Baschet - Fundamente Ştiintifice

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT
Ciocoiu Dana Lucica Ştefănescu Cătălin Aurelian
FUNDAMENTELE ŞTIINŢIFICE
ALE BASCHETULUI
-Note de curs -
GALAŢI, 2023
1
CUPRINS
CAPITOLUL 1- ISTORICUL JOCULUI DE BASCHET

1.1 Date de referinţă în evoluţia jocului de baschet....................................................... 4
CAPITOLUL 2 –CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND JOCUL DE BASCHET
2.1 Caracteristicile jocului de baschet…………………………………………………… 10
2.1.1 Domeniul jocului de baschet………………………………………………………… 12
2.1.2 Efortul în jocul de baschet…………………………………………………………… 13
CAPITOLUL 3 – TENDINŢELE JOCULUI PE PLAN MONDIAL
3.1 Caracteristicile jocului de baschet la nivel mondial………………………………… 15
3.2 Sistemul competiţional în România…………………………………………........... 18
3.3 Baschetul profesionist American…………………………………………………… 19
3.3 Baschetul 3x3………………………………………………………………………... 22
CAPITOLUL 4 – INTERDISCPLINARITATEA ÎN JOCUL DE BASCHET
4.1 Definirea noţiunii de interdisciplinaritate…………………………………………… 25
4.2 Argumente privind disciplinele care contribuie în etapele instruirii procedeului 28
tehnic – aruncarea la coş din dribling………………………………………………..
CAPITOLUL 5 – TEHNICA JOCULUI DE BASCHET
5.1 Definiţie……………………………………………………………………………… 37
5.2 Caracteristici………………………………………………………………............... 38
5.3 Componente………………………………………………………………………… 39
5.4 Sistematizarea elementelor şi procedeelor tehnice…………………………………. 44
5.5 Tehnica elementelor şi procedeelor tehnice fără minge…………………………….. 47
5.6 Tehnica elementelor şi procedeelor tehnice cu minge…………............................... 60
CAPITOLUL 6 – TACTICA JOCULUI DE BASCHET
6.1 Definiţie……………………………………………………………………………... 78
6.2 Componente………………………………………………………………………… 78
6.3 Caracteristici……………………………………………………………………........ 79
6.4 Bazele tacticii în atac………………………………………………………………... 79
6.5 Bazele tacticii în apărare……………………………………………………………. 81
6.6 Sistematizarea şi conţinutul taticii jocului de baschet……………………………… 82
6.7 Tactica individuală………………………………………………………………….. 83
6.8 Tactica colectivă elementară (combinaţii de 2-3 jucători)………………................. 86
6.9 Tactica colectivă de echipă (sisteme de joc)………………………………………... 89
6.10 Semne convenţionale în jocul de baschet…………………………………………… 97
CAPITOLUL 7 – VARIANTE DE PRACTICARE A JOCULUI DE BASCHET
7.1 Noţiuni fundamentale despre variantele de practicare a jocului de 99
baschet……………………………………………………………………………….
7.2 Baschetul pe plajă (Beach Basketball)………………………………………………
2
7.3 Baschetul în apă (Water Basketball)……………………………………………….. 101
7.4 Baschet în fotoliu rulant (Welchair Basketball)………………………………........ 104
7.5 Cestoball…………………………………………………………………………….. 106
7.6 Korfball……………………………………………………………………………... 109
7.7 Netball……………………………………………………………………………..... 113
7.8 Slamball……………………………………………………………………………... 118
CAPITOLUL 8- REGULAMENTUL JOCULUI DE BASCHET
8.1 Noţiuni fundamentale de regulament (5x5)………………………………………… 121
3
CAPITOLUL 1
ISTORICUL JOCULUI DE BASCHET
1.1 DATE DE REFERINŢĂ ÎN EVOLUŢIA

JOCULUI DE BASCHET
Baschetul este un joc sportiv de echipă. Acesta se regăseşte în categoria jocurilor

sportive inventate. Apariţia baschetului a fost o necesitate a manifestării dorinţei de mişcare, de
practicare a exerciţiului fizic sub această formă.
Soluţia a fost găsită de tânărul profesor american James A. Naismith de la Colegiul
Springfield (S.U.A.) – Fig.1.1. Astfel în decembrie 1891 acesta inventează jocul de baschet care
poate fi practicat atât în sală cât şi în aer liber, denumit iniţial „Naismith-ball”, iar mai târziu
„Basketball” (minge la coş).
Figura 1.1 James Naismith – Inventatorul jocului de baschet
Pentru a juca baschet este necesară o minge, un coş şi dorinţa de a învinge.Acesta a

constituit punctul de plecare al ideii inventatorului –o minge de fotbal, un coş din nuiele pentru
cules piersicile (primul coş de baschet din istorie) şi dorinţa de mişcare. Evoluţia materialelor şi
instalaţiilor în timp, au determinat eficicacitatea, spectaculozitatea jocului şi creşterea numărului
de participanţi (Fig.1.1, a, b, c, d).
4
a. b. c. d.
Figura 1.1 (a, b, c, d) Primele materiale şi instalaţii în jocul de baschet
Primele instalaţii au fost două coşuri de piersici fixate pe pereţii opuşi ai sălii. Jocul s-a
disputat 9 la 9, clasa având 18 studenţi, după 13 reguli.
Naismith a gândit desfăşurarea jocului după următoarele principii, actuale şi în jocul de
baschet modern:
1. Jucătorul aflat în posesia mingii nu trebuie să se deplaseze atât timp cât o deţine.
2. Coşul este plasat orizontal deasupra capetelor jucătorilor.
3. Violenţa să fie pe cât posibil eliminată.
4. Mingea aparţine jucătorului din momentul în care el o poate prinde, fără a încerca
luarea ei prin contact personal.
Date din istoria baschetului:
• 1892 –Senda Berenson a fost prima femeie care a predat jocul de baschet şi fetelor, cu
reguli puţin modificate în cadrul Smith Colege.
• 1893 – 1894: prima carte de baschet a apărut la New York – „Jocul de Basket-ball” –
autori Naismith şi Gullick. Se dau două scheme de aşezare în teren a echipelor din 5 –
9 jucători, în funcţie de dimensiunile terenului 27 / 13.
• 1893: primul regulament al jocului de baschet.1895: practicarea jocului de baschet de
către fete (S. U. A.) – baschetul a fost primul joc sportiv în care fetele au apărut în
competiţii.
• 1897: primul joc 5:5 disputat între Universitatea Yale – Universitatea Pennsylvania s-
a încheiat cu scorul de 32 – 0.
• 1898: o echipă nord-americană apare la Paris.
5
• 1905: prof. dr. Schmidt introduce jocul de baschet în Germania.
• 1906: apare şi în Franţa.
• 1932: se înfiinţează Federaţia Internaţională de Baschet (FIBA) cu sediul la Geneva –
România este şi ea membră.
• 1934: consacrarea baschetului în S.U.A. când în arena de la Madison-Square –
Garden din New York, echipa New York City învinge cu 25–18 Universitatea Notre-
Dame în faţa a 16.000 de spectatori.
• 1935: primul Campionat European masculin la Geneva, pe care îl câştigă Letonia a
participat şi echipa României.
• 1936: baschetul este introdus la Jocurile Olimpice de la Berlin, unde s-au
prezentat 22 de echipe, finala disputându-se între S.U.A. - Canada (19 – 18).
În România principalele date care vizează apariţia şi evoluţia jocului sunt următoarele:
• 1921 – 1922: jocul de baschet este „importat” de ţara noastră din S. U. A. prin intermediul
societăţii americane Y.M.C.A.(Young Men’s Christian Association). Societatea Y.M.C.A.
organizează, pentru elevii unor licee mari din capitală, jocuri demonstrative de baschet.
• Iunie 1922: se organizează prima competiţie de baschet pentru echipele şcolare. Se înscriu
cinci echipe, finala disputându-se între echipele liceelor Mihai Viteazul şi Spiru Haret (9–
5).Liceul ,,Mihai Vitezul” este prima instutuiţie care a beneficiat de teren regulamentar de
joc.
• 1924: baschetul este practicat şi de studenţii ANEF.
• 1929: primul campionat pentru echipe de cluburi – (între 6 echipe) – cu sistem eliminatoriu,
câştigat de echipa Tenis Club Roman (T.C.R.).
• 1931: ia fiinţă Federaţia Română de Baschet şi Volei.
• 1932: la Geneva are loc afilierea F.R.B. la F.I.B.A. România devine membru fondator alături
de Anglia, Argentina, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Lituania, Elveţia şi Portugalia. În acest an
apare „Regulamentul jocului de baschet comentat” autor Niculae Duţescu.
• 1933: primul campionat de baschet; au fost înscrise 6 echipe, finala disputându-se între
T.C.R. – Sportul studenţesc (9 – 7).
6
• 1934: în Cehoslovacia (Praga) are loc primul turneu în străinătate al unei echipe româneşti de
baschet. Pe parcursul acestui an se organizarea primului campionat universitar masculin
bucureştean ANEFS – Drept.
• 1935: Geneva – participăm la primul Campionat European ocupând locul 10, din tot atâtea
echipe.
• 1944: baschetul are caracter de masă. Se participă la primele Jocuri Balcanice(1946), se
organizează campionate republicane (începând cu anul 1947), campionate şcolare,
universitare.
• 1950: primul campionat naţional pe care îl câştigă la băieţi „Metalul 23 August” şi la fete
C.S.U. Bucureşti.
• 1955: Campionatul European de la Budapesta – echipa masculină ocupă locul VII.
• 1957: Campionatul European de la Sofia – locul V – România – Finlanda (71 – 64), cea mai
bună performanţă.
• 1962: Campionatul European din Franţa (Mulkouse) – echipa feminină ocupă locul IV, prima
dată când se califică într-o semifinală.
• 1964: Budapesta – locul IV, echipa feminină.
• 1965: Budapesta – Jocurile Mondiale Universitare. România – S.U.A. – prima partidă
masculină internaţională oficială cu o selecţionată a S.U.A. încheiată cu scorul (60 – 69).
• 1966: Cluj-Napoca – echipa feminină ocupă locul IV în urma unei dispute cu URSS (65 –
67). Este prima dată când se organizează în România o ediţie a Campionatului European
feminin şi singura din istoria baschetului românesc.
• 1967: Campionatul European de la Helsinki echipa masculină ocupă locul V.Pe parcursul
acestui an Federaţia Română de Baschet organizează prima ediţie a Festivalului Naţional de
Minibaschet, al cărui părinte spiritual, a fost Stelian Gheorghiu.Începând cu ediţia XXX-a
acest festival poartă numele marelui dascăl.
• 1974: la Universitatea din Moscova – au participat 18 echipe, cea masculină a ocupat locul
VI.
• 1978 – 1980: Campionatul European – cadetele au ocupat locul IV.
7
• 1981: Campionatul Mondial Universitar, echipa României a înregistrat următoarele rezultate-
feminin locul III şi la masculin locul IV.
• 1975 – 1985: echipa masculină a României nu a reuşit calificarea pentru grupa A a
Campionatului European.
• 1989: Congresul FIBA elimină distincţia dintre amatori şi profesionişti. Sediul FIBA se află
la München.
• 1991: echipa masculină de baschet juniori a înregistrat cea mai bună performanţă (locul V) a
unui lot din România la Campionatul Mondial de Baschet la Edmonton, Canada.
• 1999: Campionatul Europen de tineret, echipa feminină a obţinut medalie de bronz.
• 2005:România a participat în Turcia la Turneul Final al Campinatului European de Baschet
Feminin-„Eurobaschet-Women”, unde s-a clasat pe locul 12 din 12 echipe.Tot în acest an la
competiţia continentală inter-cluburi echipa C.S.U.Asesoft Ploieşti obţine primul trofeu
european masculin „FIBA Europe-Cup” disputat cu echipa rusească Lokomotiv Rostov (75-
74);
• 2006: Jocurile Balcanice, la categoriile de vârstă U-17 masculin în Grecia (locul 8 din 9
echipe) şi U- 18 feminin,Bulgaria (locul 3 din 8 echipe).
• 2007: pe data de 29 inauarie, FRB a demarat formalităţile către ANS (Agenţia Naţională
pentru Sport) pentru a declara baschetul sport profesionist.
• 2008: Campionatul de Minibaschet se transformă în Liga Naţională de Minibaschet.
• 2009:Campionatul European de SLAM-DUNK, s-a organizat la Bucureşti.Tot în acest an a
fost obţinută prima medalie de către echipa feminină la Jocurile Francofoniei.
• 2010: pentru prima dată în ultimii 50 ani, România este reprezentată de un oficial FRB
(Carmen Tocală) în Central Board FIBA Europe-membru în Comisia Feminină FIBA World.
• 2011: selecţionata U14 a Romaniei a reuşit să cucerească în premieră un trofeu mondial,
după ce a câştigat finala "World Children's Games 3x3", la care au participat 16 echipe din
întrega lume, fiind considerat de specialişti un adevărat mini-campionat mondial.
• 2016 - noua identitate a naţionalelor tricolore a fost lansată sub sloganul „Romania prinde
aripi”, de astăzi, „Vulturii” si „Acvilele” . De asemenea noul imn al baschetului romanesc,
este “Tot mai sus”, melodie semnată de GuessWho feat Moga.
8
• 2017 Pentru prima dată în istoria baschetului romanesc, turneul final al întrecerilor europene
de seniori se va desfăşura şi în România, Sala Polivalentă din Cluj-Napoca urmând să
gazduiască, în perioada 1-7 septembrie, meciurile din Grupa C a FIBA EuroBasket 2017.
• Pentru a treia oara în istorie, Romania va gazdui turneul final al Campionatul European de
baschet 3x3, "FIBA 3x3 Europe Cup", eveniment care se va desfăşura la Bucureşti, în
perioada 14-16 septembrie 2018.
• 2018 - NBA şi Federatia Romana de Baschet au demarat un parteneriat pentru înfiinţarea
unei ligi şcolare Jr. NBA în Romania, pentru baieţi şi fete în vîrstă de 10-11 ani.
• 2019 - În ierarhiile FIBA din cadrul circuitului mondial de baschet 3x3, Romania se situează
pe locul 4 în topul feminin mondial, respectiv pe locul 3 în cel european, în cadrul acestei
ierarhii punctând 164 de țări.
• 2019 - Primul reprezentant român care va face parte din FIBA Central Board în următorii
patru ani (2019-2023) este Carmen Tocală ce a devenit și vice-presedinte al structurii
regionale FIBA Europe.
• 2020 –Naţionala feminină de baschet 3x3, va participa la Jocurile Olimpice de la Tokyo,
2021. Turneele de baschet 3x3 au incluse pentru prima dată în calendarul olimpic.
• 2021 –Bucureşti, FIBA 3x3 World Tour Finals 2021, care s-a desfăşurat în Palatul
Parlamentului, Sala Unirii.Evenimentul a cuprins trei finale mondiale, a fost organizat de
FRB şi Sport Arena Streetball pentru competitiile FIBA 3x3 U23 Nations League Final şi
FIBA 3x3 Women’s Series Final. Echipa masculină de tineret a României de baschet 3x3 a
realizat o performanta deosebită prin obţinerea locului secund în FIBA 3x3 U23 Nations
League Final 2021 iar unul din componenţii echipei a fost declarat MVP al FIBA 3x3 U23
Nations League Final 2021.
• 2022: Campionatul Mondial de tineret de baschet 3x3 (FIBA 3x3 U23 World Cup 2022),
Bucureşti. Au participat cele mai valoroase 40 de echipe de tineret din toată baschet 3x3 din
intreaga lume, printre care se numara si ambele nationale ale Romaniei. Evenimentul
mondial este organizat în premieră în ţara noastră.
Prezentarea sintetică a celor mai importante evenimente şi realizări din jocul de baschet
demonstrează că acesta evoluează sub toate aspectele.
9
CAPITOLUL 2
CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND JOCUL DE BASCHET
2.1 CARACTERISTICILE JOCULUI DE BASCHET
Dorinţa de cunoaştere, necesitatea de mişcare, de pregătire multilaterală prin mijloace

distractive pot fi rezolvate prin conţinutul jocului de baschet.
Baschetul este o formă specifică de manifestare şi practicare a exerciţiului fizic, având
un caracter ludic. Baschetul se bazează pe o îmbinare armonioasă a mişcărilor naturale: alergare,
aruncare, săritură, ceea ce explică accesibilitatea acestui joc sportiv. Principalele caracteristici ale
jocului de baschet sunt următoarele:
Accesibilitatea organizatorică
Jocul de baschet se poate desfăşura pe terenuri care necesită suprafeţe relativ mici, atât în
sală cât şi în aer liber, cu număr redus de jucători, fără să diminueze interesul acestora pentru joc.
Dinamism şi rapiditate
Sub acţiunea regulilor de 3”, 5”, 8”, 24” şi a timpului de joc (4 sferturi – 10’) acesta se
desfăşoară într-un ritm susţinut imprimând deplasărilor şi mânuirii mingii o viteză mare şi un
dinamism specific. Această varietate de acţiuni în mod necesar diversificate, cu aspecte unice de
la o fază la alta, oferă jocului o notă de mare spectaculozitate şi atractivitate.
Complexitate tehnico-tactică
Se poate afirma că baschetul este jocul sportiv cu cel mai bogat fond de procedee
tehnico-tactice, ceea ce stimulează permanent dezvoltarea acestuia, dar şi a jucătorilor care ajung
la un nivel ridicat de măiestrie sportivă în execuţii. Creşterea numărului de procedee tehnice (în
special în faza de atac), diversitatea procedeelor de pasare, dribling, aruncare la coş şi eficienţa
utilizării acestora, oferă multor jucători statutul de adevăraţi virtuozi.
Tendinţă de universalism tehnico-tactic
Participarea în egală măsură atât la fazele de atac, cât şi la cele de apărare stimulează
dezvoltarea unei bune pregătiri multilaterale a fiecărui jucător.
Astfel, fiecare component al echipei acţionează cu o frecvenţă mai mare sau mai mică
pe toate posturile şi în toate zonele de atac şi de apărare. Diversitatea de a efectua marcarea
10
punctelor cu eficienţă este dublată, de un fond suplimentar de deprinderi şi priceperi tehnico-
tactice, specifice fiecărui post.
Suport teoretic şi practic dezvoltat
Conţinutul jocului oferă mari posibilităţi de studii practico-teoretice, de lărgire a
bagajului informaţional, de stimulare a creativităţii antrenorilor dar şi a jucătorilor. Astfel
pregătirea teoretică reprezintă o necesitate în procesul de instruire a jocului. Specialiştii
domeniului valorifică jocul din cele două perspective (practică şi teoretică) în scopul
fundamentării ştiinţifice a procesului instructiv pentru diferite categorii.
Caracter interdisciplinar
Jocul modern este abordat sistemic din perspectivă pedagogică, psihologică,
sociologică, medicală, statistico-matematică, etc.
Caracter prospectiv
Baschetul promovează permanent viziuni prospective, globale, de studiere anticipativă
(nu doar adaptativă) a modului de organizare şi derulare propriu-zisă a pregătirii jocului: lecţie
de educaţie fizică, de antrenament, participare în competiţii la diferite niveluri.
Influenţa asupra motricităţii generale a organismului
Practicarea baschetului influenţează pozitiv dezvoltarea calităţilor motrice sub aspect
general şi specific. Motricitatea, caracteristică acţiunilor tehnico-tactice din joc, contribuie
esenţial şi la formarea deprinderilor motrice de bază, unul din obiectivele principale ale educaţiei
fizice şcolare.Astfel alergările, săriturile, aruncările, prinderile ş.a. constituie chiar fondul
tehnicii baschetului:
 alergarea naturală în viteză, schimbările de direcţie cu opriri şi porniri, contribuie la
păstrarea unui echilibru normal privind creşterea şi scăderea frecvenţei respiratorii;
 aruncarea, prinderea, pasarea, săriturile cu şi fără minge dezvoltă forţa braţelor,
trunchiului şi a picioarelor;
 manevrarea mingii cu precizie şi rapiditate dezvoltă îndemânarea, capacitatea de a
gândi rapid, de a lua decizii optime în condiţii limitate de spaţiu şi timp.
Baschetul contribuie şi la dezvoltarea armonioasă a corpului, datorită faptului că
mişcările care se execută în timpul jocului, cu şi fără minge, sunt variate, complexe şi solicită
participarea alternativă sau simultană, simetrică sau asimetrică a tuturor segmentelor corpului.
De asemenea, solicită şi dezvoltă marile funcţiuni ale organismului.
11
Valoare educativă
Dacă influenţa asupra dezvoltării fizice şi a motricităţii este comună cu celelalte jocuri
sportive şi discipline individuale, în privinţa calităţilor de ordin psihic, baschetul aduce
contribuţii educative importante în formarea multilaterală a personalităţii omului.
Baschetul, fiind un joc colectiv, contribuie la formarea relaţiilor de grup, deci şi la
coeziunea colectivului de elevi al clasei. Atât în procesul de instruire cât şi în timpul jocului (prin
regulament) se dezvoltă disciplina conştientă, simţul datoriei, spiritul de colaborare şi ajutor
reciproc, răspunderea pentru faptele proprii, respectul faţă de adversar, voinţa, tenacitatea,
stăpânirea de sine, înfrângerea pornirilor egoiste, „gândirea practică” etc.
Trebuie subliniată contribuţia practicării baschetului la dezvoltarea şi educarea
iniţiativei, a combativităţii. Prin aplicarea conţinutului şi valorificarea acestuia în condiţiile
jocului competiţional dezvoltă o combativitate organizată şi raţională atât în fazele de atac cât şi
în cele de apărare.
Este un mijloc asociat al kinetoterapiei prin valorificarea conţinutului său.
Dacă celor prezentate anterior, adăugăm şi caracteristicile sale de recreativitate şi
agrement, putem afirma că baschetul constituie un mijloc eficient de educaţie şi cultură sportivă,
potrivit societăţii moderne.
2.1.1 DOMENIUL JOCULUI DE BASCHET
Figura 2.1 Domeniul jocului de baschet (după T.Predescu, A. Moanţă, 2001)
12
2.1.2 EFORTUL ÎN JOCUL DE BASCHET
Efortul în jocul de baschet este mixt. În opinia autorilor Feflea, I., Roşca, E., (2013)
considerau jocul de baschet modern este caracterizat prin :
• relaţii de opoziţie (adversitate) atacant/ apaărător;
• relaţii de colaborare (întrejucătorii aflaţi în atac sau apărare).
De asemenea autorii anterior menţionaţi subliniază că întreruperile de joc şi acţiunile de
intensitate redusă moderată în care jucătorul “se recuperează” sunt “În general consecutive celor
foarte rapide, intense. Astfel, Jucătorul revine în mod reptat la un regim aerob care să îi permită
reconstituirea rezervelor sale energetice”.
În jocul de baschet sistemul aerob este cel dominant.Acesta este responsabil de cea mai
mare parte a energiei furnizate pe parcursul jocului, în special în a doua partea acestuia. Un rol
important îl are energia de origine anaerobă alactacidă care se manifestă în schimbările de
direcţie, accelerările bruşte, săriturile la panou, demarcaje scurte, opriri bruşte, aruncările la coş
din săritură, etc.
Dinamica efortului în fiecare lecţie specifică jocului de baschet este dată de raporturile
care se stabilesc între volum, intensitate şi complexitate. Aceste raporturi determină în mod
direct şi densitatea lecţiei de baschet.
Volumul: este parametrul important al dezvoltării capacităţii de efort. Acesta se măsoară
(A.Dragnea, S. Mate-Teodorescu, 2002) prin:
timp de lucru (efectiv şi pauze);
execuţii parţiale sau globale;
număr de lecţii de antrenament şi refacere;
număr de reprize, jocuri;
execuţii ale structurilor tehnico-tactice;
acţiuni complexe;
distanţe parcurse în alergare etc.
Intensitatea: reprezintă parametrul care condiţionează consumul energetic în timpul
efortului şi nivelul solicitărilor funcţionale necesare acoperirii acestora. În jocul de baschet
alternează eforturile maximale cu cele submaximale.Se exprimă prin:
durata efortului;
intervalul de odihnă;
13
tempoul de lucru;
repetări (număr).
Complexitatea efortului: este cantitatea de acţiuni motrice efectuate simultan, în timpul

unei activităţi (A.Dragnea, S.Mate-Teodorescu, 2002). Se exprimă prin modificarea reacţiilor
normale de joc (3:2, 4:5), depăşirea vitezei însuşite, stare de oboseală accentuată
stare emoţională ridicată).
În baschet, complexitatea este determinată de structurile specifice ale jocului, posturilor,
sarcinilor de joc, stabilite pentru fiecare jucător. Efortul îşi modifică intensitatea la intervale
scurte de timp. Din punct de vedere fizic, acesta ar putea fi caracterizat mai mult prin
complexitate şi intensitate.
Deşi durata efortului ar permite aprovizionarea cu oxigen (deci efort aerob), organismul
nu poate asigura un echilibru între cerinţe şi aportul de oxigen, deoarece schimbarea intensităţii
impune un nou proces de adaptare. Efortul se desfăşoară cu surse de energie aerobă şi anaerobă.
În concluzie efortul în baschet este legat de dezvoltarea calităţilor motrice, de
disponibilitatea marilor funcţii ale organismului, uneori chiar factor hotărâtor în execuţiile
tehnico-tactice, câştigându-şi astfel un rol important ca şi componentă în modelul competiţional.
14
CAPITOLUL 3
TENDINŢELE JOCULUI PE PLAN MONDIAL
3.1 CARACTERISTICILE JOCULUI DE BASCHET LA NIVEL MONDIAL
Comparativ cu perioada de început, jocul este mult mai dinamic, lupta cu adversarul a
crescut, necesită un consum energetic mare, procedeele tehnice se execută aproape de
perfecţiune şi orice acţiune, solicită o gândire tactică complexă.
• Modernizarea procesului de antrenament are ca scop, cunoaşterea profundă a modelului
de joc, de pregătire, a complexităţii efortului manifestat în joc, unde trebuie să existe o bună
corelare între acesta şi metodele, mijloacele utilizate.
• Determinarea, în procesul de antrenament a duratelor de lucru şi a pauzelor între
secvenţele de joc, implică şi o bună dirijare a efortului, atât din punct de vedere al duratei
globale, cât şi al celui efectiv de lucru.
• Randamentul unei echipe, nu este reprezentat de suma capacităţilor individuale de joc,
depinde de organizarea acesteia, care se distinge prin originalitatea structurilor tehnico-
tactice şi prin complexitatea structurilor motivaţionale.
• Conducerea jocului de pe margine este asigurată de o echipă de tehnicieni formată din
antrenorul principal, antrenorul secund care înregistrează şi centralizează prestaţia jucătorilor
în teren, medicul echipei, maseurul, metodistul şi conducătorul de echipă, de club.
• Majoritatea echipelor de înaltă performanţă sunt construite şi menţinute la nivel competitiv
ridicat, prin asigurarea tuturor ariilor de management necesare. Enumerăm câteva dintre
acestea: proces de instruire cu tehnicieni de înaltă calificare, resurse financiare, materiale,
umane, informaţionale, servicii administrative, asistenţă medico-psihologică, relaţii şi
marketing.
• Din punct de vedere fizic, jucătorii sunt robuşti, se observă o creştere a mediei de înălţime a
echipei din teren, cu valori cuprinse între doi şi peste doi metri.
Repartizarea pe posturi se realizează în funcţie de înălţime (Tabel 3.1) astfel:
15
Tabel 3.1
Repartizarea pe posturi în funcţie de înălţime
 pentru jucătoare: ♦ pentru jucători:
• fundaşi: 169 – 175 cm; • fundaşi: 185 – 195 cm;
• extreme: 180 – 190 cm; • extreme: 195 – 200 cm;
• centru-pivot: 195 – 205 cm. • centru-pivot: 200 – 220 cm.
• Pregătirea jucătorilor este completă, polivalentă, din punct de vedere al calităţilor

motrice (îndemânare, viteză, rezistenţă, forţă, mobilitate), al pregătirii fizice, indiferent de
postul, înălţimea sau greutatea acestora (pivoţii având o greutate de peste 100 kg).
• Evoluţia dinamică a jocului se datorează permanentei preocupări a antrenorilor de a
perfecţiona continuu sistemele de joc, în atac şi apărare.
În atac:
Contraatacul: ca primă fază a atacului, este lansat din orice situaţie de joc; are o durată
de 5-7 secunde; se realizează cu dribling pe centru, efectuat de conducătorul de joc sau cu două-
trei pase la extreme, pivoţi. Media de joc, 10-15 contraatacuri, cu finalizare de două puncte
înscrise şi un procentaj de 75%.
Atacul rapid: este considerat un atac prelungit, forma cea mai modernă şi dominantă a
jocului. Se realizează din patru-cinci pase, cu o durată de 8-12 secunde, finalizat prin procedeul
de aruncare la coş din săritură, din interiorul sau exteriorul zonei de restricţii.
Atacul poziţional (organizat): se utilizează mai multe combinaţii prin modificări de
dispozitive, în funcţie de adversar:
• circulaţiile de minge şi jucători sunt orientate în adâncime spre coş;
• numărul de pase este redus (3-4), finalizările se realizează din aruncări de la distanţă
(peste 6,75 m), semidistanţă sau de sub coş, prin acţiuni tactice individuale specifice
posturilor (pivot, extremă, fundaş);
Observaţiile şi analizele efectuate în jocul de baschet actual prezintă următoarele:
• acţiunile tactice presupun căutarea sistematică a unei adaptări eficiente şi rapide, la
comportamentul apărării;
• dintre elementele tehnice importante şi frecvent utilizate în joc, enumerăm:
driblingul, pasele şi aruncarea. Pe posturi situaţia este astfel:
16
▪ jucătorii fundaşi sunt responsabili de organizarea şi conducerea jocului având posesia
mingii 12% din timpul de joc, 44% din totalul paselor;
▪ jucătorii extremă realizează 35% din pase iar pivoţii 21%. Repartizarea aruncărilor este
de 48% pentru extreme şi 42% pentru pivoţi. Frecvenţa aruncărilor de două puncte este
mai redusă, datorită creşterii apărărilor agresive. Aruncările din zona de trei puncte sunt
în creştere, cele mai bune echipe atingând un procentaj de 40-60%. Aceste aruncări
reprezintă 23% din totalul aruncărilor din acţiune şi 21% din totalul punctelor marcate.
Predomină aruncările din săritură.
Nivelul de pregătire tehnico-tactic este variat, caracterizat prin măiestrie tehnică
desăvârşită (dribling cu aruncarea mâinii pe la spate, piruete, pase din dribling, aruncări la coş
voleibalate, cu răsuciri în aer etc.). Relaţia 1:1 specifică fiecărui post se realizează cu multă
abilitate şi ingeniozitate (fentă de aruncare, de pasare, de depăşire, pivotul ofensiv, finalizarea se
efectuează în luptă cu adversarul).
În apărare:
▪ Caracter agresiv domină sistemele de apărare om la om sau zonă pressing, cu
acţiune pe tot terenul sau pe jumătate de teren.
▪ Combinaţiile de întrajutorare reprezintă preocuparea permanentă a jucătorilor
(închiderea culoarului de pătrundere, schimbul de adversar, flotarea, blocajul
defensiv, marcaj la intercepţie).
▪ Utilizarea unui indice superior de tehnicitate în executarea apărării: poziţie
fundamentală joasă, deplasări specifice în mare viteză, intervenţii corecte la minge.În
timpul jocului alternează două-trei sisteme de apărare cu forme agresive:
-zona agresivă: -3 –2;
-zona pressing: 1 – 2 – 1 – 1.
▪ Organizarea apărării se realizează în funcţie de minge sau zonă de teren, de postul
ocupat de către adversarul direct, adaptându-se astfel, la specificul echipei adverse.
17
3.2 SISTEMUL COMPETIŢIONAL DIN ROMÂNIA-
MODELUL CAMPIONATULUI NAŢIONAL ELABORAT
DE FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE BASCHET
Procesul instruirii specifice jocului de baschet ca mod de înţelegere, organizare şi

desfăşurare, se îmbunătăţeşte considerabil datorită existenţei competiţiei, a participării jucătorilor
într-un sistem competiţional pe categorii de vârstă dar şi de valoare.
Competiţiile de baschet se pot desfăşura indoor (în sală) sau outdoor (în aer liber).
Competiţiile naţionale aprobate şi organizate de FRB sunt prezentate în tabel 3.2.
Tabel 3.2
Competiţii naţionale baschet (FRB)
Nr. Denumirea competiţiei Categoria Observaţii

crt.
Masculin Feminin
1. Liga Naţională de Baschet ( LNB) x x
2. Liga I x x
3. Liga II x x
4. Cupa României x x
5. SUPERCUPA x -
6. ALL STAR GAME (ASG) x -
7. Campionatul naţional U20 x x
15. Campionatul naţional U12 4X4 x x Competiția se
desfășoară săli de
sport cu terenuri de
baschet omologate
(indoor), sub forma
18
jocului de baschet
4x4, pentru
integrare socială,
egalitatea de șanse
și de gen (FRB).
16. MINIBASCHET x x Competiţiile
17. BABYBASCHET x x urmăresc depistarea
şi îndrumarea
copiilor cu
perspective spre
baschetul de
performanţă.
18. Cupa României baschet masculin X -
(CRBM) 3X3
19. Competiţii locale sau judeţene, x x
naţionale (Jr. NBA Romania)
20. Competiţii spectacol : Streetball x x
(3x3), etc.
21. Competiţii amicale x x
3.3 BASCHETUL PROFESIONIST AMERICAN
În 1946 s-a reunit, pentru prima dată, cea mai puternică ligă profesionistă de baschet a
lumii, sub denumirea de B.A.A. – Basketball Association of America.
Aceasta a atras în 1949, cele mai importante echipe din liga concurentă N.B.L. – National
Basketball League, fondată în 1937. Rezultatul a fost actualul N.B.A. – National Basketball
Association.
a. Structura şi organizarea baschetului profesionist american
Liga profesionistă este alcătuită din 30 de echipe „centre de profit” (cluburi/ francize -29
din SUA şi o echipă în Canada) care nu retrogradează, structurate în două conferinţe: EST şi
VEST, fiecare dintre ele având 3 divizii de câte 5 echipe grupate geografic.O echipă joacă 82 de
meciuri într-un sezon, iar la sfârșitul acestuia, cele mai bune 8 echipe din fiecare conferință joacă
în turneul final (playoff) în sistem eliminatoriu. Câștigătoarea din est joacă cu cea din vest în
"Marea Finală" după sistemul 4 jocuri din 7, adică prima echipă care câștigă 4 meciuri obține
19
titlul de echipă campioană a anului respective.
(https://ro.wikipedia.org/wiki/National_Basketball_Association).
b.Componenţa echipelor
Colegiile şi universităţile reprezintă laboratorul de formare a valorilor, motiv pentru care o
mare parte din jucători sunt absolvenţi cu specializări variate. Fiecare echipă este alcătuită din 15
– 20 de jucători, din care 10 – 12 au peste doi metri şi o greutate între 80 – 120 kg.
c. Conducerea echipei de pe margine este reprezentată de un antrenor principal, doi-trei
antrenori secunzi, unul-doi preparatori fizici iar în teren, echipa este coordonată de un căpitan de
echipă.
d. Modalităţi de selecţie şi transfer în N.B.A. (draftul)
„Draftul” este un sistem de selecţie care permite menţinerea unui echilibru al forţelor, cu
scopul de a păstra competiţia şi spectacolul în partidele disputate.
Cluburile participante la „draft” sunt cele care au evoluat în play off-ul sezonului precedent,
acestea având ocazia să-şi fortifice loturile cu jucători de valoare şi să concureze cu echipele
puternice în sezonul viitor.
Desfăşurarea „draftului” se realizează în două etape diferite (Figura 3.1) :
➢ stabilirea ordinii pentru alegerea jucătorilor;
➢ alegerea propriu-zisă a jucătorilor.
Figura 3.1 Etapele desfăşurării „Draftului” în NBA
20
Stabilirea ordinii de selecţie se realizează printr-un sistem specific loteriei, de unde şi
numele de „Lottery Draft”. Sistemul este controlat, astfel încât echipa cel mai modest poziţionată
la sfârşitul sezonului precedent, să poată avea cele mai mari şanse în alegerea celui mai valoros
jucător din draft, bineânţeles şi în limita posibilităţilor financiare.Practic, toate echipele păstrează
o şansă de a achiziţiona cel mai valoros jucător şi în acelaşi timp, nici un club nu poate realiza
„tranzacţii” speculative. Amplificarea interesului pentru momentul „draftului”, devine un
eveniment puternic mediatizat.
Revoluţia digitală a schimbat evoluţia omenirii iar sportul s-a aliniat la aceste schimbări.
Evoluţia baschetului american se datoarează în mod special tehnologiilor moderne la care au
acces iar pregătirea şi jocul au la bază parametri ştiinţifici. O sinteză a celor mai importante
resurse se prezintă astfel:
1. Adăugarea de camere Sport VU la fiecare arenă NBA
Acestea permit vizualizarea precisă a tot ce se întâmplă în timpul jocului. NBA a acceptat
ideile şi tehnologiile noi: stastistică avansată, tehnologie accesibilă, uşor de purtat, au schimbat
modul în care jocul este vizionat, analizat şi jucat.
Astfel evoluţia jucătorilor este analizată complex şi nu doar ca : număr de puncte înscrise,
recuperări, pase „assist”, blocaje, etc. Dincolo de scor putem analiza: de unde au fost realizate
punctele, la câte puncte a contribuit un jucător către un coechipier, procentul aruncărilor, etc.
Baza de date statistice de care dispune publicul la adresa NBA.com/stats este imensă şi poate
asigura nenumărate ore de explorare.
2. Tehnologie portabilă
Monitoarele şi alte dispozitive (ceasuri, benzi, etc) sunt utilizate pentru a măsura diferite
lucruri: de la ritmul cardiac la viteza jucătorilor, monitorizează şi starea de sănătate acestora.
Astfel, se întelege mai eficient modul în care funcţionează jocul deoarece aceste dispozitive
colectează datele în timp real şi sunt uşor de purtat pe parcursul jocului.
3. Social media (reţele sociale)
Utilizarea şi promovarea jucătorilor pe reţelele de socializare a schimbat modul în care
fanii, comentatorii şi sportivii interacţionează în sport. În timpul oricărui joc din NBA există zeci
de oameni care se pot conecta şi participa la diverse concursuri. De asemenea jucătorii sunt
foarte activi pe reţelele de socializare, unii îşi cresc veniturile din publicitatea sponsorizată.
21
4. Dispozitive mobile
Dezvoltarea transmisiilor şi statisticilor în direct prin intermediul televiziunii şi acum
direct pe telefoanele noastre prin servicii de înaltă calitate.
Gadgeturi :
Dribble UP- o minge inteligentă conectată la camera telefonului care urmăreşte
progresul, caracteristicile mişcării. Oferă analize de specialitate şi măsoară : viteza depăşirii,
viteza de excuţie, greşelile driblingului, etc.
Shot Tracker System – oferă informaţii sub formă de sataistici, diagrame cu fotografii :
fiecare aruncare de aruncare, procentajul artuncărilor reuşite, o hartă a aruncărilor (zonele
aruncărilor efectuate), etc.
Hoop Tracker – înregistrează performanţele aruncărilor, progresul în timp, punctele tari
şi slabe, etc.
În prezent, colegiile şi universităţile reprezintă laboratorul de formare al jucătorilor şi
deci principalul motor al jocului Acolo indivizii au prilejul să se specializeze indiferent dacă au
ales să fie baschetbalişi sau informaticieni.
Baschetul american rămâne un etalon în evoluţia jocului sub aspect organizatoric, al
pregătirii (metode, mijloace, materiale) statisticii sportive avansate, tehnologiei sportive
portabile, marketing-ului, relaţiilor social-media în domeniul sportului, etc.
3.4 Baschetul 3 x 3
Noua disciplină baschet 3x3 este un trend mondial. Originile baschetului 3x3 au avut ca
punct de plecare Streetball-ul. Acesta reprezintă varianta „de stradă” a baschetului, cu mai
puţine întreruperi ale jocului, echipe care se arbitrează între ele, unde predomină distracţia,
spectacolul şi se respectă principiile fair-play-ului. Regulile sunt identice cu cele ale jocului de
baschet, dar nu obligatorii. Ceea ce diferenţiază streetball-ul de baschet, este spectacolul real,
oferit sub panou de către participanţi. Astfel, pe parcursul jocului, se evidenţiază abilităţile şi
talentul fiecărui jucător, oferind posibilitatea acestuia să-şi personalizeze tactica şi mişcările
(stilul personal).
Avantaje:
▪ Câştigă popularitate şi este o alternativă economică a baschetului 5x5.
▪ Necesită infrastructură şi echipamente tehnice mai puţin complexe.
22
▪ Costurile deplasării reduse (cazare, număr jucători, desfăşurare a turneelor pe număr mic
de zile, etc.).
▪ Poate promova spiritul de competitivitate şi în oraşele sau ţările mai mici.
▪ Dincolo de competiţiile de elită 3x3, poate fi jucat oriunde în lume.
▪ Accesibilitate prin existenţa site-ului https://play.fiba3x3.com/ creat de FIBA. -
Accesarea site-ului permite jucătorilor din toată lumea indiferent de vârstă şi nivel
pregătire să caute coechipieri şi adversari. Este necesar să găseşi site-ul şi să te înscrii
(https://play.fiba3x3.com/events) la evenimentele 3x3.
- Rezultatele sunt înregistrate şi integrate într-un sistem mondial. Aici se include
fiecare jucător înregistrat de pe planetă. Astfel, jucătorii pot participa (juca) la
evenimente din diferite regiuni şi ţări având colegi diferiţi de echipă.
- Punctele acumulate de fiecare jucător la meciuri şi turnee reprezintă indicatorul
(nivelul lor de pregătire) de baschet 3x3 (clasament individual).
- Clasificarea (Ranking) reprezintă suma punctelor acumulate în ultimele 12 luni.
- Nivelul evenimentului este reprezentat de un sistem de culori pentru toate turneeele
3x3 ce indică dimensiunea, calitatea şi importanţa evenimentului în contextul
internaţional. Culoarea atribuită turneului reprezintă un coeficient în calcularea
punctelor adunate. De exemplu dacă s-a câştigat un turneu cotat cu roşu, se obţin
mai multe puncte decât câştigarea unui turneu cu albastru.
- Clasamentul este esenţial în jocul de baschet 3x3. Astfel, acest modalitate de
organizare ne permite să afirmăm că baschetul 3x3 este un sport individual jucat în
echipă.
Conform FIBA 3X3, jocul prezintă trei caracteristici generale:
1) Simplu : se joacă la un coş, ½ teren, 2 echipe (3+1 rezervă).
2) Rapid : 10 min. - repriza, 12 secunde atac, fără pauză, jocul se reia rapid.
3) Distractiv: jocul se finalizează la 21 puncte, în caz de egalitate, primul care ajunge la
2 puncte este câştigător, concursuri, muzică non-stop, elemente de show, etc
23
Figura 3.2 Caracteristicile generale ale baschetului 3x3
Date de referinţă :
• 2014 – prima ediţie a Campionatului European organizată în Piaţa Universităţii Bucureşti,

România – Prima campioană europeană la baschet 3x3 (România-Slovenia 18-16).
• Disciplina baschet 3x3 apare în programul olimpic la Tokyo, Japonia 2022. Naţionala femină
a României s-a calificat în cele 8 ţări participante. Tricolorele au încheiat competiţia pe locul
7. Primele medalii de aur din istoria J.O la baschet 3x3 au fost : masculin – Letonia, feminin
- SUA.
24
CAPITOLUL 4
INTERDISCIPLINARITATEA ÎN JOCUL DE BASCHET
4.1 Definirea noţiunii de interdisciplinaritate
Conceptul de interdisciplinaritate asigură o modalitate de instruire şi abodare eficientă a

lecţiei moderne şi implicit a jocului de baschet.
Baschetul are un caracter formativ foarte apreciat dar şi o valoare educaţională
remarcabilă prin influenţele pozitive multilaterale pe care le are asupra personalităţii omului şi în
special asupra tinerilor.Prin efectuarea elementelor, procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice din
conţinutul acestuia, se solicită participarea alternativă sau simultană, simetrică sau asimetrică a
tuturor segmentelor corpului, iar cei care-l practică descoperă noi posibilităţi de mişcare.
Obţinerea performanţelor în domeniul sportului reprezintă o provocare şi este rolul
contribuţiei, colaborării unei echipe (sportivi, antrenori, kinetoterapeuţi, medici, farmacologi,
biochimişti, psihologi, manageri, etc).
Abordarea interdisciplinară (prefixul inter înseamnă „între”) reprezintă o formă aparte
prin care diferite discipline colaborează în scopul explicării, rezolvării, demonstrării anumitor
fapte, procese etc. din perspective diferite.
De asemenea abordarea interdisciplinară este o formă de cooperare între discipline
ştiintifice diferite, adaptate cerinţelor didactice ce contribuie la formarea unei imagini unitare a
jocului de baschet şi dezvoltă o gândire integratoare a celor care îl practică.
Abordarea interdisciplinară în baschet porneşte de la ideea că domeniul jocului nu este
închis şi se pot stabili legături între alte discipline. Legătura între discipline se poate realiza la
nivelul conţinuturilor, obiectivelor şi creează un mediu favorabil practicanţilor să valorifice
fundamentalele tehnico-tactice îndividual sau să lucreze în echipă.
Predarea interdisciplinără în jocul de baschet se referă la ansamblul de metode, materiale
şi mijloace ce stimulează aspectele multiple ale dezvoltării (de natură fizică, intelectuală,
emoţională, socială şi estetică) celor care îl practică.
Pornind de la premisa că promovarea intredisciplinarităţii constituie un element
definitoriu al progresului, cunoaşterii, identificarea disciplinelor conexe şi sintetizarea
informaţiilor obţinute, contribuie la creşterea calităţii actului predării dar şi a nivelului execuţiei
procedeelor tehnice, acţiunilor tactice.
25
Identificarea conexiunilor jocului de baschet cu alte discipline este prezentată în figura 4.1:
Figura 4.1 Conexiunea jocului de baschet cu alte discipline
Ca strategie didactică interdisciplinaritatea, presupune organizarea unor situaţii de

instruire în cadrul cărora cunoştinţele pe care elevii le dobândesc la alte discipline să conducă la
facilitarea, înțelegerea și consolidarea cunoștințelor jocului de baschet.
Conexiunea jocului de baschet cu alte discipline şi rolul acestora în asimilarea
cunoştinţelor, este sintetizat în tabelul 4.1.
Tabel 4.1
Conexiunea jocului de baschet cu alte discipline şi rolul acestora
Nr Denumirea Argumente interdiciplinare pentru jocul de baschet

crt. disciplinei
1. Anatomia Muşchi, oase etc.
2. Biomecania Legile mişcării, pârghii, poziţia corpului, a

segmentelor sale etc.
3. Biochimia Procese interne în timpul efortului.
4. Fizica Traiectoria aruncării, unghiuri, distanţe, gravitaţie.
26
5. Fiziologia - Capacitatea funcţională a organismului.
- Modalitatea de adaptare a organismului uman la
efort fizic (execuţia procedeului tehnic aruncare
la coş din dribling).
6. Informatica Programe analiză.
- programe software : Physics ToolKit t- version 6.0”
anterior „World - in - motion”, „Match Vision
Compact”, „STEVA Basketball”– etc.
7. Pedagogia Metode, mijloace, materiale
8. Psihologia Procese psihocomportamentale (stările, procesele,

funcţiile psihice), personalitatea executantului (lecţia
de educaţie fizică, campionat, repaus, tranziţie, stres
sau alte situaţii )
9. Sociologia Activitate socială, competiţii sportive, grup, echipă.
- acţiuni sociale (lecţia de educaţie fizică,
compeţiile şcolare, campionate, concursuri,
etc);
- instituţiile sportive;
- grupurile sociale (echipe, susţinători);
- joc sportiv colectiv care dezvoltă noi strategii
de relaţionare şi comunicare (grup, echipă).
10. Matematica - Modele matematice (calcularea probabilităţii de a

(algebră, executa aruncări reuşite la coş), ecuaţiile de mişcare,
geometrie) etc.
- Reprezentări geometrice pentru prinderea,
aruncarea
mingi, unghiuri, măuri, distanţe, etc.
11. Statistica Fişe, foi arbitraj, programe.
12. Management Metode de conducere manageriale.

- programe software :Physics ToolKit t- version
6.0” anterior „World - in - motion” , „Match Vision
Compact”, „STEVA Basketball”– etc.
27
13. Marketing - creşterea valorii de spectacol : aruncari la coş
din dribling, freestyle, streetdance, concursuri
de slam-dunk;
- sponsorizarea proiectelor disciplinei baschet;
- promovarea şcolii (afiş) liceului prin
competiţiile sau elevii care practică jocul în
cadrul cluburilor sportive, site-uri de
promovare, articole mass-media, etc.
14. Alte discipline din - Atletism: pasul sărit, pasul săltat, alergarea.
domeniul nostru: - Gimnastică: terminologia mişcărilor.
atletism, gimnastică,
etc.
4.2 Argumente privind disciplinele care contribuie în etapele instruirii

- procedeul tehnic - aruncare la coş din dribling
Interdisciplinaritatea are un rol important în cadrul disciplinei baschet. O serie de

discipline completează informaţiile teoretice iar execuţiile practice contribuie la creşterea
calităţii practicării jocului de baschet.
Informaţii generale referitoare la disciplinele care contribuie la procesul de predare –
învăţare a procedeului tehnic aruncare la coş din dribling au fost analizate şi prezentate de C.
Cociorbă (2014).
1. Anatomia : muşchi, oase, etc.
a) Muşchi:
Baschetul este un joc sportiv dinamic ce acţionează muşchii simultan în tot corpul pentru
coordonarea mişcărilor complexe cu mare precizie.
L.C.Tarabas, (2001) sintetizezază următoarele caracteristici ale musculaturii utilizate în
jocul de baschet:
 în jocul de baschet musculatura corpului este solicitată global şi unilateral;
28
 activitatea dinamică din jumătatea superioară a trunchiului şi membrelor superioare
este mai mare;
 activitatea dinamică a membrelor inferioare este mai redusă, acestea acţionează ca un
suport mobil şi elastic.
V.Tăşchină (2011) consideră că fiecare grupă musculară are un rol important în execuţia
procedeului de aruncare la coş din dribling. Ponderea utilizării ficărui muşchi variază în funcţie
de cele două faze ale jocului: atac şi apărare. Execuţia procedeului de aruncare la coş din dribling
corespunde ca execuţie fazei de atac a executanţilor.
✓ Membrele inferioare:
 muşchii feţei plantare a piciorului contribuie la menţinerea echilibrului;
 musculatura gambei : muşchiul tibial anterior, tricepsul gambei, plantar, etc (menţine
corpul în aer, echilibrul la aterizare);
 muşchii coapsei: cvadriceps al femurului, bicepsul femural etc. şi muşchii gambei sunt
implicaţi în faza de desprindere (săritură).
✓ Membrele superioare:
 muşchiul deltoid, triceps, biceps şi a muşchilor antebraţului contribuie la realizarea
driblingului şi aruncării la coş;
 muşchii antebraţului (muşchii flexori ai antebraţului, mâinii şi ai degetelor şi pronatorii
antrebraţului - faza de finalizare a aruncării şi extensorii antebraţului, mâinii şi ai
degetelor precum şi supinatorii antebraţului - dribling).
✓ Muşchii bazinului (pun în mişcare membrul inferior liber în articulaţia şoldului) se
împart în opinia autoarei L.C.Tarabas (2011) în două grupe:
▪ muşchii interni (iliopsoas, piriform, obturator intern);
▪ muşchii externi: (fesierii: mare, mediu şi mic, obturator extern, muschii gemeni, pătrat
femural şi tensor al fasciei late).
✓ Muşchii toracelului (pectoralul mare, pectoralul mic, dinţat anterior, intercostali,
muşchiul diafragm) şi muşchii abdomenului (drept abdominal, oblic extern al
abdomenului, oblic intern, transvers al abdomenului, etc) sunt utilizaţi la efectuarea
desprinderii, aruncare, aterizare.
29
b) Oase
Oasele au diferite forme (lungi, late, scurte) şi împreună cu articulaţiile se integrează într-
un sistem care se numeşte schelet. Articulaţiile sunt organe de legătură între oase şi asigură
acestora diferite grade de mobilitate (pârghii) în efectuarea diferitelor mişcări cum ar fi în cazul
nostru aruncarea la coş din dribling.
2. Biomecanica
Legile mişcării,pârghii, poziţia corpului, a segmentelor sale (Figura 4.2).
Figura 4.2 Aruncarea la coş din dribling (traiectoria mişcărilor)
În opinia autoarei L.C.Tarabas (2011), biomecanica umană studiază mişcările corpului

omenesc în ansamblu, mişcările diferitelor sale segmente dat şi activitatea posturală a corpului
sau părţilor sale.
Este o aruncare ce presupune o mişcare complexă datorită îmbinării caracteristicilor
biomecanice ale săriturilor şi alergării urmată şi de aruncare la coş.
Pe parcursul aruncării distingem trei tipuri de activitate musculară:
▪ activitatea dinamică de învingere – faza alergării si faza de zbor;
▪ activitatea dinamică de cedare – frânarea vitezei de translatie a jucatorului si
transformarea acesteia în desprindere pe verticală (lanţul triplei flexii - lanţul triplei
extensii);
▪ activitatea statică de echilibrare – musculatura antagonistă a trunchiului şi a membrelor
inferioare (momentul aterizării).
30
Grupele musculare situate în jurul unui lanţ cinematic (mai multe segmente articulate
mobil la nivelul cărora se pot executa mişcări multiple) se numeşte lanţ muscular.
Pentru aruncarea la coş din dribling lanţurile musculare implicate sunt următoarele:
 lanţuri musculare care asigură amortizarea pe piciorul drept (stâng);
 lanţuri musculare care asigură mişcarea pe piciorul drept (stâng);
 lanţuri musculare care intervin în aruncare la coş din dribling (în momentul desprinderii
şi aterizării).
3. Fizica
• Răspunde de traiectoria aruncării, unghiuri, distanţe, etc.
Execuţia aruncării la coş din dribling necesită o coordonare neuromusculară precisă şi de
asemenea determină o concentrare a forţelor care compun acţiunea pe direcţia traiectoriei de
aruncare a mingii. Execuţia presupune un raport direct între mişcările braţelor şi picioarelor.
Precizăm că unghiurile formate de gambă – coapsă şi braţ - antebraţ se deschid aproape
concomitent. Membrele superioare se găsesc în flexie de aproximativ 90º şi anteducţie a braţelor.
D.A. Moanţă,(2005) consideră că traiectoria aruncării influenţează direct eficienţa
aruncărilor la coş şi poate fi:înaltă, medie, întinsă.
Autorii Gerard Bosc şi Bernard Grosgeorge (1978) citat de D.A. Moanţă, (2005) au
demonstrat că o creştere a unghiului de cădere a mingii în coş determină folosirea unei arii mai
mari a suprafeţei inelului după cum urmează:
 60 º aruncătorul utilizeză 86% din suprafaţa cercului;
 45 º aruncătorul utilizează 70% din suprafaţa cercului;
 30 º este unghiul minim sub care trebuie eliberată mingea pentru a marca.
4. Pedagogia
a) Metode:
Clasificarea principalelor metode de instruire propriu-zisă utilizate în jocul de baschet sunt
următoarele (D. L. Ciocoiu, 2013):
 Metode expozitive - explicatia, descrierea.
 Metode interactive - dialogul.
 Metode de explorare directă - observarea execuţiei colegilor .
 Metode de explorare indirectă –demonstraţia (nemijlocită, mijlocită).
 Metode practice-demonstrative- exerciţiul (exersarea) –parţială, globală.
31
 Metoda ludică – jocul.
 Metode de evaluare
– tradiţionale (notarea, aprecierea - probe practice);
– complementare (observarea sistematică a comportamentului elevilor,
portofoliul, autoevaluarea).
 Metode de corectare - intervenţia verbală (pozitivă, negativă), intervenţia prin gesturi,
semne.
b) Mijloace: exerciţii de iniţiere, învăţare, fixare, consolidare :
 din apropierea coşului (1,5 m), din unghi de 450 faţă de panou, mingea ţinută în
priză asimetrică cu două mâini, se execută păşire pe piciorul stâng, desprindere în
săritură, aruncare şi aterizare simultană pe ambele picioare;
 idem, se execută la o distanţă de 2,5 m de coş, pas cu dreptul, pas cu stângul şi
aruncare la coş;
 idem, cu dribling :
▪ din unghi de 450 faţă de panou, dreapta, apoi stânga;
▪ perpendicular pe panou;
▪ paralel cu panoul dreapta – stânga.
 idem, din uşoară alergare:
 alergare, prinderea mingii printr-o păşire mai lungă pe piciorul drept, păşire pe
stângul cu desprindere în săritură şi aruncare la coş.
 succesiunea prinderii mingii este următoarea:
▪ minge luată din mâinile profesorului (elev);
▪ minge uşor aruncată de profesor;
▪ minge aruncată în sus şi înainte de executant.
Structuri complexe de procedee tehnice (aruncare la coş din dribling):
 aruncarea mingii în sus şi înainte, alergare, prindere, oprire, dribling şi aruncare la
coş;
 dribling, oprire, pivot, pasă, alergare, prindere, aruncare la coş din dribling;
 exerciţii complexe cu desfăşurare pe tot terenul.
32
c) Materiale:
- pentru învăţarea, consolidarea driblingului (Figura 4.3, a,b,c):
a. b. c.
Figura 4.3 Materiale şi instalaţii - iniţiere, învăţare, consolidarea driblingului
- pentru iniţiere, învăţare, consolidarea aruncării la coş din dribling (Figura 4.4, a-f):
a. b. c. d.
e. f.
Figura 4.4 Materiale şi instalaţii - iniţiere, învăţare, consolidarea

aruncării la coş din dribling
5. Psihologia se ocupă de:
- Procesele psihocomportamentale (stările, procesele, funcţiile psihice), personalitatea
executantului (în lecţia de educaţie fizică, campionat, repaus, tranziţie, stres sau alte situaţii).
- Conţinutul psihologic al pregătirii psihice după M.Epuran, citat de M.Niculescu, (2000) :
 psihologia învăţării (ceea ce se petrece cu elevul);
33
 psihologia instruirii (ceea ce face antrenorul în procesul predării);
 psihologia evaluării (aprecierea, notarea).
Sintetic acestea cuprind : formarea cunoştinţelor şi deprinderilor tehnice (aruncare la coş
din dribling), tipuri de învăţare, supraînvăţare, comunicare în procesul instruirii, învăţarea
mentală.
- Conţinutul psihologic al pregătirii tactice :
 factori psihici informaţionali (atenţie, percepţia situaţiilor, cunoştinţe, deprinderi
tactice), decizionali (decizie în raport cu situaţiile concrete) reglatori (stăpânire
afectivă, capacitate de control voluntar).
Toate aspectele prezentate anterior au aplicativitate şi pentru procedeul tehnic aruncare la
coş din dribling.
6. Sociologia
Baschetul este un fenomen social :
 acţiuni sociale (lecţia de educaţie fizică, compeţiile şcolare, campionate, concursuri,
etc);
 instituţiile sportive ( clubul sportiv, liceele cu program sportiv, asociaţiile sportive,
organizaţile sportive, etc);
 grupurile sociale (echipe, susţinători, galerii);
 baschetul este un joc sportiv colectiv care dezvoltă noi strategii de relaţionare şi
comunicare (grup, echipă).
7. Statistica matematică
- Fişe, foi arbitraj, programe.

8. Marketing
- Organizarea evenimentelor sportive este cea mai vizibilă şi mai dezvoltată zonă a
marketingului sportiv romanesc.
Legătura baschetului cu marketingul vizează următoarele: sponsorizarea proiectelor
disciplinei baschet, fidelizarea fanilor, creşterea valorii de spectacol : freestyle, streetdance,
concursuri de slam-dunk, promovarea şcolii, liceului prin competiţiile sau elevii care practică
jocul în cadrul cluburilor sportive, site-uri de promovare, articole mass-media, etc.
34
9. Management
 Etapele organizării unei competiţii: pregătirea campionatului, desfăşurarea campionatului,
finalizarea, încheierea campionatului.
 Regulamentul şi cerinţele necesare organizării unei competiţii, unui concurs de aruncări,
etc.
10. Informatică
Programele software, existente în domeniul informaticii aplicate sportului şi implicit
baschetului oferă rapiditate, rapiditate în dobândirea unor informaţii legate de componentele
tehnico-tactice dar şi posibilităţi de prelucrare automată a acestora.
Autoarea Ciocoiu D., L. (2009) afirma că analiza şi evaluarea în cadrul pregătirii
tehnico-tactice au direcţionat noile cercetări spre conceperea unei game variate de softuri. De
asemenea autoarea utilizează în teza de doctorat un program specializat de analiză video a
mişcării, denumit „Physics ToolKit t- version 6.0” anterior „World - in - motion” ce a permis
calcularea unor parametri spaţiali (Figura 4.5).
Figura 4.5 Prezentarea punctelor mişcării la nivelul articulaţiei

pumnului şi umărului
Alte softuri promovate prin intermediul internetului sunt următoarele:

▪ „Match Vision Compact” – oferă soluţii profesionale pentru analiza observaţională a
situaţiilor sportive. Acesta facilitează analiza jocului prin tehnica video, permite stabilirea
35
propriilor criterii de observaţie, prezintă informaţii legate de greşelile comise pe parcursul
jocului.(http://www.sportsystems.es/pdf/Match%20Vision%20Compact%20Baloncesto.pdf);
 „CREZ”- este un soft specializat doar pentru jocul de baschet, cu opţiuni de analiză
video, statistică, diagrame de joc, scor, etc.
(http://www.crez2007.ho8.com/)
 .......etc.
11. Biochimia
- Cunoaşterea fenomenelor biochimice care au loc în timpul efortului fizic, procesele
metabolice de eliberare a energiei conform situaţiilor de joc. În cazul plecării pe contraatac
finalizat cu aruncare la coş, apare la finalul efortului solicitarea anaerob alactacid/ lactacid adică
tipul de efort mixt.
12. Fiziologia
- Fiziologia sportului studiază modalităţile de adaptare ale organismului uman la efort
fizic.
- Capacitatea funcţională a organismului pe parcursul execuţiei procedeului tehnic
(indvidual, colectiv, în structuri de procedee tehnice cu adversar pasiv, semiactiv, activ).
36
CAPITOLUL 5
TEHNICA JOCULUI DE BASCHET
5.1 DEFINIŢIE
Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de deprinderi motrice specifice ca

formă şi conţinut, care se referă la manevrarea mingii şi la deplasărilejucătorilor în vederea
înscrierii de puncte, conform regulamentului de joc (C. Hânsa L.Călin, 2004).
Tehnica sportivă a fost definită de specialiştii domeniului astfel :
▪ „ un sistem de mişcări integrate sau o înlănţuire de mişcări parţiale (acte, gesturi,
priceperi, deprinderi)specializate şi automatizate, cu ajutorul cărora rezolvăm scopul şi
sarcinile de atac şi apărare ale jocului (D.Evuleţ – Colibaba,I. Bota, 1998);
▪ „un sistem specializat de structuri motrice (elemente şi procedee tehnice) de mare
eficienţă în competiţie,dacă sunt efectuate corect şi raţional din punct de vedere
biomecanic”(O. Bâc, 2001);
▪ „totalitatea acţiunilor motrice executate ideal din punct de vedere al eficienţei acestora
(A. Dragnea, S. Mate-Teodorescu, 2002).
Din punct de vedere terminologic, factorul tehnic este găsit în literatura de specialitate sub
diferite denumiri, majoritatea autorilor utilizează termenul „tehnică de joc”, dar oferă acestuia şi
alte sinonime cum ar fi: tehnomotricitate, comportament tehnico-motric, comportament
tehnic, capacitate tehnică sau tehnică motrică (D. Evuleţ – Colibaba, I. Bota,1998).
Unii autori menţionează că noţiunile de „tehnică” şi „pregătire tehnică”, nu sunt
identice (A. Păcuraru, 2000,O. Bâc, 2001, A.Prescorniţă ,2004).
Termenul „tehnică” nu se referă la toate procedeele, cuprinde doar formele relativ
eficiente ale execuţiei tehnice, care au fost alcătuite raţional, pe baza legităţilor mişcării. Tehnica
reprezintă „un sistem specializat de structuri motrice” iar pregătirea tehnică „un proces instructiv
- formativ”.
În viziunea autorului O. Bâc (2001) pregătirea tehnică este „reprezentată de totalitatea
măsurilor ce prezintă caracter metodic, organizatoric şi psiho-pedagogic din procesul de
antrenament, care au ca scop însuşirea tehnicii de execuţie a diverselor procedee tehnice
specifice unor ramuri de sport”.
37
Definiţiile specialiştilor privind cele două noţiuni înregistrează atât puncte comune dar şi
diferite, important de reţinut este faptul că sportivii au nevoie de o tehnică perfectă, de cea mai
eficientă şi raţională execuţie a mişcărilor specifice jocului, pentru executarea unei sarcini
sportive, cu un consum energetic minimal.
5.2 CARACTERISTICI
Tehnica sportivă este supusă unui proces continuu de perfecţionare şi de creativitate, care
se bazează pe următoarele elemente :
▪ Analiza modelului tehnic din execuţiile marilor campioni.
▪ Valorificarea experienţei practice din antrenamente şi competiţii.
▪ Perfecţionarea inventarului de concurs (materiale, echipament) care poate influenţa
tehnica de execuţie.
▪ Contribuţiile unor sportivi de excepţie, care au inventat tehnici noi şi a căror procedee de
execuţie au devenit clasice.
▪ Cercetările şi creaţiile specialiştilor.
În jocul de baschet, tendinţele tehnicii de a evolua permanent sunt evidente, datorită
dinamismului şi rapidităţii tot mai crescute, complexităţii tactice, suportului teoretic, etc.
Importanţa tehnicii se conturează prin caracteristicile, prezente în majoritatea definiţiilor
oferite de specialiştii domeniului.O prezentare completă a caracteristicilor care derivă din
definiţii este realizată de autorii T. Predescu, C. Ştefan, (1994) :
▪ Economicitatea şi eficacitatea mişcărilor.
▪ Condiţionarea de celelalte componente ale antrenamentului – tactică, psihologică şi
fizică în special.
▪ Diferenţierea în raport de specificul ramurii, probei-sportive, astfel tehnica este
orientată în jocurile sportive spre soluţionarea situaţiilor complexe, prin finalizările
specifice (înscrierea coşului) interesând mai puţin ampliudinea şi expresivitatea
mişcărilor (gimnastică ritmică,înot sincron, patinaj artistic, etc.).
▪ Se realizează pe baza unui bagaj variat de deprinderi şi priceperi motrice ca rezultate
ale poceselor de învăţare motrică.
38
Literatura de specialitate mai prezintă o serie de caracteristici ale tehnicii dintre care
enumerăm :
Specificitatea este caracteristica cea mai pregnantă, cea mai evidentă pentru tehnică,
deoarece mişcările proprii unei discipline, sunt uşor de recunoscut cum ar fi aruncarea la coş
specifică jocului de baschet, care nu se regăseşte în conţinutul altor jocuri sportive .
Raţionalitatea rezultă din faptul că mişcările şi gesturile motrice care alcătuiesc acţiunile
tehnice sunt logice şi au un scop precis. Procedeele tehnice se realizează în spaţiu şi timp
adecvat, eliminând mişcările inutile.
Eficienţa tehnicii are orientare şi aplicabilitate practică, execuţiile elementelor şi
procedeelor tehnice urmăresc şi realizează un scop bine urmărit .
Perfectibilitatea tehnicii este determinată de procesul permanent referitor la
îmbunătăţirea procedeelor tehnice la un grad înalt de măiestrie, a materialelor şi echipamentelor
sportive, a colaborărilor fructuoase dintre antrenori în funcţie de practica jocului şi exigenţele
regulamentului. Ea vizează atât forma cât şi conţinutul mişcării.
Evolutivă deoarece se va adapta permanent la comanda socială (cerinţele moderne ale
jocului).
5.3 COMPONENTE
Analiza tehnicii unui joc sportiv se referă de fapt la conţinutul acestuia, reprezentat de
următoarele componente :
✓ Elementele tehnice
✓ Procedeele tehnice
✓ Stilul tehnic
✓ Mecanismul de bază al execuţiilor tehnice
Majoritatea specialiştilor domeniului consideră că principalele componente ale tehnicii
sunt elementele şi procedeele tehnice .
Definiţiile adresate noţiunii element tehnic diferă din punct de vedere al formulării dar
prezintă aceleaşi trăsături comune în viziunea autorilor care au abordat această componentă a
tehnicii.
39
1) ELEMENTUL TEHNIC
 Elementul tehnic reprezintă „mecanismul de bază al mişcărilor prin care se
acţionează manevrarea mingii şi are un caracter general”(C. Hânsa, 2003; C.Hânsa, L.Călin,
2004).
Exemple: - aruncarea la coş
- driblingul
- pasarea mingii
- oprirea
- pivotarea
- poziţia fundamentală,
- deplasări, etc.
Modalitatea de aplicare a elementelor tehnice în situaţiile imprevizibile ale jocului
(minge, adversar, spaţiu de joc) au determinat formarea şi perfecţionarea unor procedee tehnice
concrete (operaţionale) pentru rezolvarea acestor sarcini.
2) PROCEDEUL TEHNIC
 Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la

situaţiile de joc, printr-un mecanism complex de mişcări executate conştient, într-o succesiune
raţională şi cu un scop bine precizat.
Exemple: – aruncarea la coş de pe loc;
– aruncarea la coş din dribling;
– aruncarea la coş din săritură;
– pasarea mingii cu două mâini de la piept;
– pasarea mingii cu o mână;
– oprirea într-un timp, etc.
Caracteristica principală a procedeului tehnic constă în eficienţa competiţională, rezultată
din utilizarea raţională a capacităţii fizice şi a legilor biomecanice ale mişcării. Acesta are un
conţinut concret şi diferenţiat, care este redat prin mecanismul de bază.
Autorii D.Colibaba - Evuleţ, I. Bota, (1998), T. Bompa, (2003) consideră că procedeele
tehnice au o structură motrică simplă sau complexă şi se pot clasifica astfel :
40
• Procedeele tehnice simple sunt gesturi motrice a căror funcţie se încadrează în trei
faze (momente) distincte: poziţia iniţială, mişcarea propriu-zisă şi poziţia finală.
Acestea apar aunci când când opoziţia adversarului este inexistentă sau în momentele
fixe ale jocului deci se execută separat, fără a fi încadrate într-o structură complexă.
• Procedeele tehnice complexe au o frecvenţă mai mare de utilizare în jocurile
sportive, structura motrică a acestora leagă două sau mai multe procedee
tehnice.Execuţia lor se realizează într-o structură complexă, care presupune o
înlănţuire a procedeelor tehnice pentru o situaţie de joc. Dacă acestea sunt
subordonate gândirii, devin scheme operaţionale. Inteligenţa jucătorului este singura
care poate modifica structura motrică a procedeului tehnic(simplu sau complex) aşa
cum au sesizat autorii D.Colibaba - Evuleţ, I. Bota, (1998).
Fiecare dintre aceste procedee tehnice au o structură motrică (biomecanică) dar cu
variante structurale de execuţie (de pe loc, din deplasare, din săritură) sau sunt efectuate în
anumite regimuri de solicitare fizică (în viteză, forţă, anduranţă, îndemânare) şi psihică (stări
emoţionale pozitive sau negative, încordare nervoasă, stres).
Din cele prezentate anterior, se poate evidenţia importanţa deosebită a procedeelor
tehnice în instruire, care rămâne o problemă esenţială şi foarte dificilă datorită creşterii
dinamismului şi vitezei în jocurile sportive, motiv ce necesită construirea creativă a unor
modalităţi de acţionare noi, raţionale şi eficiente cu implicaţii atât din partea antrenorilor cât şi a
sportivilor.
3) STILUL TEHNIC
Stilul tehnic presupune menţinerea structurii şi a formei corecte a mişcării, la care se
adaugă în execuţia procedeului şi nota personală a fiecărui jucător sau maniera proprie de a
efectua un procedeu tehnic cu eficienţă, accesibilitate, expresivitate şi randament sporite .
Acesta se instalează în faza superioară a perfecţionării tehnicii jocului.Fiecare joc sportiv
are un standard acceptat de perfecţiune tehnică la care trebuie să se conformeze orice jucător sau
antrenor.
Tehnica standardizată este considerată un model, care este utilizat la învăţarea sau
perfecţionarea unei deprinderi. Pentru a fi corect modelul trebuie să fie sigur din punct de vedere
biomecanic şi eficient din punct de vedere fiziologic .
41
Deşi jucătorii au în minte permanent modelul şi încearcă să-l imite, dimensiunile
corporale, sistemul de pârghii ale membrelor, greutatea corporală şi calităţile motrice
(coordonare şi putere) pot adesea să modifice uşor modalitatea în care modelul este transpus în
practică. Aceste caracteristici care modifică modelul sunt denumite stil şi este declanşat în
general de execuţiile tehnice ale sportivilor de excepţie.
Părerile specialiştilor au conturat definiţii care în sinteză au trăsături comune dar şi
diferite a următoarele aspecte:
▪ Impunerea cu pregnanţă a particularităţilor individuale, în una sau toate secvenţele
modelului de execuţie (D.Colibaba - Evuleţ, I. Bota, 1998).
▪ Modul particular (amprenta personală) de efectuare a unui procedeu tehnic;
mecanismul de bază al procedeului tehnic este respectat dar particularităţile
morfologice, funcţionale, psihice, se imprimă asupra execuţiei (A. Dragnea, S. Mate-
Teodorescu, 2002).
A. Păcuraru,(2000) este de părere că stilul tehnic are două modalităţi de exprimare :
▪ când procedeul clasic este respectat →execuţia motrică respectă cerinţele principale
ale mecanismului de bază, dar sportivul imprimă un mod propriu de execuţie;
▪ când sportivul creează un proces tehnic original →execuţia tehnică prezintă acte
motrice originale, cu un mecanism de bază nou, pe care practica l-a confirmat ca fiind
de maximă eficienţă.
4) MECANISMUL DE BAZĂ
 Mecanismul de bază al procedeului tehnic reprezintă veriga pricipală din execuţia
procedelor tehnice.
În opinia autorului (A.Dragnea,2002) este o succesiune” logică de acte motrice, obiectiv
necesare, în vederea efectuării eficiente a acestuia”.
Mecanismul de bază trebuie înţeles ca un sistem de factori spaţiali, temporali, dinamici şi
energetici.Ca exemplu din jocul de baschet:aruncarea la coş din săritură precedată de prinderea
mingii din deplasare şi oprire într-un timp. Deosebim la acest procedeu că: bătaia, săritura,
aruncarea propriu-zisă şi aterizarea, reprezintă mecanismul de bază al acestei aruncări.
Procedeul tehnic este prezentat sistematic de A. Dragnea, (2002) astfel (Figura 5.1).
42
PROCEDEU TEHNIC
are
mecanism de bază
caracterizat de
Aspecte spaţio-temporale Aspecte dinamico-energetice
– distanţă – poziţie – de forţă – de precizie

– amplitudine – durată – de viteză – de echilibru
– direcţie – ritm – de coordonare – forţă internă
– forţă externă
având ca rezultat
EFECTUAREA EFICIENTĂ A MIŞCĂRILOR
Figura 5.1 Structura procedeului tehnic (după A. Dragnea, 2002)
Autorul O. Bâc, (2001), enumeră componentele mecanismului de bază :

▪ poziţii→ iniţiale, intermediare şi finale;
▪ faze principale de mişcare → în special la faza de pregătire, faza de execuţie propriu-
zisă şi la faza de încheiere sau de finalizare a procedeului respectiv;
▪ momente→ care redau prin „stop cadru” punctele de interes din cadrul unei faze sau
de legătură între două faze;
▪ detalii specifice→precizează o serie de elemente orientative, cu influenţă mai redusă
asupra mecanismului de bază.
Mecanismul de bază conţine o suită de acte motrice cu poziţii şi mişcări bine precizate
pentru corp şi segmentele sale. La jocurile sportive în momentul executării unei suite de
procedee tehnice, faza de încheiere a mecanismului de bază din primul procedeu tehnic devine
poziţia de plecare sau faza de pregătire pentru procedeul tehnic următor.
Referitor la caracteristicile şi parametrii mecanismului de bază O. Bâc (2001) al
procedeului tehnic, acesta se realizează pe baza unor studii aprofundate de biomecanică,
43
deoarece oferă informaţii legate de modelul ideal de execuţie sau chinograma procedeului
respectiv. Astfel lungimea pârghiilor, numărul şi calitatea fibrelor musculare,deschiderea
unghiurilor de execuţie, amplitudine, direcţia, forţa, viteza de execuţie şi puterea, precum şi
panurile şi axele de realizare în raport cu centrul de greutate corporală, cu forţa gravitaţională,
etc., determină eficienţa procedeelor tehnice.
5. 4 SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR TEHNICE
Tehnica în jocul de baschet se împarte în:

A. Elemente şi procedee tehnice fără minge (mişcarea în teren).
B. Elemente şi procedee tehnice cu minge.
Conţinutul tehnicii jocului de baschet este prezentat sintetic în tabel 5.1
Tabel 5.1
Conţinutul tehnicii jocului de baschet
FAZA DE ATAC FAZA DE APĂRARE

 poziţie fundamentală (medie  poziţie fundamentală (joasă)
şi înaltă)
 alergare înainte  alergare cu spatele şi laterală
 schimbare de direcţie  schimbare de direcţie
 ţinere, prindere, pasă  pas adăugat înainte şi înapoi
 driblingul  pirueta
 aruncarea la coş  lucrul de braţe şi jocul de
picioare
 pivotul  săritura (urmărire la panou)
 oprirea
 fentă
 săritura (la recuperare)
A. Jocul fără minge
 înaltă
1. Poziţia fundamentală:  medie
 joasă
 alergare normală
2. Deplasările:  alergare specifică (înainte, înapoi, lateral, cu
variaţii de ritm, cu opriri, plecări bruşte etc.)
44
 într-un singur timp
3.Opririle:  în doi timpi
 cu frânare pe-un picior

4. Schimbările de direcţie
 cu frânare pe ambele picioare
 de pe loc
5. Săriturile  cu elan
6. Pirueta
 de pe loc
 din deplasare
7. Lucrul de braţe şi jocul de picioare
B. Jocul cu minge
 cu două mâini -simetrică: la piept

deasupra capului
 în dreptul bazinului
– asimetrică: în dreptul
1. Ţinerea mingii:
umărului
deasupra capului
 cu o mână – apucat
– echilibru
2. Prinderea şi protecţia mingii
 de pe loc
 din alergare cu o mână şi cu două mâini
 din săritură
45
3. Pasarea mingii
cu o mână – de la umăr
– din deplasare
– pe la spate - de pe loc
– peste umăr - din deplasare
– semicârlig - din săritură
cu două mâini – de la piept
– cu pământul
– deasupra capului
 într-un timp
4. Opririle
 doi timpi
 prin păşire
 prin întoarcere
5. Pivotarea  înainte (ofensivă)
 înapoi (defensivă).
6. Aruncarea la coş
✓ după poziţia jucătorului:
– cu o mână de la umăr
 de pe loc
– cu o mână de sus
–cu două mâini de la piept, de deasupra
capului
– semicârlig
din deplasare – cu o mână de sus din dribling, alergare

– cu o mână din semicârlig
– cu o mână sau două mâini de jos, oferită
– cu desprindere de pe loc
– deplasare şi oprire: într-un timp sau
din săritură
doi timpi
– prinderea mingii din dribling sau pasă
46
din voleibalare
– din apropierea coşului – 2 m
– de la semidistanţă 2 – 5 m
✓ după distanţă – distanţă peste 6 m de coş
– cu două mâini, cu o mână

✓ după execuţie
– cu panoul, fără panou – directe
– procedee de bază, fundamentale şi
speciale.
 înalt – pe loc – ofensiv

7. Driblingul  mediu – din mers – defensiv
 jos –din alergare d.p.d.v. – depăşire
tactic – aşteptare
8. Fentele  simple
– de demarcaj
 duble
– de privire
 multiple
– de pasă
– de aruncare
5.5 TEHNICA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR TEHNICE FĂRĂ MINGE
I. DEFINIŢIE
 Tehnica jocului fără minge („mişcarea în teren”) reprezintă ansamblul de

deprinderi motrice (elemente şi procedee tehnice) specifice ca formă şi conţinut care se referă la
deplasările jucătorilor în teren conform fazelor de atac şi apărare.
II. SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR TEHNICE FĂRĂ

MINGE
 înaltă
 medie
1. Poziţia fundamentală:  joasă
 alergare normală
2. Deplasările  alergare specifică (înainte, înapoi, lateral, cu
variaţii de ritm, cu opriri, plecări bruşte etc.)
 pasul adăugat (înainte, înapoi)
47
 într-un singur timp
3.Opririle:
 în doi timpi
4. Schimbările de direcţie  cu frânare pe-un picior

 cu frânare pe ambele picioare
5. Săriturile  de pe loc
 cu elan
6. Pirueta  de pe loc
 din deplasare
7. Lucrul de braţe şi jocul de picioare
III. ANALIZA TEHNICĂ A PROCEDEELOR TEHNICE FĂRĂ MINGE
POZIŢIA FUNDAMENTALĂ
Prezentarea modelului:
▪ picioarele depărtate aproximativ la proiecţia lăţimii umerilor;
▪ tălpile paralele pe sol, greutatea egal repartizată, pe aceeaşi linie sau una înaintea
celeilalte pentru îmbunătăţirea echilibrului;
▪ gleznele flexate uşor;
▪ genunchii flexaţi şi orientaţi puţin spre interior;
▪ trunchiul arcuit, aplecat spre înainte;
▪ braţele apropiate de trunchi şi flexate din articulaţia coatelor, unghi de aproximativ 90°;
▪ umerii relaxaţi;
▪ palmele orientate faţă-n faţă;
▪ degetele depărtate, formează o cupă;
48
▪ capul şi bărbia spre înainte, privirea cuprinde o zonă cât mai mare din teren. Procedeele
tehnice ale poziţiei fundamentale sunt prezentate în figurile 5.2 (a, b,c).
a. înaltă b. medie c. joasă
Figura 5.2 Poziţie fundamentală (a, b,c)
Caracteristici de execuţie:
 Gleznele şi genunchii sunt flexaţi sub un unghi care să determine un plan, format de umeri,
genunchi şi vârfurile picioarelor.
 Proiecţia centrului de greutate va cădea în interiorul bazei de susţinere.
a. atac b. apărare
Figura 5.3 Poziţie fudamentală (a, b)
49
În faza de atac poziţia fundamentală (înaltă,medie) prezintă următoarele caracteristici de
execuţie (Figura 5.3 a):
▪ genunchii şi gleznele uşor flexate, oferă un echilibru bun corpului.
▪ jucătorul este în posesia mingii
▪ mingea ţinută la nivelul pieptului;
▪ privirea orientată spre coş.
În faza de apărare poziţia fundamentală (joasă) prezintă următoarele caracteristici de
execuţie (Figura 5.3 b):
▪ distanţa dintre tălpi depăşeşte proiecţia lăţimii umerilor;
▪ braţul de pe partea piciorului mai avansat este ridicat, celălat lateral.
DEPLASĂRILE
A. ALERGAREA NORMALĂ
▪ piciorul din faţă realizează o împingere energică simultan cu ducerea rapidă a celuilalt
picior înainte;
▪ contactul cu solul se realizează pe toată talpa, printr-o rulare călcâi –vârf;
▪ trunchiul este uşor aplecat spre înainte;
▪ braţele flexate din articulaţia coatelor, se deplasează activ, alternativ înainte-înapoi pe
lângă corp, mişcare coordonată cu cea a membrelor inferioare (Figura 5.4).
Figura 5.4 Alergare normală
50
 Acţiunea de impulsie reperzintă veriga principală.
 Contactul cu solul se realizează printr-o rulare calcâi-vârf.
 Trunchiul este uşor aplecat spre înainte.
 Braţele flexate din articulaţia coatelor (unghi de 90°) se deplasează în direcţia alergării.
b. ALERGAREA SPECIFICĂ ÎNAINTE
▪ contactul cu solul se realizează pe toată suprafaţa tălpilor sau prin rulajul acestora
(călcâi – vârf);
▪ genunchii uşor flexaţi;
▪ trunchiul este uşor aplecat spre înainte;
▪ braţele pendulează la pornire şi sunt pregătite pentru a prinde mingea;
▪ privirea spre înainte, pentru a urmări acţiunile adversarului (Figura 5.5).
Figura 5.5 Alergarea specifică înainte
 Se efectuează prin păşiri succesive.
 Contactul cu solul se efectuează pe toată talpa, sau prin rularea acesteia cu vârfurile orientate
uşor spre interior.
 Se păstrează permanent poziţia fundamentală pe parcursul alergării.
51
c. ALERGAREA ÎNAPOI ( CU SPATELE SPRE DIRECŢIA DEPLASĂRII)
▪ tălpile picioarelor uşor depărtate;
▪ călcâiele orientate spre exterior;
▪ contactul cu solul se realizează prin rulare vârf – călcâi şi spre înapoi;
▪ trunchiul este uşor aplecat spre înainte pentru a menţine centrul de greutate spre
înainte;
▪ braţele sunt uşor depărtate şi flexate din articulaţia coatelor (Figura 5.6).
Figura 5.6 Alergarea înapoi
 Jucătorul se deplasează cu spatele spre direcţia de înaintare.
 Deplasarea picioarelor se efectuează prin alunecare.
 Contactul cu solul se efectuează prin rularea tălpii vârf-călcâi.

 Membrele inferioare şi superioare realizează mişcări opuse alergării obişnuite.
d. PASUL ADĂUGAT ÎNAINTE SAU ÎNAPOI

▪ contactul cu solul se efectuează pe toată talpa;
▪ greutatea egal repatizată pe ambele picioare;
▪ piciorul dinapoi este tras rapid spre cel din faţă, fără a fi ridicat de pe sol;
52
▪ braţul ridicat determină o poziţie puţin oblică a trunchiului şi a tălpii piciorului din
spate;
▪ celălalt braţ balansează în plan lateral;
▪ pentru pasul adăugat spre înapoi, mecanismul este asemănător – piciorul dinapoi este
cel care începe deplasarea, acesta fiind „ştres” pe vârf, după care va lua contact cu toată
talpa (Figura 5.7).
Figura 5.7 Pasul adăugat înapoi
 Jucătorul se deplasează în poziţie fundamentală de apărare (joasă).
 Piciorul dinapoi nu depăşeşte niciodată în deplasare pe cel din faţă (pas adaugat înainte) şi invers
pentru pasul adăugat înapoi.

 Contactul cu solul se realizează pe toată talpa.
 Depărtarea corespunzătoare a tălpilor, asigură echilibru corpului.
e. PASUL ADĂUGAT LATERAL ŞI ALERGAREA LATERALĂ
▪ talpa piciorului care începe deplasarea lateral este menţinută cât mai aproape de
suprafaţa solului;
▪ talpa celuilalt picior se apropie de primul şi alunecă pe sol;
53
▪ trunchiul este orientat lateral faţă de direcţia deplasării;
▪ braţele flexate din articulaţia coatelor se duc lateral sau unul oblic jos şi celălalt oblic
sus;
▪ privirea orientată spre înainte (Figura 5.8).
Figura 5.8 Pasul adăugat lateral
 Jucătorul se deplasează în poziţie fundamentală de apărare (joasă).
 Contactul permanent cu solul pe parcursul deplasării .
 Se va începe cu piciorul din direcţia deplasării.
 Depărtarea corespunzătoare a tălpilor, asigură echilibru cor
SCHIMBĂRILE DE DIRECŢIE
a. SCHIMBARE DE DIRECŢIE CU FRÂNARE PE UN

PICIOR
▪ din deplasare,jucătorul execută oprire cu uşoară ghemuire pe piciorul opus direcţiei,
printr-o păşire mai lungă pe acest picior;
▪ talpa se aşează oblic pe sol fiind orientată spre noua direcţie, instalându-se acel
moment de frânare;
▪ centrul de greutate este proiectat în interiorul ocolirii;
54
▪ greutatea corpului este repartizată pe piciorul din exterior;
▪ prin impulsia piciorului din exterior se determină răsucirea energică a corpului,
urmată de aşezarea pe picioare, la o distanţă mai mică decât păşirea normală a
piciorului din interiorul ocolirii pe noua direcţie (Figura 5.9 a, b, c).
a. poziţie fundamentală b. efectuarea schimbării c. deplasare pe noua

medie de direcţie direcţie
Figura 5.9 Schimbare de direcţie cu frânare pe un picior (a,b,c)
b. SCHIMBAREA DE DIRECŢIE CU FRÂNARE PE

AMBELE PICIOARE
▪ din deplasare jucătorul execută o uşoară săritură;
▪ picioarele se duc spre înainte şi iau simultan contact cu solul;
▪ vârfurile picioarelorvor fi orientate spre noua direcţie;
▪ corpul execută o răsucire şi „plonjează” în noua direcţie, plecarea executându-se pe
piciorul din interiorul ocolirii;
▪ greutatea corpului va fi repartizată mai mult pe piciorul din afara ocolirii şi marginea
tălpii din interiorul ocolirii.
55
 Centrul de greutate al corpului este proiectat către interiorul ocolirii şi pe noua direcţie.
 Păşirea pe noua direcţie se realizează prin ridicarea tălpii de pe sol fără a fi însă ridicat şi centrul
de greutate al corpului.
 Genunchii presează către exterior şi noua direcţie.
 Corpul este relaxat şi echilibrat.
SĂRITURILE
a. CU DESPRINDERE DE PE AMBELE PICIOARE
▪ elanul se realizează printr-o flexie a articulaţiilor gleznelor, genunchilor, coxo-
femurală (şoldului) însoţită şi de mişcarea braţelor;
▪ tălpile picioarelor sunt paralele;
▪ trunchiul uşor aplecat spre înainte;
▪ impulsia energică a membrelor inferioare pe sol asigură desprinderea corpului pe
verticală;
▪ membrele superioare sunt propulsate spre direcţia traiectoriei săriturii;
▪ în faza de zbor, corpul sau segmentele acestuia pot adopta diferite poziţii în funcţie de
poziţia mingii, adversarului, etc.
▪ contactul cu solul (aterizarea), se realizează pe treimea anterioară a tălpii (pe pingea),
urmând flexia articulaţiilor gleznelor, genunchilor, şoldurilor şi aşezarea călcâielor pe
sol.
b. CU DESPRINDERE DE PE UN PICIOR
Din punct de vedere tehnic, nu există diferenţe foarte mari la procedeul prezentat anterior.
▪ piciorul de impulsie este în contact cu solul;
▪ piciorul liber este flexat din articulaţia genunchiului;
▪ mişcarea de propulsare este asigurată de către piciorul de sprijin.
 Mecanisml de bază al săriturilor este: elanul, bătaia (desprinderea), zborul , aterizarea.
 În timpul desprinderii este solicitată coordonarea dintre membrele inferioare şi superioare.
 Se menţine o poziţie cât mai echilibrată în timpul săriturii.
 Aterizarea se efectuează pe treimea anterioară a tălpii (pingea).
56
OPRIRILE
a. OPRIREA ÎNTR-UN TIMP (PRIN SĂRITURĂ)
▪ din alergare se execută prinderea mingii (din pasă sau din dribling) simultan cu
efectuarea unei sărituri cu desprindere mică, înainte pe orizontală;
▪ aterizarea se efectuează pe ambele picioare care vor fi proiectate puţin spre înainte,
pentru a oferi echilbru corpului;
▪ articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldulului sunt flexate, foarte mult şi determină
executantul să intre în poziţia fundamentală (Figura 5.10).
a. Poziţia finală a b. poziţie finală - flexia

tălpilor pe sol articulaţiil(gleznă-genunchi -şold)
Figura 5.10 Oprirea într-un timp (a, b)
b. OPRIREA ÎN DOI TIMPI (PRIN PĂŞIRE)
▪ se efectuează o săritură cu deprindere mică pe un picior, simultan cu prinderea mingii,
realizându-se o frânare parţială a vitezei de către primul picior, iar cel de-al doilea
picior se aşează pe sol printr-o bătaie puternică;
57
▪ primul picior ia contact cu solul pe călcâi, este întins din articulaţia genunchiului,
acesta intrând în flexie pentru amortizarea şocului de la aterizare-oprire;
▪ la piciorul al doilea, talpa este orientată pe sol oblic spre interior, contactul realizându-
se pe partea internă a acesteia;
▪ trunchiul se apleacă, răsucindu-se pe partea pe partea piciorului din faţă. (Figura 5.11).
1 2
a. poziţia finală a tălpilor b. acţiunea primului c. acţiunea celui de-al

pe sol (poziţie picior (contact călcâi) doilea picior
fundamentală medie)
Figura 5.11 ( a, b, c, ) -Oprirea în doi timpi
NOTĂ: oprirea în doi timpi se execută atunci când viteza deplasării este mare.
 Tehnica opririlor reprezintă acea mişcare de trecere a executantului dintr-o stare dinamică, în stare
statică.
 Execuţia opririlor, legat în mod direct de prevederile regulamentare privind „înaintarea cu mingea”
(regula paşilor).
 Existenţa unui moment de săritură, necesită păstrarea echilibrului corpului.
PIRUETA
Este o pivotare fără minge în care piciorul pe care se realizează întoarcerea poate fi
ridicat în timpul execuţiei. Poate fi executată de pe loc (din poziţia statică a atacantului, sau ca
element de schimbare de direcţie) şi deplasare.
58
 Se menţine permanent poziţia fundamentală pe parcursul execuţiei;
 Piciorul pe care se realizează întoarcerea poate fi ridicat în timpul execuţiei..
LUCRUL DE BRAŢE ŞI JOCUL DE PICIOARE
▪ Din poziţia fundamentală joasă, se execută o succesiune de procedee tehnice de
deplasare (paşi adăugaţi lateral, înainte, înapoi)- „jocul picioarelor”, dublate de
acţiunea energică a braţelor care acţionează în diferite planuri –„lucrul braţelor”
(Figura 5.12)
a. b.
Figura 5.12 Lucrul de braţe şi jocul de picioare (a, b)
 Se menţin caracteristicile de execuţie ale fiecărui procedeu tehnic.
59
5.6 TEHNICA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR CU MINGE
I. DEFINIŢIE
 Tehnica jocului cu minge reprezintă ansamblul de deprinderi motrice (elemente şi

procedee tehnice) specifice ca formă şi conţinut care se referă la manevrarea mingii de către
jucători în teren conform fazelor de atac şi apărare.
II. SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR TEHNICE CU

MINGE
1. Ţinerea mingii:
 cu două mâini – simetrică: -la piept;

-deasupra capului;
- în dreptul bazinului
– asimetrică:- în dreptul umărului
- deasupra capului.
 cu o mână – apucat
– echilibru
2. Prinderea şi protecţia mingii
 de pe loc
 din alergare cu o mână şi cu două mâini
 din săritură
3. Pasarea mingii
 cu o mână – de la umăr
– din deplasare
– pe la spate - de pe loc
– peste umăr - din deplasare
– semicârlig - din săritură
 cu două mâini – de la piept
– cu pământul
– deasupra capului
60
4. Opririle
 într-un timp
 doi timpi
5. Pivotarea
 prin păşire
 prin întoarcere
 înainte (ofensivă)
 înapoi (defensivă)
6. Aruncarea la coş
✓ după poziţia jucătorului:
 de pe loc
– cu o mână de la umăr
– cu o mână de sus
– cu două mâini de la piept, de deasupra
capului
– semicârlig
 din deplasare – cu o mână de sus din dribling, alergare

– cu o mână din semicârlig
– cu o mână sau două mâini de jos oferită
 din săritură – cu desprindere de pe loc

– deplasare şi oprire: într-un timp sau
doi timpi
– prinderea mingii din dribling sau pasă
 din voleibalare
– din apropierea coşului – 2 m
– de la semidistanţă 2 – 5 m
✓ după distanţă
– distanţă peste 6 m de coş
– cu două mâini, cu o mână

– cu panoul, fără panou – directe
✓ după execuţie – procedee de bază, fundamentale şi
✓ speciale
61
7. Driblingul
– ofensiv
 Înalt – pe loc – defensiv
 mediu – din mers d.p.d.v. tactic – depăşire
 jos – din alergare – aşteptare
8. Fentele  simple – de demaraj

 duble – de privire
 multiple – de pasă
– de aruncare
III. ANALIZA TEHNICĂ A PROCEDEELOR TEHNICE CU MINGE
ŢINEREA MINGII
a. ŢINEREA MINGII CU DOUĂ MÂINI DE LA PIEPT

(PRIZA SIMETRICĂ)
din poziţie fundamentală medie;
▪ mingea este ţinută de calota superioară din lateral şi puţin dinapoi;
▪ braţele flexate din articulaţia coatelor ţin mingea în dreptul pieptului la o distanţă de
aproximativ 10 – 15 cm;
▪ degetele desfăcute se aplică pe minge şi iau contact cu ea pe toată lungimea lor, cele mari
sunt depărtate la o distanţă de 4 – 7 cm unul de celălalt şi iau contact cu mingea până la
ultima falangă, fiind orientate în sus (Figura 5.13 a, b)
b.Ţinerea mingii cu
a. dispunerea palmelor pe minge două mâini
Figura 5.13 (a, b) Ţinerea mingii cu două mâini la piept
62
b. ŢINEREA MINGII CU DOUĂ MÂINI ÎN FAŢĂ
(ÎN PRIZĂ ASIMETRICĂ)
▪ se execută din poziţie fundamentală medie;
▪ palma braţului care execută mişcarea, este situată pe minge şi înapoia acesteia, cotul
este orientat înainte şi în jos, mai apropiat de corp, flexia braţului pe antebraţ formând
un unghi drept (90°);
▪ mingea este ţinută pe degete, în dreptul bărbiei la aproximativ 20-25 cm de piept;
▪ celălalt braţ sprijină mingea din lateral;
▪ degetele ambelor mâini sunt răsfirate pe minge (Figura 5.14.)
Figura 5.14 Ţinerea mingii cu două mâini (priză asimetrică)
Palma braţului care execută mişcarea, este situată pe minge şi înapoia acesteia, cotul este orientat
înainte şi în jos, mai apropiat de corp, flexia braţului pe antebraţ formând un unghi drept (90°).
NOTĂ: Ţinerea în priză asimetrică, reprezintă punctul de plecare în execuţia unor

procedee tehnice care solicită execuţia unui singur braţ în faza de finalizare (aruncarea la coş
cu o mână de la umăr, plecarea în dribling, pasa cu o mână , etc).
63
PRINDEREA MINGII
a. PRINDEREA MINGII CU DOUĂ MÂINI
▪ jucătorul care primeşte mingea este în poziţie fundamentală medie, cu umerii orientaţi
spre locul de transmitere al acesteia de către partener
▪ braţele sunt paralele, înainte spre minge;
▪ palmele cu degetele răsfirate poziţionate pe direcţia mingii, greutatea corpului pe
piciorul din faţă;
▪ când mingea ia contact cu degetele, articulaţiile pumnilor cedează spre înapoi, braţele
se flexează treptat din articulaţia coatelor pentru a amortiza din forţa transmiterii şi se
apropie uşor de trunchi fiind poziţionată în dreptul pieptului (Figura 5.16 a, b).
a. poziţia de b. intrare în posesia

întâmpinare mingii
Figura 5.16 (a,b) Prinderea mingii cu două mâini la piept
 Corpul este relaxat în momentul prinderii mingii.
 Braţele amortizează prinderea mingii.

 Palmele sunt orientate cu degetele către direcţia de transmitere a mingii.
 Contactul cu mingea se realizează cu faţa palmară a degetelor
64
b. PRINDEREA MINGII CU O MÂNĂ
▪ executantul adoptă o poziţie fundamentală care să faciliteze prinderea mingii;
▪ braţul care aşteaptă mingea este întins înainte, celălalt flexat din articulaţia cotului,
uşor depărtat de corp;
▪ întâmpinarea mingii se realizează cu palma orientată spre direcţia de transmitere a
mingii de către pasator;
▪ contactul cu mingea determină o cedare a articulaţiei pumnului spre înapoi simultan
cu flexia braţului din articulaţia cotului (Figura 5.17 a, b).
a. poziţia de întâmpinare b. intrarea în posesia

mingii
Figura 5.17 (a,b) Prinderea mingii cu o mână
 Executantul adoptă o poziţie fundamentală care să faciliteze prinderea mingii.
 Palma braţului care urmează să efectueze prinderea mingii este orientată direcţie de transmitere a
mingii de către pasator.
 Contactul cu mingea determină o cedare a articulaţiei pumnului spre înapoi simultan cu flexia
braţului din articulaţia cotului.
65
PROTECŢIA MINGII
▪ se execută din poziţie fundamentală medie;mingea ţinută în priză simetrică în dreptul
pieptului;
▪ trunchiul se apleacă spre înainte;
▪ se efectuează ducerea coatelor mult în lateral şi spre înainte (sau planuri diferite)-
„lucrul braţelor”;
▪ mişcarea este condiţionată de efectuarea pivotului (Figura 5.18 a, b, c)
a. b. c.
Figura 5.18 Protecţia mingii –variante (a,b, c)
 Menţinerea poziţiei fundametale pe parcursul execuţiei.
 Trunchiul se apleacă spre înainte.
 Mingea este protejată prin „lucrul braţelor” în diferite planuri.
PASAREA MINGII
a. PASA CU DOUĂ MÂINI DE LA PIEPT DE PE LOC
▪ mingea se ţine în priză simetrică în dreptul pieptului;
66
▪ se efectuează împingerea mingii spre înainte, simultan cu întinderea rapidă a braţelor;
▪ palmele sunt orientate înainte, articulaţia pumnilor imprimând mingii o mişcare de
rotaţie;
▪ după eliberarea mingii, braţele sunt întinse înainte (Figura 5.19 a, b, c).
a. ţinerea mingii b. împingerea mingii c. eliberarea mingii
Figura 5.19 Poziţia braţelor în execuţia procedeului

pasa cu două mâini la piept de pe loc (a, b, c)
b. PASA CU O MÂNĂ DIN DREPTUL UMĂRULUI

DE PE LOC
▪ se execută din poziţia fundamentală, cu piciorul opus braţului care pasează înainte;
▪ greutatea corpului repartizată pe piciorul din spate;
▪ trunchiul se răsuceşte pe direcţia braţului de pasare;
▪ ţinerea mingii se efectuează, cu ambele mâini în dreptul pieptului în priză asimetrică;
▪ mingea este împinsă de către mâna braţului opus de pasare spre umărul drept şi este
lăsată în echilibru pe mâna braţului drept, flexat din articulaţia cotului;
▪ mingea se află deasupra umărului, puţin în lateral, iar braţul stâng asigură protecţie
mingii, fiind orientat înainte şi flexat din articulaţia cotului;
▪ pasarea mingii se realizează prin întinderea energică a braţului drept spre înainte, care
se finalizează cu o mişcare de biciuire din articulaţia mâinii;
▪ după eliberarea mingii, braţul este întins, palma orientată în jos şi corpul orientat pe
direcţia de pasare, greutatea corpului repartizată pe piciorul din faţă.
67
 Palma braţului de pasare constituie ultimul plan director de al mişcării.
 Pasarea mingii se realizează prin întinderea energică a braţului drept spre înainte, care se
finalizează cu o mişcare de biciuire din articulaţia mâinii.
c. PASAREA MINGII DIN DEPLASARE
▪ din alergare (dribling), se realizează prinderea mingii cu două mâini la piept, printr-o
uşoară flexie a braţelor simultan cu efectuarea unei păşiri mai lungi (primul timp);
▪ mingea este transmisă pe o poziţie viitoare partenerului, prin întinderea energică a
braţelor, înainte ca piciorul care a efectuat prima păşire să ia contact cu solul (al
doilea timp);
▪ se continuă deplasarea (Figura 5.20).
Figura 5.20 Pasarea mingii din deplasare-

succesiunea fazelor mişcăr
 Între cele două păşiri, se păstrează o poziţie stabilă de ţinere a mingii.
 Pasarea mingii se transmite pe o poziţie viitoare prin întinderea energică a braţel
NOTĂ: prinderea şi pasarea mingii din alergare (dribling) este condiţionată de cei doi timpi
regulamentari. Cei doi timpi regulamentari corespund celor doi paşi- stângul, dreptul- care se
execută în timpul prinderii mingii şi pasării acesteia.
68
OPRIRILE
a.OPRIREA ÎNTR-UN TIMP (PRIN SĂRITURĂ)
▪ din alergare se execută prinderea mingii (din pasă sau din dribling) simultan cu
efectuarea unei sărituri cu desprindere mică, înainte pe orizontală;
▪ aterizarea se efectuează pe ambele picioare care vor fi proiectate puţin spre înainte,
pentru a oferi echilbru corpului;
▪ articulaţiile gleznelor, genunchilor şi şoldulului sunt flexate, foarte mult şi determină
executantul să intre în poziţia fundamentală. (Figura 5.21).
Figura 5.21 Oprire într-un timp cu minge –poziţie finală
b.OPRIREA ÎN DOI TIMPI (PRIN PĂŞIRE)
▪ se efectuează o săritură cu deprindere mică pe un picior, simultan cu prinderea
mingii, realizându-se o frânare parţială a vitezei de către primul picior, iar cel de-al
doilea picior se aşează pe sol printr-o bătaie puternică;
▪ primul picior ia contact cu solul pe călcâi, este întins din articulaţia genunchiului,
acesta intrând în flexie pentru amortizarea şocului de la aterizare-oprire;
▪ la piciorul al doilea, talpa este orientată pe sol oblic spre interior, contactul
realizându-se pe partea internă a acesteia;
69
▪ trunchiul se apleacă, răsucindu-se pe partea pe partea piciorului din faţă.
NOTĂ: oprirea în doi timpi se execută atunci când viteza deplasării este mare.
 Tehnica opririlor reprezintă acea mişcare de trecere a executantului dintr-o stare dinamică, în stare
statică;
 Execuţia opririlor, legat în mod direct de prevederile regulamentare privind „înaintarea cu mingea”
(regula paşilor).
 Existenţa unui moment de săritură, necesită păstrarea echilibrului corpului.
PIVOTAREA
a. PIVOT PRIN PĂŞIRE
▪ din poziţie fundamentală se trece greutatea pe piciorul ales ca pivot (sprijin pe
pingea), flexat din articulaţia gleznei şi a genunchiului;
▪ piciorul mobil flexat din articulaţia gleznei şi genunchiului execută păşiri în diferite
direcţii prin alunecare;
▪ trunchiul se apleacă spre înainte (Figura 5.22 a, b).
a. poziţie iniţială – b. acţiunea piciorului mobil

piciorul pivot
Figura 5.22 (a,b) Pivot prin păşir
70
b. PIVOT PRIN ÎNTOARCERE
▪ din poziţie fundamentală executantul realizează o impulsie cu piciorul mobil către
direcţia întoarcerii (răsucirea umărului, trunchiului, şoldului, genunchiului, gleznei);
▪ momentul impulsiei blochează piciorul de pivot şi latura corpului de aceeaşi parte,
formând astfel un ax în jurul căruia se execută întoarcerea;
▪ piciorul oscilant alunecă uşor pe sol;
▪ la finalizarea întoarcerii executantul se află în poziţie fundamentală (Figura 5.23 a,b).
a. poziţie iniţială – b. acţiunea piciorului

piciorul pivot mobil
Figura 5.23 (a, b) Pivot prin întoarcere
 Menţinerea permanentă a poziţiei fundamentale, simultan cu protecţia mingii.
 Piciorul mobil se va deplasa fără a ajunge pe acceşi linie cu piciorul pivot.
 Piciorul pivot rămâne permanent în contact cu solul şi sprijinit pe treimea anterioară a tălpii
(pingea).
71
ARUNCAREA LA COŞ
a. ARUNCAREA LA COŞ DE PE LOC
a.1 ARUNCAREA LA COŞ CU O MÂNĂ DIN DREPTUL UMĂRULUI

▪ se execută din poziţia fundamentală medie;
▪ piciorul de aceeaşi parte cu braţul care efectuează aruncarea, aşezat o talpă şi jumătate
spre înainte;
▪ trunchiul uşor aplecat spre înainte;
▪ mingea ţinută în priză asimetrică (pe partea braţului care aruncă) în dreptul pieptului, la
nivelul bărbiei;
▪ braţul de aruncare flexat din articulaţia cotului (unghi 90°), palma cu degetele răsfirate,
este poziţionată spre înapoi şi sub minge;
▪ celălalt braţ sprijină mingea din lateral;
▪ se realizează flexia articulaţiilor (gleznă, genunchi, şold) şi extensia acestora, mingea
continuă să fie ţinută cu ambele mâini (priză asimetrică) până în dreptul feţei, iar când
cotul ajunge la înălţimea umărului, trece în echilibru pe palma braţului drept;
▪ braţul de aruncare continuă mişcarea în sus şi spre înainte, care se finalizează prin
impulsul dat de către articulaţia pumnului;
▪ mingea este eliberată când braţul este întins oblic în sus şi spre înainte, palma în flexie,
degetele răsfirate, corpul întins, având greutatea corpului pe piciorul din faţă (Figurile
5.24 5.25, 5.26, 5.27).
Figura 5.24 Poziţia corectă a Figura 5.25 Suprafaţa de contact a

braţului de aruncare mâinii cu mingea
72
a. b. c.
Figura 5.26 Poziţia de ţinere a mingii (a, b, c,)
a. poziţie iniţială b.priza asimetrică c. flexia d. extensia e. eliberarea

articulaţiilor articulaţiilor mingii
Figura 5.27 Aruncarea la coş de pe loc (a, b, c, d, e)
b. ARUNCAREA LA COŞ DIN DEPLASARE

b.1. ARUNCAREA LA COŞ CU O MÂNĂ DE SUS DIN DRIBLING
▪ executantul în dribling, va da un impuls mai puternic mingii la ultima bătaie, prinde
mingea cu două mâini la piept se execută o păşire mai lungă pe piciorul de aceeaşi parte
cu braţul de aruncare (dreptul), urmat de o păşire mai scurtă pe piciorul de bătaie
(stângul);
73
▪ desprinderea de pe sol se realizează prin pendularea energică dinapoi spre înainte şi în
sus a piciorului drept, care este flexat din articulaţia genunchiului;
▪ mingea poziţionată în dreptul pieptului, trece în priză asimetrică, pe palma braţului de
aruncare ce continuă mişcarea în sus şi spre înainte şi se finalizează prin impulsul dat
de către articulaţia pumnului;
▪ eliberarea mingii se efectuează în punctul maxim al săriturii, când braţul este complet
întins, corpul este în uşoară extensie, iar palma care a efectuat aruncarea în flexie,
degetele răsfirate;
▪ aterizarea se realizează pe ambele picioare (Figura 5.28 a,b,c,d,e,f,g).
b. intrare în c. primul pas d. al doilea pas e. desprinderea

a. deplasre în
dribling posesia mingii (sărit) (săltat)
g. aterizarea şi
e. eliberarea mingii
urmărirea mingii
Figura 5.28 Aruncare la coş cu o

o mână de sus din dribling
74
c. ARUNCAREA LA COŞ DIN SĂRITURĂ
c.1 ARUNCAREA LA COŞ DIN SĂRITURĂ CU DESPRINDERE DE PE LOC
Prezentarea modului:
▪ este asemănătoare cu aruncarea la coş din săritură precedată de deplasare şi oprire într-
un timp.
c.2 ARUNCAREA LA COŞ DIN SĂRITURĂ PRECEDATĂ DE PRINDEREA

MINGII DIN DRIBLING ŞI OPRIRE ÎNTR-UN TIMP
▪ dribling, prinderea mingii, aterizarea se realizează prin efectuarea unei opriri într-un
timp, picioarele iau simultan contact cu solul prin rulare călcâi – vârf;
▪ bătaia se efectuează pe ambele picioare pentru a se realiza săritura mai înaltă, mingea
este poziţionată în dreptul pieptului şi trece în priză asimetrică, pe palma braţului de
aruncare ce continuă mişcarea în sus şi spre înainte;
▪ săritura – după efectuarea bătăii, corpul este propulsat pe verticală, bine echilibrat. În
timpul săriturii picioarele sunt puţin depărtate şi flexate din articulaţia genunchilor,
pentru a se asigura „plutirea”, adică rămânerea pentru o clipă în punctul maxim al
săriturii, unde se efectuează aruncarea propriu-zisă;
▪ aruncarea propriu-zisă- eliberarea mingii se efectuează în punctul maxim al săriturii,
când braţul este complet întins, şi se finalizează prin impulsul dat de către articulaţia
pumnului corpul este în uşoară extensie, iar palma care a efectuat aruncarea în flexie,
degetele răsfirate;
▪ aterizarea se execută pe ambele picioare (Figura 5.29).
75
a. deplasare în b. oprirea c.priză d. priză e.b ătaie- f. eliberarea
dribling într-un timp (vedere faţă) (vedere desprindere mingii,
lateral) aterizarea
Figura 5.29 Aruncare la coş din săritură pecedată de prinderea mingii
din dribling şi oprire într-un timp
DRIBLINGUL
a.DRIBLINGUL PE LOC
▪ mingea ţinută cu două mâini în dreptul pieptului, trece pe palma braţului drept;
▪ se efectuează împingerea mingii spre sol, oblic înainte, printr-o mişcare de extensie a
antebraţului pe braţ şi de flexie a palmei de antebraţ (Figura 5.30 a, b, c);
▪ contactul cu mingea se realizeză cu degetele, pe o suprafaţă cât mai mare (Figura 5.31 a, b);
a. poziţie iniţială b. trecerea mingii c. împingerea mingii

Figura 5.30 Dribling pe loc – succesiunea fazelor mişcării
76
a. suprafaţa de contact b. acţiunea articulaţiei mâinii
a palmei cu mingea
Figura 5.31 Acţiunea articulaţiei mâinii în execuţia driblingului

 Menţinerea permanentă a poziţiei fundamentale, simultan cu protecţia mingii.
 Se execută cu ambele mâini şi fără controlul privirii.
b. DRIBLINGUL DIN DEPLASARE

▪ împingerea mingii în sol să se efectuează lateral, oblic şi înainte pentru a nu-l incomoda în
alergare (Figura 5.32).
a.poziţie iniţială c. împingerea

b. protecţia mingii d. efecuarea propriu-
mingii în sol
zisă a driblingului
Figura 5.32 Dribling din deplasare-succesiunea fazelor mişcării (a, b, c, )
 Menţinerea permanentă a poziţiei fundamentale, simultan cu protecţia mingii.
 Se execută cu ambele mâini şi fără controlul privirii.
77
CAPITOLUL 6
TACTICA JOCULUI DE BASCHET
6.1 DEFINIŢIE
 Tactica reprezintă totalitatea acţiunilor individuale şi colective ale jucătorilor unei

echipe organizate şi coordonate unitar şi raţional, în limitele regulamentului de joc şi al
sportivităţii, cu scopul realizării victoriei, prin valorificarea calităţilor şi particularităţilor de
pregătire ale jucătorilor proprii, în concordanţă cu cele ale adversarilor.
După M. Epuran (1968), tactica „este activitatea prin care un sportiv desfăşoară toate
posibilităţile sale tehnice, fizice şi psihice, pentru a dobândi rezultatele cele mai bune în
condiţiile şi în faţa unor adversari diferiţi”.
6.2 COMPONENTE
Componentele tacticii jocului de baschet sunt următoarele:
Acţiunea individuală – reprezintă folosirea conştientă de către un jucător, într-o

fază de joc, a celui mai indicat complex de procedee tehnico-tactice, în scopul realizării
unei sarcini parţiale a jocului.
Combinaţie tactică – reprezintă coordonarea acţiunilor individuale a doi sau mai
mulţi jucători într-o fază a jocului, efectuată în scopul realizării unei sarcini parţiale a
jocului în atac sau apărare.
Schema tactică – combinaţie tactică standard în care deplasările şi acţiunile
jucătorilor precum şi circulaţiile lor sunt stabilite dinainte. Se aplică în momente fixe
ale jocului.
Circulaţia tactică – reprezintă o formă superioară de pregătire a atacului, prin
repetarea mai multor combinaţii tactice după un plan stabilitSistemul de joc –
reprezintă forma generală de organizare a acţiunilor jucătorilor în atac şi apărare, prin
stabilirea unor sarcini precise şi a unor principii de circulaţie şi de colaborare în cadrul
unui dispozitiv prestabilit.
78
Concepţia de joc – caracteristicile pe care le are o echipă privind aplicarea tacticii.
Planul tactic – măsurile tactice stabilite în atac şi apărare pentru abordarea fiecărui
meci în parte.
Stilul de joc – caracteristicile în aplicarea tehnicii, tacticii şi ritmului de joc, comune
jucătorilor unei echipe.
6.3 CARACTERISTICI
Tactica în jocul de baschet prezintă următoarele caracteristici principale:

 Accesibilă: corespunde caracteristicilor jucătorilor şi echipei proprii adversarului,
dar şi a condiţiilor de desfăşurare.
 Adaptabilă: poate fi „modelată” în funcţie de diversele situaţii ale sistemului de joc
propriu sau advers.
 Creativă: deoarece, prin conţinutul său, impune necesitatea de studiu permanent,
inclusiv a propriei prestaţii (nu numai a adversarului), şi găsirea de soluţii originale
exprimate în planurile tactice şi metode de antrenament, atât de antrenori cât şi de
sportivi.
 Raţională: deoarece procesele psihice ale gândirii se transpun în rezolvarea
situaţiilor de joc prin luarea de decizii optime, în orice moment, în condiţii limitate
de spaţiu şi de timp → inteligenţă motrică.
6.4 BAZELE TACTICII ÎN ATAC
Atacul -situaţia tactică în care o echipă se află în posesia mingii.

1. PRINCIPIILE ATACULUI:
 principiul atacării coşului advers

 posesia mingii
 adaptarea atacului la specificul apărării
 provocarea şi valorificarea greşelilor
79
2. FAZELE ATACULUI:
 intrarea în posesia mingii

 trecerea în terenul de atac
▪ trecere rapidă
▪ trecere lentă
▪ trecere prin combinaţii
 ocuparea dispozitivului de atac
 finalizarea atacului
 recuperarea la panou
3. SISTEME DE ATAC:
 contraatacul
 atacul rapid
 sistemul de atac în semicerc
 sistemul de atac cu unul sau doi jucători pivot
 sistemul de atac cu unul sau doi centri
 sistemul de atac cu un jucător pivot şi centru
4. FORMELE ATACULUI:
 atac lent
 atac rapid
5. FACTORII SAU MIJLOACELE ATACULUI:
 plasamentul în atac şi anticiparea acţiunilor

 circulaţia jucătorilor:
▪ circulaţie individuală
▪ circulaţie cu combinaţii
 circulaţia mingii
 organizarea atacului şi folosirea terenului de atac
 depăşirea numerică sau superioritatea numerică
 surpriza
 ritmul de joc
80
6.5 BAZELE TACTICII ÎN APĂRARE
 Apărarea – situaţia tactică în care o echipă luptă pentru intrarea în posesia

mingii.
1. PRINCIPIILE APĂRĂRII:
 principiul apărării coşului

 intrarea în posesia mingii
 adaptarea apărării la specificul atacului
 întrajutorarea
 provocarea şi valorificarea greşelilor adversarului
2. FAZELE APĂRĂRII:
 echilibrul defensiv
 pierderea posesiei de minge
 oprirea lansării şi desfăşurării contraatacului
 replierea
 organizarea dispozitivului de apărare
 apărarea propriu-zisă
 urmărirea la panou.
3. SISTEME DE APĂRARE:
 apărarea om la om → caracter individual

 apărarea în zonă → caracter colectiv
 apărarea combinată
4. FORMELE APĂRĂRII:
 apărare activă;
 apărare pasivă.
NOTĂ:
Apărările care au caracter pasiv se desfăşoară pe o suprafaţă limitată în
apropierea coşului, iniţiativa aparţine atacanţilor.
Apărările care au caracter activ prezintă iniţiativă din partea apărătorilor.
81
5. FACTORII SAU MIJLOACELE APĂRĂRII
 plasament în apărare
 anticiparea acţiunilor
 circulaţia jucătorilor
▪ circulaţie individuală
▪ circulaţie cu combinaţii
6.6 SISTEMATIZAREA ŞI CONŢINUTUL TACTICII JOCULUI DE BASCHET
Conţinutul tacticii este bine precizat iar importanţa aplicării ei creator în joc a devenit un
factor principal.
Tactica în jocul de baschet se prezintă astfel:
a) tactica în atac
b) tactica în apărare
În ambele situaţii întâlnim:
 acţiuni tactice individuale (tactica individuală);
 acţiuni tactice colective (tactica colectivă).
 Tactica individuală reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient de
un jucător cu scopul realizării unei sarcini a jocului în atac sau apărare.
 Tactica colectivă reprezintă ansamblul de acţiuni individuale folosite conştient de mai
mulţi jucători, cu scopul realizării unei sarcini a jocului în atac sau apărare.
Având în vedere că în jocul de baschet fazele de atac şi apărare se succed foarte repede,
acestea sunt strâns legate între ele şi nu pot fi disociate una de cealaltă.
Secvenţierea jocului în atac şi apărare se realizează doar din punct de vedere didactic.
Conţinutul tacticii în jocul de baschet se împarte în:
a) tactică individuală;
b) tactică colectivă: – elementară (combinaţii de 2-3 jucători);
– de echipă (sisteme de joc).
82
IV. 6.7 TACTICA INDIVIDUALĂ
Conţinutul tacticii individuale este prezentat în tabelul 6.1 jocului de baschet :
Tabel 6.1
Conţinutul tacticii individuale

 demarcaj  marcaj
 pătrundere  intercepţia
 depăşire  capacul
 recuperarea ofensivă  recuperarea defensivă
I. TACTICA INDIVIDUALĂ ÎN FAZA DE ATAC
 Demarcajul reprezintă acţiunea tactică individuală de atac, prin care jucătorul execută
un procedeu sau un complex de procedee tehnice, pentru a se deplasa de lângă apărătorul direct.
În jocul de baschet actiunea tactică individuală demarcajul este specifică doar fazei de
atac, atunci când jucătorul nu este în posesia mingii.
Putem afirma că valoarea unui jucător se apreciază în funcţie de modalitatea în care
acesta reuşeşte să se deplaseze din zona de acţiune a adversarului direct.
Demarcajul individual sau realizat cu ajutorul unui partener este prezent în toate fazele şi
acţiunile ofensive.
Demarcajul individual presupune acţiunea independentă a jucătorului prin mijloace
tehnico-tactice.
Demarcajul cu ajutorul coechipierului combină mijloacele tehnico-tactice individuale cu
cele de colaborare ale acestuia (blocaj, încrucişare) specifice tactice colective elementare de
echipă.
În funcţie de direcţia pasei şi a poziţiei apărătorului, demarcajul individual se clasifică
astfel :
demarcajul „în adâncime” sau pătrunderea este acţiunea tactică individuală efectuată
de atacantul fără minge care încearcă să se demarce şi să străpungă apărarea.Se poate
executa pe partea cu minge sau opusă acesteia.
83
demarcajul lateral are scop de manevră, în vederea pregătirii unei acţiuni ulterioare
(se poate executa de pe loc, în L, V, semicerc sau cu piruetă).
 Pătrunderea reprezintă un procedeu special de demarcaj, cu un caracter ofensiv, şi scop
de primire a mingii şi aruncarea acesteia la coş.
Este acţiunea tactică efectuată de atacantul fără minge. Se poate executa cu primirea
mingii sau fără primirea ei.
 Depăşirea reprezintă acţiunea tactică individuală de atac, prin care jucătorul aflat în
posesia mingii execută un complex de procedee pentru a se demarca şi a finaliza acţiunea cu
minge.
În funcţie de piciorul de pivotare:
▪ păşire cruciş – dacă pleacă pe partea cu piciorul pivot;
▪ păşire deschisă – dacă pleacă pe partea opusă piciorului de pivotare.
În funcţie de plecarea în dribling :
▪ plecare directă – pe culoarul de pătrundere sau partea liberă care corespunde mâinii
de dribling;
▪ plecarea cu pas încrucişat (în „cross”)- mâna care execută driblingul corespunde
piciorului de pivotare;
▪ plecarea cu întoarcere (rulare)- se realizează pe piciorul liber de către jucătorii care
sunt poziţionaţi cu spatele spre apărător, pivotând spre piciorul din interior prin
rularea calcâi –talpă-vârf.
 Recuperarea ofensivă (recuperarea mingii în atac)- reprezintă acţiunea tactică
individuală de atac prin care un jucător încearcă să recâştige mingea în urma unei aruncări
nereuşite, executate de el sau un coechipier.
Recuperarea în atac este mult mai dificilă decât cea în apărare deoarece presupune
obţinerea primului plan în lupta cu apărătorul, care prin poziţia lui defensivă este favorizat
găsindu-se între atacant şi coş.
 Voleibalarea este acţiunea tactică individuală de prindere şi control a mingii în
momentul cel mai înalt al săriturii.
84
II. TACTICA INDIVIDUALĂ ÎN FAZA DE APĂRARE
 Marcajul reprezintă acţiunea tactică individuală de apărare prin care jucătorul,

folosind un complex de procedee tehnice de deplasare în teren, încearcă în limitele
regulamentului să împiedice acţiunile ofensive ale atacantului.
Se poate realiza la atacantul cu minge sau fară minge.
Reguli de bază ale marcajului:
▪ plasamentul între atacant şi coş;
▪ distanţa de marcaj în funcţie de periculozitatea atacantului;
▪ poziţia fundamentală joasă – braţele lateral, deplasare paşi adăugaţi;
▪ privirea apărătorului spre mingea atacantului.
Formele marcajului sunt prezentate în figura 6.1 :
Figura 6.1 Formele marcajului

Marcajul normal – se foloseşte în general în situaţia când jucătorul nu este posesia
mingii.
Marcajul agresiv – formă activă a marcajului. Se caracterizează prin micşorarea
distanţei faţă de adversar şi lucru activ de braţe şi picioare.
Marcajul diferenţiat – o acţiune de marcaj (normal sau agresiv) în care apărătorul
acţionează conform situaţiilor pe care le „dictează” posesia mingii.
atacant în posesia mingii – braţ sus – celălalt lateral jos sau braţele în plan lateral sus;
a) atacantul execută dribling – poziţie joasă, braţele lateral jos;
b) atacantul a efectuat driblingul – marcaj activ.
85
Marcajul special – se realizează în următoarele situaţii de joc:
▪ marcaj la intercepţie, poziţia apărătorului este între atacant şi minge, marcajul se
face din faţă şi din lateral;
▪ marcaj din lateral → ocupă poziţia laterală pe partea mingii, între minge şi
atacant, apărătorul interpune un segment (braţ, picior)
▪ marcaj din faţă – lucru activ de braţe şi picioare.
 Intercepţia – acţiunea tactică individuală realizată de către apărător, atunci când

mingea este pasată între doi atacanţi
 Capacul reprezintă ultima acţiune prin care un apărător încearcă să împiedice, în
mod regulamentar, aruncarea la coş a atacantului cu minge. Acesta are ca scop oprirea mingii
aruncate la coş sau devierea acesteia.
 Recuperarea defensivă (urmărirea mingii în apărare)- reprezintă acţiunea tactică
individuală prin care apărătorul urmăreşte să intre în posesia mingii, în urma unei aruncări
nereuşite executate de un atacant.
Apărătorul realizează închiderea culoarului de urmărire prin realizarea blocajului
defensiv, adică piruetă şi ducerea coatelor în plan lateral. Se execută săritură şi prindere sau
pasarea mingii din volé unui coechipier.
6.8 TACTICA COLECTIVĂ ELEMENTARĂ

(combinaţii de 2-3 jucători)
Conţinutul tacticii colective elementare este prezentat în tabelul 6.2 jocului de baschet :
Tabelul 6.2
Conţinutul tacticii colective elementare

 dă şi du-te  repartizarea adversarilor
 încrucişare  închiderea culoarului de
pătrunderilor şi
depăşirilor
 blocaj-ieşire din blocaj  alunecarea
 atacul în superioritate  flotarea
numerică  aglomerarea
86
 dublajul  schimbul de adversar
 triunghiul de săritură
 apărare în inferioritate
numerică
I. TACTICA COLECTIVĂ ELEMENTARĂ ÎN FAZA DE ATAC
Din conţinutul tacticii colective elementare vor fi prezentate detaliat doar combinaţiile
necesare rezolvării cerinţelor programei şcolare.
 Dă şi du-te este combinaţia în care un jucător pasează mingea unui coechipier,
pătrunde, primeşte mingea şi finalizează.Aceasta reprezintă cea mai simplă combinaţie între doi
jucători în atac.
 Încrucişarea este combinaţia tactică elementară prin care un atacant se demarcă,

interpunând în drumul apărătorului propriu un coechipier cu apărătorul său .
Se poate efectua între:
▪ jucători fără minge;
▪ jucători cu minge.
Din punct de vedere al execuţiei este:
▪ simplă (în doi jucători)
▪ dublă (în 3 jucători)
 Blocajul este o combinaţie tactică prin care un atacant ocupă static o poziţie pe teren
şi se interpune ca obstacol pe viitorul culoar de deplasare al jucătorului pentru a-i uşura
demarcajul.
În funcţie de locul efectuării blocajului acesta poate fi:
▪ interior – efectuat între apărător şi mediana terenului;
▪ exterior – efectuat între apărător şi linia laterală a terenului;
▪ posterior – executat între apărător şi linia de fund a terenului
În funcţie plasamentul apărătorului blocajul se poate executa :
 la jucătorul cu minge;
 jucătorul fără minge.
87
 Ieşirea din blocaj – este o continuare a blocajului în situaţia când apărătorul a
efectuat schimbarea de adversar.
 Dublajul reprezintă combinaţia tactică prin care un jucător din atac se plasează în
apropierea jucătorului cu minge, pentru a ajuta, a colabora.
Dublajul poate fi:
▪ ofensiv;
▪ defensiv.
 Atacul în superioritate numerică (2 : 1, 3 : 2 ) reprezintă o situaţie tactică frecventă

prin care un număr mare de atacanţi încearcă să finalizeze.
II. TACTICA COLECTIVĂ ELEMENTARĂ ÎN FAZA DE APĂRARE
Mijloacele tactice colective elementare aplicate în jocul de apărare sunt următoarele:

▪ Repartizarea adversarilor.
▪ Închiderea pătrunderilor – reprezintă colaborarea în apărare dintre doi jucători
care se realizează prin apropierea lor şi micşorarea distanţei dintre ei, în scopul
opririi atacantului în drumul său spre coş.În literatura de specialitate această acţiune
este este denumită „închiderea culoarului de depăşire”. Această combinaţie
foloseşte elemente de flotare şi aglomerare.
▪ Alunecarea – combinaţia tactică dintre doi apărători, prin care un apărător îşi ajută
coechipierul, creându-i drum liber în urmărirea atacantului direct.
▪ Flotarea – constă în retragerea unuia sau a mai multor apărători de la adversarul
lor, spre o zonă unde acţionează un atac periculos.
▪ Aglomerarea – se desfăşoară prin retragerea a doi sau mai mulţi apărători în zona
din apropierea coşului, pentru întărirea apărării din această suprafaţă.
▪ Schimbarea adversarului – combinaţia dintre doi sau trei apărători folosită
împotriva combinaţiilor de blocaj şi încrucişare, efectuate de jucători în atac.
88
▪ Triunghiul de săritură – este o acţiune de colaborare între trei apărători care
urmăresc la panou şi al căror plasament formează un triunghi cu baza spre panou, în
scopul închiderii drumului jucătorilor atacanţi care încearcă să recupereze o
aruncare la coş nereuşită.
▪ Apărarea în inferioritate numerică:reprezintă situaţia tactică în care un număr
mai mic de apărători încearcă să rezolve cerinţele apărării.Cele mai frecvente
situaţii sunt: 1:2, 2:3, etc.
6.9 TACTICA COLECTIVĂ DE ECHIPĂ (SISTEME DE JOC)
Conţinutul tacticii colective de echipă este prezentat în tabelul 6.3 jocului de baschet :
Tabelul 6.3
Conţinutul tacticii colective de echipă

 contraatacul  împotriva contraatacului
 sistem de atac poziţional:  om la om
- atacul în semicerc  zonă
(“potcoavă”)  combinată
- atacul cu unul sau doi
jucători pivoţi
-atacul cu unul sau doi
jucători centru
- atacul cu un jucător pivot
sau centru
I. TACTICA COLECTIVĂ DE ECHIPĂ ÎN FAZA DE ATAC
 Sistemul de atac presupune organizarea şi coordonarea acţiunilor individuale şi

colective a tuturor atacanţilor în scopul formării unui grup omogen împotriva adversarilor.
 Contraatacul – reprezintă trecerea organizată, în viteză, din apărare în atac cu scopul
de a surprinde apărarea în inferioritate numerică.
89
Este necesar în etapele învăţării jocului de baschet să se formeze copiilor deprinderea
de a declanşa contraatacul din orice situaţie de intrare în posesia mingii. Un executant intră în
posesia mingii în următoarele situaţii de joc:
▪ după coş marcat;
▪ din intercepţie;
▪ din recuperarea mingii la panou;
▪ din angajare 1:1;
▪ după aruncări libere.
Fazele contraatacului:
1. Intrarea în posesia mingii:
 declanşarea contraatacului;
2. Desfăşurarea contraatacului:
▪ circulaţia jucătorilor
- în linie dreaptă;
- în diagonală;
- pe culoare: lateral, centru, lateral şi centru.
▪ circulaţia mingii
- pase lungi la vârfuri;
- pase scurte la intermediari.
3. Finalizarea –se poate realiza prin următoarele procedee tehnice:
▪ cu o mână din dribling;
▪ cu o mână din alergare;
▪ cu o mână din săritură.
Reguli de bază în contraatac:
1. Demarcaj permanent.
2. Circulaţia mingii pe drumul cel mai scurt.
3. Circulaţia jucătorilor să se realizeze în adâncime iar atacanţii să nu fie pe linie cu
apărătorii.
4. Contraatacul să fie dublat de jucătorii din linia a II-a.
90
5. Aruncările la coş să fie executate în viteză.
6. Asigurarea echilibrului defensiv.
7. Conţinut.
Conţinutul pregătirii contraatacului :
▪ fizic:
- viteza de deplasare şi reacţie;
- rezistenţa în regim de viteză;
- forţă – viteză.
▪ tehnic:
- procedee tehnice de mişcare în teren;
- pasa de la umăr;
- pase cu pământul;
- aruncările la coş din deplasare şi săritură;
- conducerea mingii;
- structuri complexe de procedee tehnice
▪ tactic:
- demarcaj – pătrundere;
- urmărire – recuperare;
- atac în superioritate.
▪ Posturile jucătorilor:
- lansator;
- intermediar;
- vârf.
▪ Variantele contraatacului:
- cu un singur vârf;
- cu două vârfuri;
- cu un vârf şi un intermediar;
- cu două vârfuri şi cu un intermediar.
91
Deoarece sunt cunoscute o diversitate de forme de desfăşurare a contraatacului acesta
este clasificat din punct de vedere didactic:
 contraatacul direct:
▪ cu dribling, efectuat de jucătorul care a intrat în posesia mingii;
▪ cu pasă directă la jucătorul „vârf” de contraatac (din acest punct de vedere,
contraatacul poate fi: cu un „vârf” sau cu două „vârfuri”).
 contraatacul cu un intermediar:
▪ cu un jucător intermediar (lateral sau centru);
▪ cu doi jucători intermediar (lateral şi centru).
 Sistemul de atac în semicerc (potcoavă) reprezintă cel mai simplu sistem de atac
poziţional, utilizat în pregătirea jocului de baschet în special la începători.
Prezentarea sistemului de atac:
Jucătorii sunt dispuşi în formă de semicerc la o distanţă de aproximativ 7 – 8 m de coş.
Jucătorii plasaţi pe colţurile terenului au următoarele sarcini:
- să arunce corect la coş de pe loc şi din săritură;
- să angajeze cu uşurinţă pătrunzătorii de pe partea opusă;
- să stapânească pătrunderile şi depăşirile;
- să participe la recuperare.
▪ Caracteristicile sistemului:
- toţi jucătorii sunt la distanţă de coş;
- distanţelor mici dintre jucători facilitează circulaţia mingii;
- datorită aşezării se creează o zonă liberă în apropierea coşului;
- asigură un echilibru defensiv puternic cu 2 – 3 jucători;
- recuperarea la panou este mai dificilă.
 sunt folosite frecvent acţiunile tactice individuale (depăşirea, pătrunderea, etc.) şi
combinaţiile tactice:(dă şi du-te, blocajul, încrucişarea, etc.).
92
II. TACTICA COLECTIVĂ DE ECHIPĂ ÎN FAZA DE APĂRARE
 Sistemul de apărare presupune organizarea şi coordonarea acţiunilor individuale şi

colective a tuturor apărătorilor, în scopul formării unui grup omogen împotriva adversarilor.
Jocul de baschetul utilizează trei sisteme de apărare: -om la om
-zonă
-combinată
1) SISTEMUL DE APĂRARE OM LA OM
▪ Prezentarea sistemului :
- este foarte accesibil;
- sistemul de bază al jocului;
- este denumit şi „apărare individuală” deoarece fiecărui apărător i se repartizează
un atacant.
▪ Caracteristici:
- atenţia apărătorului este orientată în principal asupra atacantului;
- se poate aplica pe orice porţiune de teren;
- are caracter activ, forţând pe adversar să joace mingea;
- acţionează pentru intrarea în posesia mingii, aşteaptă greşelile atacantului şi le
provoacă.
▪ Reguli de bază:
- orice apărător este poziţionat permanent între coş şi adversar;

- fiecărui apărător îi va fi repartizat la începutul jocului un adversar.
▪ Utilizare tactică:
- împotriva tuturor echipelor cu jucători care execută foarte bine aruncări de mare
precizie (distanţă, semidistanţă);
- echipele cu un nivel pregătire tehnico-tactică scăzut.
▪ Variante:
A) Apărarea om la om normală
 este utilizată de începători şi prezintă două forme:
93
▪ pasivă – marcajul atacanţilor se realizează după retragerea în apărare;
▪ activă – este asemănătoare cu apărarea om la om agresivă, distanţa de marcaj se
micşorează, apărătorul executând lucru activ de braţe şi picioare.
B) Apărarea om la om agresivă
- marcajul atacanţilor este foarte strâns, se încearcă intrarea în posesia mingii

- se execută:
▪ pe jumătate de teren;
▪ pe tot terenul;
- necesită o bună pregătire fizică, în special rezistenţă în regim de viteză la

efectuarea lucrului de braţe şi jocul de picioare.
- împotriva echipelor cu un nivel scăzut de pregătire fizică şi tactică;
- atacul concentrat care se axează pe combinaţii fixe, pase lungi de contraatac;
- finalul jocului, când echipa este condusă.
▪ Avantaje:
- destabilizează atacul.
▪ Dezavantaje:
- consum energetic mare;

- acumularea unui număr de greşeli personal foarte mare.
C) Apărarea om la om cu aglomerare
- se efectuează pe o suprafaţă de teren redusă (5 – 6 m de coş);
- a apărut datorită lipsei de eficienţă a aruncărilor şi datorită utilizării excesive a
acţiunilor pe jucătorii înalţi, plasaţi în zona de restricţie;
- apărarea este interesată de jocul de sub pan
 împotriva echipelor care nu folosesc aruncări de la semidistanţă şi distanţă;
 împotriva echipelor care folosesc excesiv în atac acţiuni de pătrundere şi acţiuni
pentru pivot.
94
D) Apărarea om la om cu flotare
- apărarea în care se oferă ajutor coechipierului în marcajul unui atacant foarte
periculos.
- împotriva echipelor care-şi pregătesc atacul pe jucătorii pivoţi, centri valoroşi;
- împotriva echipelor care nu aruncă de la distanţă şi semidistanţă.
E) Apărare om la om la intercepţie (pressing)
- varianta modernă a apărării agresive.
- forma cea mai activă de apărare, având ca scop oprirea circulaţiei de minge;
jucătorul atacă fără a se mai retrage în apărare.
- temporară sau permanentă în funcţie de calităţile jucătorilor (rezistenţă în regim de
viteză, acţiuni tehnico-tactice corect însuşite, viteză de reacţie, combativitate);
- împotriva echipelor cu o pregătire fizică şi tehnico-tactică redusă;
- împotriva atacului care se utilizează combinaţii;
- împotriva lansării contraatacului.
2) SISTEMUL DE APĂRARE ZONĂ

 Sistemul de apărare zonă reprezintă apărarea colectivă ce se desfăşoară pe un spaţiu
limitat în faţa coşului. Apărătorii sunt aşezaţi într-un dispozitiv special fiecare având sarcina de a
supraveghea o anumită porţiune de teren, dinainte stabilită, marcând atacantul care apare în zona
sa.
▪ Caracteristici:
- apărătorul urmăreşte în principal mingea şi jucătorul cu minge;
- apărătorii sunt aşezaţi într-un dispozitiv precis;
- deplasarea apărării se realizează în funcţie de locul mingii şi circulaţia ei;
- apărarea este organizată când cei cinci jucători au reuşit să formeze dispozitivul în
apărare;
- apărarea în zonă prezintă suprafeţe vulnerabile;
95
- se caracterizează prin răspundere colectivă, greşelile comise de către un apărător
sunt remediate destul de uşor de ceilalţi jucători;
- necesită o gândire tactică avansată.
▪ Reguli de bază:
- atenţia apărătorilor orientată spre circulaţia mingii;
- deplasarea apărătorilor în zonă este determinată de circulaţia mingii;
- retragerea în zonă se efectuează foarte rapid.
 întrajutorarea;
 comunicarea în apărare.
Variantele apărării în zonă
În cadrul apărării în zonă, apărătorii pot fi aşezaţi în dispozitiv de 2 sau 3 linii. Aceste
variante sunt:
2–3 2–1–2 1–2–2
3–2 2–2–1 1–3–1
(numerotarea începe de la linia de centru către stânga)
- echipele care au atacul centrat exclusiv pe combinaţii şi nu execută aruncări de la
distanţă şi semidistanţă;
- echipele care dispun de jucători înalţi, pentru asigurarea recuperării defensive.
3) SISTEMUL DE APĂRARE COMBINATĂ
Sistemul de apărare combinată, utilizează reguli de bază ale apărării în zonă

împotriva unor mişcări active ale atacului (circulaţie rapidă, blocaje, paravane, pătrunderi
individuale) dar şi elementele şi regulile de bază ale apărării om la om împotriva aruncărilor
precise de la distanţă şi semidistanţă, în marcajul unor atacanţi foarte buni din punct de vedere
tehnic.
96
▪ Variante de apărare combinată :
- un apărător om la om şi patru zonă (1 + 4);
- doi apărători om la om şi trei zonă (2 + 3);
- trei apărători om la om şi doi zonă ( 3 + 2);
- patru apărători în zonă şi unul zonă (4 + 1).
6. 10 SEMNE CONVENŢIONALE UTILIZATE

ÎN JOCUL DE BASCHE BASCHET
– Atacant
– Apărător
– Mingea
– Deplasarea jucătorului
– Schimbare de direcţie
– Fentă plecare
– Atacant cu minge
– Circulaţia mingii (pasă)
– Aruncare la coş
– Dribling
– Oprire
– Blocaj
– Pivotare
R – Recuperare la panou
97
Teren în atac Teren în apărare
98
CAPITOLUL 7
VARIANTE DE PRACTICARE A JOCULUI DE BASCHET
7.1 NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE VARIANTELE DE PRACTICARE

A JOCULUI DE BASCHET
Jocul de baschet practicat la scară tot mai largă, a devenit indispensabil pentru cei care au
luat contact cu acesta. Baschetul a fost adaptat în funcţie de situaţiile de moment apărute,
indiferent de locul, timpul, problemele de sănătate, etc.
Variantele de practicare a jocului se împart în două categorii:
a. Categoria I - au derivat direct din jocul de baschet Basketball (beach, deaf, street,
water, wheelchair) şi au s-au adaptat regulile în funcţie de situaţiile de organizare şi
desfăşurare apărute.
b. Categoria a II-a - utilizează parţial materiale, instalaţii, reguli asemănătoare jocului de

baschet (şi din alte jocuri sportive) dar care au structură şi reguli proprii cum ar fi :
Cestoball, Korfball, Netball (fastnet, indoor, fun net, wheelchair), Slamball, etc.
Chiar dacă se bazează pe un regulament asemănător, sunt adaptate pentru persoanele cu

dizabilităţi fizice sau pentru a obţine mai mult spectacol, aceste activităţi desprinse din baschet,
câştigă popularitate şi concurează cu varianta originală a jocului.
7.2 BASCHETUL PE PLAJĂ (BEACH BASKETBALL)
Beach Basketball, reprezintă o variantă a jocului de baschet care se desfăşoară pe plajă.

Iniţial baschetul pe plajă a fost utilizat ca mijloc de instruire, fiind cunoscute beneficiile
pregătirii pe nisip. Ulterior acesta a fost transfer în sfera activităţilor de timp liber, având scop
distractiv, recreativ. Regulile se modifică de la o ţară la alta, dar există şi puncte comune.
Inventatorul: profesorul american Philip Bryant, SUA la Gulf Shores School, Alabama
(1980), care a avut ideea de a îmbunătăţi domeniul educaţiei fizice.
Scopul: câştigă echipa care înscrie cele mai multe puncte în coşul advers, în limita
timpului regulamentar.
99
Participanţi: echipa este formată din trei jucători şi două rezerve (dar există materiale
care precizează 4 jucători şi o rezervă).
Suprafaţa de joc: este un spaţiu circular, fără linii, acoperit evident cu nisip (12x15 m)
sau dreptunghiular în varianta europeană (10x20m) dar se utilizează şi terenuri asamblate pe
plajă (Figurile 7.1 a, b, c).
a. spaţiu fără linii b. nisip c. trenuri asamblate pe plajă

Figura 7.1(a, b,c,) Suprafaţa de joc în Beach basketball
Durata partidei: 10 minute (2x5 minute), după prima repriză terenurile se schimbă.
Materiale, instalaţii, echipament:
- două coşuri amplasate pe părţile opuse ale ale terenului, pe lăţimea acestuia. Din punct de
vedere al construcţiei, acestea pot fi prinse de panou (Figura 7.2) sau nu (Figura 7.3) în
versiunea europeană;
Figura 7.2 Sistem de prindere Figura 7.3 Sistem de prindere

a coşului de panou a coşului pe un pilon
- se joacă desculţ sau cu şosete, tricou (maieu), şort;
- mingea este din material sintetic, plastic, mult mai uşoară decât cea clasică (figura 7.4
a,b);
100
a. b.
Figura 7.4 (a, b) Mingi utilizate în Beach basketball
- valoarea coşului: 1, 2, 3 şi chiar 4 puncte -alley-oop în funcţie de versiune (americană sau

europeană).
Reguli de bază:
- Driblingul este interzis, datorită suprafeţei de joc, dar se pasează şi aruncă la coş.
- Jucătorii se pot deplasa dar nu pot efectua mai mult de doi paşi şi jumătate când sunt în
posesia mingii.
- Dacă mingea cade pe nisip, primul jucător care atinge mingea poate intra în posesia ei şi
continua deplasarea.
- În caz de egalitate, fiecare jucător primeşte o aruncare liberă, acestea centralizându-se şi

în final se desemnează câştigătorul.
- Nu există un arbitru, jocul este monitorizat de un observator („Court wacher”) care

înregistrează punctele, greşelile personale şi intervine doar dacă sunt greşeli antisportive.
Comportamentul nesportiv este sancţionat f cu o aruncare liberă sau excludere din joc.
Organismul de conducere: World Beach Basketball Association (WBBA).
7.3 BASCHETUL ÎN APĂ (WATER BASKETBALL)
Baschetul în apă, nu se încadrează în categoria sporturilor omologate, dar ocazional,

tinerii îl practică în piscine.
Este un joc sportiv dinamic, atractiv cu reguli mixte, care se practică în apă. Acesta
combină regulile jocului de baschet cu cele din polo. Poate fi practicat ca o activitate de
101
agrement sau ca joc sportiv de echipă în care participanţii respectă o serie de reguli. În water
basketball, standardele pentru apă sunt puţin diferite comparativ cu alte jocuri asemănătoare.
Inventatorul –profesorul italian Francesco Rizzuto în 1986. Apariţia lui în Italia,
beneficiază de recunoaştere ca o variantă a jocului de baschet de către Federaţia Italiană de
Baschet- FIP (Federazione Italiana Pallacanestro).
Locul de desfăşurare: piscină cu dimensiunea de 25x20 m, adâncimea minimă 1,80m.
Participanţi: echipe formate din 10 jucători fiecare, cinci sunt direct implicaţi în joc,
ceilalţi rezerve. Water basketball, se desfăşoară între două echipe de câte cinci jucători, în apă.
Durata jocului diferă în funcţie de ţară, oraş, etc. Poate fi de patru (două) perioade a câte
7 minute. După finalizarea fiecărei perioade, pauza este 2 minute sau 1 minut de exemplu pentru
varianta olandeză.
Jocul este condus de unul sau doi arbitri.
Materiale şi instalaţii: balon sferic rezistent la apă cu o greutate cuprinsă între 400g -
450g şi cu o circumferinţa între 68- 71 cm.
Există trei tipuri diferite de coşuri utilizate în Water basketball.
a. Se foloseşte un panou tradiţional, montat la un capăt al piscinei (Figura 7.5, a,b, c).
b. Coşul, pluteşte pe suprafaţa apei (Figura 7.6, a, b,c).
c. Coşul la un metru peste nivelul apei, fixat pe un pilon scufundat mult în apă (Figura
7.7).
Coşurile plutitoare sunt situate la înălţimea de 1,30 m faţă de suprafaţa apei şi sunt
susţinute de o placă (110 x 72 cm) şi un cerc metalic ce are un diametru de 45cm.
a. b. c.
Figura 7.5 Panouri fixate la capătul piscinei
102
a. b. c.
Figura 7.6 (a, b, c) Variante de coşuri plutitoare
Figura 7.7 Coş de baschet fixat pe un pilon scufundat în apă
Instalaţiile pentru baschetul în apă au evoluat permanent, astfel în Slovenia în 1997,

Tomaž Slavec şi Matjaz Kodek de la Kranj, Slovenia, au realizat un coş special (pilonul mult
scufundat în apă, coşul situat, la un metru peste nivelul apei) şi reguli pentru de joc. Ideea lor ca
jucătorii să atace coşul de pe toate părţile (inclusiv din spate), a fost brevetată şi toate
dezavantajele variantelor anterioare, eliminate (Figura 7.8).
Figura 7.8 Execuţia aruncării la coş de pe toate părţile

Până la acel moment s-au jucat două versiuni de baschet de apă. Prima a utilizat un coş
clasic fixat pe marginea piscinei, cu dezavantajul că jucătorii se loveau de peretele de piscinei
103
sau de coş în timpul unor execuţii mai spectaculoase. În a doua variantă s-a utilizat coşul plutitor
care era destul de instabil şi foarte dificil pentru a arunca mingea în coş.
Reguli generale de joc:
- Nici un jucător nu poate fi împiedicat de un altul pentru a intra în posesia mingii.
- Nici un jucător nu poate împinge adversarul sau scufunda mingea sub apă. Dacă un
jucător în atac comite un fault, echipa adversă intră în posesia mingii. Dacă un jucător din
apărare, comite un fault, jucătorul faultat, beneficiază de o aruncare liberă de la un loc
stabilit în apă.
- Jucătorii au la dispoziţie doar cinci secunde pentru pasare sau aruncare la coş.
- Înotul cu mingea în mâini nu este permis.
- Valoarea coşului este de 1 sau 2 puncte.
- Jocul se poate încheia atunci când o echipă ajunge la un scor înainte stabilit.
- Fiecare echipă are propriul căpitan şi doar acesta poate efectua comunicarea cu arbitrul.
Ţări în care se practică această variantă a jocului de baschet sunt: Slovenia, Italia,
Olanda, Brazilia, SUA etc.
7.4 BASCHET ÎN FOTOLIU RULANT (WHEELCHAIR BASKETBALL)

Descriere: Baschetul în fotoliu rulant, este unul dintre cele mai populare sporturi de la
Jocurile Paralimpice. Este un joc special, practicat de persoanele cu dizabilităţi ce se deplasează
cu ajutorul unui scaun special (fotoliu rulant, Fig.7.9 a, b, c). Acesta este considerat cel mai
important dintre jocurile adaptate. Jocul este practicat atât de amatori cât şi de profesionişti în
foarte multe ţări ale lumii, în aer liber sau interior.
a. b. c.
Figura 7.9 (a, b, c) Secvenţe din practicarea jocului de baschet
în fotoliu rulant
104
Inventatorul: Ludwig Guttmann, 1944.
Începutul acestui joc a fost văzut încă din 1940, dar în 1944, Ludwig Guttmann a adaptat
baschetul utilizând fotoliul rulant, în cadrul unui program de reabilitare a persoanelor cu dizabilităţi
desfăşurat la Spitalul Stoke Mandeville, în Aylesbury, Buckinghamshire, Anglia.
Începând cu 1946, acesta a fost jucat de americanii invalizi în urma celui de-al doilea război
mondial şi s-a răspândit apoi în toata lumea. Jocul a fost parte componentă din Internaţional Stoke
Mandeville Games Federation şi a devenit disciplină independentă în 1989 când a luat fiinţă Federaţia
Internaţională de Baschet în Fotoliu Rulant (IWBF), organism oficial de conducere al acestui sport
recunoscut şi de FIBA. IWBF are 82 de organizaţii naţionale pentru Baschet în Fotoliu Rulant (NOWB)
pe întreg globul, iar numărul participanţilor creştere cu fiecare an (se estimează peste 100.000). De
asemenea, este recunoscut de Comitetul International Paralimpic (IPC) ca singura autoritate competentă
în scaunul cu rotile de baschet din întreaga lume. Primul Campionatul Mondial oficial a fost cunoscut sub
numele de turneul Gold Cup, în 1975.
Scopul: înscrierea de puncte în coşul advers.
Participanţi: Echipa este compusă din doisprezece (12) jucători din care cinci se află pe teren în
timpul desfăşurării jocului. Orice persoană un handicap permanent la picior sau paralizie în trenul inferior
al corpului, va putea opta pentru practicarea jocului de baschet în fotoliu rulant.
Pentru armonizarea nivelului de handicap al participanţilor, fiecărui jucător i se atribuie o valoare
în puncte. Aceasta se stabileşte în funcţie de evaluarea capacităţii lor funcţionale. Clasificările valabile în
IWBF sunt 1.0, 1.5, 2.0, 2.5, 3.0, 3.5, 4.0 si 4.5
Materiale, instalaţii, echipament: sunt identice cu cele ale jocului de baschet, excepţia fiind
fotoliul rulant, conceput, adaptat pentru jocul de baschet şi chiar în limitele permise de regulament,
personalizat pentru fiecare jucător (Figura 7.10, a, b, c).
a. b. c.
Figura 7.10 Tipuri de fotolii rulante
105
7.5 CESTOBALL
Cestoball-ul este tot o variantă a jocului de baschet. Mingea la coş „La pelota al cesto”
este un joc sportiv din categoria celor inventate.
Inventatorul: profesorul de educaţie fizică argentinian, Enrique Romero Brest în 1903.
Acesta a dorit să creeze un joc simplu şi rapid, în special pentru fete şi femei.
În 1986 a fost creat Cestoball-ul ce are la bază regulile a trei jocuri sportive. Cestoball-ul
s-a realizat prin armonizarea regulilor jocului de baschet “Pelota al cesto” (Argentina) cu cele
din Korfball (Olanda) şi Nettball (Marea Britanie). Se joacă în principal în Argentina fiind şi
locul unde a apărut şi este practicat în general de femei dar pot juca şi bărbaţii.
Organismul de conducere – Confederaţia Internaţională de Cestoball care s-a înfiinţat

în 1986.
Locul de desfăşurare: în sală sau aer liber (Figura 7.11 a, b). Terenul de joc este o
suprafaţă dreptunghiulară cu dimensiuni de 26 x 14 m/28 x 16m /30 x 20m, divizat în două părţi
(zone) egale, separate de o linie paralelă cu cea finală, numită linia centrală (Figura 7.12).
a. în aer liber b. în sală
Figura 7.12 (a, b) Secvenţe dintr-o repriză de cestoball
106
Figura 7.12 Dimensiunea şi liniile terenului de joc în cestoball
Durata partidei: 40 minute (2 reprize x 20’) cu pauză de 5’.

Scopul jocului: de a înscrie cât mai multe puncte.
Materiale, instalaţii şi echipament: Mingea este rotundă, din piele sau material sintetic
are o greutate de 730-750 g şi o circumferinţă de aproximativ 53-55cm iar pentru copii 48 - 50
cm (Figura 7.13).
Figura 7.13 Mingea utilizată în cestoball
a. b.
Figura 7.14 (a,b) Coşul utilizat în cestoball
Nu există panouri. Coşurile sunt confecţionate din unul sau două inele cu diametrul de
50cm, fixate pe un stâlp confecţionat dintr-un material rezistent şi amplasat la o înălţime de 3,30
m faţă de sol (pentru copii 2,80m). Inelele au plasă asemănătoare cu cele ale jocului de baschet
(Figura 7.14 a, b).
107
Echipamentul jucătoarelor este şortul, tricoul (maieul) şi încălţăminte specifică
(bascheţi). Numerotarea se realizează de la 1-12, culoarea numărului trebuie să fie în contrast cu
cea de pe tricou ( Figura 7.15 a,b).
a. Tricou b. Maieu
Figura 7.15 (a, b) Modele de tricouri (maieuri) utilizate în cestoball
Alte materiale necesare pentru organizarea cestoball-ului sunt: indicatoare (palete) pentru
faulturi (6) – de la 1–4 (albe cu numere negre), 5–6 (albe cu număr roşu), foaia de arbitraj (3
exemplare: federaţie, echipa gazdă şi echipa din deplasare), tabela de scor – se amplasează astfel
încât să ofere vizibilitate foarte bună, etc.
Participanţi: se dispută între două echipe a câte 6 jucătoare (jucători) fiecare. Echipele
au în componenţa lor 12 jucătoare şi sunt necesare cel puţin 8 jucătoare pentru a începe jocul.
Reguli de bază:
– Meciul este condus de doi arbitri care vor lua decizii pe tot parcursul jocului, doi oficiali
şi un observator.
– Schimbările sunt nelimitate şi pot fi efectuate în orice moment al jocului.
– Valoarea aruncărilor este de 1 punct (aruncare liberă, aruncare de pedeapsă şi aruncările
tehnice) şi 2 puncte (toate aruncările din acţiune). În caz de egalitate se acordă timp
suplimentar de joc şi toate aruncările valorează două puncte.
– Fiecare echipă va avea în zona din faţă maxim 4 jucătoare şi în zona din spate cel puţin 2.
– În cea de-a doua repriză se schimbă terenul de joc.
– Mingea este în afara jocului când jucătoarea este în posesia mingii şi depăşeşte cu orice
parte a corpului liniile spaţiului de joc.
– Mingea poate fi jucată doar cu una sau ambele mâini.
– Faulturile sunt comune şi descalificatoare. O jucătoare poate comite 6 faulturi.
– Arbitrii acordă cartonaşe galbene (avertismentul pentru gesturi nesportive) şi roşii
(eliminare din joc).
108
– Toate jucătoarele pot ataca și/sau apăra, respectând în același timp echilibrul numeric de
minim două (2) jucătoare în fiecare dintre zone.
– Jucătoarele se pot deplasa (2) paşi cu mingea în posesie.
– Jucătoarea poate fi în posesia mingii trei secunde.
7.6 KORFBALL
Korfball-ul este singurul joc de echipă mixt.

Inventatorul: profesorul olandez Nico Broekhuysen care a conceput korfball-ul în 1902
la Amsterdam pentru a fi jucat de echipe mixte, acesta dorind să ofere şanse egale tuturor
participanţilor. Jocul este asemănător cu netball-ul şi baschetul, singura excepţie fiind structura
mixtă a echipei.Acesta a fost demonstrat în Olanda, la doar câţiva ani după ce James Naismith a
inventat baschetul în Statele Unite ale Americii. Fiind inventat în Olanda, este cunoscut sub
denumirea de baschet olandez. Korfball-ul este o adaptare a jocului suedez, „ringboll”, ale cărei
reguli a fost modificate de către inventator.
Denumirea de „korfball” provine de la termenul olandez pentru „coş” – „korf”, iar
primele partide au avut loc în anul 1902.
Activitatea competiţională a jocului este coordonata de International Korfball Federation
(I.F.K.) cu sediul în Olanda. În anul 1923 s-a constituit Federaţia Internaţională de Korfball,
pentru ca în 1978 să-şi schimbe numele în Federaţia Internaţională de Korfball.
Korfball-ul este foarte popular în Olanda şi Belgia, dar în ultimii ani se joacă şi în Cehia,
Germania, Rusia, Taipeiul Chinezesc, Slovacia, Serbia, Brazilia, Polonia, Turcia sau Australia,
Ungaria etc. În România se fac eforturi pentru a se populariza acest joc, cel mai bun rezultat
obţinut într-o competiţie a fost obţinut în 2008 când a devenit vicecampioană balcanică, (medalie
de argint) în Bulgaria (Figura 7.16 a, b).
a. b.
Figura 7.16 (a, b) Secvenţe dintr-o repriză de korfball
109
Scopul jocului: este introducerea mingii într-un coş („korf”), câştigătoare fiind echipa
care înscrie cele mai multe puncte.
Participanţi: fete şi băieţi indiferent de vârstă. O echipă este formată din 4 fete şi 4
băieţi, fiecare având câte 4 rezerve. Jocul se desfăşoară între două echipe, fiecare cu 4 băieţi şi 4
fete, iar doi băieţi şi două fete sunt plasaţi în fiecare zonă a terenului.
Durata partidei: un joc durează 2x30 de minute, cu o pauză (între cele două reprize) de
maximum 10 minute. Pe parcursul unui meci, fiecare echipă are dreptul de a solicita, time-out"
(60 secunde) de maximum două ori. Solicitarea de către antrenor, se efectuează, doar când jocul
este oprit.
Locul de desfăşurare: un teren dreptunghiular cu dimensiunile 40m lungime şi 20m
lăţime. Terenul este divizat în două părţi numite zone (Figura 7.18 a, b.) Locul de executare a
aruncării trebuie marcat la 2,50 m în faţa stâlpului, privind dinspre centrul terenului.
a.Liniile terenului de Korfball
b. Locul de executare a aruncării de pedeapsă

Figura 7.18 (a, b) Dimensiunile şi liniile terenului de korfball
110
Materiale şi instalaţii: mingea este din piele sau alte materiale asemănătoare cu cea din
fotbal are diametrul de 68-70,5cm şi o greutate 445- 475g (Figura 7.19).
Figura 7.19 Mingea utilizată în korfball
Coşul este fixat pe un stâlp vertical (din lemn masiv, ţeavă metalică sau material sintetic,
având un diametru exterior de 4,5-8 cm). Acesta poate fi fixat direct în teren sau pe un postament
metalic, de forma unui disc plat.Coşul are marginea superioară la 3,50m înălţime faţă de sol, este
asemănător celui din baschet, dar fără panou (7.19 a, b).
a. stâlp b. coş
Figura 7. 19 (a,b) Instalaţii utilizate în korfball
Regulile jocului de Korfball:

Se joacă în aer liber sau în sală. În jocul de korfball, contactul fizic este controlat, nu este
permis driblingul, mingea se pasează. Jocul este condus de un arbitru principal şi un arbitru
asistent iar timpul de joc este contorizat de un cronometror.
Pentru acte de indisciplină, arbitrul poate indica un avertisment şi acordă cartonaş galben
(jucătorului, antrenorului, jucătorului de rezervă sau oricărei alte persoane privită ca având
legătură cu echipa) sau la a doua infracţiune roşu, pentru eliminare. În funcţie de gravitatea
infracţiunii se poate acorda cartonaş roşu de la prima avertizare.
Schimbarea de jucători este permisă, doar atunci când jocul este întrerupt. Un jucător
eliminat de către arbitru, poate fi înlocuit cu unul de rezervă. După fiecare două puncte înscrise,
111
jucătorii din fiecare echipă schimbă zonele. Cele două zone, de apărare şi de atac, sunt ocupate
de doi bărbaţi şi două femei de la fiecare echipă. În apărare, se respectă relaţia atacant – apărător
în funcţie de sex, astfel bărbaţii apără bărbaţi („men to men”) iar femeile doar femei („women to
women”). Orice jucător în zona de atac, poate înscrie. Se acordă câte un punct.La pauză, echipele
vor schimba terenul (jumătăţile de teren).
Mingea este pusă în joc de către un atacant, din propria jumătate (zonă, chiar de lângă
centrul terenului. Infracţiuni în jocul de korfball sunt considerate următoarele (D.E, Ţintoşan, I.
Frenţ, 2002):
– atingerea mingii cu piciorul sau laba piciorului;
– lovirea mingii cu pumnul, când mingea atinge solul (suprafaţa de joc), prinderea sau
atingerea (devierea) acesteia nu este permisă;
– alergarea cu mingea în mână;
– evitarea jocului colectiv;
– „potrivirea mingii” (în sensul de ajutor) pentru un alt jucător al aceleiaşi echipe;
– întârzierea jocului;
– lovirea, smulgerea sau alergarea cu mingea deposedată din mâinile adversarului;
– împingerea, obstrucţionarea sau ţinerea adversarului;
– obstrucţionarea excesivă a adversarului aflat în posesia mingii;
– obstrucţionarea unui adversar atunci când aruncă mingea;
– obstrucţionarea unui adversar care este obstrucţionat de un alt jucător;
– jocul în afara zonei proprii de teren;
– aruncarea din poziţie apărată (înscrierea unui punct ca urmare a unei mişcări
norocoase);
– aruncarea în urma încrucişării cu un alt atacant (aruncare rezultată ca urmare a unei
ciocniri, adică un apărător nu poate urmări un atacant deoarece un altul se interpune
intenţionat în drumul lui);
– a marca direct din zona de apărare, s-au dintr-o lovitură liberă.
– a înscrie atunci când jucătorul, nu are apărătorul direct (superioritate numerică);
– influenţarea aruncării prin mişcarea instalaţiei (stâlp, coş);
– prinderea stâlpului prin săritură, alergare sau încercare de-a se ajuta în săritură;
112
– încălcarea condiţiilor impuse de penalty sau aruncare liberă (un atacant îşi forţează
apărătorul aflat la o lungime de braţ distanţă, să se ciocnească cu un alt atacant, în
viteză);
– minge afară din joc – se acordă o aruncare liberă, dar dacă mingea atinge ceva sau pe
cineva, un spectator, în suprafaţa de joc se acordă „lovitură de arbitru”;
– minge de arbitru (minge de angajament) - când doi adversari prind mingea simultan.
Aruncarea liberă se acordă după ce arbitrul a indicat că una din regulile anterioare, au
fost încălcate. După acordarea unui punct, jocul va fi reluat cu o aruncare a mingii şi nu va fi
aplicată nici o sancţiune pentru abatere. Aruncarea liberă se execută de la locul unde s-a comis
abaterea. Dacă aceasta s-a efectuat împotriva unui jucător, atunci se execută de la locul unde se
afla jucătorul.
Aruncarea de pedeapsă se execută la 2,50 m faţă de stâlp („korf”), vizibil din centrul
terenului (toţi ceilalţi jucători trebuie să observe distanţa de 2,50 m în toate direcţiile din orice
punct a liniei imaginare dintre stâlp şi locul de executare a loviturii de pedeapsă). Această
sancţiune, se acordă pentru toate abaterile care împiedică şansa de a înscrie sau pentru altele care
împiedică atacul, în mod repetat şi incorect. Lovitura de pedeapsă este executată numai de către
un jucător atacant.
Variante de Korfball: Mono Korfball, Beach Korfball.
7.7 NETBALL
Netball a fost jucat pentru prima dată în Anglia în 1895 la Madame Ostenburg's College.
Regulamentul jocului de netball a derivat din regulile iniţiale ale profesorului James
Naismith, inventatorul baschetului. Acesta a apărut, deoarece s-a dorit în acea perioadă de timp,
o variantă „feminină” a jocului.
Netball-ul este un joc de echipă rapid, care presupune utilizarea deprinderilor de alergare,
săritură, aruncare şi prindere. Este o variantă non-contact şi fără dribling a baschetului, care se
efectuează pe un teren asemănător celui de handbal şi se joacă cu o minge de dimensiunile celei
de volei (Figura 7.20).
113
a. aer liber b. în sală
Figura 7.20 (a, b) Secvenţe dintr-o repriză de netball
Este cel mai popular joc de echipă din lume pentru femei, care se desfăşoară pe toate
continentele, peste 70 de ţări.
Martina Bergman-Österberg a avut un rol important în apariţia netball-ului. Astfel,
introduce în 1893 o variantă de baschet pentru studentele sale la Hampstead Physical Training
College din Londra, după ce a văzut jocul de baschet practicat în SUA. Regulile acestui joc, au
fost modificate pe parcursul mai multor ani.
Inventatorul: Clara Grigorie Baer în 1895, Anglia.
Desfăşurarea jocului s-a transferat, de asemenea, în aer liber, pe terenuri cu iarbă. Terenul
de joc a fost împărţit în trei zone, coşurile au fost înlocuite cu inele care aveau plase.
În 1960, regulile de netball au fost standardizate la nivel internaţional. Astfel s-a format
un organismul internaţional de conducere cu scopul de a supraveghea jocul la nivel global,
denumit Federaţia Internaţională a Asociaţiilor Netball (IFNA).
Scopul: este de a înscrie cât mai multe goluri, comparativ cu adversarul, prin aruncarea
mingii într-un inel. Cele două echipe a câte şapte jucători, trebuie să introducă la fel ca în jocul
de baschet „mingea în coş”. Reuşitele se numesc „goluri” iar „ţinta”, deşi este identică cu un
inel de baschet (tot la 3,05 m înălţime), este denumită „poartă”.
Participanţi: Echipele pot include până la 12 jucătoare, dar numai şapte sunt pe terenul
de joc (pentru fiecare echipă). Fiecare jucătoare are o poziţie de joc ce corespunde unei zone pe
teren, astfel încât este restricţionată deplasarea liberă a acestora în afara ei.
Suprafaţa de joc: este dreptunghiulară, dură, (30,5 m lungime şi 15,25m lăţime)
împărţită în trei. Liniile lungi se numesc linii laterale („side lines”) iar cele mai scurte linii de gol
(„goal lines” sau "back lines”). Pe teren sunt două semicercuri (4,9m) unde se înscriu golurile
("shooting circles.") şi un cerc central (0,9m). Cele două linii care împart terenul se numesc linii
tranversale („transverse lines”) şi au o lăţime de 10, 2m.Toate liniiile fac parte din teren şi au 5
114
cm lăţime (Figura 7.21). Stâlpul (bara) porţii este amplasat în punctul din centru a fiecărei linii
de pe lăţimea terenului. Inelele în care se înscriu golurile au un diametru de 38cm şi sunt
amplasate la 3,05 m de sol.
0.9m
Figura 7.21 Suprafaţa de joc, dimensiunile şi poziţiile jucătoarelor în teren
Durata partidei: patru sferturi x 15 minute, cu o pauză de 3 minute între primul şi al

doilea, al treilea şi al patrulea sfert şi 5 sau 10 minute între sfertul al doilea şi al treilea.Se acordă
până la 2 minute pentru orice infracţiune.
Materiale, instalaţii, echipament:Nu există panouri (Figura 7.22 a, b). Mingea utilizată
în netball, este o combinaţie între cea de baschet şi fotbal. Este din piele, cauciuc sau material
sintetic, are o circumferinţă de 69-71 cm şi o greutate de 400 - 450 g (Figura 7.23).
a. coş b. Stâlp şi coş
Figura 7.22 Instalaţii utilizate Figura 7.23 Mingi utilizate

în netball în netball
Jucătoarele nu au numere pe maieuri (tricouri), ci iniţiale care reprezintă postul pe care

joacă. Echipamentul este format din tricou şi şort dar poate fi şi un compleu utilizat de fete
(Figura 7.24 a, b). Pe fiecare echipament în partea superioară a trunchiului (faţă şi spate) sunt
imprimate poziţiile de joc prin litere de identificare (Figura 7.25). Aceste poziţii sunt GS-
(GOAL SHOOTER), GA- (GOAL ATTACK), WA–(WING ATTACK), C- (CENTER), WD–
115
(WING DEFENSE), HG- (GOAL DEFENSE) şi GK-(GOAL KEEPER) fiecare jucătoare
(jucător) având sarcini precise conform acestora.
a. maieuri, şort b. compleu pentru fete

Figura 7.24 (a, b) Echipament utilizat în netball
Figura 7.25 Poziţiile de joc şi literele de identifcare în netball
Reguli de bază:
– Jocul este condus de două arbitre care validează golurile şi iau deciziile pe parcursul partidei şi
două masa oficială, una care ţine evidenţa scorului şi cealaltă care contorizează timpul de joc.
– Jocul începe cu întâlnirea celor doi căpitani şi „aruncarea monedei”.
– La începutul partidei şi după fiecare gol marcat mingea este în posesia jucătorului centru. Toţi
ceilalţi jucători trebuie să fie în spatele liniilor.
– Jucătorii nu pot deţine mingea pentru mai mult de 3 secunde, deoarece trebuie să paseze sau să
arunce.
– Numărul de paşi este restricţionat (nu mai mult de un pas) când jucătorul se află în posesia
mingii. Jucătorul aflat în posesia mingii, după ce aterizează trebuie să păstreze cel puţin
un picior în contact cu solul.
– Contactul nu este permis, distanţa între apărători trebuie să fie de cel puţin 3m.
– Comiterea unui fault, determină pierderea posesiei de minge de către echipă.
– Marcarea golului este validată, dacă mingea trece prin inel.
– Doar doi jucători din fiecare echipă poate înscrie goluri (Attack Scopul şi Shooter Goal).
116
– Atunci când mingea părăseşte terenul joc, o repunere este oferită jucătorului echipei
adverse care execută de la cel mai apropiat loc de unde mingea a ieşit din teren. Jucătorul
nu trebuie să calce linia şi de asemeni trebuie să arunce mingea în 3 secunde.
– Un participant, nu poate juca mingea dacă se află pe teren în poziţiile culcat, aşezat, pe
genunchi sau loveşte intenţionat mingea cu pumnul, se sprijină pe stâlpii porţii, etc.
– Un jucător care nu se găseşte în zona corespunzătoare poziţiei de pe echipament, este
considerat „ofside” (orice parte a corpului nu trebuie să atingă terenul din zonă).
– Golurile sunt marcate doar în cercul de aruncare („shooting circles”). Un gol echivalează
cu 1 punct. Dacă mingea nu intră în plasă şi este recuperată, aceasta rămâne în joc.
– În orice joc, o echipă poate efectua până la trei înlocuiri.
Regulile jocului de netball pot fi grupate în două categorii:
- Cele care fac abatere de la regulile jocului:
a. Reguli minore, deşi au ponderea cea mai mare ca sancţiuni, în regulament; („stepping”,
„breaking”, „over a third”, „held ball” and “offside, sunt sancţionate cu „free pass „o
repunere de la locul comiterii de către orice jucător al echipei adverse).
- Cele care încalcă drepturile unui adversar:
b. Reguli majore (obstrucţie, intimidare, de contact şi disciplină, sunt sancţionate cu o

aruncare de pedeapsă („penalty shot”). Pentru această sancţiune, jucătorul care a comis
infracţiunea trebuie să stea afară din joc până când mingea a părăsit mâna executantului.
Cei care comit faulturi grave şi reprezintă un pericol pentru alţi jucători, sunt eliminaţi
din joc. În această situaţie, echipa trebuie să continue cu un jucător mai puţin.
Din 1963 şi până în prezent se organizează World Netball Championships. În 1995,

netball-ul a fost recunoscut ca disciplină olimpică. În prezent, peste 70 de Asociaţiile Naţionale
sunt afiliate la Netball IFNA, grupate în cinci regiuni: Africa, Asia, America, Europa şi Oceania.
Este al doilea sport, practicat în Australia după golf.
Variante de netball:
INDOOR NETBALL este o variantă de netball care se desfăşoară doar în interior.
Există două tipuri principale de netball interior, „6 a-side -” şi „7 a-side”. Durata jocului este de
patru sferturi de câte opt, nouă sau zece minute fiecare. Terenul de joc este dreptunghiular cu 28-
30m lungime şi 10-12m lăţime, împrejmuit cu plase. Acestea se consideră că fac parte din teren,
117
ceea ce oferă un ritm mai rapid, mai puţine întreruperi ale jocului, comparativ cu varianta
oficială de netball. Un joc de INDOOR NETBALL se desfăşoară între două echipe alcătuite din
maxim de zece jucătoare (jucători) şi un minim de cinci jucătoare (jucători), dintre care unul va
fi căpitan de echipă. Terenul este împărţit în două jumătăţi (de atac şi respectiv apărare) pentru
varianta la care participă 6 jucători în teren şi trei secţiuni pentru cel cu 7 jucători (foarte
asemănătoare cu varianta originală de joc). Nu pot participa mai mult de cinci jucători de sex
masculin sau cinci jucători de sex feminin. Valoarea golurilor este de asemenea diferită, o
aruncare reuşită din interiorul cercului - 1 punct iar din exteriorul acestuia -2 puncte (varianta 6
a-side) şi doar 1 punct execuţiile din interior (varianta 7 a-side).
FASTNET (NETBALL) este o variantă a netball-ului, unde durata jocului este mult mai
mică, fiecare sfert durează doar şase minute cu pauză de două minute între sferturi. Numărul de
înlocuiri permise este nelimitat.
NET FUN este o variantă a jocului, dezvoltat de Netball Australia pentru copii cu vârste
cuprinse între 5 -7 ani.
WHEELCHAIR NETBALL este o varaiantă a jocului adaptată pentru scaunul cu rotile.
7.8 SLAMBALL
Cea mai spectaculoasă versiune a jocului de baschet este slamball-ul. Slamball-ul este un
joc de contact. Acest nou joc, îmbină showul specific baschetului cu violenţa fotbalului american şi
energia, viteza din hochei (Figura 7.26).
a. b.
Figura 7.26 (a, b) Secvenţe dintr-o repriză de slamball
Inventatorul: Gordon Mason a creat slamball-ul în 2001, la Los Angeles. Acesta este şi
anul în care se desfăşoară primul meci, devenind cunoscut în SUA. SlamBall a debutat la
118
televiziune în 2002, iar foştii jucători din NBA, cum ar fi John Starks şi Kenny Anderson au
devenit antrenori. Inventatorul a dorit să transpună un joc video, în viaţa reală.
Scopul: înscrierea mai multor puncte decât adversarul, în limita timpului impus de
regulament.
Participanţi: echipa este formată din 8-9 jucători, un antrenor şi un staff (antrenor,
medic, statistician, etc). Echipa care participă în teren este de patru jucători şi pot ocupa
următoarele poziţii: „Handler” (cordonatorul de joc), „Gunner” (sunt în număr de doi şi sunt
responsabili cu atacul), ” Stopper” (primul jucător din apărare).
Suprafaţa de joc: este de 30,4 m x 19 m. Fiecare jumătate de teren este acoperită în
totalitate de câte patru trambuline, fixate în podea şi concepute cu o structură rezistentă pentru
salturile şi dunk-urile spectaculoase. Acestea permit jucătorilor, să atingă înălţimi care să
faciliteze efectuarea slam- dunkurilor. Terenul este protejat de panouri din plexiglas,
asemănătoare hocheiului, pentru protecţia spectatorilor dar şi continuitate a jocului (Figura 7.27).
Figura 7.27. Suprafaţa de joc în slamball

Durata partidei: patru sferturi x 5 minute cu o pauză de 10 minute între sferturile 2-3, în
care echipele vor schimba terenul. Echipele beneficiază de un singur time-out, ce poate fi utilizat
în ultimele două minute de joc regulamentar. Fiecare echipă, are la dispoziţie 20 secunde pentru
a efectua o aruncare.
Materiale, instalaţii: minge, panou, coş baschet, patru trambuline în fiecare jumătate de
teren.
Echipament: la slamball contactul este permis, jucătorii sunt echipaţi în stilul celor de la
fotbal american, cu diverse echipamente de protecţie pentru diferite părţi ale corpului
(genunchiere, cotiere şi opţional o cască specifică). De asemeni, echipamentul este completat cu
şort şi tricou cu logo-ul echipei, număr, numele de jucătorului pe spate, încălţăminte specifică
(bascheţi).
119
Valoarea coşului:
– aruncare normală în care mingea trece prin inel şi nu este atinsă de cel care o
efectuează valorează 2 puncte;
– un slam-dunk în care jucătorul utilizează una sau ambele mâini pentru a introduce
mingea în coş, valorează 3 puncte.
Reguli de bază:
– jocul este condus de doi arbitri şi oficiali de masă (cu responsabilităţi legate de scor,
durata partidei, faulturi, timp pentru efectuarea aruncărilor numit „clock shot”, etc).
– zona trambulinelor se numeşte „SlamZone” şi presupune respectarea următoarelor reguli:
a. Jucătorul din atac nu are voie să pătrundă în această zonă pentru a recupera mingea
angajată pe o traiectorie.
b. Un apărător nu trebuie să intervină şi să întrerupă acţiunea jucătorului care sare.
c. Nu se execută faulturi.
- Contactul fizic este permis în anumite limite:
a. Un jucător poate fi faultat în orice moment atunci când acesta nu este în posesia
mingii. Dacă jucătorul a primit mingea, nu poate fi faultat până când nu începe
driblingul şi din acel moment este cunoscut ca „live” sau „hot” şi poate fi faultat.
b. Jucătorii nu pot fi loviţi prin spate, deoarece constituie o infracţiune.
c. Când doi jucători din atac sar pe aceeaşi trambulină se sancţionează cu schimbarea
posesiei.
d. Atunci când un jucător sau antrenor au un comportament nesportiv.
Nu este încă un joc omologat, deoarece nu are o federaţie internaţională. Liga SlamBall
(The SlamBall League) este compusă în prezent din şase echipe.
120
CAPITOLUL 8
REGULAMENTUL JOCULUI DE BASCHET
8. 1 Noţiuni fundamentale de regulament (5X5)

Regulamentul jocului de baschet 5x5 conform Federaţiei Române de Baschet se
prezintă sintetic astfel: (https://www.frbaschet.ro/public/storage/pages/Regulamente/03-
Regulamentul%20Oficial%20al%20Jocului%20de%20Baschet.pdf, document preluat site oficial
FRB)
1. Terenul de joc: 28 m în lungime şi 15 m în lăţime.
2. Linii: Toate liniile vor fi de aceeaşi culoare alb sau culoare contrastantă, clar
vizibile: linii de fund, linii laterale, linia de centru (trasată paralel cu liniile de fund, de
la punctul de mijloc al liniilor laterale, cercul central (trasat în centrul terenului, c u
R = 1,80 m), semicercurile pentru aruncări libere (trasate cu R= 1,80 m, având centrele la
punctul de mijloc al liniilor de aruncări libere), linia de aruncări libere (trasată paralel cu
fiecare linie de fund, cu L = 3,60 m) – ANEXA 1.
3. Echipament: instalaţiile coşului de baschet (panouri, coşuri, structura de susţinere a

panourilor), mingi de baschet, cronometru de joc, de atac, pentru cronometrarea minutelor de
întrerupere, tabela de scor, 2 semnale sonore diferite cu sunet puternic, unul din fiecare pentru:
operatorul cronometrului de atac, scorer/cronometror, foaia de joc, indicatoare pentru greşelile
jucătorului, indicatoare pentru greşelile de echipă, săgeata pentru posesia alternativă, pardoseala
terenului de joc, terenul de joc, iluminatul adecvat.
4. Echipele: maximum 12 componenţi să joace, inclusiv un căpitan de echipă, un antrenor
principal, maximum 8 membri însoţitori delegaţi, inclusiv maximum de 2 antrenori asistenți
care se pot aşeza pe banca echipei. În timpul jocului 5 componenţi din fiecare echipă vor fi
pe terenul de joc şi ei pot fi înlocuiţi.
5. Jucători și înlocuitori - Accidentarea unui jucător
5.1 În cazul accidentării unui (unor) jucător(i), arbitrii pot opri jocul.
5.2 Dacă mingea este vie în momentul producerii accidentării, arbitrii nu vor opri
jocul, până când echipa care controlează mingea: o aruncă spre coş, pierde posesia, o reţine
departe de joc sau mingea a devenit moartă. Dacă este necesar ca un jucător accidentat să fie
protejat, arbitrii pot opri jocul imediat.
121
5.3 Dacă jucătorul accidentat, nu poate juca în maximum 15 secunde, sau dacă primeşte
îngrijiri medicale, el trebuie înlocuit, cu excepţia cazului în care echipa lui este redusă sub 5
jucători care pot fi pe terenul de joc.
5.4 Antrenorii, înlocuitorii, jucătorii eliminaţi şi membrii delegaţi, pot intra pe terenul de
joc, numai cu permisiunea unui arbitru, pentru a ajuta un jucător accidentat înainte ca el să fie
înlocuit.
5.5 În timpul jocului, jucătorul care sângerează sau care are o rană deschisă, trebuie
înlocuit. Dacă jucătorul accidentat se reface în timpul unui minut de întrerupere, acel jucător
poate continua jocul.
5.6 Jucătorii care au fost desemnaţi de antrenorul principal să înceapă jocul sau care primesc
tratament medical între aruncări libere, pot fi înlocuiţi în cazul unei accidentări.
6. Antrenorul principal și primul antrenor asistent: Atribuţii şi autorităţi
6.1 Cu cel puţin 40 min. înainte de ora programată pentru începerea jocului, antrenorul
principal va înmâna scorerului o listă cu numele şi numerele componenţilor echipei cu drept de
joc, numele căpitanului echipei, antrenorului principal şi primului antrenor asistent.
6.2 Cu cel puţin 10 min. înainte de începerea jocului, antrenorul principal va confirma
autenticitatea datelor. Va indica cei 5 jucători care încep jocul.
6.3 Vor rămâne așezați pe banca echipei lor: antrenori principali, antrenori asistenţi,
înlocuitori, jucătorii eliminaţi, membrii însoţitori delegaţi.
6.4 Antrenorul principal/primul antrenor asistent pot a f l a i n f o r m a ț i i d e l a scorer sau

arbitrii în timpul jocului, numai când mingea este moartă şi cronometrul de joc este oprit.
6.5 Antrenorului principal/antrenorului prim asistent îi este permis să stea ridicat în

picioare în timpul jocului, putându-se adresa verbal jucătorilor, cu condiţia să rămână în zona
băncii echipei lor. Primul antrenor asistent nu va comunica cu arbitrii.
6.6 Numele antrenorului prim asistent trebuie înscris în foaia oficială de joc înainte de
începerea jocului. El îşi va asuma toate atribuţiile şi autorităţile antrenorului principal dacă
122
acesta nu este capabil să continue.
6.7 În cazul în care căpitanul părăseşte terenul de joc, antrenorul principal va informa un
arbitru asupra numărului jucătorului care va activa în calitate de căpitan pe terenul de joc.
6.8 Căpitanul echipei va activa ca jucător antrenor, dacă echipa nu are antrenor
principal/dacă antrenorul principal este incapabil să continue şi un antrenor prim asistent n-a
fost înscris în foaia oficială de arbitraj/ incapabil să continue. Când căpitanul părăsește terenul
de joc, poate activa ca antrenor principal. Dacă părăsește terenul de joc în urma unei greşeli
descalificatoare/este incapabil să continue ca antrenor principal din cauza unei accidentări,
înlocuitorul lui în calitate de căpitan îl poate înlocui şi ca antrenor principal.
6.9 Antrenorul principal va desemna executantul aruncărilor libere pentru echipa lui în toate
cazurile în care executantul aruncărilor libere nu este desemnat prin reguli.
7. Timp de joc, scor egal şi prelungiri
7.1 Jocul cuprinde 4 sferturi de câte 10 minute fiecare. Există intervale de joc de 2 minute,
între primul şi al doilea sfert, între al treilea şi al patrulea sfert şi înaintea fiecărei prelungiri.
Trebuie să existe un interval de joc de 15 minute între prima şi a doua repriză.
7.2 Un interval de joc, începe cu 20 minute, înainte de ora la care jocul a fost programat să
înceapă/când semnalul cronometrului de joc sună pentru sfârşitul unui sfert sau prelungirii. Un
interval de joc se termină la începerea primului sfert, când mingea părăseşte mâna şefului
brigăzii de arbitri la aruncarea pentru efectuarea angajării între doi, sau la începerea tuturor
celorlalte sferturi şi prelungiri, când mingea este la dispoziţia jucătorului care efectuează
repunerea în joc.
7.3 Dacă scorul este egal la sfârșitul celui de-al patrulea sfert jocul va continua cu atâtea
prelungiri, c u durată de 5 min fiecare, câte sunt necesare pentru ruperea egalităţii. Dacă scorul
total al ambelor jocuri, pentru sistem competiţional cu serii de câte 2 jocuri (acasă-deplasare)
este egal la sfârşitul celui de-al 2-lea joc, jocul va continua cu atâtea prelungiri, cu o durată
de 5 min. fiecare, câte sunt necesare pentru ruperea egalităţii.
7.4 Dacă o greşeală este comisă cu puţin timp înainte/în momentul când semnalul
123
cronometrului de joc sună pentru sfârşitul unui sfert/ unei prelungiri, orice eventuale aruncări
libere vor fi aplicate după sfârşitul sfertului/prelungirii. Dacă o prelungire este necesară ca rezultat
al executării acestei/acestor aruncări libere, atunci toate greşelile care sunt comise după sfârşitul
sfertului/prelungirii vor fi considerate că au fost produse în timpul unui interval de joc, iar
aruncările libere vor fi aplicate înainte de începerea următoarei prelungiri.
8. Coş reuşit şi valoarea sa
8.1 Un coş este reuşit când o minge vie intră în coş pe deasupra şi rămâne în
interior/trece prin coş în întregimea ei. Un coş reuşit este atribuit echipei care a atacat coşul
adversarilor în care mingea a intrat: din aruncare liberă – 1 punct, din zona coșului de 2 puncte –
2 puncte, din zona de 3 puncte – 3 puncte.
După ce mingea a atins inelul la o ultimă aruncare liberă şi este regulamentar atinsă de oricare
jucător înainte ca aceasta să intre în coş, coşul reuşit contează 2 puncte.
8.2 Dacă în mod accidental un jucător marchează din acțiune în coşul echipei lui, coşul
valorează conform regulii 8.1 în funcție de distanța de la care a fost înscris.
9. Înlocuirea de jucători
9.1 O echipă poate înlocui un jucător în timpul unei oportunităţi pentru înlocuire care
începe când: pentru ambele echipe, mingea a devenit moartă/cronometrul de joc este
oprit/arbitrul a terminat comunicarea lui cu masa scorerului/după o ultimă aruncare liberă reuşită,
sau pentru echipa împotriva căreia un coş din acţiune a fost reuşit, atunci când cronometrul de
joc arată 2:00 minute sau mai puţin în al patrulea sfert şi în fiecare prelungire.
9.2 Un jucător care a devenit înlocuitor/un înlocuitor care a devenit jucător nu poate
reintra/părăsi jocul, până când mingea a devenit din nou moartă, după ce cronometrul de joc a
fost pus în funcţiune pentru o nouă fază de joc, dacă: echipa este redusă la un număr mai mic de 5
jucători pe terenul de joc sau jucătorul îndreptăţit să execute aruncări libere este pe banca
echipei după ce a fost înlocuit regulamentar.
 !!!!Există două tipuri de infracţiuni în jocul de baschet : ABATERI ŞI GREŞELI.
124
I. ABATERI: încălcări ale regulilor
Definiţie:
O abatere este o încălcare a regulilor (nu presupune contact personal).
 !!!! Sancţiune
Mingea va fi acordată adversarilor de la locul cel mai apropiat comiterii infractiunii,
cu excepţia zonei aflată direct în spatele panoului, în afara cazului în care altfel este
precizat în aceste reguli.
1) Jucător afară din joc: când orice parte a corpului său este în contact cu podeaua sau
orice obiect altul decât un jucător deasupra, pe sau în afara liniilor care delimitează terenul.
2) Regula driblingului: Un jucător nu trebuie să dribleze pentru a doua oară după ce a
terminat primul dribling, în afara cazului în care între cele 2 driblinguri el a pierdut
controlul unei mingi vii pe terenul de joc din cauza: unei aruncări la coş, unei atingeri a
mingii de către un adversar, unei pase sau unui control slab, când mingea a atins sau a fost
atinsă de un alt jucător.
3) Regula paşilor: Abaterea de paşi este mişcare neregulamentară a unui picior sau a
ambelor picioare în afara limitelor precizate, în orice direcţie, în timp ce o minge vie
este ţinută în mână pe terenul de joc sau în cazul repunerilor după ce jucătorul a primit
mingea de la arbitru.
4) Regula celor 3 secunde: Un jucător nu trebuie să rămână în zona de restricţie a
adversarilor pentru mai mult de 3 secunde consecutive, în timp ce echipa lui controlează o
minge vie în terenul din faţă şi cronometrul de joc este pornit.
5) Regula celor 8 secunde: Când un jucător controlează o minge vie, în terenul din spate,
echipa sa trebuie să treacă mingea în terenul din față într-un interval de 8 secunde.
6) Regula celor 24 secunde: Oricând un jucător preia controlul unei mingi vii, echipa
acestuia trebuie să efectueze o aruncare la coș din acțiune într-un interval de 24 secunde.
7) Jucător strâns marcat (regula celor 5 sec.): Un jucător strâns marcat trebuie să paseze,
să arunce la coş sau să dribleze în limita a 5 secunde. De asemenea, în cazul repunerilor/,
jucătorul trebuie să repună în 5 secunde de când a primit mingea de la arbitru.
8) Minge întoarsă în terenul din spate: O echipă care controlează o minge vie în terenul ei
din faţă nu poate provoca întoarcerea neregulamentară a mingii în terenul ei din spate.
125
II. GREŞELI
Definiţie:
Greşeala este o încălcare a regulilor ce presupune contact personal neregulamentar cu
un adversar şi/sau comportament antisportiv. Fiecare greşeală acumulată va fi înscrisă
în foaia oficială de joc şi penalizată conform următoarelor reguli.
1. Contact: Principii generale
a) Principiul cilindrului este definit ca spaţiul din interioriul unui cilindru imaginar
ocupat de un jucător pe podeaua terenului de joc. Acesta include şi spaţiul aflat deasupra
jucătorului şi este delimitat: faţă de palmele mâinilor, spatele de partea posterioară a
jucătorului şi lateral de conturul exterior al braţelor şi picioarelor. Mâinile şi braţele pot fi
întinse în faţa pieptului, dar nu mai departe de poziţia picioarelor, cu braţele îndoite de la
coate astfel încât antebraţele şi mâinile sunt ridicate (Fig.1).
Fig. 8.1 Principiul cilindrului (preluat FRB, p.38)
b) Principiul verticalităţii: În timpul jocului fiecare jucător are dreptul să ocupe orice
poziţie (cilindru) pe terenul de joc care nu a fost deja ocupată de un adversar. Acest
principiu protejează spaţiul de pe podea pe care-l ocupă jucătorul, cât şi spaţiul de deasupra
lui când sare vertical în interiorul acestui spaţiu. Imediat ce un jucător părăseşte poziţia lui
verticală şi un contact personal se produce cu un adversar care şi-a stabilit propria lui
poziţie verticală, jucătorul care a părăsit poziţia verticală este responsabil pentru contact.
Jucătorul apărător nu trebuie să fie sancţionat pentru faptul că a sărit vertical, sau având
mâinile şi braţele întinse deasupra lui în interiorul propriului lui cilindru. Jucătorul atacant
126
aflat pe podea sau în aer nu trebuie să provoace un contact cu un jucător apărător aflat
într-o poziţie regulamentară de apărare prin: folosirea braţelor lui pentru a-şi crea un spaţiu
suplimentar, sau întinderea picioarelor/braţelor lui pentru a provoca un contact în timpul
unei aruncări pentru un coş din acţiune sau imediat după aruncare.
c) Poziţia regulamentară de apărare: Un jucător apărător a ocupat o poziţie iniţială
regulamentară de apărare când este cu faţa spre adversar şi are ambele picioare pe podea.
Poziţia regulamentară de apărare se extinde vertical deasupra lui (principiul clindrului) de
la podea spre tavan. Poate să-şi ridice braţele şi mâinile deasupra capului şi să sară
vertical, dar trebuie să le menţină într-o poziţie verticală în interiorul cilindrului imaginar.
d) Apărarea unui jucător care controlează mingea: La apărarea unui jucător care
controlează mingea, elementele timp şi spaţiu nu se aplică. Jucătorul cu mingea trebuie
să se aştepte că este apărat şi să fie pregătit să se oprească sau să-şi schimbe direcţia,
oricând un adversar a ocupat o poziţie iniţială regulamentară de apărare în faţa lui, chiar
dacă acest fapt s-a petrecut într-o fracţiune de secundă. Jucătorul apărător trebuie să ocupe o
poziţie iniţială regulamentară de apărare, fără să provoace un contact înainte să-şi ocupe
poziţia. De îndată ce jucătorul apărător a ocupat o poziţie iniţială regulamentară, se poate
deplasa pentru ca să-şi apere adversarul, dar nu poate să-şi extindă braţele, umerii,
coapsele sau picioarele, pentru ca să împiedice jucătorul care driblează, să-l depăşească.
e) Apărarea unui jucător care nu controlează mingea: se vor aplica elementele timp și
spațiu. Un jucător care nu controlează mingea este îndreptăţit să se deplaseze liber pe
terenul de joc şi să ocupe orice poziţie care nu a fost deja ocupată de către un alt jucător. Un
jucător apărător nu are voie să ocupe o poziţie atât de aproape şi/sau atât de rapid pe
culoarul unui adversar care se deplasează astfel încât acesta nu are timp/distanţă
suficientă fie pentru a se opri/pentru a-şi schimba direcţia. Distanţa este direct proporţională
cu viteza de deplasare a adversarului, dar niciodată mai mică de 1 pas normal. Dacă un
jucător apărător nu respectă elementele timp şi spaţiu, la ocuparea poziţiei iniţiale
regulamentare de apărare şi contactul cu un adversar se produce, este responsabil
pentru contact. Odată ce jucătorul apărător şi-a stabilit o poziţie iniţială regulamentară
de apărare, se poate deplasa pentru a apăra un adversar. Nu trebuie să-l împiedice să
treacă prin extinderea braţelor/umerilor/coapselor sau picioarelor pe culoarul lui de
deplasare. El se poate răsuci în cadrul cilindrului lui pentru a evita o accidentare.
127
f) Un jucător aflat în săritură: Un jucător care a sărit dintr-un loc de pe terenul de joc are
dreptul să aterizeze pe acelaşi loc şi într-un alt loc de pe terenul de joc, dacă locul
aterizării/ culoarul direct dintre locul de unde a sărit şi cel pe care urmează să aterizeze nu
a fost deja ocupat de un adversar la momentul începerii săriturii. Dacă un jucător a sărit şi
a aterizat, dar din inerţie, provoacă un contact la un adversar care ocupase o poziţie
regulamentară de apărare dincolo de locul aterizării, jucătorul care a sărit este responsabil
pentru producerea contactului. Un adversar nu are voie să se poziţioneze pe culoarul unui
jucător după ce acesta a sărit. Deplasarea sub un jucător care este în aer şi provocarea unui
contact este o greşeală antisportivă şi uneori poate fi greşeală descalificatoare.
g) Blocaj: Regulamentar şi neregulamentar
✓ Blocajul regulamentar este atunci când jucătorul care blochează un adversar a fost
staționar (în interiorul cilindrului său) când s-a produs contactul și a avut ambele
picioare pe podea când s-a produs contactul.
✓ Blocajul neregulamentar este atunci când jucătorul care blochează un adversar a fost în
mişcare când s-a produs contactul/nu a lăsat distanţa suficientă la efectuarea blocajului
în afara câmpului vizual a unui adversar staționar /nu a respectat elementele timp şi
spaţiu faţă de un adversar în mişcare când s-a produs contactul.Distanţa necesară nu
este mai mică de 1 pas normal şi nici mai mare de 2 paşi normali.
h) Forţarea: este contactul personal neregulamentar, cu sau fără minge, prin
împingerea sau prin deplasarea în torsul unui adversar.
i) Obstrucţia: este contactul personal neregulamentar prin care se împiedică înaintarea
unui adversar cu sau fără minge. Un jucător care încearcă să efectueze un blocaj comite o
obstrucţie dacă contactul se produce când el este în mişcare şi adversarul lui stă pe loc sau
se retrage faţă de el. Dacă un jucător ignorând mingea, stă cu faţa spre un adversar şi îşi
schimbă poziţia la fel cum o schimbă şi adversarul lui, el este principalul responsabil
pentru orice contact care se produce, în afara cazului în care alţi factori intervin. Dacă
braţul/braţele sau cotul/coatele sunt în afara cilindrului lui şi se produce un contact, aceasta
este o obstrucţie sau o ţinere.
j) Zonele semicercurilor în care nu se sancţionează forţarea cu mingea (“No –
charge”)
Zonele semicercurilor “no-charge” sunt marcate pe terenul de joc cu scopul desemnării
128
unei zone specifice pentru interpretarea situaţiilor de forţare/obstrucţie care se produc sub coş. La
orice acţiune de pătrundere în zona semicercului “no-charge”, orice contact provocat de un
jucător atacant aflat în aer asupra unui jucător apărător aflat interiorul semicercului “no-charge”
nu va fi sancţionat ca o greşeală ofensivă, dacă jucătorul atacant foloseşte regulamentar
mâinile, braţele, picioarele sale sau corpul lui. Această regulă se aplică când jucătorul atacant
controlează mingea în timp ce se află în aer şi el încearcă o aruncare pentru un coş din acţiune sau
o pasă în afara zonei de restricţie, şi jucătorul apărător are un picior sau ambele picioare în
contact cu zona semicercului “no-charge”
k) Atingerea unui adversar cu mâna (mâinile) şi/sau braţul (braţele)
Dacă contactul provocat de un jucător restricţionează în orice mod libertatea de mişcare a
unui adversar, un astfel de contact este o greşeală. Folosirea neregulamentară a mâinii/ braţului
întinse se produce când jucătorul defensiv, în poziţie de apărare, mâna sau braţul lui este
plasat(ă) şi rămâne în contact cu un adversar cu sau fără minge, pentru a-i împiedica înaintarea.
Atingerea repetată sau “înghiontirea” unui adversar cu sau fără minge este o greşeală, deoarece
aceste acţiuni pot conduce spre un joc dur.
Este o greşeală a unui jucător atacant cu mingea, la: ținerea sau încolăcirea unui braţ
sau a cotului în jurul unui adversar cu scopul de a obţine un avantaj, îndepărtarea prin
împingere a jucătorului apărător pentru a-l împiedica să joace sau să încerce să joace mingea sau
pentru a creea mai mult spaţiu pentru el însuşi, folosirea unui antebraţ sau a unei mâini întinse,
în timp ce driblează, pentru a împiedica un adversar să obţină controlul mingii.
Este greşeala unui jucător atacant fără minge, îndepărtarea adversarului prin împingere,
să împiedice jucătorul apărător să joace sau să încerce să joace mingea, sau să creeze spaţiu
suplimentar pentru el.
l) Jocul pe poziţia pivotului respectă principiul verticalității (cilindrului). Jucătorul
atacant aflat pe poziţia pivotului şi apărătorul lui trebuie să respecte drepturile reciproce la
o poziţie verticală (cilindru).
m) Apărarea neregulamentară din spate este contactul personal cu un adversar, provocat de
către un jucător apărător, din spatele acestuia.
n) Ţinerea: este contactul personal neregulamentar cu un adversar care restrânge libertatea
lui de mişcare. Acest contact (ţinerea) poate fi produs cu orice parte a corpului.
129
o) Împingerea: este contactul personal neregulamentar produs cu orice parte a corpului în
care un jucător îl mută cu forţă sau încearcă să-l mute pe un adversar cu sau fără minge.
p) Simularea de a fi faultat: este o acţiune a unui jucător care se preface că a fost faultat/
face mişcări teatrale cu scopul de a crea o opinie că asupra sa s-ar fi comis o greşeală şi ca
urmare să obţină un avantaj.
2. Greşeală personală este contactul neregulamentar al unui jucător cu un adversar,
indiferent dacă mingea este vie sau moartă. Un jucător nu trebuie să
ţină/obstrucţioneze/împingă/forţeze/împiedice/întârzie înaintarea adversarului, prin întinderea
mâinii/braţului/cotului/umărului/coapsei/genunchiului/piciorului/prin aplecarea corpului într-o
poziţie anormală (în afara cilindru), dar nici nu-i vor fi îngăduite orice acţiuni dure sau violente.
 !!!! Sancţiune :
✓ Greşeala personală va fi înscrisă în contul celui vinovat.
✓ Dacă greşeala a fost comisă asupra unui jucător care nu aruncă la coş:
- Jocul este reluat cu o repunere în joc a echipei jucătorului faultat, de la alocul cel mai
apropiat infracţiunii.
- Dacă echipa jucătorului care a comis greşeala este în situaţie de penalizare (a comis
deja 4 greşeli de echipă) atunci va executa aruncări libere conform situaţiei de joc.
✓ Dacă greşeala a fost comisă asupra unui jucător care aruncă la coş, acestui jucător i se
vor acorda un număr de aruncări libere după cum urmează:
- Dacă aruncarea efectuată din acţiune este reuşită, coşul va conta (2puncte) şi se
acordă suplimentar 1 aruncare liberă.
- Dacă aruncarea la coş efectuată din zona coşului de 2 puncte (interiorul semicercului)
este nereuşită, se acordă 2 aruncări libere.
- Dacă aruncarea la coş efectuată din zona coşului de 3 puncte este nereuşită, se
acordă 3 aruncări libere.
3. Dublă greşeală este o situaţie în care 2 adversari comit greşeli personale, unul asupra
celuilalt, aproximativ în acelaşi moment. Pentru a considera 2 greşeli ca o dublă greşeală trebuie
ca ambele greşeli sunt ale jucătorilor, implică contact fizic, sunt între 2 adversari faultându-se
130
reciproc, au aceeaşi penalizare.
4. Greşeala tehnică este greşeală fără contact, de natură comportamentală a jucătorului
incluzând: ignorarea avertismentelor acordate de către arbitri, conduita şi/sau comunicarea
nerespectuoasă în relaţia cu arbitrii / comisarul / oficialii mesei/adversarii/persoanele care au
dreptul să se aşeze pe băncile echipelor, folosirea unui limbaj/unor gesturi prin care spectatorii
sunt insultaţi sau incitaţi, șicanarea/insultarea unui adversar, obstrucţionarea vederii unui
adversar prin fluturarea/plasarea mâinii în apropierea ochilor lui, oscilarea excesivă a coatelor,
întârzierea reluării jocului prin atingerea deliberată a mingii după ce aceasta a trecut prin coş,
împiedicarea executării prompte a unei repuneri în joc/aruncări libere, simularea unei greşeli
comise asupra sa, atârnarea de inel, în aşa fel încât, greutatea jucătorului este suportată de inel
după o aruncare de sus în jos sau după aprecierea arbitrilor, încearcă să evite accidentarea sa sau
a altui jucător, intervenţia neregulamentară la minge pe parcursul ultimei aruncări libere a unui
jucător apărător. Echipei adverse i se va acorda 1 aruncare liberă, urmat de penalizarea unei
greşeli tehnice sancționate și înscrise la jucătorul apărător.
O greşeală tehnică comisă de oricare persoană având permisunea să se aşeze pe banca
echipei este o greşeală pentru o comunicare necuviincioasă cu/sau referitoare la
arbitri/comisar/oficiali/ adversari, sau pentru o infracţiune de natură procedurală ori
administrativă.
Un jucător va fi descalificat pentru restul jocului când a acumulat: 2 greşeli tehnice/ 2

greşeli antisportive/ 1 greşeală antisportivă şi 1 greşeală tehnică.
Un antrenor principal va fi descalificat pentru tot restul jocului când a acumulat 2 greşeli
tehnice, urmare a propriului comportament nesportiv, sau 3 greşeli tehnice, fie că toate sunt
(“B”) sau una dintre ele (“C”), ca rezultat al comportamentului nesportiv al altor persoane
care au permisiunea să se aşeze pe banca echipei.
Dacă un jucător sau antrenor principal, este descalificat, acea ultimă greşeală tehnică
va fi singura greşeală de penalizat şi nu vor mai fi administrate penalizări suplimentare pentru
descalificare.
5. Greşeala antisportivă este greşeală de contact a unui jucător, care în aprecierea unui
arbitru, este: încercare nelegitimă pentru a juca direct mingea în cadrul spiritului şi scopului
regulilor/contact dur, provocat de un jucător în efortul lui de a juca mingea sau direct asupra unui
131
adversar /contact nejustificat provocat de jucătorul apărător cu scopul de a opri înaintarea
echipei atacante în tranziţie, când jucătorul atacant începe acţiunea de aruncare la coş /contact
provocat de jucătorul apărător, din spate sau lateral, asupra adversarului, într-o încercare de a
opri un contraatac, fără să mai existe niciun jucător apărător între jucătorul atacant şi coşul
adversarilor. Aceasta se aplică până când jucătorul atacant începe acţiunea lui de aruncare la
coş/contact provocat de jucătorul apărător asupra unui adversar pe terenul de joc.
6. Greşeala descalificatoare este orice acţiune flagrant nesportivă, comisă de jucători,
înlocuitori, antrenori principali, antrenori asistenţi, jucători eliminaţi şi membrii însoţitori
delegaţi.
7. Conflict/Încăierare este o interacţiune fizică între 2 sau mai mulţi adversari (jucători,
înlocuitori, antrenori principali, antrenori asistenţi, jucători eliminaţi şi membrii însoţitori
delegaţi).
Regulă: Înlocuitorii/jucătorii eliminaţi/antrenorul principal/primul antrenor
asistent/membrii însoţitori delegaţi care părăsesc limitele zonei băncii în timpul unei
încăierări/în timpul unei situaţii care poate conduce la o încăierare, vor fi descalificaţi.
Numai antrenorul principal şi/sau primul antrenor asistent, pot părăsi zona băncii echipei în
timpul unei încăierări, sau în timpul oricărei situaţii care poate să conducă la o încăierare,
pentru a ajuta arbitrii să menţină sau să restabilească ordinea. În această situaţie, ei nu vor fi
descalificaţi.
8. 5 greşeli de jucător: Un jucător care a comis 5 greşeli va fi informat de către un arbitru

şi trebuie să părăsească terenul de joc, imediat. El va fi înlocuit în timp maximum de 30 secunde.
9. Greşeli de echipă: Penalizare
O greşeală de echipă este greşeala personală/tehnică/antisportivă/descalificatoare comisă
de un jucător. E x i s t ă penalizare pentru greşeli de echipă după ce aceasta a comis 4 greşeli
de echipă într-un sfert. Greşelile de echipă comise într-un interval de joc vor fi considerate
ca fiind comise în următorul sfert /următoarea prelungire. Greşelile de echipă comise în
fiecare prelungire vor fi considerate ca fiind comise în al patrulea sfert.
Regulă: Când o echipă este în situaţie de penalizare, toate următoarele greşeli personale
de jucător comise în apărare asupra unui jucător, care nu se află în acţiune de aruncare, vor fi
penalizate cu 2 aruncări libere, în loc de o repunere în joc. Jucătorul asupra căruia s-a comis
greşeala va executa aruncările libere. Dacă o greşeală personală este comisă de un jucător al
132
echipei care controlează o minge vie sau al echipei îndreptăţite la posesia mingii, o astfel de
greşeală va fi penalizată cu o repunere a mingii în joc de către adversari.
*** Aruncări libere

O aruncare liberă este oportunitatea acordată unui jucător de a înscrie 1 punct, fără
împotrivirea adversarilor, de la o poziţie din spatele liniei de aruncări libere şi în interiorul
semicercului (Figura 8.1). Un set de aruncări libere este totalitatea aruncărilor libere şi posibila
posesie a mingii care urmează, rezultate din penalizarea unei singure greşeli.
Figura 8.1 Poziţia jucătorilor în timpul aruncărilor libere (preluat FRB)
Regulă: Atunci când o greşeală personală/antisportivă/descalificatoare cu contact este

sancţionată, aruncarea liberă (aruncările libere) va (vor) fi acordată(e) astfel: jucătorul asupra
căruia s-a comis greşeala va executa aruncarea liberă (aruncările libere). Dacă există o solicitare
pentru înlocuirea lui, el trebuie să execute aruncarea liberă (aruncările libere) înainte să
părăsească terenul de joc. Dacă trebuie să părăsească terenul de joc datorită accidentării, pentru
că a comis 5 greşeli/a fost descalificat, înlocuitorul lui va executa aruncarea liberă (aruncările
libere). Dacă nu mai sunt înlocuitori disponibili, orice coechipier desemnat de antrenorul
principal va încerca aruncarea liberă (aruncările libere). Atunci când o greşeală
tehnică/descalificatoare fără contact este sancţionată, orice component al echipei adversarilor
desemnat de antrenorul lui principal, va executa aruncarea liberă (aruncările libere).
133
III. ARBITRI, OFICIALI, COMISAR: ATRIBUŢII ŞI AUTORITĂŢI
1. Arbitrii, oficialii și comisarul
Arbitrii vor fi: un şef al brigăzii de arbitri şi 1 arbitru sau 2 arbitri. Ei vor fi ajutaţi
de către oficialii mesei şi de un comisar, dacă este prezent. Arbitrii nu trebuie să aibă niciun fel
de legătură cu oricare dintre echipele prezente pe terenul de joc.
Oficialii mesei vor fi un scorer, un ajutor scorer, un cronometror, un operator al
cronometrului de atac și un statistician.
Comisarul se va aşeza între scorer şi cronometror. Datoria sa principală este de a
supraveghea munca oficialilor şi să ajute şeful brigăzii de arbitri şi arbitrul (arbitrii) pentru
desfăşurarea normală a jocului.
Arbitrii, oficialii şi comisarul vor conduce jocul, în conformitate cu aceste reguli şi
nu au nicio autoritate să le schimbe.
2. Scorerul şi ajutorul scorerului: Atribuţii

Scorerul va avea la dispoziţie foaia oficială de joc şi va ţine o evidenţă a: echipelor, a
rezumatului punctelor marcate (coşuri din acţiune, din aruncări libere), greşelilor sancţionate
la fiecare jucător, greşelilor sancţionate la fiecare antrenor principal (notifică un arbitru când
un antrenor principal ar trebui descalificat. Informează un arbitru că un jucător ar trebui
descalificat, dacă el a acumulat 2 greşeli tehnice, sau 2 greşeli antisportive, sau 1 greşeală
tehnică şi 1 greşeală antisportivă), minutelor de întrerupere (notifică arbitrii asupra oportunităţii
de acordare a unui minut de întrerupere când o echipă l-a solicitat şi notifică antrenorul principal
prin intermediul unui arbitru, când antrenorul principal nu mai are minut(e) de întrerupere
rămas(e) într-o repriză sau prelungire), următoarei posesii alternative, prin poziţionarea săgeţii
pentru posesia alternativă. Scorerul va schimba direcţia săgeţii imediat după încheierea primei
reprize, deoarece echipele vor schimba coşurile pentru a doua repriză.
Scorerul: va arăta numărul greşelilor comise de jucători/va poziţiona indicatorul greşelilor
de echipă pe masa scorerului, la extremitatea cea mai apropiată de banca echipei aflată în
situaţie de penalizare pentru greşeli de echipă, când mingea devine vie după a patra greşeală de
echipă acumulată într-un sfert/va efectua înlocuirile/va folosi semnalul sonor, după ce mingea a
devenit moartă şi înainte ca mingea să devină vie din nou.
Ajutorul scorerului va opera tabela de scor şi va ajuta scorerul. În cazul oricărei
134
discrepanţe între tabela de scor şi foaia oficială de joc care nu poate fi soluţionată, înregistrările
din foaia oficială de joc au prioritate, iar tabela de scor trebuie corectată ca atare. Dacă o eroare
de înregistrare a scorului este descoperită pe foaia oficială de joc: în timpul jocului, scorerul
trebuie să aştepte pentru prima minge moartă înainte să folosească semnalul sonor/după
terminarea timpului de joc şi înainte ca foaia oficială de joc să fie semnată de şeful brigăzii
de arbitri, eroarea va fi corectată, chiar dacă această corectare influenţează rezultatul final al
jocului/după ce foaia oficială de joc a fost semnată de şeful brigăzii de arbitri, eroarea nu mai
poate fi corectată.
3. Cronometrorul: Atribuţii
Cronometrorul va avea la dispoziţie un cronometru pentru timpul de joc şi unul pentru

timpul când jocul este oprit şi: va cronometra timpul de joc, minutele de întrerupere şi
intervalele de joc/va asigura ca semnalul cronometrului de joc să sune şi la sfârşitul unui sfert
sau unei prelungiri/va utiliza orice mijloace posibile pentru a notifica imediat arbitrii dacă
semnalul lui n-a sunat sau n-a fost auzit.
Cronometrorul va cronometra timpul de joc, astfel:
✓ Pornind cronometrul de joc când: în timpul angajării între doi, mingea a fost
regulamentar atinsă de către un jucător săritor/ după ultima aruncare liberă nereuşită
şi mingea continuă să rămână vie, mingea atinge sau este atinsă de oricare jucător
pe terenul de joc/în timpul unei repuneri în joc, mingea atinge sau este
regulamentar atinsă de oricare jucător pe terenul de joc.
✓ Oprind cronometrul de joc când: timpul expiră la sfârşitul unui sfert şi unei
prelungiri, dacă acesta nu este oprit în mod automat de cronometrul de joc propriu
zis/un arbitru fluieră în timp ce mingea este vie/un coş din acţiune este reuşit
împotriva echipei care a solicitat un minut de întrerupere/un coş din acţiune este
reuşit când cronometrul de joc afişează 2:00 minute sau mai puţin în al patrulea
sfert şi în fiecare prelungire/semnalul cronometrului de atac sună în timp ce o echipă
controlează mingea.
Cronometrorul va cronometra un minut de întrerupere: pornind cronometrul pentru
timpul când jocul este oprit, când arbitrul fluieră şi semnalizează minut de întrerupere/
folosind semnalizarea sonoră când s-au scurs 50 secunde din minutul de întrerupere, sau când
minutul de întrerupere s-a terminat.
135
Cronometrorul va cronometra un interval de joc: pornind cronometrul pentru joc oprit
imediat când un sfert anterior sau o prelungire anterioară s-a terminat/notificând arbitrii, înainte
de primul şi al treilea sfert când rămân 3 minute şi 1,5 minute până la începerea
sfertului/folosind semnalizarea sonoră înainte de al doilea şi al patrulea sfert şi fiecare
prelungire, când rămân 30 de secunde până la începerea sfertului sau prelungirii/ folosind
semnalizarea sonoră şi oprind simultan cronometrul pentru timpul când jocul este oprit, de
îndată ce un interval de joc s-a terminat.
4. Operatorul cronometrului de atac: Atribuţii
Operatorul cronometrului de atac va avea la dispoziţie un cronometru de atac care va fi

oprit şi resetat la 24 secunde, fără afişaj vizibil, când: mingea a intrat regulamentar în coş sau
mingea atinge inelul coşului adversarilor şi aceasta este controlată de către echipa care nu a
controlat mingea înainte ca aceasta să atingă inelul. Echipei îi este acordată repunerea mingii în
joc în terenul din spate ca rezultat al unei greşeli sau abateri sau a unei situaţii de angajare între
doi pentru echipa care anterior nu a avut controlul mingii. Jocul este oprit din cauza unei
acţiuni care nu are legătură cu echipa care deţine controlul mingii, sau din cauza unei acţiuni
care nu are legătură cu nicio echipă, cu excepţia cazului în care adversarii ar fi dezavantajaţi.
136
Anexa 1
Dimensiunile terenului de baschet
(Preluat FRB)
BIBLIOGRAFIE
1. BÂC O. (2001). Teoria şi metodica antrenamentului sportiv –
137
Oradea:Universitatea Oradea (multiplicat), p. 121-147.
2. BERCEANU D., MOANŢĂ A. şi colaboratorii (2007). Concepţia unitară de
joc şi pregătire pe nivele formative- Printech, Bucureşti, 148 p.
3. BOMPA, O.(2003). Performanţă în jocurile sportive.Teoria şi metodologia
antrenamentului – Ponto-S.N.A., Bucureşti, p. 31- 35
4. CIOCOIU D.L., HÂNSA C., CIORBĂ C. (2007). Baschet-Galaţi: SC
Videotel SRL, 229 p.
5. CIOCOIU D.L., (2014). Abordări conceptuale în practicarea streetball-ului,
Editura Europlus, p. 58-91
CIOCOIU D.L. (2011). Baschet. Identificarea posibilităţilor de mişcare a
segmentelor corpului prin abordarea jocului de baschet – Galaţi: Europlus,
2011, 134 p.
6. COCIORBĂ C., (2014). Studiu privind conexiunile interdisciplinare pentru
predarea procedeului tehnic aruncarea la coş din dribling elevilor clasei a VI-a.
Conferinţă Ştiinţifică Internaţională Studenţească –“Probleme actuale ale teoriei
şi practicii Culturii fizice” Ediţia a XVIII-a, 16-17 mai, Chişinău, Ed. USEFS,
p.32-36.
7. COLIBABA-EVULEŢ D., BOTA I. (1998). Jocurile sportive. Teorie şi
metodică-Bucureşti : Aldin, p. 89-9.
8. COLIBABA-EVULEŢ D. (2007). Praxiologie şi proiectare curriculară în
educaţie fizică şi sport-Craiova: Universitaria, p. 263-285 .
9. DRAGNEA A. Antrenament Sportiv –Bucureşti: Didactică şi Pedagogică,
1996, 322 p.
10. DRAGNEA A., MATE-TEODORESCU S. (2002). Teoria Sportului-
Bucureşti: Fest, p. 281-300.
11. FEFLEA, I., ROŞCA E., (2013) Caracteristicile efortului fizic în jocul modern
de baschet/ Exercise characteristics in the modern basketball game, Palestrica
Mileniului III ‒ Civilizaţie şi Sport Vol. 14, no. 4, Octombrie-Decembrie 2013,
p. 308‒312. http://pm3.ro/pdf/54/14%20-%20feflea%20%20%20308-312.pdf
12. HÂNSA C., CĂLIN L. (2002). Baschet- Galaţi : Mongabit, 161p.
138
13. HÂNSA C. (2003). Învăţarea jocului de baschet- Galaţi: Fundaţiei Universitare
“Dunărea de Jos”, 249 p.
14. HÂNSA C., CĂLIN L.(2004). Baschet. Tehnică şi tactică –Galaţi: Fundaţiei
Universitare “Dunărea de Jos”, p. 9-80.
15. MOANŢĂ A. (2005).Baschet. Metodică –Buzău: Alpha, p.7- 55.
16. NEGULESCU C. (2000).Bazele generale ale metodicii predării (Curs de bază –
Partea a II-a)-Bucureşti: Fundaţiei Universitare „România de mâine”, p.1-117.
17. NEGULESCU C. (2002). Baschet. Bazele teoretice şi metodice în practica
jocului de performanţă- Bucureşti: Fundaţiei Universitare „România de
mâine”, 232 p.
18. PĂCURARU A. (2000). Teoria antrenamentului sportiv - vol.I - Galaţi:
Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”, p. 58-78.
19. PREDESCU T., ŞTEFAN C.(1994). Pregătirea stadială în jocul de baschet -
Bucureşti: Semne, p. 104-111.
20. PREDESCU T., MOANŢĂ A. (2001). Baschetul în şcoală - instruire şi
învăţare -Bucureşti: Semne, p. 9-293.
21. PRESCORNIŢĂ A. (2004). Teoria şi metodica antrenamentului sportiv -
Braşov: Universitatea “Transilvania”, 2004, p. 96-110.
22. TEODORESCU L.(1975). Probleme de teorie şi metodică în jocurile sportive -
Bucureşti: Sport-Turism, 1975, 221p.
23. VASILESCU L. (1998). Baschet. Bazele tacticii - Ediţia a II-a, Bucureşti:
Fundaţiei “România de mâine”, p. 10-29.
• https://www.frbaschet.ro/
• https://www.frbaschet.ro/public/storage/pages/Regulamente/03Regulamentul%20Oficial%20al%
20Jocului%20de%20Baschet.pdf
• https://ro.wikipedia.org/wiki/National_Basketball_Association).
• https://www.eurosport.ro/baschet/nba-aniversare-74-ani_sto7767948/story.shtml
• http://ctptc-airinei.ro/interdisciplinaritate.pdf
139
• https://www.concursurilecomper.ro/download/revista_inv_preuniv/2019/Mai%202019/INTERDI
SCIPLINARITATEA%20(Radoi%20Ionica%20Iuliana).pdf
140

Baschet - Fundamente Ştiintifice

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Baschet - Fundamente Ştiintifice

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

Ciocoiu Dana Lucica Ştefănescu Cătălin Aurelian

CAPITOLUL 1- ISTORICUL JOCULUI DE BASCHET

1.1 DATE DE REFERINŢĂ ÎN EVOLUŢIA

Baschetul este un joc sportiv de echipă. Acesta se regăseşte în categoria jocurilor

Figura 1.1 James Naismith – Inventatorul jocului de baschet

Pentru a juca baschet este necesară o minge, un coş şi dorinţa de a învinge.Acesta a

Figura 1.1 (a, b, c, d) Primele materiale şi instalaţii în jocul de baschet

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND JOCUL DE BASCHET

2.1 CARACTERISTICILE JOCULUI DE BASCHET

Dorinţa de cunoaştere, necesitatea de mişcare, de pregătire multilaterală prin mijloace

2.1.1 DOMENIUL JOCULUI DE BASCHET

Figura 2.1 Domeniul jocului de baschet (după T.Predescu, A. Moanţă, 2001)

Complexitatea efortului: este cantitatea de acţiuni motrice efectuate simultan, în timpul

3.1 CARACTERISTICILE JOCULUI DE BASCHET LA NIVEL MONDIAL

• Pregătirea jucătorilor este completă, polivalentă, din punct de vedere al calităţilor

Procesul instruirii specifice jocului de baschet ca mod de înţelegere, organizare şi

Nr. Denumirea competiţiei Categoria Observaţii

3.3 BASCHETUL PROFESIONIST AMERICAN

➢ alegerea propriu-zisă a jucătorilor.

Figura 3.1 Etapele desfăşurării „Draftului” în NBA

• 2014 – prima ediţie a Campionatului European organizată în Piaţa Universităţii Bucureşti,

INTERDISCIPLINARITATEA ÎN JOCUL DE BASCHET

4.1 Definirea noţiunii de interdisciplinaritate

Conceptul de interdisciplinaritate asigură o modalitate de instruire şi abodare eficientă a

Figura 4.1 Conexiunea jocului de baschet cu alte discipline

Ca strategie didactică interdisciplinaritatea, presupune organizarea unor situaţii de

Nr Denumirea Argumente interdiciplinare pentru jocul de baschet

1. Anatomia Muşchi, oase etc.

2. Biomecania Legile mişcării, pârghii, poziţia corpului, a

3. Biochimia Procese interne în timpul efortului.

4. Fizica Traiectoria aruncării, unghiuri, distanţe, gravitaţie.

7. Pedagogia Metode, mijloace, materiale

8. Psihologia Procese psihocomportamentale (stările, procesele,

10. Matematica - Modele matematice (calcularea probabilităţii de a

12. Management Metode de conducere manageriale.

4.2 Argumente privind disciplinele care contribuie în etapele instruirii

Interdisciplinaritatea are un rol important în cadrul disciplinei baschet. O serie de

Figura 4.2 Aruncarea la coş din dribling (traiectoria mişcărilor)

În opinia autoarei L.C.Tarabas (2011), biomecanica umană studiază mişcările corpului

Figura 4.4 Materiale şi instalaţii - iniţiere, învăţare, consolidarea

- Fişe, foi arbitraj, programe.

Figura 4.5 Prezentarea punctelor mişcării la nivelul articulaţiei

Alte softuri promovate prin intermediul internetului sunt următoarele:

TEHNICA JOCULUI DE BASCHET

Tehnica jocului de baschet reprezintă ansamblul de deprinderi motrice specifice ca

 Procedeele tehnice reprezintă concretizarea şi adaptarea elementelor tehnice la

Aspecte spaţio-temporale Aspecte dinamico-energetice

– distanţă – poziţie – de forţă – de precizie

Figura 5.1 Structura procedeului tehnic (după A. Dragnea, 2002)

Autorul O. Bâc, (2001), enumeră componentele mecanismului de bază :

5. 4 SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR ŞI PROCEDEELOR TEHNICE

Tehnica în jocul de baschet se împarte în:

FAZA DE ATAC FAZA DE APĂRARE

A. Jocul fără minge

 cu frânare pe-un picior

7. Lucrul de braţe şi jocul de picioare

 cu două mâini -simetrică: la piept

2. Prinderea şi protecţia mingii

din deplasare – cu o mână de sus din dribling, alergare

– cu două mâini, cu o mână

 înalt – pe loc – ofensiv