Proiect- Referat: Energia si Viata

Elev: Ionescu Teodora

Scoala: „ Alexandru D. Ghica
Clasa: a VIIIa A
Disciplina: Fizica

1. Ce este energia?
 Din punct de vedere științific, energia este o mărime care indică capacitatea unui sistem
fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare
aleasă ca stare de referință.[1] Energia este o funcție de stare.
Când un sistem fizic trece printr-o transformare, din starea sa în starea de referință, rămân
în natură schimbări cu privire la poziția sa relativă și la proprietățile sistemelor fizice din
exteriorul lui, adică:

 schimbarea poziției, vitezei,

 schimbarea stării termice,
 schimbarea stării electrice, magnetice,
atât ale lui cât și ale sistemelor din exteriorul său. Efectele asupra sistemelor externe se
numesc acțiunile externe ale sistemului în cursul transformării.
Dacă acțiunile sunt exclusiv sub forma efectuării de lucru mecanic, acesta
este echivalentul în lucru mecanic al acțiunilor externe. Suma echivalenților în lucru mecanic
al tuturor acțiunilor externe care se produc când un sistem fizic trece, prin transformare, dintr-
o stare dată într-o stare de referință este energia totală a sistemului fizic în starea dată față de
cea de referință și reflectă capacitatea sistemului de a produce lucru mecanic.
Conform legii conservării energiei, diferența de energie a unui sistem fizic la o
transformare între două stări este independentă de calea de transformare dintre cele două
stări, ea depinzând numai de cele două stări. Alegând arbitrar valoarea energiei de referință,
energia din orice altă stare are o valoare bine determinată. Ca urmare, energia este o funcție
de starea sistemului fizic pe care o caracterizează, adică este o funcție de potențial. În funcție
de starea de referință, energia poate fi pozitivă, negativă sau nulă.
Se numește formă de energie fiecare termen aditiv din cea mai generală expresie a
energiei totale a sistemelor fizice, care depinde exclusiv de o anumită clasă de mărimi de
stare (de exemplu: mărimi mecanice, electrice, magnetice etc.).
Lucrul mecanic nu este o formă de energie, deoarece nu caracterizează sistemele fizice,
ci transformările lor, respectiv interacțiunea dintre sistemele fizice în cursul transformării lor.
Căldura schimbată de un corp cu exteriorul de asemenea. nu este o formă de energie.
Căldura nefiind o energie, nu se poate defini o căldură conținută de un corp, ci doar una
schimbată cu exteriorul.
Conform relației dintre masă și energie, oricărei forme de energie a unui sistem fizic îi
corespunde o masă inertă a sistemului, conform relației lui Einstein:
E= m c 2
unde m este masa sistemului, iar c este viteza luminii în vid. De subliniat că masa nu este
o energie, ci o mărime asociată acesteia.
Partea din energia totală a unui sistem fizic în a cărei expresie intervin dintre mărimile
din cinematică doar cele care caracterizează configurația geometrică a corpurilor din
sistem se numește energie potențială. Energia potențială depinde numai de poziția
relativă a corpurilor din sistem și față de sistemele din exterior. Energia potențială poate
fi sub diferite forme: de deformare, elastică, gravitațională, electrică etc.
Partea din energia totală a unui sistem fizic care depinde exclusiv de mărimile de stare
interne se numește energie internă. În fizica clasică se presupune că energia internă a
sistemelor fizice este susceptibilă de variație continuă.
 2. Forme ale energiei

a.) Energia termică este energia conținută de un sistem fizic și care poate fi transmisă sub
formă de căldură altui sistem fizic pe baza diferenței dintre temperatura sistemului care
cedează energie și temperatura sistemului care primește energie. Exemple: energia aburului,
energia apei calde sau fierbinți, energia gazelor calde etc. Este inclusă în energie internă.
Energia termică poate fi transformată direct în energie electrică prin metode termoelectrice,
termoionice și magnetohidrodinamice.

b.) Energia mecanică este partea de energie care depinde doar de masele unui sistem fizic,
de pozițiile și vitezele lor relative față de un sistem de referință, adică este formată
din energia potențială și energia cinetică.[1] Expresia matematică a energiei mecanice este:
 Pentru sistemele izolate mecanic și aflate în câmpuri de forțe conservative (gravitațional,
elastic) energia lor mecanică se conservă.
Includerea căldurii generate de frecare permite o formulare mai generală a principiului
conservării energiei prin principiul întâi al termodinamicii.
Energia totală include pe lângă energia mecanică energia internă.
Unitatea de măsură pentru energia mecanică în SI este joule (J). Această unitate de măsură
este definită ca fiind energia transferată atunci când se aplică o forță de un newton pe o
distanță de un metru în direcția forței.

c.) Energia electrică este energia asociată electricității. Poate fi energie potențială
electrică sau energie cinetică a curentului electric datorată deplasării electronilor. Atunci
când este folosit în mod aproximativ pentru a descrie energia absorbită sau furnizată de
un circuit electric (de exemplu, una furnizată de un aparat electric), termenul „energie
electrică” se referă la energia care a fost transformată din energia potențialului electric.
Această energie este furnizată de combinația de curent electric și potențial electric care
este furnizat de circuit.
În punctul în care această energie potențială electrică a fost transformată într-un alt tip de
energie, ea încetează să mai fie energie electrică potențială. Astfel, toată energia electrică
este o energie potențială înainte de a fi livrată la destinația finală. Odată convertită din
energia potențială, energia electrică poate fi numită întotdeauna un alt tip de energie
(căldură, lumină, mișcare, etc.).

d.) Energia nucleară, numită și energie atomică, este definită ca energia eliberată în
procesele care afectează nucleul atomic.[1]
Energia nucleară este eliberată prin reacții nucleare de fisiune și de fuziune sau
prin dezintegrare radioactivă.
Sursele de energie nucleară ridică însă și probleme de poluare a mediului, deoarece
stocarea acestora trebuie făcută în depozite geologice săpate în straturi de rocă la
adâncimi foarte mari sau în adâncul mărilor și oceanelor. Acestea sunt însă soluții
temporare, deoarece în urma încălzirii puternice determinate de dezintegrarea radioactivă
a deșeurilor nucleare, materialul din care sunt confecționate containerele de depozitare se
pot deteriora cu timpul, contaminând solul și apele.

e.) Energia chimică este o formă de energie potențială datorată asocierii atomilor în
molecule și a diferitelor alte feluri de agregare ale materiei. Ea se poate defini pe baza
energiei de legătură a electronilor în legături chimice. Se exprimă prin marimile
termodinamice energie internă și entalpie de formare a substanțelor chimice.
Dacă în timpul unei reacții chimice energia sistemului scade, se transferă energie
sistemelor înconjurătoare sub diferite forme, de obicei sub formă de căldură. Dacă în
timpul unei reacții chimice energia sistemului crește, asta se obține prin conversia altor
forme de energie din sistemele înconjurătoare.
f.) Energia radianta este o forma de energie care se propaga prin spatiu sub forma de
unde electromagnetice.

Acest tip de energie poate fi detectat si masurat prin intermediul diferitelor instrumente
precum termometre, radiatiometre sau spectrometre.

Exista mai multe tipuri de energie radianta, cum ar fi:

 radiatia infrarosie
 radiatia vizibila
 radiatia ultravioleta
 radiatia X
 radiatia gamma.

3. Surse de energie
În sens comun, prin surse de energie se înțeleg materialele și tehnologiile folosite pentru
obținerea diferitelor forme de energie necesare dezvoltării societății. Aceste surse trebuie să
se găsească în cantități corespunzătoare și să fie exploatabile convenabil din punct de vedere
tehnic, economic și al unei perspective durabile.
Combustibilii fosili provin din resturile organice din plante și animale. Principalii
combustibili fosili sunt cărbunele, gazele și petrolul. Ei acoperă aproape 80 % din consumul
de energie. Ca să producă energie, combustibilii fosili trebuie să ardă, aceștia sunt clasificați
ca epuizabili, pentru că rezervele existente se consumă mai repede decât se produc altele noi.
Cărbunele e un tip de rocă sedimentară formată din resturi de plante. Acumularea sa a
început, probabil, acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar majoritatea
zăcămintelor s-au format în Carbonifer. Copacii în descompunere din zonele mlăștinoase au
format turbării. Turba s-a scufundat tot mai mult și s-a transformat în lignit, apoi în cărbune
bituminos și, în final, în antracit - cărbunele de cea mai bună calitate. Cărbunele produce 27%
din energia luminii. E folosit în centrale electrice și în industrie.
Procesele de rafinare ale petrolului dau naștere unor produse secundare folositoare.
Petrolul și gazele naturale au luat naștere odată cu acumularea de sedimente în oceanele
pline de viață marină. Îngropate din ce în ce mai adânc, timp de milioane de ani, fiintele
marine microscopice s-au descompus și au format zăcăminte de țiței și gaze.
Nu există sursă de petrol sau gaze mai tânără de 1-2 milioane ani.
Marile câmpuri petrolifere se află în Orientul Mijlociu, mai ales în Arabia
Saudită și Iran, în SUA, mai ales în Texas, în Rusia, Asia Centrală, mai
ales Azerbadjan și Kazahstan, și în Marea Nordului.
Energia nucleară provine din uraniu, un metal ce se găsește în scoarța planetei.
Uraniul, un element rar în scoarța Pământului, e folosit pentru a produce căldură
prin fisiune nucleară (spargerea atomilor din uraniu). Căldura produce aburi care învârt
turbinele pentru a produce electricitate. Deșeurile sunt foarte radioactive și trebuie izolate
timp de mii de ani. Producătorii importanți sunt SUA, Franța, Europa de Vest și Japonia.
Energiile alternative
Energiile alternative folosesc puterea inerentă a unor surse naturale ca vântul, mareele,
soarele. Unele sunt epuizabile, altele regenerabile.
Energia solara
Panouri solare

 Căldura solară poate fi folosită pentru a produce energie. Cel mai simplu format e un
geam îndreptat spre Sud.

 Panourile solare montate pe acoperiș sunt folosite pentru căldură și apă. În Israel,
panourile solare asigură apa caldă în peste 80% din case.

 La o scară mai mare, un șir de oglinzi care urmăresc soarele îi reflectă lumina spre un
turn în care încălzește apă sau abur care pune în mișcare turbinele electrice.

 Altă metodă folosește celule fotovoltaice montate pe acoperiș care absorb lumina solară și
o transformă direct în electricitate. Țări în curs de dezvoltare precum Republica
Dominicană, Sri Lanka și Zimbabwe sunt printre primele care folosesc această tehnică.
Energia hidroelectrică
.
Forța apei în cădere pune în mișcare turbinele care produc electricitate. Apa este adunată
într-un lac de acumulare și canalizează printr-un baraj. Condițiile pentru energie
hidroelectrică este un curent puternic și rapid de apă și o înălțime semnificativă de la care sa
cadă apa.
E o sursă inepuizabilă, dar barajele au o viață limitată. Principalii utilizatori
sunt Norvegia și Brazilia, unde hidroenergia depășește 90% din consumul de energie
electrică, SUA, Canada, China și Rusia.
Energia mareelor
Modul de funcționare al unei centrale utilizând energia mareelor
Articol principal: Energia mareelor.
Pentru ca puterea mareelor sa genereze electricitate, e necesară o diferență minimă de 8 m
între flux și reflux și de un golf îngust sau estuar care sa maximizeze forța apei.
Curentul puternic al mareelor pune în mișcare turbinele montate într-un baraj ridicat de-a
curmezișul golfului sau estuarului.
Puterea mareelor e inepuizabilă, dar dezechilibrează habitatul estuarului și prea puține coaste
oferă condițiile ideale.
Cea mai mare centrală bazată pe maree se află pe râul Rance, în Franța, care produce
majoritatea energiei consumate în Bretania și alte câteva regiuni. Mai există și alte uzine
experimentale în Canada, Rusia și China.
Energia geotermală
Este nevoie de o sursă naturală de căldură, o cameră magmatică, izvoare subterane și roca
poroasă prin care să circule aburii și apa. Aburii și apa fierbinte sunt utilizați direct pentru
încălzire. Aburii sunt folosiți pentru a genera electricitate.
Utilizatorii principali: Islanda, unde peste 45% din energia țării provine din resurse
geometrale, SUA, Filipine, Indonezia, Mexic, Italia și Noua Zeelandă.
Energia eoliană
Puterea vântului acționează asupra morilor de vănt și turbinelor care generează energie.
O fermă eoliană are nevoie de un loc cu vânt constant dintr-o direcție stabilă, cum ar fi
trecătorile din munți, coastele și insulele. Cei mai importanți utilizatori
sunt SUA, Germania, Danemarca și India.