omiliei l-.i
P salm ul I, 2, (n G. , XXI X, 2 i2 CD, 1r c . î . do Pr. L)r. Olimp N. Caeiula, îu ^IrToarcee Or t odoxi e i : - ' ,
r.r. 2, Bucuroşii. p. 2 “ ). , l r. v. D e f d i o n c fidti. !. p. i l .
501. D c \\ \ p. 4S — t . 5o5. D .< r..-ilom: j ' d c i . p. 1'*,
5: )C>. D c LigiUi*. X, T u r n e r , p. :',\2 : c.VeciXca pc c a r e Ic - n ; i-pus despre ritUritaUnn vechimea
şi f o l o s u l privegherilor, sî r . t d e ajuns, I ns : ; despre rin-aciuuea i n m c l o r şi a ps al mi ' , or . cit est e de
p l ă c u t a şi d;: p r i m i t ă cic Dur ur e- : er . , c.*s:c sisi’ici ci i t a c u m cî t 2111 s p u s d a c a v r e u n m o t i v m a i p u
ternic. n u V'i p r o - i n d e o a . t a i u e r a : e . Şi d n c d ne v a a j u t a D o m n u l . v a i n d e p l i r i î n lecii?» c a r e
u r m e a z ă » ; Ve z i şi i m r o d n e e r e a la D.: p s a l m o d i a ? bo:io, i ( T u r r e r . p. 2"T) : «C I •■e ¡rec o p r o
m i s i u n e t r e b u i e s ă - ş i p b i e a ^ c a dat or i ?. . I ni i a i a i n i e s c cil a m f ă g ă d u i t , c î u d v o r b e a m dc. - pr e i r ur nu-
¿ c ţ e a şi f ol c?i: i p n v e ^ n o n i o r c ă a m sr. v o r b e s c , in c u v î ¡ i t a r e a viU' jm-e, d t s p r e s l u j b a i m n c l o r «i a
l a u d e l o r , ce cm ce c u \ i n i a r o a r- ecast a v:i v a î n f ă ţ i ş a acum. c u 3 j : 1:o 11 i l ui D u m n e z e u . . . - - .
507, D e d i ' j c r s i s o p p n i !a l i c n i h u s , B u r u , p. 5 ; Dc S u n b c i o 1. S. p. 39, 46 ; D c v i g . 'h i s . I, Tur me ; ,
p. 300 ; D e p s a l m o d i c c b o n o , IX, Tur ner, p. 2'57.
508. D e S y m b o l o , 8, 13, I B u r n . p. 47, 5!, 52. 509. D e psalm odiae bono, 9, Bum. p. GG.
510, De S v l r i t a s o n c l o , 22, Rum. , p. 37.
SFINTUL NICETA DE REMESIANA Şl E C UM E N ¡ C I T A T EA PATRISTICA 113
511. P r . P r o f . I c a n G. C o m a n , C o n t r i b u ţ i a s c r i i t o r i l o r p a t r i s t i c i d i n S c y t h i a M i n o r — Do
b r o g e a t a p a t r i m o n i u l e c u m e n i s m u l u C c r e ş t i n i n s e c o l e l e a i I V - l e a — a l V l - l e a . C o m u n i c a r e Ia a l
«C incilea C o n g r e s I n te r n a tio n a ! de S tu d ii P a tristic e » de la O xford, la 21 septem brie 1967, pu b li
c a t ă î n « O r t o d o x i a » , XX (1958), n r . 1, p, 12 şi 21.
APENDICE I
O NOUĂ EDIŢIE A O PER E L O R S F ÎN T U L U I N IC E T A D E R E M E S IA N A
In anul 19(34. Mgr D. Dr. Klaus Gamber, conducătorul Institutului Liturgic din
Regensburg, a dat la iveală o nouă ediţie a operelor Sfîntului Niceta de Remesiana
In această ediţie 2, căreia autorul vrea să-i dea înfăţişarea unei Editio -princeps. în
afară de unele lucrări deja editate, cele mai m ulte piese sîn t atribuite pentru prima
nară patrimoniului nieetan, deşi critica privitoare la autenticitatea lor nu şi-a spus
încă cuvîntul. Astfel, în Cartea întîi sînt presupuse că ar fi existat fragmente din trei
cateheze: De cocjniiione Dei, De figuratione animae şi De praedestinatione D el;
o cateheză aproape întreagă în Cartea treia (De Spiritu sancto); o cateheză necomple
tă în Cartea patra : De oratione et eleemosyna, ca şi lucrările cunoscute sub num ele
Sfîntului Ambrozie : De Sacramentis şi Explanatio Symboli.
Pentru atribuirea operei De Sacramentis lui Niceta, Klaus Gamber se sprijină,
în rezumat, pe următoarele temeiuri :
.1. Textul-Canon se opune alcătuirii catehezelor Despre Sfintele Taine, în Milan
sau Italia de sus !i.
2. Lecţiunea Rethomae (în loc de et Romae) ar indica locul unde a luat fiinţă
Catehismul Sfîntului Niceta, în cazul că Rethoma reprezintă numele preroman pentru
Civitas R om atiana (Rem esiana)4.
3. A parte nenţa lucrării De Sacramentis la Instructio ad competentes este im
pusă nu numai de unele asem ănări de stil cu celelalte cuvîntări ştiute ale lui Niceta,
23. K l a u s G a m b e r , W e i t e r e S e r m o n e n a d C o m p é t e n t e s , Te il I I , î n « T e x t u s P a t r i s t i c i ct L i t u r
g i c i » , F a s c . 5, R c g e n s b u r g , 1966, p. 34 ; Id o m , F r a g e n z u P e r s o n . . . , p. 229. 21. I b i d e m , p. 227—231'.
25. I d e m , D i e s e c h s B ü c h e r « A d c o m p é t e n c e s . . . » , p. 132 ; G a m b e r , p. 5.
26. W e i t e r e S e r m o n e n a d c o m p é t e n t e s . T e il I, in « T e x t u s P a t r i s t i c i e t L i t u r g i c i » , F a s c . 2, 1965>
136 p. (26 S e r m o n e s ) şi W e i t e r e S e r m o n e n a d c o m p é t e n t e s , T e il I I , 120 p . (24 S e r m o n e s ) .
27. Cf. G am ber, p. V III şi 13 : Idem . W eitere Serm onen ad com pétentes, // , p. 35 ; I d e m ,
Fragen z u Person und W e r k . . . , p. 226, n o t a 23.
28. N o t ă m c î t e v a l u c r ă r i î n s p r i j i n u l a u t e n t i c i t ă ţ i i : G. A lo rin , Pour l’a u t h e n t i c i t é du De S a
cram entis et de VExplanatio s y m b o l i d e Saint Anibroise, î n « J a h r b u c h f u r L i t u r g i e w i s s e n s c h a f t » , 8,
1928, p. 86— 106 ; F . J. D ö l g e r , E i n b i s c h e r u n v e r s t ä n d l i c h e r T e x t b e i A m b r o s i u s D e S a c r a m e n t i s , V I,
5, 26, î n « A n t i k e u n d C h r i s t e n t u m » , I, 1929, p. 35, 317 ; O t t o F a l l e r , W a s s a g e n d i e H a n d s c h r i f t e n
zu r E c h t h e i t d e r s e c h s P r e d i g t e n « S a n c t i A m b o s i i D e S a c r a m e n t i s » ? , î n « Z e i t s c h r i f t f ü r K a t h o l i s c h e
L i t u r g i e » , 53, 1929, p. 11—65 ; I d e m , A m b r o s i u s d e r V e r f a s s e r von D e S a c r a m e n t i s , î n « Z e i t s c h r i f t
f ü r K a t h . L i t u r g i e » , 64, 1940, p. Ï — 14, 81 — 101 ; R .H . C o n o l i y , T h e D e S a c r a m e n t i s a w o r k of St.
A m b r o s e , D o w n s i d e A b b e y , O x f o r d , 1942; G . L a z z a t i , L ' a u t e n t i c i t à d e l D e S a c r a m e n t i s e la v a l u -
tazione letteraria della opere d i s. A m b r o g i o , î n « A e v u m » , 29, 1955, p . 17—48 ; B . A l t a n e r , op. e it,
p. 537; P r . P r o f . I o a n G . C o m a n , P atrologie, p . 233; D o m B e r n a r d B o t t e , A m broise de M ilan, D es
Sacram ents, Des M ystères, E xplication du Sym bole, « S o u r c e s C h r é t i e n n e s » , 25 b i s , P a r i s , 1961, p .
8 —21 ( I n t r o d u c t i o n ) ; P r . P r o f . E n e B r a n i ş t e , S fîn tu l A m brozie al M ilanuhii «De Sacram entis (D es
p re S fin tele Taine), t r a d u c e r e ş i s tu d iu in tro d u c tiv în « S tu d ii T e o lo g ic e » , X IX (1 9 6 7 ), n r . 9 — 10,
p . 567—570 ( r e z u m ă d i s c u ţ i i l e î n l e g ă t u r ă c u o p e r a De Sacram entis).
APENDICE II
SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ÎN TEOLOGIA ORTODOXA ROMÂNÀ
Numele Sfîntului Niceta de Remesiana s-a bucurat de o circulaţie destul de
largă în Teologia ortodoxă românească, mai ales în istoria Bisericii Române, fiind
legat de creştinarea strămoşilor noştri. Opera sa literară însă a fost mai puţin cu
noscută.
Scrierile româneşti citate pină acum se refereau mai cu seamă la activitatea
misionară desfăşurată de Sfîntul Niceta.
în continuare vom adăuga o serie de lucrări care privesc circulaţia scrierilor
şi a ideilor marelui catehet din Remesiana, în Biserica Ortodoxă Română.
In anul 1844. Arhim. Ghenadie Enăeeanu a publicat un articol intitulat : Un
sbornic. Istoria Te-deumurilor in Biserica creştină şi specialmlnte în cea română
prezentînd un manuscris slavon din secolul al XVII-lea, aflat la Mînăstirea Neamţ,
care cuprinde felurite învăţături şi cîntări bisericeşti folosite la sărbători şi în alte
împrejurări festive din viaţa creştinilor români.
Mai înainte de a trece la analiza manuscrisului, autorul îşi propune să facă
"istoricul doesologiilor din Biserica Greacă Ortodoxă», să schiţeze «istoria Te-deum
urilor din Biserica papală» şi să facă «în mod special şi istoricul Te-deum-urilor
din Biserica Română» 2.
De la început, se impune precizarea că Arhim. Ghenadie Enăeeanu înţelege prin
Te-Deum-ul românesc o slujbă bisericească specială, de sine stătătoare, compusă din-
tr-un canon, ectenii, Apostol, Evanghelie şi o rugăciune d e mulţumire, slujbă păs
trată pînă în zilele noastre. Vorbind despre 7’e-Deum-urile din Biserica Romană, el
spune : «Sub numirea de Te-Deum Biserica Română înţelege un imn, în genere, şi
care se num eşte astfeliu de la prim ele vorbe ale imnului» 3. Se bănuieşte cu uşurinţă
că este vorba de imnul Te Deum de care ne-am ocupat m ai sus.
Socotind că imnul Te Deum es'.e necunoscut în Biserica Ortodoxă Română.
Arhim. Ghenadie Enăeeanu continuă : «Originea Te-deum-ului din Biserica Romană
este contrazisă de datele istorice. Unii atribuiesc acest im n S. Amvrozie, alţii cred
că el este compus de S. Amvrosie şi F. Augustin, cu ocasiunea botezărei cestui din
urmă. pe care imn, ambii plăcuţi, lui Dumnezeu, l-au cîntat în mod alternativ. Acest
imn se prescrie şi altor persoane : pentru care el se numeşte hymnus S. Abundi, S.
Hilaire de Poitiers et Nicetus de Trêves» 4. Faptul cel mai important este însă că
autorul publică, pentru prima dată, imnul Te Deum în latineşte, însoţindu-1 cu o
traducere în româneşte 5.
7. Tedeum adecă rînduiala cln tărilor d e rugăciuni. T ipărit... cu b inecuvim area iu b ito ru lu i d**
D um nezeu E p isc o p u lu i no stru , D. D. K esario Sitiarlon, L o c otenent de M itropolit. T ip o g rafia Sfiuie:
.M onastiri N e a m ţu l. Anul 1S62, m a r t i e 2. L a f. 7 s c sp u n e : Se ciută D o .x o l o g i a m.ire, «ori în locui
aceştia cîn tarea S fîntului A m brosie E piscopul M edio lan u lu i : P re Tino D u m nezeule Te lăudăm ...;*.
T extul este trad u s în în treg im e (f. 19), p r o b a b i l din ru seşte, deoarece în loc de cu vîntul «poposi
se află «norod».
9. Tedeumu de mulţumire lui Dumnezeu . Co se cîntă la Serbări N aţio n ale. Ia ocazii cîr<2
cineva voesce a m ullărni lui D um nezeu pentru vre uâ b ine-facare c a priim itu; şi la deschiderea
Ş co(a)leIor. T ip ărit de Prea S ân titu lu E piscopii alu E parhiei Buzeu D. D. D io n isie. în T ip ro g raliia
Sf. E p i s c o p ii. A n u l u 1869, N o e m b r i e 3/15. L a p a g i n a 13. d u p ă « m ulţi ani trăiască» , deci după optus.
se spune : «După fin irea aceştia A rh iep isco p u lu sau P reotul» ţiin d C rucea în m ână adunarea vin«
Si s ă r u t ă . I a r c h o r u l In a c e a s l n tim p u c în tâ D o csologie a cea m are sau P sa lm u lu S fîn tu lu i A m vrosie
E piscopulu M e d i o l a n u l u : Pre Tine D um neze ule Te lăudam» (La fel şi la p. 28 ).
10. Carie de Tedeum, e d . Il-a , T ip o g rafia cărţilor b isericeşti. B u cu reşti, 1922, p . 13— 14. 24, 33.
11. Carte de Tedeum, e d . IlI-a, B u cu reşti, 1940, p. 15, 29, 40. 5;5. 63. 85. Nu se dă nici c.
in d icaţie p riv ito are Ia m otivul pentru care s-a în lo cu it n u m e le S iîn iu liti A m brozie cu cel al Sîîn-
vt u l u i N iceta.
O altă lucrare însemnată, în care sînt traduse în româneşte numeroase fragm ente
din predica De vigiliis servorum Del, se intitulează De la priveghere la privighetoare,
scrisă de preot profesor Niculae M. P opescu 20. Autorul demonstrează că prin cuvîn-
tarea amintită a Sfîntului Niceta s-a introdus în lim ba română cuvîntul priveghere
şi toate sinonim ele sale şi că însuşi num ele păsării care înfrumuseţează nopţile de
vară cu trilurile sale minunate — privighetoarea —, îşi trage num ele de la verbul
latin pervigilare, am intind de slujbele de noapte organizate şi descrise de episcopul
de Remesiana.
Autorul prezintă un frumos tablou al Sfîntului Niceta, «daco-roman de neam»,
«poet, cintăreţ şi misionar», precum şi un «cunoscut scriitor bisericesc în lim ba la
tină» 21 care şi-a cîştigat pe merit simpatia, preţuirea şi iubirea episcopului poet,.
Paulin de Nola. «Niceta al nostru are o singură poezie, scrie autorul, dar celebră
în toată lumea creştină : Te Deum laudamus (Pre Tine Doamne te lăudăm). Aud p e
Niceta cîntînd cu glas vibrant în corul credincioşilor din Nola ; îl văd,pe el şi p e
Paulinus, stind amîndoi de taină seara cînd nu slujeau pervigilare (privegheri), şi
17. I. 1. B u j o r şi F r . C h i r i a c , S c r i i t o r i B i s e r i c e ş t i L a t i n i , A n t o l o g i e , E d i t u r a I n s t i t u t u l u i B i
bl ic şi de M i s i u n e O r t o d o x ă , B u c u r e ş t i , 1959. C a p . S a n c t u s N i c c t a s , E p i s c o p u s R e m e s i a n a e , V i a ţ a
şi O p e r a , p. 205—210 şi c u l e g e r e cie t e x t e , p. 211—23G.
18. Ib ide rti, p. 205—20G. î n t r - o n o t ă ( la p. ,369, n. 21), S fîntul N iceta e num it «patriarh (sic)*
o r t o d o x al D a c i e i şi al ţ ă r i l o r î n v e c i n a t e » .
19. E s t e i n e x p l i c a b i l de ce e d i t o r i i , c x p u n î n d o p e r e l e S f î n t u l u i N i c e t a , d a u t i t l u l î n d e o b ş t e
c u n o s c u t : D e p s a l m o d i a e b o n o s i v e ele u t i l i t a t e h y m n o r u m (p. 208), I a r î n c u p r i n s u l l u c r ă r i i , c a şi.
la t a b l a d e m a t e r i i , t i t l u l : D e P s a l m o d i a e d o n o = D e s p r e d a r u l c i n t ă r i i p s a l m i l o r (p. 230 şi 592>
f ă r ă ni ci u n [el d e l ă m u r i r e , m a i a l e s c ă a c e s t t i t l u n u c o r e s p u n d e c o n ţ i n u t u l u i l u c r ă r i i .
20. E x t r a s d i n « B i s e r i c a O r t o d o x ă R o m â n ă » , I.XI, (1943), n r . 4 —6, p. 207—221.
21. P r . P r o f . N i c u l a e -M. P o p e s c u , D e la p r i v e g h e r e la p r i v i g h e t o a r e , p. 0.
SFÎNTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E N I C I T A T EA PATRISTICĂ 125
cînd Niceta nu mai isprăveşte spunînd de viaţa grea de la Dunăre, unde Daco-roma-
nul ară pămîntul în cîmpie şi-şi paşte turmele pe malurile ierboase ale Dunării. Dar
■alte neamuri de acolo sînt păgîne şi sînt ca fiarele : Bessi oare caută aur, Goţi care
pirjolesc, Huni, care omoară şi dărîmă. Dar cu ajutorul Domnului, Niceta a creştinat
pe mulţi ; din fiare i-a făcut m ie i; din urlători i-a schimbat în eîntăreţi de psalmi şi
în cititori de Evanghelie. Este uşoară viaţa la Nola; grea este la Dunărea cu ierni
geroase şi cu vînturi cum e crivăţul ; sarica şi căciula de oae (pilleatus) te mai
apără — şi nu mă mir dacă Niceta va fi fost astfel îmbrăcat în această călătorie
lu n gă»22.
Cea mai de seamă lucrare apărută pînă aoum privind activitatea literară a
Sfîntului Niceta este articolul Pr. Prof. Ioan G. Coiman, intitulat : Operele literare
ale Sfîntului Niceta de Remesiana, citat deja mai înainte. Autorul prezintă fiecare
scriere în rezumat, cu bogate citate, plus fragmentele rămase din cărţile pierdute.
Este publicat din nou imnul Te Deum în limba latină cu traducerea în româneşte. De
asemenea, sînt scoase în relief problemele importante care au reţinut atenţia Sfin-
tului Niceta, metoda sa de lucru, valoarea literară a operelor, ea şi însem nătatea deo
sebită a acestor opere în teologia ortodoxă, mai ales în lucrarea de catehizare a cre
dincioşilor, pe baza principiilor soborniceşti, ca iubirea, prietenia, solidaritatea uma
nă, disciplina morală etc.
Aceste indicaţii nu sînt exhaustive 23. Cu Sfîntul Niceta de Remesiana s-au ocu
pat şi unele manuale de teologie istorică şi patristică precum şi manuale şi studii de
protoistorie românească din cadrul Academiei etc., care vor fi analizate cu alt prilej.
22 . I b i d e m , p. 5 —C.
23. M e n ţ i o n a m şt urm ătoarele articole de mai mică în lin d crc. care uicoarea sa şcoala în
evidentă an um ite problem e discutate in o p e r e l e n i c e t a n e : I. M a g i s t r a r d Ştefan C. .-Vexe. F o l o a s e l e
cîn tă rii b isericeşti in com un după S fîn tu l N iceta de Rem esiana, in «B iserica O rtodoxa Română»,
LX X V (1957), n r . 1—2, p. 165 — 182; 2. P r . M a g i s i r a r i d G h e o r g h e A. N i c o l a e , I n v ă î ă ' u r a despre Sfîn-
t u l D u h î n t r a t a t u l « D e S p i r i t u s S a n d i p o t e n t ici» a l S f i m t i l u i S i c e t a d e R e m e s i a n a , î n « O rtodoxia »,
XVI (1961)» n r . 2, p, 240—218. A c e s t e studii au fost e la b o ra te în c a d r u l c a t e d r e i d e p a t r o l o g i e d e la
In stitu tu l teologic din B ucureşti.
BIBLIOGRAFIE
I. - S C RIERILE S F iM U L U I NICETA DE REM ESIA NA
1. Scrieri autentice:
De diversis appellatlonibus. — Ediţii : P.L., LII, 863—866 ; Burn, p. 1—5 ; Gam-
ber, p. 37—39.
De ratione fidei. - Ediţii : P.L., LXII, 847—852 ; Burn, p. 10—18 ; Gamber,
p. 43—48.
De Spiritus S a n d i potentia. — Ediţii P.L., LII, 853—864, Burn, p. 18—38 ; Gam
ber, p. 51—65.
De Symbolo. — Ediţii : Borgia, Card. Stephanus, Explanatio symboli e codice
Ghisianae, Patavii, 1799 ; P.L., LII, 865—874; Caspari, C. P., Explanatio symboli,
în «Kirchenhistorische Anecdota», Christiania, 1883, p. 341—360: Burn, p. 38—
52 ; Gamber, p. 115—122.
De vigiliis servorum Dei. — Ediţii : P.L., X X X , 232—239 ; LXVIII, 365—372 ,• Burn,
55—67 ; Turner, în JTS, XXII, 1921, p. 306—312.
De psalmodiae bono. — Ediţii : Dom G. Morin, Le «De psalmodiae bono» de Vévêque
saint Nicéta. rédaction prim itive d ’après le ms. Vat. 2729, în «Revue Bénédic
tine»-, XIV, 1897, p. 383—388 ; P.L., LXVIII, 371—376 ; Bum , p. 67—82 ; Turner, în
JTS, XXIV, 1923, p. 233—241 ; Preotul Niculae M. Popescu, Niceta Episcopus
Remesianae ; De psalmodiae bono, Bucureşti, 1931.
Te Deum laudamus. — Ediţii : Burn, -p. 83—91.
2. Scrieri de autenticitate îndoielnică :
DÎTaqni paschalis victima. — Ediţii P.G., XXVIII, 1605—1610 ; P.L., LXXII, 49—52 ;
Burn, p. 92—111.
A d lapsam virginem libellns. — Ediţii: P.L., XVI, 383—400 ; G. Morin. L’«Epistu!a
ad virginem lapsam» de la collection de Corbie, opuscule inédit de la fin d u
IV-e siècle, în «Revue Bénédictine», 14, 1897, p. 193—202 ; Burn, p. 112— 136.
3. Fragmente din diferite cărţi :
Ediţii : P.L., LII, 873—876 ; Burn, p. 6—8 şi 53—54.
4. Scrieri pierdute :
De gentilitatis erroribus.
Adversus genethliologiam.
1. De limbă greacă :
Sf. Atanasie al Alexandriei, Patru Scrisori către Serapion, P.G., XXVI, 529—676.
Athanase d’Alexandrie, Lettres à Sérapion sur la divinité du Saint-Esprit, Introduc
tion et traduction de Joseph Lebon, în «Sources Chrétiennes», nr, 15, Paris, 1947.
Sf. Chirii al Ierusalimului, Catehezele, P.G., X X XIII, 331—1128.
Didim Alexandrinul, Despre Sfintul Duh, P.G., X X X IX , 1031—1086.
Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme teologice-morale, cart. I, part. II, 1 ! Lauda fecioriei,
P.G.. XXXVII. 521 C—573 A.
Idem. Poevte dogmatice-m orale, cart. I, part. II, X X IX, Împotriva femeilor care se
împodobesc peste măsură, P.G., X X X V II, 884 A —908 A,
Idem. Cinci Cuvintări teologice, P.G., XXXVI, 12 A—172 B.
Sf. Grigorie de Nisa, Marele cuvint catehetic, P.G., XLV, 9—106.
SFINTUL NICETA DE REMESIANA ŞI E C U M E , VICITATEA PATRISTICA 127'
Idem, Despre Sfîntul Duh sau La Cincizecime, P.G., XLVI, 696 A-701 B.
Idem, Lauda lui Ştefan, P.G., XLVI, 701 C-721.
Sf. Ioan Gură de Aur, îm potriva Anomeilor, Despre neputinţa de a înţelege fiinţa
lui Dumnezeu, P.G., XLVIII, 727—748.
Jean Chrysostome, Huit Catéchèses baptismales inédites. Introduction, texte critique,,
traduction et .notes de Antoine Wenger, a. a., în «Sources Chrétiennes», 50,.
Paris, 1957.
Proclu, Cuvîntarea II, Despre întruparea Domnului, P.G., LXV, 692 B— 708 B.
Sf. Vasile cel Mare, Despre botez, P.G., X X X I, 1513 B—1628 C.
Idem, Despre Sfîntul Duh, P.G., X X X II, 87—218 ; Ediţia Pruche, în «Sources Chré
tiennes», nr. 17, Paris, 1946, cu traducere în limba franceză.
Idem, Epistole, P.G., X X X II, 220 A—il 109 B.
Idem. Omilia la cuvïntul: la aminte la tine însuţi, P.G., X X X I, 197 C—217 B.
Idem! Omilia I. Despre Post, P.G., X X X I, 164 A—184 B.
Idem, Omilia la Psalmul I, P.G., X X IX , 209 A —228 B.
2. De limba latină :
Sf. Ambrozie, De Incarnationis Dominicae sacramento, P.L.. XVI, 853—884.
Idem, Enarratio in Psalm um XLIII, P.L., XIV, 1139 D—1188 C.
Idem, Expositio in Psalmum CXVIII, P.L., XV, 1261 A—1604 C.
Idem, Epistola XXIII, (12), P.L., XVI, 1069—1078.
Idem, De Spiritu sancto, P.L., XVI, 731—850.
Ambroise de Milan, Des Sacrements, Des Mystères, l'explication du Symbole, texte-
établi, traduit et annoté par Dom Bernard Botte, în «Sources Chrétiennes», nr„
25 bis, Paris, 1961.
Fer. Augustin, De agone ch.ristia.no, P.L., XL, 289—310.
Idem, De catechizandis rudibus, P.L., XL, 309—348.
Idem, Confessiones, P.L., X X X II, 659—868.
Idem, Enarratio in Psalmum X X X V I, P.L., X X XV I, 354—395.
Idem, Enarratio in Psalmum LXXII, P.L., X X X V I, 913—929.
Idem, Enarratio in Psalmum CXLIX, P.L., XXXVII, 1949—1960.
Idem, De fide et symbolo, în CSEL, XLI, 3, 1900, p. 1—32.
Idem. De moribus catholicae ecclesiae, P.L., X X X II, 1309—1344.
Idem, Sermo CCLXVII, P.L., X XXVIII, 1229—1231.
Idem, De Symbolo ad Catechumenos, P.L., XL, 627—668.
Idem, De Trinitate, P.L., XLII, 819—1098.
Cassiodor, De institutione divinarum litterarum, P.L., LXX, 1105 D —1150 C.
César de Arelate. Regula ad Monachos, P.L., LXVII, 1099 B— 1104 B.
Sfîntul Ciprian, De bono pudicitiae, în CSEL, III, 3, 1878, p. 13—25.
Idem, De dominica oratione, în CSEL, III, 1, 1868, p. 267—294.
Damasus, Carmen VI, De cognomentis Salvatoris, P.L., XIII, 378 AB.
Idem, Epistolae, P.L., XIII, 347—376.
Idem. De explanaiione fidei. Ex concilio urbis Romae sub Damaso papa, P.L., XIII,.
373 C-374 A.
Ddonisie Areopagitul (Pseudo). Despre numele divine, P.G., III, 585—984.
Efhérie, Journal de voyage, Texte latin, Introduction et traduction de Hélène Pétré,
Docteur ès Lettres, în «Sources Chrétiennes», nr. 21, Les Editions du Cerf, Pa
ris, 1948.
Faustus de Riez. De Spiritu sancto, în CSEL, XX I, 1891, p. 102—157.
Germinius (de Sirmium). Epistola, P.L., XIII, 573—576 i Burn, p. 138— 141.
Hilarianus. Quintus Julïus. Expositum de die Paschae et mensis, P.L., XIII, 1105— 1114
Fer. Ieronim, Epistola LX, 16, A d Heliodorum, în CSEL, LV, 1, 1910, p. 548—575.
Sf. Ilarie de Pictavium. De Trinitate, P.L., X. 9—472.
Idem, Contra Arianos i'el Auxentium Mediolanensem, P.L., X, 6051D—618 C.
Idem, Liber de Patris et Filli unitate, P.L.. X. 883 D —888 A.
Inocenţiu I (episcopul Romei), Epistolae et decreta, P.L., XX, 463 ¡D—612 C.
Martin de Braccara. De correctione rusticorum. ed. Caspari, Christiania, 1883.
Ordo de catechizandis rudibus. Burn, p. 155—156.
Sf. Paulin de Nola, Carmen XVII si X XVII. în CSEL, X X X , 2, 1894, p. 81—96 şi
262—291.
Idem, Epistola XXVIII, în CSEL, X X IX , 1, 1894, p. 240—247.
Petru (Hrisologul), Sermo LVII si Sermo LVI1I, P.L., LII, 357—360, 360 C—362 C.
12S Asistent ŞTEFAN C. A L E X E
Agaesse, Dom, Que Nicétas de Remesiana n’est pas l’auteur du Te Deum, în «Revue
des Sciences ecclésiastiques», 1909—1010, p. 201—220. 410—428, 553—584.
Alexe, Magistrand Ştefan C., Foloasele cîntării bisericeşti în comun după Sfintul
Niceta de Remesiana, în «Biserica Ortodoxă Română», LX X V (1957), nr. 1—2,
p. 165—182.
Altaner, Berthold, Précis de Patrologie, adapté par H. Chirat, M ition s Salvator
Mulhouse, Casterman — Paris — Tournai, 1961 (trad, după originalul apărut în
Ed. Herder, Freiburg im Breisgau, sub titlul Patrologie, 1960), p. 549—550.
Amann, E., Nicétas de Rémésiana, în DThC, XI, 1, 1931, col. 477—479.
Auner, C., Predicat-a un apostol în România ?, -«Revista Catolică», I, 1912, p. 40—58.
Balancs, D. S., Patrologie (Părinţii şi Scriitorii bisericeşti din prim ele opt secole),
Atena, 1930 (în greceşte).
lîardenhewer, Otto, Nicetas Bischof von Romatiana, în «Wetzer und Weltes, Kirchen
lexikon», IX, Ereibur.g im Breisgau, 1895, col. 263—266.
Idem, Patrologie, Zweite Auflage, Freiburg im Breisgau, 1901, p. 388—389.
Idem, Les Pères de l’Êglise, leur vie et leurs oeuvres, Nouvelle édition française
entièrement refondue par P. Godet et C. Verschaffe!, t. II, Paris, 1905.
Idem, Geschichte der Altkirchlichen Literatur, Vol. III, Zweite Auflage, Freiburg im
Breisgau. 1923.
Baumstark, «Te Deum» und eine Gruppe griechischer Abendhymnen, în «Oriens
Christianus», Halbjahreshefte für die Kunde des christlichen Orients, Band 34.
Heft 1, Leipzig, 1937, p. 1—26.
Benko, Stephen, The Meaning of Sanctorum Communio, în «Studies in historical
Theology», 3, London, 1964.
Berger, S., Nicétas, apôtre des Daces. în «Encyclopédie des Sciences Religieuses» pu
bliée par F. Lichtenberger, IX, Paris, 1880, p. 621—622.
Bernard P.. Communion des Saints, în DThC, 1923, III, 1, col. 429—454.
Braida Petrus, Praefatio in suam recensionem opusculorum S. Nicetae, P.L., LII,
837—840.
Idem, S. Nicetae episc. Aquilej, opuscula duo, Utino, 1810, republicat de Migne, eu
titlul : Dissertatio in S. Nicetam, în P.L., LU, 875— 1134.
Bujor, I. I. şi Chiriac, Fr., Scriitori Bisericeşti Latini, Antologie, Editura Institutului
Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1959, p. 205—236.
Burkitt, F.C., Note on the biblical text used by Niceta, în Burn p. CXLIV—CLIV.
Burn, A. E., An Introduction to the Creeds and to the Te Deum. London, 1899.
Idem. Niceta of Remesiana, His life and works, Cambridge. 1905.
Idem, The hymne «Te Deum» and his author, London, 1926 (traducere germană şi
introducere de Odo W issing : A. E. Burn, Der Hymnus «Te Deum» und dessen
Verfasser im Bärenreiter — Verlag zu Kassel, 1930).
Cagin, Dom Paul, L ’Euchologie latine étudiée dans la tradition de ses formules et de
ses formulaires. Te Deum ou Illatio ? Contribution à l’histoire de l’Eucholdgie
laline à propos des origines du «Te Deum», Abbaye de Solesmes, Ryde, 1906.
Călinescu. Diac. Şt., Despre Sântulu Niceta (Nichita Romănulu), în «Biserica Ortodoxă
Română», IV (1877), nr. 2, p. 103—113.
Cayré, F., Précis de Patrologie, tom. I, livres I et II, 2^e éd., Paris, Tournai, Rome,
1927, p. 588—589.
Cave, Guilielmus, Chartophylax Ecclesiasticus..., Londini, 1685. p. 81, 110.
Chevalier, Ulysse, Répertoire des sources historiques du Moyen-Age. Bio-Bibliogra-
phie, nouvelle édition, Il-e vol., Paris, 1907, p. 3317.
Coman, Pr. Prof. loan G., «Aria misionară» a Sf. Niceta de Remesiana, în «Biserica
Ortodoxă Română», LXVI (1948), nr. 5—8, p. 337—356.
Idem, Patrologie, Manual pentru uzul studenţilor Institutelor teologice, Bucureşti,
1956, p. 235—238.
SF1NTUL NI CETA DE REMESIANA SI E C L M E N I C I T A T EA PATRISTICA 129
Jaeger, F., Das antike Propempticon und das 17. Gedicht des Paulinus von Nolar
München, 1913.
Jordan, Hermann, Geschichte der altchristlichen Literatur, Leipzig, 1911.
Kähler, Ernst, Studien zu m Te Deurn und zur Geschichte des 24. Psalms in der Alten
Kirche, Vandenhoeck <S Ruprecht, Göttingen, 1958.
Kattenbusch, F., Das apostolische Symbol, I. und II. Band, Leipzig, 1894 şi 1900.
Kihn, Dr. Heinrich, Patrologie, Zweiter Band, Paderborn, 1908.
Kirsch, J. P., Die Lehre von der Gemeinschaft der Heiligen im christl. Altertum.
Eine dogmengeschichtliche Studie, Mainz, Kirchheim, 1900, p. 217—220.
Kötslin, Y., Gemeinschaft der Heiligen, in RE, VI, 18-99, p. 503—507.
Idem, Te Deum, în RE, XIX , 1917, p. 465—469.
Labriolle, Pierre de, Histoire de la littérature latine chrétienne, Collection d'Étules-
Anciennes, Paris, 1924.
Leclercq, H., Te Deum, în «Dictionnaire d’Archéologie chrétienne et de Liturgie»,
publié sous la direction de Henri Marrou, Paris, 1953, t. XV, 2 col. 2028—2048.
M. N.. Niceta vescovo di Remestana, santo, în «Enciclopedia Italiana», fondata da
Giovani Treceari, vol. XXIV, Roma, 1949, p. 773.
Macrea, M., Răspîndirea creştinismului la daco-romani, în Istoria României, I, alcă
tuită de un colectiv, Bucureşti, Editura Academiei Republicii Populare Române,
I960, p. 629—637.
iYlannucci. Monsig. Ubaldo, Istituzioni di Patrologia ad uso delle Scuole Teologiche,
Parte II, Epoca Post Nioena, Terza edizione riveduta, Roma, 1932.
Manser, A., Te Deum, în «Lexikon für Theologie und Kirche», Zweite Auflage, Neun
ter Band, herausgegeben von Michael Buchberger, Herder et Co. G.M.B.H.
Verlagsbuchhandlung, Freiburg im Breisgau, 1937, col. 1027—1029.
Mercati, G., Zu Niceta von Remesiana, în «Theologische Revue«-, IX, 1910, p. 190 ş.u.
Moisescu, Pr. Prof. Gheorghe, Lupşa, Pr. Prof. Ştefan şi Filipaşcu, Pr. Prof. A lexan
dru, Istoria Bisericii Române, vol. I, Bucureşti, 1957, p. 71—74.
Moricca, Umberto, Storia della letteratura latina cristiana, vol. II, parte II, Torino,
1928.
Morin, Dom Germain, Te Deum, în «Revue Bénédictine», VII, 1890, p. 151—159.
Idem. Nouvelles recherches sur l'auteur du Te Deum, în «Revue Bénédictine», XI,
.1894, p. 48—77.
Idem. Quel est le «vir inter pastores eximius» cité par Nicéta de Rémésiana dans
son opuscule «De vigiliis servorum Dei», «Revue Bénédictine», XIII, 1896,,
p. 337 ş.u.
Idem. Sanctorum communio, în «Revue d'histoire et de littérature religieuses», IX,.
1904, p. 209 ş.u.
Idem, Le Te Deum, Type anonyme d'anaphore latine préhistorique, în «Revue Béné
dictine», XXIV. 1907, p. 180—223.
Oberhummer. Bessoi ( Br-co •(. Bioooi ) în PWK, III, 1, 1897, col. 329—331.
Opitz. H. G., Niceta, Bischof von Remesiana, în PWK, XV.II, 1937, col. 179— 180.
Oudinus. C.. Commentarius de Scriptoribus Eccîesiae antiquis, Tomus primus, Lip-
siae, 1722, col. 1248— 1250.
Pagi. Antonio, Critica historico-chronologica in universos Annales ecclesiasticos...,
Caesaris Cardinalis Baronii, Tomus secundus, Antverpiae, 1727.
Patin. Dr. Wilhelm August, Niceta, Bischof von Remesiana als Schriftsteller und'
Theologe, München, 1909.
Paul. Sae. Augustinus, Sancti Nicetae Remesianae Civitatis episcopi et Romenorum
Apostoli : Vita et Doctrina, Romae. 1934.
Pétin. M. L'Abbé. Nicétas (saint), évêque des Daces, în «Dictionnaire Hagiographique
ou Vies des Saints». publié, par M. L’Abbé Mig-ne, II, Paris, 1850, p. 550.
Pippidi. D. M., Niceta din Remesiana şi originile creştinismului daco-roman. în «Con
tribuţii la Istoria veche a României», Ediţia Il-a revăzută şi mult sporită. Bucu
reşti. Editura Ştiinţifică, 1967, p. 497—516.
Pongro.cz, Stephanus, Geala Nicetae veteris Daciae episcopi et apostoli, Cluj, 1750.
Popescu. Preotul Niculae M., De la priveghere la privighetoare, în «Biserica Orto
doxă Română», LXI (1943), nr. 4—6, p. 207—224 (şi extras).
Quasten, J„ Niketas v. Remesiana, Missionsbischof in Dacien, în «Lexikon für Theo
logie und Kirche», herausg. Dr. Michael Buchberger, Siebenter Band, Herder,
Freiburg im Breisgau, 1935, p. 570.
SFINTL'I. N I CEFA DE REMESIANA Şl E C IS M E N ¡ C I T A T E A PATRISTICA 131
Bam ea, I., Vasile Părvan şi problema creştinismului in Dacia Traiană. în «Studii
Teologice», X (1958), nr. 1—2, p. 93—105.
Idem, Contribuţii la studiul creştinismului în Dacia, în «Revista Istorică Română»,
XIII (1942—1943), p. 31—4J.
Idem, Opaiţe creştine din Scythia Minor, în «Revista Istorică Română», vol. XIV, fasc.
II, Bucureşti, 1944, p. 166—177.
Benoit André, L Actualité des Pères de l’Église, Cahiers Théologiques 47, Bd. D ela-
chaux, et Niestlé, Neuchâtel, 1961.
Branişte, Pr. Prof. Ene, Temeiuri biblice şi tradiţionale pentru cîntarea in comun a
credincioşilor, în «Studii Teologice», VI (1954), nr. 1—2, p. 17—33.
Brun, Joannes Baptista Le. Vita Sancti Paulini Nolani Episcopi. Prolegomena, în
P.L., LXI, 80—95.
Bulgăr, G., Despre lexicul vechi (de origine latină), în Omagiu lui Iorgu Iordan, cu
prilejul împlinirii a 70 de ani, Bucureşti, 1958, p. 129—133.
Camelot, Pierre-Thoma-s, Conciles oecuméniques des IV-e et V-e siècles, în «Le
Concile et les conciles. Contributions à l’histoire de la vie conciliaire de l’Ê-
glise», Paris, 1960, p. 45—73.
Cankova, G., — Petkova, La survivance du nom des Besses au Moyen-Age, în «Lin
guistique Balkanique», VII, 1962, p. 93—96.
Chitescu, Prof. N., Sobornicitatea Bisericii, in «Studii Teologice», VII (1955), nr. 3—4,
p. 150—168.
Coman, Pr. Prof. Ioan G., Sinoadele ecumenice şi importanţa lor pentru viaţa Bi
sericii, în «Ortodoxia», X IV (¡1962), nr. 3, p. 291—325.
Idem. Rolul Sfinţilor Părinţi în elaborarea ecumenismului creştin, în «Studii Teolo
gice», XV (1963), nr. 9—10, p. 511—525.
Idem, Sensul ecumenic al lucrării Sf. Duh în teologia Sfinţilor Părinţi, în «Ortodo
xia», XVI (1964), nr. 2, p. 220—239.
Idem, Elementele demonstraţiei in tratatul «Despre Sfîntul Duh» al Sjîntului Vasile
cel Mare, în «Studii Teologice», XVI (1964), nr. 5—6, p. 275—302.
Idem, Prezenţa Mîntuitorului Hristos în noua creaţie, după învăţătura Sfinţilor Pă
rinţi, în «Ortodoxia», XVIII (1966), nr. 4, p. 495—'512.
Idem, Sinoadele ecumenice ca expresie a universalităţii Bisericii, în «Studii Teolo
gice», X IX (1967), nr. 1—2, p. 3—32.
Idem, Contribuţia scriitorilor patristici din Scythia Minor — Dobrogea la patrimoniul
ecumenismului creştin, în secolele al IV-lea — al Vl-lea, în «Ortodoxia», X X
(1968), nr. 1, p. 3—25.
Comşa M., Sur la romanisation des territoires nord-danubiens aux Ill-e — VI-e
siècle de n.e., în «Nouvelles études d ’histoire», 3, 1965, p. 23—39.
Corneanu, Arhid. Conf. Dr. N., Cu privire la semnificaţia originară a cuvîntului -«ca
tolic», în «Mitropolia Ardealului», IV <1959), nr. 1—2, p. 42—53.
Daicoviciu, Prof. C., In jurul creştinismului din Dacia, în «Studii», revistă de ştiinţă
— filosofie — arte, I, Bucureşti, 1948, p. 122—127.
Detsehew, Di mi ter, Die trakischen Sprachreste, în «Schriften der Balkankommission»,
Linguistische Abteilung, XIV, Wien, 1957.
Dobrescu, N., Introducerea creştinismului la Români. Vălenii de Munte. 1910.
Gérold, Théodore, Les Pères de l’Éalise et la musique, Strasbourg. 1931.
Gisinger, F., Oikumene, în PWK, XVII. 1937, col. 2123—2174.
Giurescu. C. C., Istoria Românilor, vol. I, ed. IV, Bucureşti, 1942.
Graur. Al.. încercare asupra fondului principal lexical al limbii române, Bucureşti,
V, 1954.
Idem, Fondul principal al limbii române, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.
Idem, La romanité du roumain, în «Bibliotheca Historica Romaniae», Études, 9, Bu
carest, 1965.
Ionescu, G. M., Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană, vol. I, Bucureşti, 1905.
lonescu, Pr. Ioan, Privire asupra cuvintelor cu sens religios din fondul principal lexi
cal al limbii române, în «Mitropolia Olteniei», VIII (1956), nr. 6—7, p. 343—359.
Iorga N., Istoria Românilor, vol. II, Bucureşti, 1936.
lordănescu, A., Observaţiuni asupra originilor creştinismului daco-romăn, în «Revista
Clasică», X I—XII, 1939—1940, p. 199—200.
SFINTUL S I C H T A. DL REMESIASA Şl ECLMESICITATEA PATRISTICĂ 133
Labriolle, P. de, L’Église et les Barbares, în Augustin Fliehe et Victor Martin, His
toire de L ’Église, vol. IV, Pars II, ch. V. p. 353—396.
Laşcu, N., Periodul întunecat din Istoria României, traducere din ruseşte de Ghena-
die Craioveanu, in «Biserica Ortodoxă Română», IX (1885), nr. VIII, p 578—590’
IX, 696—709 ; X, 783—798 ; XII, 945—952.
Lozovan E., Unité et dislocation de la Romania orientale, in ORBIS, «Bulletin Inter
national de Documentation Linguistique», Tome III, nr. 1, 1954.
Idem, A u x origines du christianisme Daco-Scythique, în Franz Altheim, Geschichte
der Hunnen, vierter Band, Berlin, 1962, p. 146—165.
Lungu, Cont N., Ctntarea în comun a poporului în biserică, în «Studii Teologice»,
III (1951), nr. 1—2, p. 26—28.
Idem, Problema transcrierii şi uniformizării cîntărilor psaltice în Biserica noastră,
in «Studii Teologice», VIII Ç1956), nr. 3— i, p. 241—249.
Macrea, D., Contribuţii la studiul fondului principal de cuvinte al limbii române,
in «Studii şi cercetări lingvistice», V (1954), 1—2, Bucureşti, p. 7— 18.
Marian, Sirn. FI., Legendele Maicii Domnului, Bucureşti, Ed. Academ iei Române,
1904.
Mihăescu, H., Lim ba latină în provinciile dunărene aie imperiului roman. Bucu
reşti, 1960.
Idem, influenţa grecească asu,pra limbii române pînă în secolul al XV-lea, Bucu
reşti, 1966.
Mitrea, Bucur, Problema populaţiei geto-dace în Muntenia în secolul al iV-lea e.n.,
in «Studii si Referate privind Istoria României», p. I-a, Bucureşti, 1954, p.
105—116.
Mitrea. Bucur, şi Preda, Constantin, Necropole din secolul al IV-lea e.n. în Muntenia,
Biblioteca de Arheologie X, Bucureşti, 1966.
Nissiotis, Nikos A., Mouvement oecuménique et Vatican II. Un point de vue ortho
doxe, în lucrarea colectivă : Rencontre oecuménique, Collection oecuménique,
nr. 4, Labor et Fides, Genève. 1965, p. 95— 116.
Nouvelle — Delhi 1061. Conseil Oecuménique des Églises. Rapport de la Troisième
Assemblée publié sous la direction de W. A. W isser’t Hooft, Neuchâtel, 1961.
Pârvan V.. Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911.
Petrovici, E.. Fondul principal de cuvinte al limbii române. în «Limba Română», II
(1953), nr. 1, p. 21—27.
Pippidi, D. M.. In jurul izvoarelor literare ale creştinismului daco-roman, în Contri
buţii la istoria veche a României, ediţia a Ii-a revăzută şi mult sporită, Editura
Ştiinţifică. Bucureşti, 1967, p. 497—516.
Popescu, Em„ Descoperirile arheologice de la Lazu. în «Studii Clasice», VII, Bucu
reşti, 1965, p, 251—261.
Popeseu-Spineni. Ilie, Vechimea creştinismului la Români, Bucureşti, 1934.
Idem, Contribuţii la studiul creştinismului daco-rom.an, sec. I—IV, d. Chr.. Bucu
reşti. 1936.
Popescu. Prof. Teodor M.. Importanţa istorică a Sinodului al IV-lea Ecumenic. în
«Ortodoxia». III (1951), nr. 2—3, p. 188—294.
Idem, Ortodoxie şi Catolicism, în «Ortodoxia». IV (1954), nr. 3—4, p. 462—487.
Idem, Poziţia ortodoxă în ecumenism, în «Ortodoxia», XV (1963), nr. 2, p. 187—215.
Popinceanu, I., Religion, Glaube und Aberglaube in der rumänischen Sprache, în
«Erlanger Beiträge .Sprach — und K u n stw issen sch aft», Band 19, Verlag Hans
Carl. Nürnberg, 1964.
Protase, D., Problema continuităţii în Dacia în lumina arheologiei şi numismaticii,
Bucureşti, 1966.
Rămureanu, Pr. Prof. Ioan I., Sinodul de la Sardica din 343. Importanţa lui pentru
istoria pătrunderii creştinismului la geto-daco-romani, în «Studii Teologice»,
X IV (1962), nr. 3—4, p. 146—182.
Idem, Sinoadele de la Sirmium dintre anii 348 şi 358. Condamnarea lui Fotin de
Sirmium, în «Studii Teologice», X V (1963), nr. 5—6, p. 266—316.
Idem. Creştinismul în provinciile romane dunărene ale lliricului la sfîrşitul secolului
IV. Sinodul de la Sirmium din 37S şi sinodul de la Acvileea din 381, în «Studii
Teologice», XVI (1964), nr. 7—8, p. 408—450.
134 A siste n t .Ş//7.1A C. i/./ A'
Rosetti, Al., Istoria limbii române, vol. I, Limba Latină, ed. IV-a. Bucureşti, 1964.
Russu, I. I.. Materialele arheologice paleo-creştine din Transilvania, în «Studii Teo
logice», X (1958), nr. 5—6, p. 311—340.
Idem, Limba Traco-Dacilor, Ediţia a Il-a revăzută şi adăugită. Bucureşti. Editura
Ştiinţifică, 1967.
Saria, B., Die Christianisierung des Donauraumes, în «Volker und Kulturen Südost
europas», München, 1958.
Sirbu, Pr. Prof. Corneliu. Duhul ecumenicităţii ortodoxe, în «Mitropolia Moldovei si
Sucevei», X X X II (1956), nr. 10, p. 605—612.
Stăniloae, Pr. Prof. D., Sfintul Duh şi sobornicitatea Bisericii, în «Ortodoxia», X IX
(1967). nr. 1, p. 32—48.
Şesan, Pr. Prof. Dr. Milan, Ortodoxia la Caîcedon, în «Telegraful Román», XCIX
-(1951), nr. 43—44, Sibiu, p. 4.
Idem. Ortodoxia noastră. în «Mitropolia Moldovei si Sucevei», X X X I (1955), nr. 7—8,
p. 374—380.
Idem, Din istoricul noţiunii de «Ortodoxie», în «Mitropolia Ardealului», I (1956),
nr. 1—2, p. 63—73.
Idem, Ortodoxie sau Ortodoxism 1, în «Mitropolia Moldovei şi Sucevei», X X X II
(1956), nr. 10, p. 601—604.
Idem, Creştinismul si limba dacilor, în «Mitropolia Ardealului», III (1958), nr. 5—6,
p. 384—388.
Idem, ¡liricul între Roma şi Bizanţ, în «Mitropolia Ardealului», V (1960), nr. 3—4,
p. 202—224.
Idem. Despre Ortodoxie şi catolicitate. Cercetări istorice, în «Ortodoxia», X III (1961),
nr. 2, p. 155—167.
Idem, «Ortodoxia» — Istoricul noţiunii, în «Mitropolia Olteniei», XVIII (1966), nr.
11—12, p. 956—959.
Tăutu, Can. Aloisio L., I Romeni. Cetini storici, Estratto dalia rivista «L’Oriente
Cristiano e Puni ta della Chiesa». Anno V (nr. 5) — VI (nr. I—3). Roma, 1942.
31 p.
Teodorescu, G. Dem., Poezii populare române, Bucureşti, 1885.
Tudor, D., Prima basílica descoperită în Dacia Traiană, Iaşi, 1948.
Vasilescu, Diac. Prof. Em., Noi dovezi ale continuităţii elementului autohton în Da
cia, în «Biserica Ortodoxă Română», LX X X IV (1966), nr. 9—10, p. 1007—1010.
Velcu, A., Contribuţii la studiul creştinismului daco-roman, sec. I—IV, d. Chr., Bucu
reşti, 1936.
Vetters, Hermann, Dacia Ripensis, în «Schriften der Balkankommission Antiquari
sche Abteilung, XI, 1, Wien, 1950.
Vulpe R., Histoire ancienne de la Dobroudja, Bucarest, 1938.
Vulpe Radu — Barnea Ion, Romanii la Dunărea de Jos. (Din Istoria Dobrogei, vol.
II), «Bibliotheca Histórica Romaniae IV», Bucureşti, 1968.
D E C L A R A Ţ I 1:’.
ŞTEFAN C. ALEXE
13 5
CURRÍCULUM VITAE
Die patristischen Studien kennen in der letzten Hälfte des Jahrhunderts eine
grosse Entwicklung und zw ar grösstenteils dank der ökumenischen Bewegung für
Annäherung unter den christlichen Kirchen. Die Rumänische Orthodoxe Kirche, und
im allgemeinen die Orthodoxe Kirche, ivelche im Rahmen des ökumenischen K ir
chenrats an dem heutigen ökumenistischen Dialog teil nimmt, bemüht sich die pa-
tristische Unterlage ihrer ökumenistischen Prinzipien noch besser bekannt zu
machen. Die vorliegende Arbeit, b e t ite lt: «Der heilige Niceta von Remesiana und
die patristische Ökumenizität des IV. und V. Jahrhunderts», will in diesem Sinne
ein auf das W erk des heiligen Niceta von Remesiana (f nach 414) begründeter ru
mänischer orthodoxer Beitrag sein.
In der Einleitung wird zunächst ein Unterschied zwischen den Wörtern Öku
menizität und Ökumenismus gemacht. Im IV. und V. Jahrhundert bezeichnete man
m it dem Ausdruck öku m en izitä t die Katholizität der Kirche, die Einheit and die
Orthodoxie des apostolischen Glaubens, die durch die ökumenischen Konzilien
bewahrt und befestigt und durch verschiedene Faktoren bekräftigt wurden, wie :
die katechetischen Schulen, die Begeisterung für die Predigt des Evangeliums, die
Freundschaft, die Reisen einiger Hierarchen und Gläubigen in entfernt gelegenen
Gegenden, die Verbreitung der beiden lateinischen und griechischen Sprachen, die
Predigt des Friedens, — all dies als notwendige Grundlage für die Entwicklung des
Lebens auf der Erde. Der zeitgemässe ökum enism us ist ein geordnetes Streben diese
ö ku m en izität zu verwirklichen. Der heilige Niceta von Remesiana ist ein Exponent
der ö ku m en izität der Orthodoxen Kirche am Ende des IV. und Anfang des V. Jahr
hunderts, zur Zeit als er seine sazerdotale, missionarische und schriftstellerische
Tätigkeit in einem, zw ischen zw ei Welten, der griechischen und lateinischen, gele
genem Gebiet entfaltet hat. Durch seine heisse Liebe zu Gott und zu den von ihm
kirchlich betreuten Kindern, hat er sich hervorgehoben.
Das erste Kapitel, b e t ite lt: «Das Leben und die Tätigkeit des heiligen Niceta
von Remesiana» beschäftigt sich mit der Darstellung des historisch-geographischen
Rahmens seines Vaterlandes und seines Lebens, mit den Werken des Heiligen, m it
deren literarischem Wert und mit dem ökumenischen Sinn des Missionarismus des
heiligen Niceta, ein Verbindungsglied zwischen Ost und West. Die Stadt Remesiana
(das heutige serbische Bela Palanka) befand sich auf der militärischen Strasse, die
das illyrische Gebiet durchquert, und die Stadt Singidunum (das heutige Belgrad)
m it Konstantinopel verband. Geschichtliche Auskünfte über das Leben und die
katechetische und schriftstellerische Arbeit des heiligen Niceta sind relativ wenige
zu vermerken, aber aus ihnen kann dennoch sein geistiges Profil umrissen werden.
Unbekannt sind sein Geburtsort, seine Erziehung, wie auch seine Tätigkeit bis
zur Bischofsweihe. In den Jahren 398 und 402 unternahm er zw ei Reisen nach Nola
in Italien (wahrscheinlich auch nach Rom), wo er m it dem heiligen Paulinus von
Nola eine gxite Freundschaft schloss, wie aus den zw ei Poemen die letzterer dem
SF1NTUL NICETA DE REMESIANA $1 ECUMENICETATEA PATR1STICÄ
Bischof von Remesiana widmete, zu ersehen ist. Durch seine Reisen in Italien kann
der heilige Niceta als Verbindungsbrücke zwischen der Kirche des Ostens und der
des Westens betrachtet werden, und zw ar in dem Sinne, dass er das liturgische und
kulturelle Leben des Donaubeckens mit dem von Nola vergleicht.
Wissenschaftlich reich informierter Theologe, Kenner der östlichen und w e st
lichen christlichen Literatur, talentierter Schriftsteller, voll Mässigung und mit
Schönheitsgefühl ausgestattet, ein unverfälscht christliches Leben führend, Organi
sator des Klosterlebens, hat der heilige Niceta eine reiche missionarische Tätigkeit
entfaltet und wurde viehreren Völkern zum «Vater» in der Belehrung des Evan
geliums.
Die Aufmerksamkeit, die in der rumänischen orthodoxen Theologie dem heili
gen Niceta geschenkt wird, ist grösstenteils der Annahme zu verdanken, dass er
auch auf dem rumänischen Boden seine missionarische Tätigkeit entfallet hat. Die
Auslegung der Dokumenten, die seine missionarische Tätigkeit verzeichnen und der
Wortschatz der rumänischen Sprache, der eine grosse Anzahl von lateinischen
Wörtern enthält, die in seinen Werken benützt werden, wie auch einige in der
Folklore des rumänischen Volkes bewahrten Kindergebete, in denen der Name
Nicetas angerufen icird, bekräftigen die Hypothese, dass der Missionsbischof von
Remesiana seine Tätigkeit direkt oder durch seine Schüler auch in die nördlichen
Gebiete der Donau ausgedehnt hat. Es ist von Wichtigkeit aufzuzeichnen, dass durch
den heiligen Niceta, Remesiana zu einem hervorragenden Missionsbistum wurde,,
dessen Tätigkeitsbereich «die Dazier beider Art ----- uterque Dacus» aus dem Innen
raum und von den Donauufern umfasste.
Authentisch festgestellte Schriften des heiligen Niceta sind : De diversis appella-
tionibus, De ratione fidei. De vigiliis servorum Dei. De psalmodiae bono. und Te
Deum ¡audamus : Schriften zweifelhafter Authentizität sind : De agni paschalis vic-
tim a und Ad lapsam virginem libeüus. Die Titel der zw ei Schriften: De gentilitatis
erroribas und Adversus genethliologiam sind nur aus den Informationen des Kir-
chenhisiorikers Gennadius bekannt. Diese. Schriften, die zur Festigung des icahren
Glaubens dienen sollten und in einem bündigen und. deutlichen Stil abgefasst sind,
um von allen Kategorien von Katechumenen und Gläubigen verstanden zu werden,
und die im Laufe der Zeit sehr geschätzt uurden, räumen dem Verfasser den Platz
unter den Vätern von ökumenischem Ansehen in der Kirche des IV. Jahrhunderts
ein. Diese Schriften sind Träger eines authentischen patristischen ökumenismus
Das zw eite Kapitel analisiert die theologische Lehre vom ökumenischen Niveau
des heiligen Niceta von Remesiana. Es ist in zw ei Abschnitte e in g e teilt: 1) Die Lehre
von der Heiligen Dreifaltigkeit, m it den Unterabteilungen: Gott der Vater, Gott der
Sohn. Gott der Heilige Geist, und 2) Die Lehre von der Kirche, m it den Unterab
teilungen : Das Wesen der Kirche (communio sanctorum). die Eigenschaften der
Kirche <die eine, heilige, katholische und apostolische) und die heiligen Sakramente
oder das gnadenvolle Leben der Kirche.
Der heilige Niceta hat sich durch die orthodoxe Behandlung und Lösung aller
diskutierten Probleme in der Theologie seiner Zeit hervorgehoben. Er stützt sich auf
die Heilige Schrift und die Heilige Tradition, w ie auch auf die Beschlüsse des öku
menischen Konzils von Nizaea. Im trinitarischen Problem betonte er die Wesen-
seinheit der drei göttlichen P ersonen : Vater, Sohn und Heiliger Geist und ihren
Unterschied als Personen. Das innige und geheime Band der Personen der Heiligen
138 Asisient S T E f A X C A LE XE
Dreifaltigkeit bildet die Grundlage der Einheit der Kirche. In der Christologie betont
der heilige Niceta die Kommunion der Eigenschaften in der Person lesa Christi. Die
göttlichmenschliche Einheit des Erlösers enthält eine Fülle von Bedeutungen, die
durch die grosse Anzahl von Namen, welche die Heilige Schrift und die Heilige
Tradition Ihm geben, ausgedrückt sind. Das W erk De diversis appeUationibus ist die
■erste derartige systematische Arbeit in der patriotischen Literatur.
Ebenso auch die Pneumatologie des heiligen Niceta, reich in der Behandlung
der göttlichen Eigenschaften des Heiligen Geistes und seiner vielfachen Arbeit in
der Welt, kann, riebst anderen Abhandlungen über den Heiligen Geist aus dem IV.
und V. Jahrhundert, der heutigen ökumenischen Pneumatologie einige Elemente
darbieten. Der Heilige Geist ist die Quelle der Heiligkeit, das Licht der Seelen und
der Verteiler der Gaben, Überall gegenwärtig, tröstet Er die Christen und ermuntert
sie zum Guten, zum Gebet, zum Dienen, zur Gerechtigkeit, zur Einheit und zum
Frieden.
Die Definition des heiligen Niceta über die Kirche, als eine Gemeinschaft aller
Heiligen —die Definition icird nachher in der orthodoxe Theologie im grossen U m
lauf sein — zeigt, dass der Missionsbischof von Rernesiana den nähren Sinn der
Einheit und der Katholizität der Kirche verstanden hat. ln die Gemeinschaft dei
Heiligen können nur diejenigen treten, die die Lehre der Kirche unverändert bew a
hren, so ivie sie der Erlöser den Aposteln Übergeien und wie diese sie gepredigt
haben. Die Ausdruck «communio sanctorum», der heute in seinem wahren patris
tischen Sinn wiederaufgenommen wurde, und zw a r als persönliche Gemeinschaft
der Christen, die in einem einzigen Leib, dessen Haupt Christus ist, vereint sind,
könnte dem zeitgemässen ökum enism us neue Aussichten für das Verstehen und die
Lösung der ekklesiologischen Probleme eröffnen.
Der heilige Niceta hat sich eingehend, mit der christlichreligiösen Erziehung
.seiner Gläubigen beschäftigt, wie dies aus dem dritten Kapitel dieser Arbeit, beti
telt : Das christliche Leben gemäss dem heiligen Niceta von Rernesiana, hervorgeht.
Es werden folgende Probleme b e h a n d e lt: 1) Das Verhalten des Gläubigen in der
Kirche. 2) Der gemeinsame Gesang, 3) Der Kampf gegen den Aberglauben und 4)
Die christliche Liebe und der Frieden als moralische Lebensprinzipien. A m Schluss
jeder dogmatischen Abhandlung, fasst der heilige Niceta die Hauptgedanken, die im
Leben angewendet werden können, zusammen. Ausserderri enthalten die zw ei Schrif
ten : De viriliis servorum Dei und De psalmodiae bono liturgische Normen, die
lehrreich für die gute Ordnung während der Gottesdienste und für den gemeinsamen
Gesang in der Kirche sind. O bwohl seine zeitgenössischen Väter bei verschiedenen
Gelegenheiten den Zweck und die pädagogische Rolle der Nachtwachen und des
homophonen Gesanges in der Kirche bekannt machten, ist dennoch der heilige
Niceta der erste, der deutlich und systematisch deren Prinzipien und Vorteile dar
gestellt hat. Der Nutzen dieser Prinzipien ist unbestreitbar, wie man auch aus der
Erfahrung der Rumänischen Orthodoxen Kirche, die sich für die Vereinheitlichung
des homophonen Gesanges einsetzt, feststellen kann.
Die theologische Lehre und die missionarische und pädagogische Tätigkeit des
heiligen Niceta stützen sich auf seine unermessliche Liebe zu Gott und zu den
Menschen. Er hat die Friedens — und Liebegedanken als für die Ökumenizität der
Kirche unerlässliche Elemente gefördert. Gemäss dem heiligen Niceta verwandeln
sich die Liebe und der Friede in die «Gemeinschaft der Heiligen». die die Kirche
ist, sowie in eine Gott gewidmete fortdauernde Lobeshymne, wie es auch aus dem
schönen Gesang Te Deum laudamus hervorgeht.
SFfXTl'I. N I CF. r.A F)F, RFMESIAXA ŞI ECl'M EX ICITATFA PATRISTICĂ 139
Verglichen mit der patristischen Theologie des IV. und V. Jahrhunderts, ist die
Theologie des heiligen Niceta ein bedeutender Beitrag zur Festigung der Ökumeni-
zität der Kirche dieser Zeit und kann cier gegenwärtigen ökumenischen Spiritualität
erhebliche Dienste leisten.
Der Arbeit sind zwei Anhänge beigefügt. Im ersten wird eine \ om katholi
schen Liturgen Dr. Klaus Gamber publizierte neue Auflage der Werke des heiligen
Niceta von Remesiana besprochen. Der Verleger schreibt dem heiligen Niceta auch
die bis heute unter dem Namen des heiligen Ambrosius bekannten Werke : De Sa-
eramentis und Explanatio Symboli. Ausserdem fügt i)r. Klaus Gamber in das nize-
tanische Patrimonium noch 50 Sermones ein, von denen tite Kritik bis heute einige
dem heiligen Ambrosius oder dem heiligen Hilarius oder dem Augustinus zugesch-
rieben hat. Der Verfasser erwähnt, dass er auf die Meinung der Patrologen und
Liturgen icartet, tun ihre Einwände berücksichtigend, diese Sermones an der pas
senden Stelle im Katechismus des heiligen Niceta einführen zu können. Da aber
selbst der Verleger einige seiner Behauptungen betreffs der Authentizität dieser
Reden nur aU Vehrscheinlich hinstellt und da seine Beweise, dass die Werke De
Sacramentis und Explanatio Symboli dem heiligen Niceta angehören, nicht genü
gende Überzeugungskraft besitzen, registrieren v:ir diese neue Auflage nur mit dem
Titel der Information.
Der zw eite Anhang mit dem T i t e l : «Der heilige Niceta von Remesiana in der
rumänischeii-orvhodoxen Theologie» erwähnt kurz die Auflagen der Texte und Über
setzungen aus den Werken des heiligen Niceta, wie auch die wichtigeren Studien
über sein Leben und seine literarische und missionarische Tätigkeit. Die Angaben
sind aber nicht vollständig. Informationen über Niceta von Remesiana sing auch in
einigen patristischen und historischen Lehrbüchern, wie auch in Studien, die sich
.mit der rumänischen Protohistorie befassen, enthalten.
C U P R I N S
Declaraţie 134
Curriculum viiae 135
Zusammenlassung 136